1,063 matches
-
om... acest om.... Trebuie să mă comport cu energie!". Capitolul VI Filosoful insistă să i se dea copilului educație socială, să se formeze în societatea infantilă, să fie lăsat să se joace cu alți copii și la final, Carrascal, deși mârâind mai întîi, cedează. Dar este teribil, oh, este teribil, este teribilă școala! Ce de lucruri învață din ea! Papá, soarele spune planetelor pe unde să meargă... "Of școala, școala! Îi învață antropomorfismul! Că soarele spune...? Și cum îl dezrădăcinez de
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Hipopotamul deschide larg gura și-i arată cameramanului doi colți mari, lungi și albi. Verticali. Cavanosa trage aer în plămânul încă valid, iar vocile mici țipă în surdină. Cavanosa se uită la colții hipopota mului. Dă aerul afară și vocile mârâie stins. Imaginația lui Cavanosa mângâie cu mâna dintele supradimensionat și ajunge cu degetul arătător pe vârful colțului. Cavanosa trage aer în plămân și vocile mormăie. Cavanosa simte grosimea colțului în pumnul lui. Îl strânge în mână. Mâna lui urcă încet
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
a urlat. Nu e drept să-mi placă un șarlatan ca tine. M-am întins peste ea, smulgându-i țigara și arun când-o în câine. M-a răsturnat, urcându-se ea pe mine. — Ești un mincinos netalentat, mi-a mârâit printre dinți. Te pretinzi ocultist, dar n-ai ghicit nici măcar că peste o lună mă mărit. Remora a hăulit la tavan. Năucit, am simțit cum se declanșează ceva electric în mine. I-am gâfâit că nu-mi pasă. Am telefonat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
te implor?! Ce-am făcut?“ Iar tu, șerpește: „Știi tu bine ce.“ Pfff, parcă văd... Doooamne, de ce-am scăpat! A venit după mine în stradă. — Ne cunoaștem de undeva? — Istoria pornește acum, îi spun prompt. Ce se întâmplă aici? mârâie arătarea cu costum, care ieșise rapid după noi. Cine-i ăsta? — Nu știu, exclamă ea, derutată. își permite, așa, niște... nișteee... — Disimulează, îi spun dizgrațiosului fără buze. Va fi o mamă rea. Ești culmea, îi aruncă sfrijitul, care are și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
vadă ceva numai ăia trei din cabină, dar am mers. în cabină, lângă șofer, au stat Cancer, să traducă, și Manciuzdă, care știa drumul. Am făcut un ocol prin Babadag, să vadă și belgienii turcoaicele desculțe și în șalvari. Manciuzdă mârâia că el nu crede că-s turcoaice, că alea-s țigănci. Când ne-am dat jos în Babadag n-am văzut nimic. Ne-am învârtit oleacă, am așteptat, dar nu trecea nici una și, dacă am înțeles că nu-i nimeni
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
printr-o ușă deschisă provocator de mâna autorului și să regreți atunci când se apropia finalul, uneori previzibil, alteori năpustit asupra cititorului cu viteza unui topor bine ascuțit care se înfige nemilos într o buturugă uscată. Apăsă pedala de accelerație, motorul mârâi nervos, ca și cum i-ar fi atras atenția că ar trebui să se potolească - ce naiba, de viteză îți arde acum, ce te faci dacă ajungi jos, cine te mai scoate de acolo, înainte de a muri înecat cu propriul sânge chiar îți
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
dese,Îi sări În cale un tâlhar, care Îi ceru pâinea.La Început copilul nu Îl luă În seamă, dar tâlharul, cu mâinile butucănoase și fără doi dinți din față, Îl apucă de umăr, Îl lovi peste față și-i mârâi că dacă nu dă pâinea, va scoate cuțitul. -Să știi că am să te spun șeful de post! Îngâimă copilul. Hoțul rânji și-i Înșfăcă copilului pâinea din brațe, luând-o la fugă. -Să știi că nici o faptă rea nu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
dădu de știre că mâine În zori toate animalele, mari și mici să se adune Într-o poiană luminoasă, la sfat.Nimeni nu avea voie să lipsească. După ce toate animalele din junglă s-au adunat la locul stabilit, fără a mârâi unele la altele și fără a-și arăta colții, se arătă și leul.Le salută scuturându-și coama, Își puse labele din față pe un trunchi răsturnat, apoi le Învălui pe toate cu o privire severă.Îndată Începu să le
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
au plăcerea de a se vedea pe rafturi. Așa că s-a desființat librăria și ai locația dorită. Mulțumesc, i-am răspuns, din nou, scurt. Cu asta ne luăm la revedere aici. Restul rezolvi cu secretarul meu. S-a ridicat, a mârâit un bună ziua și a plecat. Nici nu-i spusesem Cameliei de gândul meu. Acum mă îndreptam spre casă, bucuros, în primul rând pentru Mihai. Până seara am tot rumegat veștile. Abia a doua zi, duminică, după masa de prânz, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
camera de zi, și, în timp ce-și bea ceaiul, m-a întrebat cu multă duritate: — Cât crezi c-ai să-ți mai poți vinde lucrurile? — Șase luni. Poate un an. Acoperindu-mi pe jumătate fața, cu mâna dreaptă, am mârâit: — Mi-e somn. Mi-e îngrozitor de somn. — Ești surmenată... epuizată nervos. — S-ar putea să ai dreptate. Gata-gata să plâng, mi-au trecut în clipa aceea prin minte cuvintele realism și romantism. N-am deloc simțul realității. Poate de-aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
vapoarele astea. Atunci a fost momentul cînd ai început să ceri plăcere și un teren sigur sub picioare. Atît erai de convins de abundența, de neobișnuitul pe care urma să le cunoști. Nu-ți trimiteai gîndul înapoi. E august. Broaștele mîrîie la Pool. Cele mai stridente sînt rîndunelele. Nu ne place luna asta. Seara diluează lumina, se întețește. Licuricii prin tufișuri, lămpile noastre cu lumină slabă. încă ne mai citim unul altuia, liniștiți, împreună. Cineva a făcut un foc. Cînd lăsăm
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
constatat că aveam multe lucruri în comun, eu și lupul rege. Când eram calmi, eram calmi în același fel... când eram atenți și vioi, eram la fel de rapizi... când eram entuzismați, eram la fel de emotivi... când eram neîncrezători, eram la fel de bănuitori... și mârâiam la fel... În plus, am început să învățăm unul de la celălalt. Atribuțiile și capacitățile lui mi s-au împrumutat și mie, insesizabil: mi se părea că văd lucrurile altfel, pădurea îmi părea plină de umbre și mistere, observam mult mai
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
în lateral, ori în spate, ori chiar deasupra noastră, prin copacii înzăpeziți. Din când în când, se vedeau niște ochi sclipind intens, pânditor, și la un moment dat, ne-a sărit în față Pantera. Neagră, lucioasă, agilă și imprevizibilă. Am mârâit la ea amândoi: Ce vrei? Unde mergeți? s-a interesat ea dând din coadă, nervoasă, gata să sară. Ne-am zbârlit amândoi blana. Ce-ți pasă ție? Poate asta-i pădurea mea și n-aveți voie pe aici, a răspuns
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
bucuroși că erau liberi, sclipind prin întunericul pădurii și aruncând lumina lor deasupra zăpezii. În urma lor, s-au adunat din nou copacii, cu rădăcinile lor misterioase, foșnind și mutându se insesizabil. După un timp, Regele Lup a apărut și a mârâit, adulmecând imediat: Au fost niște licurici pe-aici. Apoi a căscat, liniștit și în clipa următoare a ciulit urechile, devenind atent. Copacii foșneau rădăcinile și întreaga pădure părea să pândească. Mai bine mergem mai departe, am zis amândoi deodată. N-
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
și acolo am întâlnit iarăși Pantera. Neagră, lucioasă, imprevizibilă și ascunsă în iarba înaltă. I-am sesizat prezența și am ciulit urechile, zbârlindu-mi blana albastră. Pantera mi-a sărit în față. Încotro mergi, Albastrule? Ce-ți pasă ție, am mârâit eu la ea. Iar ea s-a dat peste cap și s-a transformat într-o fată brunetă, cu ochelari de soare, care zâmbea nonșalant. Uite, ai văzut de ce te întreb? Pentru că aș merge și eu. Poate ne jucăm amândoi
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
viței, purcei și pui de găină (alimentația noastră nu mai este la fel de restrictivă ca aceea din Orientul Apropiat al Bibliei) - ne punem pe critică mai ceva decît fiul cel credincios. Generozitatea tatălui nu ne învață nimic. Preferăm să cîrtim, să mîrîim, să înjurăm, să ne vărsăm focul pe frații noștri risipitori întorși acasă. E o dovadă de răutate și de prostie. Nu ne spune nimic fericirea cu care tatăl își îmbrățișează fiul risipitor revenit la vatră. Ni se pare naivă și
Așa nu se mai poate! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9302_a_10627]
-
de oțel cobora mereu să zgârie cu ghiarele platoșa celui argintiu, însă acesta îl alunga apărându-se cu coarnele și încerca să-l muște... din pădure a mai venit un dinozaur auriu, cu solzi sclipitori, care a răcnit la ei, mârâind de parcă ar fi cutremurat pădurea... și apoi, au dispărut toți trei deodată, ca și cum s-ar fi topit în lumina dimineții, a rămas doar seninul reflectat în lac. Noi încremenisem cu gurile căscate, privind apariția și dispariția creaturilor magnifice, ireale... încă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
venea să credem ce văzusem... și cum era să ni se pară altfel? Bravo! a exclamat Ghidușa bătând din palme. Grozav, mia plăcut! s-a bucurat ea țopăind veselă. Mai vreau o dată! Mie nu-mi mai trebuie asemenea spectacol, a mârâit Portocala privind neîncrezătoare spre lacul care acum era liniștit și pustiu. Dacă vine un animal din acela la mine, îi dau una peste bot!... S-ar putea să se întoarcă, am zis eu. Dar măcar am văzut unde-s solzii
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
profesau sclavia, făpturi scutite de îndobitocire. Urmașii dezlegați de întu neric ai iobagilor de odinioară au însă de ispășit un mileniu de refulări atroce; umilința a zeci de generații batjocorite se cere defulată isteric. Țăranul în zdrențe și analfabet, dar mârâind cu înțelepciune vreme de o istorie întreagă, nu putea să nu adune în el fierea veleitarismului pe care l-a transmis urmașilor lui scriitori; în genele noastre urlă ca din gură de hidră setea de a fi confirmați, de a
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
le vedea, nu și putea lua gândul de la Întâmplarea nemaiîntâlnită. Ce-a fost asta? Oare au plecat de tot, se mai Întorc? Din Întrebări și gânduri nu tocmai ușoare Îl trezi Vizanti care Înnebunise de tot; sărea pe două picioare, mârâia reținut și scheuna alarmat, alerga În cerc și prin tot ce putea el face Își anunța stăpânul. Victor a fost tentat să-l pedepsească dar, imediat a realizat că nu l-a mai văzut pe prietenul său În această stare
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
avea teamă dar era precaut și atent la orice zgomot, la orice umbră sau copăcel care se mișca. Făcea pauze dese dar se depărtase binișor de pădure când Vizanti sa Înfipt pe cele patru picioare, s a zbârlit și a mârâit, era gata de atac. Imediat a simțit că urechea sa stângă este rotită cu durere, fapt care l-a liniștit oarecum. Victor a privit buimăcit În direcția către care era Îndreptat Vizanti, imediat a lăsat targa jos și urmat de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
lipsa remușcărilor, eleganța acțiunilor cu care apretezi cuibul tău, îndârjirea așteptării tale sunt vestitoarele norocului tău. șase în al treilea loc: nu stai lângă durerile tale, te îndepărtezi de ele, tigrul qilin, tigrul alb care aduce prosperitate grădinii tale luminoase, mârâie și stă pe labele din spate când te simte că te apropii de suferințele tale din trecut, care ți-au zgâriat pieptul pe dinăuntru, albinuțele superpolenizatoare toarnă găleți de lăptișor de matcă peste cicatricele tale, lacul kanas aruncă ceață portocalie
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
loc: vezi cum lângă mijlocul grădinii tale suspendate se strânge deja un număr bunicel de tauri născuți din dude-de-aur căzute, laptele dudelor se termină, taurii devin nărăvași, înfometați, se aud mugete groase și prelungi, tigrul qilin, tigrul tău alb protector, mârâie deja, dudul falnic nu mai are putere asupra lor, veverițele-călugăr din île du jardin oftează îngrijorate și încep să se roage ca taurii puternici să găsească o soluție benefică pentru toată grădina suspendată a dragostei tale. șase în al doilea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Regina furnicilor albe face vraja împotriva-orbilor-răi și cârtița se prăpădește, sătulă, de îndată, în chinuri groaznice. coarnele berbecului ikanga bat în poarta verde a grădinii tale suspendate, dar nu răzbesc, tigrul qilin, tigrul alb care aduce prosperitate grădinii tale luminoase, mârâie pe prispă, tu adormi. nouă în al patrulea loc: în visul tău nu apare nimic rău în această noapte, cârtițele-oribil dansatoare nu au putere asupra somnului tău, cineva mic care cum prinde puțină putere face ceva rău este trântit, este
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
răbdare; îndată-i gata și mâncarea. VASILICĂ: Iaca mă duc. Da' de când ne tot amăgești... s-a cam terminat răbdarea... SMARANDA: Haide, haide, întrece-te tu cu vorba! Vă chem eu acuși. (Vasilică pleacă bombănind) Și să nu te-aud mârâind, că mă iau cu vătraiul după tine! Of, Dănilă, du-te și tu unde-i vedea cu ochii. Și mai leapădă odată securea aceea, că nu pleci, doamne ferește, să te bați cu Han-Tatar! Vorbesc la tine ca la perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]