534 matches
-
mi-a spus când se Întoarce, doar să las ușa descuiată, cu cheia În yală, pe dinăuntru. Dacă suspiciunile mele erau corecte, ar fi fost bine să am grijă: prietenul meu trebuia să aibă În continuare sentimentul acesta de securitate. Mâzgălind un bilețel scurt pe o bucată de hârtie, i-am mulțumit pentru ospitalitate. Apoi am băgat cheia În yală și am plecat. O oră mai târziu am ieșit În lumina orbitoare la sud de cimitirul lângă care locuiesc. Sub picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la care mă gândeam era lângă frizeria lui Kretschmer. Două ore mai târziu, m-am Întors acasă cu lista bifată. Acum tot ce trebuia să fac era să aștept venirea nopții. Negăsind nimic mai bun de făcut, am Început să mâzgălesc pe o bucată de hârtie. După câtva timp Începu să se repete o formă, jumătate floare, jumătate Înger, ceea ce mă Încânta cumva - până când mi-am dat seama cu ce semăna. Pentru a scăpa de bănuiala că schița ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În care mă aflam, sugerată de mâzgălelile pe care tocmai le produsesem. Din câte-mi dădeam seama, această ilustrare a orașului meu adoptiv nu avea nimic din calitățile iluminate ale capitalei suedeze. Cuprins de teamă din cauza unui gând nebun, am mâzgălit un A pentru Apollo Într-una din ovalele pe care le desenasem, În cealaltă adăugând inițiala străzii lui Dora. Aceste două puncte marcau Începutul și sfârșitul poveștii mele de până acum - sau, mai bine spus, cele două puncte printre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tem, ca lucrurile să se termine cu bine. Am luat un prosop, surprinzător de curat, și am tamponat sudoarea care-mi acoperea fruntea. Pescuind fondul de ten din poșetă, am făcut câteva Îmbunătățiri rapide. Buzele la rândul lor au fost mâzgălite În treacăt. Mă pregăteam să retrag rujul În teaca lui, când am auzit o voce pe coridor, urmată de un sunet afundat, care Îmi dădea de Înțeles că persoana căreia Îi aparținea aprinsese lumina. Acum auzeam că vocea se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din familia regală. Domnișoara Warren Începu să-și noteze. Unde vă duceți? — Păi, Înainte de toate, la Constantinopol, Începu degajat domnul Savory, parcă Încântat de interesul dovedit de domnișoara Warren, care deja se Întorsese la ghidul Baedeker și la figurile geometrice mâzgălite În acesta. Și apoi aș putea ajunge la Ankara. În Orientul Îndepărtat. Bagdad. China. — Scrieți o carte de călătorii? — Oh, nu, nu, nu! Cititorii mei vor un roman. Se va numi Călătorind În străinătate. O aventură a spiritului cockney. Aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că e ruptă îi va da cuiva ideea să pună bucățile la loc. Poate chiar vreunui detectiv care investighează moartea copilului, cine știe. Și Helen zice: — Baia aia era de coșmar. Parcăm mașina după colț. Pe bancheta din spate, Mona mâzgălește ceva. Stridie vorbește la telefon. Apoi Helen așteaptă, în timp ce mă furișez, aplecat, înapoi spre casă. Mă strecor în spatele casei, înfundându-mi pantofii în peluza udă, până ajung sub fereastra camerei copilului, pe care mi-a arătat-o Helen. Fereastra e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Drive. N-a dispărut înainte să aterizeze în hol? O întreb. Da, îi zic lui Helen, a dispărut cam pe la jumătatea scărilor. Un cap însângerat, hidos, care rânjea. Femeia de la telefon zice ceva. Și știrb, zice. Pare foarte zdruncinată. Mona mâzgălește cu îndârjire; cariocile colorate scârțâie pe hârtie. Și, citind mai departe din ceaslov, Helen zice: — Deci a dispărut. Care-i problema? Se-ntâmplă în fiecare noapte, zice femeia de la telefon. — Păi să cheme deratizarea, zice Helen. Se uită la altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Numa doru iremii/ Scris pe fața perinii...”. Culorile țipătoare, desenașele sunt făcute ca să le șteargă aerul și apa în cel mai scurt timp, rămânând „pentru eternitate” doar lemnul scrijelit al crucii. De fapt, „geniul” popular Patraș nu face decât să mâzgălească imaginea adevărată a crucii. Pe cruce nu are sens să fie scris altceva decât data nașterii, data morții, numele chiriașului crucii și numele proprietarului de sânge: Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor. Orice epitaf, mai mult sau mai puțin versificat, e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Fără a se teme de vânt și amețeală La cinci dimineața orașul era traversat de coloane militare de transport; în fața prăvăliilor de alimente, femei cu lanterne cu seu începeau să se așeze la coadă; pe ziduri, vopseaua lozincilor de propagandă, mâzgălite în timpul nopții de echipele diferitelor curente ale Consiliului Provizoriu, era încă umedă. Când membrii orchestrei își puneau instrumentele la loc în cutii și ieșeau din subteran, aerul era verde. Obișnuiții localului „Noul Titania“ umblau la început în grup, în urma instrumentiștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
igienică. Cineva o scoate binișor, să vadă ce se mai petrece prin sală. Parcă suntem într-o clădire din Kosovo care, în mod miraculos, se mai ține în picioare la terminarea bombardamentelor. Becurile nu fac prea multă lumină, studenții sictiriți mâzgălesc și ei ceva în dorul lelii, să treacă vremea. O vămpișoară își reface machiajul. Vreo două schimbă între ele pliante de cosmetice, „e reducere, poți să cumperi și demachiantul în același preț, și crema exfoliantă...”. Singurul mascul al grupei, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
umblu acolo. - Și unde-i Roland, tanti Clara? L-a luat în armată? - A plecat... A vrut el să plece, acum e departe, nu înțelegi tu... Îți plac cărțile? - Nu știu... alea de la școală nu prea, n-au desene, îs mâzgălite... Și trebuie să le ducem înapoi... Da’ știu niște poezii... „Limba noastră-i o comoară, în adâncuri...” - Altele n-ai văzut? - Nu... Mi-a dat o carte mare, cu copertă cartonată, cu doi băieți desenați pe ea, unul fugea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Justițiară dacă a adus o țeastă de om. Și Sora Justițiară deschise săculețul cât să se vadă cele trei găuri ale unei bile de bowling și zise: — E hobby-ul meu... Tovarășa Lătrău își plimbă privirea de la Contele Calomniei, care mâzgălește ceva în carnețel, la părul negru împletit în cozi strânse al Sorei Justițiare, prins cu agrafe din care nu scapă nici o șuviță. — Ăla, spune Tovarășa Lătrău, e păr accentuat. La următoarea oprire, Agentul Ciripel stă pe trotuar cu o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
canapea, la următorul. Când „livada” e culeasă, trecem în încăperea următoare. Piersicile culese le ambalăm într-o cutie de pălării. Nu, nu fiecare zi a prizonieratului nostru e marcată de umilințele răpirii. Contele Calomniei scoate un carnețel din buzunarul cămășii. Mâzgălește ceva pe hârtia albastră și liniată, spunând „Șaizeci și două de becuri încă în stare de funcționare. Plus douăzeci și două de rezervă”. Ultima noastră linie defensivă. Ultima noastră resursă împotriva gândului c-o să murim aici, singuri, părăsiți în întuneric cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să arate cât de disciplinați erau. Unuia dintre ei i se dădu cuvântul și ridicat în picioare, cu falsă mândrie, începu să turuie gogoșile comuniste. Seriozitatea atingea apogeul. Luana, dreaptă în banca ei, puse mâna pe creion și începu să mâzgălească. "Scria" de zor, plimbându-și privirea încruntată când spre George, când spre coala de hârtie. Mara urmărea liniile pe care le trasa colega ei de bancă apoi ridica ochii spre băiatul așezat la catedră. Colega din spate, contrariată de mișcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
durerii de cap. A trecut pe lângă fațada de un alb murdar a bisericii catolice cu fleșele ei Înălțându-se trist spre cer. Pe zidul de la intrare se vedea un strat subțire de var proaspăt, a putut totuși să deslușească inscripția mâzgălită cu roșu: Zdrobiți imperialismul creștin. — Hei, cucoană, hei! strigau conducătorii de becak. Hei, frumoaso! Oi! Vreo trei-patru s-au ținut după ea, țipând fără Încetare. Brusc, nici n-a mai auzit altceva. Zgomotul mașinilor, al autobuzelor și al scuterelor a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ca un foc care părea să-l consume În Întregime și să-l lase plin de nimic, astfel Încât nu mai era În stare să aibă decât asta În minte. Din nu dădea semne că ar fi avut nevoie de mâncare. Mâzgălea cu furie și, profund concentrat, decupa articole din ziare. După Întoar cerea de la adunare, Îl lăsase pe Adam să se odihnească În casă și reapăruse mai târziu cu câte ceva de-ale gurii, totul Înfășurat Într-o foaie de ziar, un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
făcea Însemnări. De asemenea, schițase tabloul, unde fiecare dintre figurile principale era prezentată ca o pată informă din care ieșea o săgeată cu numele personajului. și-a ridicat capul din carnet, i a făcut cu ochiul și a continuat să mâzgălească. Ea a remarcat că scria englezește. A doua zi, Întoarsă de una singură la aceeași oră, a dat peste el tot acolo, În fața aceluiași tablou. — Sunteți englez? l-a Întrebat ea, cu toate că avea un neîndoielnic aspect mediteraneean, În nici un fel
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aplecate: ÎȚI ESTE ADRESAT, iar dedesubt: DESCHIDE-L ACUM. Apropiindu-mă, am observat că plicul era doar cel mai evident dintr-o grămadă de obiecte aranjate pe măsuță. În stânga era un telefon. Pe-un bilețel post-it lipit pe butoane erau mâzgălite o săgeată care arăta spre receptor și cuvintele: FORMEAZĂ COMANDA RAPIDĂ 1 - FOLOSEȘTE-MĂ. În dreapta, un set de chei de mașină; iar lângă ele o fotografie polaroid înfățișând un jeep galben, vechi; alături de ea, era un alt bilețel post-it, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de început. Și, în ciuda tuturor lucrurilor, am zâmbit. — Bună. Cum te simți? — Am uitat de înghețată. — Mi-am făcut mari griji pentru tine. Când m-am întors în tabără, o jumătate de oră mai târziu, Clio stătea încă afară și mâzgălea ceva în ghidul turistic. — Știu, am spus, așezându-mă lângă ea pe covorul de trestie. — Mă simt îngrozitor. Nu știu niciodată cum să fiu de ajutor. — Îți iese oricum întotdeauna, am zis. Iar după aceea: Îmi pare rău că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Doar niște registre normale. Faptul că cineva le folosise ca să construiască un tavan boltit și galben nu însemna nimic, la urma urmei. Era doar un fapt. Iar tunelurile în sine... era posibil să creezi un labirint din hârtie stivuită și mâzgălită cu pixul. Bizar, improbabil, absurd de cronofag și periculos, dar, da, posibil. Punând cartea de telefon deoparte, mi-am desfăcut sendvișul. Ce importanță are o zi, douăzeci și patru de ore mici. Uitându-mă și eu în gol, mestecând, am surprins această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
îi foșnea noaptea cu bancnote privea prin vizetă la animalul curios, moșmondind răbdător la o mașină de cusut, cu tipare de carton răspândite peste tot și cu o mulțime de cărți pe pereții acoperiți cu tapetul unor pagini solfegiate sau mâzgăliți cu crochiuri și studii ale unuia și aceluiași bărbat cu chipul lui Charles Bronson. În umbra unui gând, a unei neînțelegeri, a lehamitei de viață, a bucuriei uitării, a senzației neantului, a încruntării viitorului sau a nesiguranței neîmplinirii trecutului vâscos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Tribuna. Momentul afirmării sub semnul scrisului îl constituie însă obținerea Premiului pentru Proză la Concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor din România (2006) pentru romanul Conspirațiile imposibile (Ed. Cartea Românească, București, 2007). părinților mei, Laurențiu și Maria JOS DICTATORUL, scrie mîzgălit cu excremente pe zidul crăpat al Barăcii lui Roja de pe care cad bucăți de tencuială ca de pe o hartă care se dezintegrează, scoțînd la iveală noi continente, insule, ape, linii de relief, cărămizi clădite strîmb, goluri cît pumnul și armături
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
auzi cum pietrișul de pe alee începe să foșnească tot mai aproape și cum tălpile unor bocanci bat cadențat pe treptele de la intrare. Maiorul îl privi suspicios, îi ceru să-i dea ceva de scris, se aplecă peste colțul mesei și mîzgăli în registru. Încercă să-l întrebe ceva, dar în aceeași clipă aruncîndu-și din întîmplare privirea afară prin geamul soios, la lumina chioară pe care o împrăștia becul instalat în colțul coșmeliei, îi văzu oprindu se pe cei doi soldățoi care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
al ei, nu al lumii. Lumea își leapădă pruncii în pronaosul vieții. Domnule doctor, ce îți este așa de greu să înțelegi? Era miezul nopții. Încremenit, lângă calorifer, parcă aștepta execuția. Luna, un disc cât roata căruței, galbenă, portocalie, roșie, mâzgălea noaptea cu lumină, luna spăla cămăși de sfinți pe malul gârlei, cineva scapără chibrituri în cer: O să plouă. Mai bine ai trece, Dumnezeule, lumina prin sită decât printre gratii! Petru a adormit ca un prunc pe o rogojină uscată; luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cine să ne dreagă pingelele!... Așa că ascultă încoace la mine... Meseria, mă, e brățară de aur!... Vorbele cu două tăișuri ale secretarului general restabiliră liniștea și Ceaușescu, așezându-se înapoi pe scaun, scoase un carnețel din buzunar și începu să mâzgălească nervos ceva în el. La rându-i, Gheorghiu-Dej își puse ochelarii și reciti documentul pe care i-l înmânase mai devreme ministrul de interne, făcând pe el, cu un stilou, o serie de adnotări. După ce sfârși, lăsă documentul pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]