1,010 matches
-
simți motivul meu de vis, Albit de dor ca mările de sare! Știu, ai să spui că mă copilăresc Și cât nu-i bună dependența-aceasta; Din mine patru zări de aripi cresc Și-n limba Lunii m-a cântat Măiastra... Să-ți dau naiv, ciudat și efemer Cum numai fluturii trăiesc în soare, Din ochii plânși, cu stringuri mari de cer Particule de cuante-nfloritoare! ...Scriu poezie peste toamna grea Și dor mi-ar fi de nu mi-ai sta
PRIN LUMI... de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384293_a_385622]
-
Autorului EMINESCIANA de Nicolaie DINCĂ Stăpâne-al lumii și al nostru Tată Îndură-Te de neamul românescu, (sic!) Restituie-i pe Domnul Eminescu, Că mare-i mila Ta - nelimitată! Pentru că azi, mai mult ca niciodată, Ne cam lipsește lira lui măiastră, Ne trebuie un Domn de limba noastră Și o conducere imaculată. De scrisul lui cu nuanțe colosale Poate dușmanii au să se ferească Și poate toată spița românească S-ar aduna în jurul lăncii sale. Parfumul slovei lui nu-l are
EMINESCIANA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380159_a_381488]
-
Acasa > Poezie > Credinta > NETĂCEREA PRIVIRII Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1678 din 05 august 2015 Toate Articolele Autorului Privirea mea Privirea mea e o pasăre măiastră Ce zboară-n înălțimile de vis Acolo ar vrea-n Lumină să trăiască Înveșmântată-n sacru paradis. În zborul ei rănit de vânturi aspre Și de respingerile oamenilor răi Ea nu se pierde singură în astre Găsește adăpost în ochii
NETĂCEREA PRIVIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380222_a_381551]
-
crivat siberian își face loc sumbru, În timp ce drumuri sub omăt se ascund, Iar șuieratul vântului sună funebru, Cănd pătrunde pretutindeni furibund... Liniștea își caută ecoul în fereastră, Unde s-au așezat reci flori de gheață, Ce îmbracă sticlă în rochie măiastra Încântând ca-n povești, de dimineață... ~ Cristina P. Korys ~ 8 ianuarie 2016. Referință Bibliografica: Iarnă siberiana / Cristina P. Korys : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2201, Anul VII, 09 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cristina P. Korys : Toate
IARNĂ SIBERIANĂ de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380295_a_381624]
-
al credinței mele, poți să-mi spui tu, cel care le cuprinzi pe toate, cum pot să mă feresc pentru ca văpaia din trăirile tale să nu mă mistuie? Simt că eu nu voi putea renaște din propria-mi cenușă ca măiastra pasăre Phoenix și mă tem să nu dispar fără putință de a mă mai găsi vreodată. - Nu suntem noi, oare, doar un vis al Creatorului Universului? Să ne rugăm să mai viseze măcar puțin, pentru ca să mai existăm în acest vis
POETUL, CREDINȚA ȘI ÎNCREDEREA II de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380273_a_381602]
-
frunze), iubite Poet! Dacă la o răsărire, vocea străpunge prin timp, străluminat, predacic („te-aș alunga și te-aș disprețui / de n-ai fi eu, de n-ai fi însumi. Te-aș plânge argintiu și gri / cu plânsu-mi... ”), întru trecerea măiastră, traiectul pietrei murind este unul la fel de singular („Când moare o piatră / sufletul ei / aidoma unui fluture / fără zigzaguri / intră în gura căscată / a copiilor mirați...”), pentru că Poetul cunoaște secretul „suspinului de piatră”, meșter întru definire („Durerea / are demagogia / lacrimei”), meșter
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
de la Gimnaziul din Boian-Hliniță - dansatori ai admirabilului ansamblu ”Făgurel”, condus de profesoara Maria Basaraba, și solista Maria Țurcan, interpreta melodiei „Viață, viață, floare scumpă”, au demonstrat pe viu acest sfânt adevăr. Iar când și-a revărsat dorul Victoria Costinean, cu măiastra-i voce, părea că s-au deschis porțile cerului, artista cântând la rugămintea noastră melodii înregistrate cândva de Mircea Motrici. Cu lacrima cântării înălțătoare l-au evocat talentații interpreți Gică Puiu și Eugenia Cimborovici-Teodoreanu. A doua zi, dna Rozalia avea
NE-A DAT ARIPI PENTRU LIBERTATEA ZBORULUI [Corola-blog/BlogPost/93633_a_94925]
-
cheamă Sfinxul din Bucegi, Simbol de voievozi și regi Ce-aici românii i-au avut Din cel mai depărtat trecut! Pe munții românești urcați Sub semnul magic din Carpați, Pecete-adâncă, din bătrâni Peste suflarea de români. Pecetea limbii românești Rostind măiestrele povești Cu Sânziene, Feți Frumoși... Sau cântece cu viers duios Țesut la poale de Carpați Și-oriunde Țara are frați În lumea largă răspândiți. Care prin verb, ca legământ Rostit în cântec și-n cuvânt, Rămân uniți, De nimeni despărțiți
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 [Corola-blog/BlogPost/93718_a_95010]
-
iubesc silabele rotunde ca niște cercei culoarea aceea stridentă gustul a o mie de tei marea cu pescăruși livada cu vișini textura celor mai exhibiționiste vocale /hituri redifuzate (prea)estivale/ aorta lezată ca la o cursă aerul acela de pasăre măiastră fobia mea de iubiri e o cursă Referință Bibliografică: No name / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1528, Anul V, 08 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
NO NAME de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377088_a_378417]
-
revistă de cultură, cu apariție trimestrială. „Domnul de Rouă” (serie nouă) este o nouă revistă în cultura națională română, redactorul șef fiind Doina Drăguț (poetă, prozatoare, jurnalistă, publicistă), iar directorul fondator fiind Nicu Vintilă Sigibida (scriitor, profesor universitar), aceștia fiind măieștrii ce cunosc destul de bine arta scrisului și arta valorilor estetice. Primul număr al revistei a apărut în 11 februarie 2016, aceasta fiind o continuitate a revistei „Domnul de Rouă”, editată în 1936-1937 în județul Caracal din fostul județ Romanați, România
„Domnul de Rouă” – o nouă revistă în cultura naţională română [Corola-blog/BlogPost/93133_a_94425]
-
întors la mănăstirea lor, Vladimirești, au refăcut-o din nou reluând activitatea comuniunii. La 8 August 1990, maica-poetă urcă la Osana Luminii. Poeta-monahie Maica Teodosia a fost și este o taină a poeziei creștine care a întrupat trăirea într-o măiastră suferință, într-un imn al comuniunii susurând pe file de acatist în anafura rugăciunii. Fiecare vers al ei e un spic de grâu care rodește însutit, care se dăruiește în pâine, care se împarte în lumină, care se împărtășește Neamului
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
schimnicie, logodnă mistică a poeziei. Cu mireasmă de psalm a împresurat dragostea lui Dumnezeu cu o înfiorare a trăirii care permanent flămânzește și însetează de Duhul Sfânt. El a adâncit în suflet strigarea Luminii de sus ca pe o pasăre măiastră prefăcând-o în Imnul Acatist închinat Fecioarei Maria, care i-a pecetluit slova de foc a evlaviei, cu aura țâșnirii harice, prelinsă ca o lacrimă de suferință sfântă și jertfă aleasă în Icoana martiriului său. Rugul aprins „Fecioară a nenseratului
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
o viață, / Decât lipsit de-a noastră limbă. Cât timp în lumea zgomotoasă / Va fi suflare românească, / De-a pururi, sfântă și frumoasă, / Să dăinuiască limba noastră. // Sortită-n veci de-a nu apune, / Cu-a sa rostire dulce și măiastră, / Mereu sub soare, mândră să răsune, / Ca o cântare, vechea limbă-a noastră. // Deci crezul meu sub zarea-albastră, / O veșnicie să rămână: / Eu nu mă las de limba noastră, / De limba noastră, cea română!”. Despre „partea noastră de veșnicie”, care
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
cu visul său de a clădi o țară creștină, independentă și frumoasă, acestui binecredincios și iubitor de Hristos, domnitor al Țării Românești, în semn de respect s-a oferit prilejul prin preotul comunei Mogoșoaia, Claudiu Vrabie, care ca o pasăre măiastră a ridicat sala în picioare cu o rugăciune, apoi domnia sa spunând: „Cel ce pentru dreapta credință și neam s-a învrednicit a suferi moarte împreună cu fii săi Constantin, Ștefan, Radu, Matei și cu sfetnicul Ianache (ginere de altfel) drept- credinciosul
COMEMORARE 97 de ani de la revenirea Bucovinei la Patria mamă- România la Palatul Mogoşoaia, 27.XI.2015, ora 11:00 [Corola-blog/BlogPost/93234_a_94526]
-
viața noastră publică tipului de retor sec, lipsit de orice idee și orice sinceritate, care, în zilele noastre, tinde să se afirme sub eticheta de "talente drenate"... Tipul acesta e de mult cunoscut în Occident. Cine nu-și aduce aminte măiastra caracteristică a lui Numa Roumestan de Daudet? "Eu cînd nu vorbesc, nu gîndesc", zice el cu multă naivitate și-i adevărat. Cuvîntul nu era la el provocat de gîndire, ci dimpotrivă o preceda, o trezea în mod cu totul mașinal
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
compania Croației, o echipă ambițioasă, cu jucători robuști, care a pus mari probleme, cu excepția începutului de meci, când a evoluat prudent. „Selecao“ n-a reușit să se impună decât cu 1-0, grație unui șut de la 20 de metri, o execuție măiastră a vedetei de la AC Milan, Kaka, declarat jucătorul partidei. Chiar dacă n-a jucat în nota sa obișnuită, starul Barcelonei, Ronaldinho, a avut două mari ocazii, salvate in extremis de portarul Pletikosa. Cu un lot care valorează 400 milioane euro, Brazilia
Agenda2006-24-06-fotbal () [Corola-journal/Journalistic/285050_a_286379]
-
Moților” (Munții Apuseni) și în Maramureș. Produsele rezultate servesc în gospodărie (găleți, coveți, linguri), pentru unele instalații tehnice (teascuri, războaie de țesut), dar pot constitui și elemente de construcție sau decorațiuni. Sunt renumite, în acest sens, porțile maramureșene, unde sculptarea măiastră a lemnului duce, uneori, la adevărate capodopere. - țesutul este un meșteșug ce folosește ca materii primă lâna, inul, bumbacul și mătasea și are ca produse finite diferite obiecte de îmbrăcăminte, așternuturi, covoare, ștergare ș.a. Prin această îndeletnicire, se creează portul
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
de la baza stîncii, născînd acel zgomot înfiorător. Și, cît vedeai cu ochii, în toate părțile se deschideau alte bolți, care mai de care mai mare și mai frumoasă, susținute de stîlpi uriași de piatră. Totul părea dăltuit de cea mai măiastră mînă. Stalactitele și stalagmitele, răspândite peste tot, păreau colții unui uriaș adormit cu gura deschisă. Fiori nemaicunoscuți pînă atunci, de admirație amestecată cu teamă și curiozitate, săgetară cu mii de ace cele cinci trupuri strînse unul în altul ca în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Bărzăunul fericit că i se dă dreptate. Și porni ca din pușcă spre pietrele așezate în formă de unghi ascuțit. Nu departe de ele, rezemată de blocul uriaș de stîncă, zări o altă lespede, dreptunghiulară, cioplită parcă de o daltă măiastră. Se apropie de ea și o privi ca pe-o pîine caldă, dar nu descoperi nici un semn pe ea. Ceilalți, care-i urmăreau fiecare mișcare, se apropiară numaidecît, nerăbdători. Bărzăunul încercă să răstoarne lespedea, dar nu reuși nici măcar s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Receptarea de excepție a cuvântului, a limbajului poetic se datorește tocmai potențialului iradiant de eliberare din lumea comună. Fiecare poezie posedă capacitatea ei de smulgere, de înălțare: zbor de ciocârlie, de vultur sau, la cei foarte rari, zbor de pasăre măiastră, așa cum are loc în lirica lui Hölderlin sau Eminescu zboruri care efectuează epoche-ul, punerea în paranteză a nesemnificativului, a comunului, a zilnicului. * Gândirea poetică vorbește despre metafizică în vibrații și iradieri cu ajutorul intelectului "eroic". Poezia gânditoare nu vorbește despre metafizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
viu, cu o impecabila integralizare. Este împlinit în felul acesta dezideratul de întotdeauna al operei de artă de a fi imperfectibilă, orice intervenție echivalând cu moartea operei, respectiv, cu moartea poemului. Poemul eminescian este model de îmbinarea organică dintre o măiastră organizare internă și deschiderea eliberatoare un tot dezvoltând un sistem de tensiuni temporo-spațiale și elanuri ideatice de o armonie absolută, din care iradiază vectori metafizici de eliberare a sufletului și intelectului. Cea mai perfectă finitudine impulsionează zborul cel mai înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pe pământ, poetul viețuiește diversele bucurii ale vieții, speră ca dincolo să se dizolve în iubirea eternă: Liberi, în zbor arzător Vom sui fără hotare Și în veșnica Iubire Ne vom pierde, vom dispare. Omar Khayyam, după ce deplânge în robaiyate măiestre nimicniciile destinului omenesc: Miresme, cupe, harfe și bucle aurii: O, jucării sfărmate de Vreme, jucării! Gând, faptă, renunțare, virtuți, căinți și rugi: Cenuși pe care Timpul le spulberă, cenuși... își încheie periplul vizionar cu o deschidere care ne rămâne inaccesibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pentru că mă plătești. Mă rog, nu te plătesc eu, te plătesc flamanzii, care mă blestemă acum printre dinți. Călătoria era o catastrofă din toate privințele: și profesional, și afectiv, și financiar. La Bruxelles mă părăsise o ziaristă belgiană, o scoopette măiastră în jocuri erotice în care trebuia obligatoriu, după mintea ei, să te ungi cu ou, desfăcându-te ostentativ... altminteri ea fiind rece și rea și invidioasă. Disperat să fug din Belgia după scoop-uri interesante, sperând s-o fac pe ea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
caldă a bunicii îl mângâie pe frunte și îl acoperi cu pledul până sub bărbie... Închise pleoapele. Iar gerul năprasnic, înfierbântat și cuprins de tremurul pătimaș al artistului de geniu, dădu viață unor flori înfiorător de frumoase și le lipi, măiestru, pe sticla cerului... Coridorul Pe măsură ce înainta, coridorul își micșora lățimea și trăia certitudinea că două fălci de beton îl vor strânge, până la urmă, mistuindu-l dureros, rupând cu dinți uriași și ascuțiți bucăți mari de carne sau de oase, trimițându
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
un catalog al lui Clody, o serie de zece medalioane lucrate din mici pietre ovale, rotunde sau pătrate, de diferite culori, pietre simple, dar frumoase, pe care ea scrijelase siluete din sculpturile lui Brâncuși Cumințenia pământului, Domnișoara Pogany, Rugăciunea, Pasărea măiastră, Cocoșul... Erau foarte reușite și ideea i se păruse atunci originală și interesantă. Gândind la Clody și Brâncuși, la atelierul și locuința ei, își mai aminti de ce spusese cândva maestrul: "Arhitectura este sculptura locuită" și Clody, cu nișele, firidele, scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]