76 matches
-
cetate se vede acolo în lumina fulgerelor? M[ARIA] Acolo? Cetatea craiului Gralur. Mare crai și bogat, și are o fetiță mică, mică... numai bună de tine... Cu dânsa am să te-nsor odată. B[OGDAN] Tare mi-i dragă, mămuță! M[ARIA] D-apu-ai văzut-o? B[OGDAN] Ba n-am văzut-o... M[ARIA] Apoi cum de ți-i dragă? B[OGDAN] Bine, trebuie să vezi pe cineva ca să-ți fie drag? M[ARIA] Se-nțelege. B[OGDAN] Dacă spui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dascăl, să te tragă de urechi! Mergi, Bibi, la Marioara ca să-ți deie azi plăcinte, Iară leneșului celui chiar nimic, să ție minte. [MUȚI] Da' de ce a dat pe Brizeis, spune numai, îi cu drept? Să fi fost a mea, mămuță, eu cu toții dădeam piept. Ai spus singură că dânsul pe Brizeis o iubea... Cîtu-i lumea și pământul n-o luau din mâna mea. {EminescuOpVIII 337} [ANA] Eu ți-am spus-o ș-o spun încă și ți-oi spune vreme
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Chior. - fugi de-aci, dragoste chioară - Aide, fugi, iubire chioară... vino iar când te-oi chema Haide, astăzi calea-vale, dar de altă dat-auzi, Ține minte Astăzi calea-valea, treacă meargă - - Nu te-ai mîniet pe mine? Am să-ți spun ceva, mămuță, Da' mă tem că iar te superi. - Spune - Tare ești drăguță! - Vino-ncoace. Dragu-mamei, tare ești obraznic. - Ah, tare ești frumoasă, mamaie, și tare ești drăguță și tare ești... dă-mi o guriță. - Na! fugi... - Mamaie, mai dă-mi una
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
era „făcătoarea de ordine” în universul casnic și o sursă de neînlocuit de înțelepciune („Măcar două-trei cuvinte,/ Ca să le ținem noi minte”): Să lași groapa mânioasă Și să vii cu noi acasă, Că te primim bucuroasă, Că ne-ai fost mămuța noastră; Că sântem mari și cuminți, Dar tot ne trebi părinți: Și măcar că-s mai bătrână, De la mamă aștept milă; Și mi-i drag ca să trăiești, Nu aici să putrezești 460. Imposibilitatea „reîntoarcerii la viață” (poetul vorbește chiar despre o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tata sub cerdac și-i poruncea s-aducă, pentru ibovnică, carne de căprior ori de mistreț, ceavea ea gust. Și musai trebuia s-aducă. Odată a luat el bătaie la scară când făcuse pozna de fugise, de fată mare, cu mămuța. - Atunci era bătaie multă, păru convins celălalt. Dar lumea era mai cuminte. Țin minte, femeia purta fusta de șese lați, nu scurtă ca acuma. Și toți se mulțămeau cu puțin : fitecine făcea un bordei pe căpriori, îl acoperea cu gunoaie
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
are noroc niciodată, Că nici eu n-am ascultat Și Dumnezeu m-a certat. Ș-am făcut precum am vrut Și Dumnezeu m-au bătut, Ș'am făcut de capul meu S-acuma-s destul de rău. 180 {EminescuOpVI 181} 124 Mămuța m-a măritat După făt de împărat, Dar nici luna n-am plinit Și-napoi că am venit. Mămuța când mi-am văzut La pământ gios am căzut, Și când iar m-am ridicat, Foarte tare am oftat. Atunci mama
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vrut Și Dumnezeu m-au bătut, Ș'am făcut de capul meu S-acuma-s destul de rău. 180 {EminescuOpVI 181} 124 Mămuța m-a măritat După făt de împărat, Dar nici luna n-am plinit Și-napoi că am venit. Mămuța când mi-am văzut La pământ gios am căzut, Și când iar m-am ridicat, Foarte tare am oftat. Atunci mama m-a luat Și în casă m-a băgat; M-a lăut, m-a pieptănat, Mândră cămeșe mi-a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mi dă apă și guriță - Că de apă sete mi-i, De guriță doru-mi-i, Pentru-n pic de sărutat N-o mai fi nici un păcat. - Bădiță, apă ți-oi da, Dar guriță n-aș mai vrea. Că m-a bate mămuța Și mă tem că mi-i mușca- Mușcătură - nveninată, Cu dragoste - amestecată Și-mi trebui doftor deodată, Doftor bun de la Bacău Să mă mîntue de rău. - De rău nu te-a mântui C-amîndoi în veci vom fi Și puiul cel
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Eu ș-asară ți-am vrăjit. Câte boale le-ai bolit Pe toate le-ai pribolit, Numai boala ce-o bolești Tu cu capu - ai s-o plătești, Până capul nu ți-i da Tu de boală nu-i scăpa. - Sui mămuță-n deal la cruce, Să tragă clopotele Ca să vie mândrele, Să vie și mândruța mea Care mă iubesc cu ea, Din vrâsta copilărească Din coliba părintească. 208 Frunză verde de alună, Sara-n codru, ici pe lună, Mi se primblă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Mili, a cărei dorință nerealizată proiectează trecutul (amintirile legate de Luțica) în viitor, mama sa, Raluca, are o memorie regresivă, ce nu reține decât amănuntele legate de copilărie și de căminul părintesc (căsuța țărănească unde au locuit cândva "tătuța" și "mămuța"). Lovinescu sancționează aici, cu cinism, automatismele induse de acel moldovenism temperamental, care apropie bătrânețea senilă de vârsta copilăriei: "[...] bătrâna nu uita, în adevăr, întâmplări de acum șaizeci de ani, dar nu-și mai dădea seama de ce vedea în jur". În
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
însemna locul de odihnă în după amiaza duminicilor de vară, unde cei din casă se adunau la o voroavă, ascultau citirile capului familiei, din vechi cărțulii cu foi gălbui și tartaje verzuii și gustau bunătățile sărbătorii pregătite de buna lor mămuță. în nopțile toride de vară cerdacul devenea dormitorul răcoros , iar toamna hambarul vremelnic pentru vrejurile de fasole puse la uscat înainte de a se bate ori pentru ciocălăii și babele de păpușoi cu boabele încă în lapte . Vizita la Moș Costache
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
mână două mere / Vin-la mama de mă cere.../ de m-a da, de nu m-a da, / Scrie-n carte că-s a ta.../ Pe fereastră mi-i fura / Și-oi veni la dumneata, / Și-om fugi-n Moldova mică, / Mămuța n-a ști nemică. / Și-om fugi-n Moldova mare / Mămuța nu ne-a cătare. După ce ne-om depărta / La soar-ne-om încredința, / La lună ne-om cununa. Este-un popă-ntre molizi / Ce cunună pe fugiți, / Este-un popă între
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
da, de nu m-a da, / Scrie-n carte că-s a ta.../ Pe fereastră mi-i fura / Și-oi veni la dumneata, / Și-om fugi-n Moldova mică, / Mămuța n-a ști nemică. / Și-om fugi-n Moldova mare / Mămuța nu ne-a cătare. După ce ne-om depărta / La soar-ne-om încredința, / La lună ne-om cununa. Este-un popă-ntre molizi / Ce cunună pe fugiți, / Este-un popă între fagi / Ce cunună pe cei dragi."79 Pentru trăinicia legăturilor pământești
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în cadrul ceremonialului de înmormântare, "petrecerea" din astă lume se face în deplină armonie cu destinul cosmic. Elementele cosmice întrețin legătura dintre lumea de aici și lumea de dincolo: Iar dacă mi-i vedea / Că-i neagră cămașa / Să-i spui mămuții așa: / Să-mi trimată cămașa / Pe șuierul vântului, / Pe fundul pământului. / Că eu, cum oi căpăta-o / Frumușel că mi-oi spăla-o / Nici cu apă, nici cu-ncrop / Nici cu oca de sopon / Numai cu lacrimi de om. / Și după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
să te tragă de urechi. Mergi, Bibi, la Marioara ca să-ți dea ție plăcinte, Iară leneșului celui chiar nimic să ție minte. MUȚI: Dar de ce-a dat pe Brizeis, spune mamă, îi cu drept? Să fi fost a mea, mămuță, eu cu toții dedeam piept. Ai spus singură, că dânsul pe Brizeis o iubea... Cîtu-i lumea și pământul n-o luau din mâna mea. ANA; Eu ți-am spus-o, și-o spun încă și ți-oiu spune vreme multă Cumcă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
surprinzător de vânjoase... Cât de mult își iubea Anton pădurarul fata, cât de mult!... Și, așa, zilele, săptămânile... treceau neîndurate... A trecut mai puțin de un an și, s-a învățat numai cu tătaica și bunicul... și cu mătușa Domnica, mămuța ei, care venea, din când în când, s-o vadă. Dar, de la o vreme, un gând o tot muncea, o tot muncea și nu îndrăznea să-i spuie nici măcar bunicului. Când venea vremea să se culce, bunicu Toma îi ținea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tainul zilnic. Dintre râpele Podului de Lut, o închipuire de suflet omenesc se apropia de cei doi băieți: Ce arătare o fi și asta? întrebă Vasilică, care era cel mai tânăr dintre frați. O fi duhul pădurii, așa cum ne povestea mămuța, răspunse Ionică. Cei doi băieți se apropiară și o arătare stranie se înfățișă în fața ochilor. Era un bătrân, cam de optzeci de ani, îmbrăcat cu o rasă de călugăr, roasă de trecerea timpului, dar curată, încins cu un curmei de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
umbrit cu o profundă părere de rău, căci legăturile noastre aveau vechimea pămîntului și eram prinși amîndoi cu rădăcinile în același pămînt. Ispită și păcat Te duci și tu Ilenuță, draga mamii, altfel mori de mîna mea... Nu mă duc, mămuță. Omoară-mă, schingiuiește-mă, dar nu mă duc... Anghelina ținea la unica ei fată ca la ochii din cap, dar nu dorea să se facă de rîsul lumii. Peste satul Ghireni se abătuse, oameni buni, o secetă de ți se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
apucat de treabă, dar Ileana Anghelinei nu dorea să se ducă în această procesiune nici în ruptul capului. La început maică-sa a rugat-o frumos, apoi a luat-o de cozile ei imense și a zgîlțîit-o bine. Omoară-mă, mămuță, mă arunc în fîntînă... Lacrimile au pus stăpînire pe casa bietei Anghelina, femeie singură, văduvă de război, înecată în sărăcie. Ileana a crescut ca o floare de mac printre buruieni și avea un corp strașnic de bine plămădit, că noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
așa ceva. Unde-s părinții tăi? Au fugit, slobod prostia. A, deci au fugit. Hai în casă ca să-i așteptăm. Eu mă și vedeam orfan. Asta în cazul că ăstuia nu-i place și carnea de copil. O să mă duc la mămuța, bunica după mamă și după ce o s-o ridice și pe ea, o să mă duc la măica, bunica după tată, deși era cam rea și mă căpăcea fără motiv. Peceștoriul intră în casă și se apropie cu interes de rafturile cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Costachi-Costache, GhiorghiGheorghe, Ciubotariu-Ciubotaru, Cheaptanariu-Cheptănaru, Pintilei-Pintilie etc. Unele cuvinte au o pronunție specifică reprezentând pronume demonstrative: aiasta (iasta)-aceasta, aista-acesta, istalant-cestălalt, iastalantă-ceastălaltă. Când se adresează cuiva,mai ales tinerii celor vârstnici, folosesc pronumele de reverență în formă populară: mata, matale, mătăluță, mămuță, tătuță, bădiță, bădie, bade, țață, țățâcă etc. în vorbirea zilnică a celor mai în vârstă unele cuvinte sunt elidate, ei exprimându-se cam în felul următor : mă‘c-mă duc, o‘s‘că-a zis că, iar altele sunt pronunțate
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
cin-mă sfătui. Pe mata nu te-oi vedea N-are cine mă-ndruma. Tătuțâcă, vorbă dulce Nu ne lăsa și te duce! Tătuțâcă, vorbă bună La mata lumea s-adună Plângeți flori, plângeți păreți Fără stăpân rămâneți.” ”Scoală, scoală mămuță, scoală Că ți-o fi destul de-aseară Și deschide ochișorii Și ți-i vide toți feciorii Și deschide gurița Și-i vorbi cu noi ceva Măcar două-trei cuvinte Să le ținem și noi minte.” Sau în cazul surorilor sau
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
minoritate care a întâlnit norocul în viață, așa cum „a nimerit orbul Brăila”, conform cunoscutei zicale românești, sau care a știut unde să-l caute. Dar să revin la cine mi-a declarat nașterea și sosirea pe lume. A fost tocmai mămuța mea, adică mama tatei și bunica mea. De ce tocmai ea?! Pentru că tatăl meu, era în armată bietul de el. Nu spun întâmplător „bietul de el”, ci pentru că s-a însurat înaine de armată. Astfel mama a rămas gravidă, iar tata
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
patrie. Eu am fost tare mândru, în special când mi-a spus mama că am fost botezat cu apă adusă din râul Prut,dar nu mai țin minte că eram prea mic . Când am crescut mai mare, mi-a spus mămuța că, la nașterea mea, ar fi adus moașa, tătuța din partea mamei, M.Hondrea, cu carul cu boi în toiul nopții, pe mătușa Paraschiva, moașa din sat că pe vremea aia nu erau dispensare și doctori ca acum. Tare mult mi-
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
multe ori pe copii și chiar pe adolescenți spunându-le părinților și bunicilor „baba” sau „moșul”, „măi” sau „băi”, în funcție de zona în care locuiesc. Acestea sunt discuții obișnuite astăzi, în cadrul unor familii cu părinți moderni, corespunzătoare vremurilor actuale. Așadar bunica (mămuța) mea Mandița Gh.Duduc mi-a declarat nașterea, semnată de ofițerul stării civile de-atunci, un unchi de al meu Sava Duduc, în prezența altui unchi Haralambie Duduc, fratele mai mare al tatei. Probabil vă gândiți că în acest sat
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]