1,012 matches
-
sunt redactori în presa locală (atât!), ori de ce n-am cunoaște data de naștere a Elenei P. Oprișoiu de la gazeta „Electroputere” (constructorul de locomotive) sau a Vasilicăi Gradea din Tulcea? Este incredibil cu câtă ușurință se amestecă în acest ghiveci mănăstiresc, pretențios și iresponsabil, marea presă a secolelor XIX și XX cu cele mai insignifiante buletine, rapoarte, bilanțuri administrative, foi volante scoase de cooperative meșteșugărești, combinate, fabrici și uzine, „organe” de foste comitete de partid raionale și regionale, de la „Dobrogea nouă
Enciclopedia ignoranței by Aurel Sasu () [Corola-journal/Journalistic/3839_a_5164]
-
Ierihon și în împrujurimile lui au săvârșit minuni și proorocii: Ilie, Elisei și Sf. Ioan Botezătorul. Toate locurile legate de evenimentele religioase și de activitatea proorocilor au devenit, începând cu sec. al IV - lea, locuri creștine de pelerinaj și așezăminte mănăstirești. În epoca bizantină, în împrejurimile Ierihonului și în cuprinsul orașului, existau mai mult de 20 de mănăstiri și biserici, hanuri pentru primirea pelerinilor și a diferitelor societăți filantropice creștine pentru nevoiași și bolnavi. Astăzi creștinul pelerin poate vizita Ierihonul care
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
cu apeductele și diferitele adunări filantropice ocupau ambele povârnișuri ale pârâului, pe o lungime de aproximativ 2 km. Astăzi, cele mai importante locuri de pelerinaj sunt: Mormântul întemeietorului - Sf. Sava, Biserica centrală care adăpostește moaștele Sfântului, Biserica - Peșteră prima biserică mănăstirească închinată Sf. Ier. Nicolae, Sălașul Sf. Sihastru Ioan Damaschin, Sălașul Sf. Sihastru Sava și Turnul înalt a cărui construcție datează din epoca Împăratului Iustinian. În continuare voi prezenta Mănăstirea Sf. Gheorghe Hozevitul care a fost construită în partea nordică a
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
dat numele de Lavra Dok - ului, provenit de la denumirea în evraică a muntelui Dok. De pe culmea acestui munte a încercat diavolul, conform tradiției, să-L ispitească, înfățișându-i întreaga împărăție a lumii acesteia. Locul Postului se află astăzi în interiorul bisericii mănăstirești. În epoca bizantină, pe acest loc se afla doar o capelă. Mănăstirea Sf. Hariton de pe culmea muntelui a fost distrusă de către perși și și-a încetat existența. La sfârșitul sec. al XIX - lea Patriarhia a construit, pe acest loc, o
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
IOSIF AL II-LEA În 1790 a murit Iosif al II-lea, împăratul Austriei, fiul reginei Maria Theresa. Născut în 1741, a fost din 1765 până în 1780 coregent al mamei sale. A inițiat reforme, cum ar fi secularizarea unor averi mănăstirești, lichidarea iobăgiei - mai întâi în Cehia și Moravia, apoi, după răscoala lui Horea, în Transilvania (îngrădirile au anulat-o în realitate). A stimulat dezvoltarea industrială. Politica sa de centralizare și germanizare a popoarelor supuse (în 1785, germana a devenit limba
Agenda2005-08-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283417_a_284746]
-
Țării Românești. Domnii români trimiteau, sub formă de danii anuale în bani, sumele necesare plății birului către turci, precum și pentru întreținere și pentru reparații. Și astăzi în tezaurul mănăstirilor atonite se mai găsesc documente românești de danie. După secularizarea averilor mănăstirești, ajutoarele românești încetează, în 1912 Athosul intră sub tutela și administrația Greciei, iar din 1926 este declarat republică monahală ortodoxă autonomă, jurisdicțional și spiritual depinzând de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol. Muntele Athos se conduce după un Regulament Monastic elaborat de
Agenda2005-15-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283595_a_284924]
-
că vorbise cu o măicuță-ghid, care va veni să ne ofere un minimum de date referitoare la trecutul și valoarea acestui important locaș de închinăciune, carte de istorie românească și de spiritualitate ortodoxă. Măicuța, îmbrăcată cu respectarea strictă a canoanelor mănăstirești, m-a impresionat de la bun început prin atitudinea manifestată față de noi, grupul gălăgios reunit cu greu. După numai două-trei fraze, calmă și cu o privire care ne dojenea cu blândețe, a reușit să ne capteze atenția și să ne câștige
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
liber. Își caută identitatea foarte puternic, ei sunt și pătura cea mai interesantă din perspectiva studiului, pentru că de foarte multe ori se plictisesc sau vin la pelerinaj doar fiindcă este un fenomen de grup; ei socializează, practic, plus puțin turism mănăstiresc ... Tot ei prezintă și cea mai puțină profunzime teologică a actului religios în sine. Pelerinajul e un gest pur ritual, cu proprietăți curative, și nimic mai mult. Eu îi numesc pelerini de Formula AS; revista aceasta, pe care o stimez
PELERINAJUL – O CĂLĂTORIE SPIRITUAL – DUHOVNICEASCĂ DE LA MOARTE LA VIAŢĂ, DE PE PĂMÂNT ÎN CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383827_a_385156]
-
înnoire spirituală, în transfigurare în lumini și sfinți ai Bisericii”, fapt pentru care reafirmă importanța slujirii liturgice și a misiunii sociale a preotului, într-o permanentă creștere duhovnicească a sa și a fiilor săi duhovnicești. Dezvoltată în jurul bisericii parohiale sau mănăstirești, comunitatea, ecleziastică, religioasă devine „loc de mărturisire a Evangheliei de către clerici și credincioși, în tot timpul și cu toată ființa, cu credință puternică și dragoste nefățarnică”. Comunitatea devine „parohia între misiune și înveșnicire”, sau „parohia - loc de mărturisire, comuniune și
EMILIAN LOVIŞTEANUL – EPISCOP VICAR, ÎNFĂPTUIREA MISIUNII BISERICEȘTI ÎN PAROHIE ȘI MĂNĂSTIRE, EDITURA “MITROPOLIA OLTENIEI”, CRAIOVA, 2015… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384012_a_385341]
-
Kogălniceanu, cu care a înregistrat o altă premieră, aceea de a fi primul român transilvănean care a făcut parte dintr-un guvern de la București, numele său fiind legat de o reformă de răsunet pentru acele vremuri și anume „Secularizarea averilor mănăstirești”. Conducerea societății „Transilvania”, al cărei președinte a fost în perioada 1867 - 1874, a reprezentat o gură de aer pentru tineretul român transilvănean al cărui acces la învățământ era limitat prin prisma politicii Imperiului Austriac. Pe lângă activitățile de natură juridică și
OMAGIU de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384135_a_385464]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > PREZUMȚIA DE NEVINOVĂȚIE Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cu răbdarea crestată în somnul tăios al frunzelor, cu testamentul ascuns sub ultimul butoi al cramei mănăstirești, mă gîndesc să inventez ninsoarea mecanică, mă gîndesc să dorm o vreme pe niște cuie de levănțică, pînă se va pensiona și miliardarul care muncește benevol în farul de la țărmul mării, pînă se va muta cățelul în pălăria lui Jan
PREZUMŢIA DE NEVINOVǍŢIE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383052_a_384381]
-
toți străinii de mănăstire. Deși maica Anișoara ne-a rugat să nu plecăm, pentru a nu-i crea neplăceri, am părăsit Agapia peste câteva zile, pentru totdeauna. Urmarea inevitabilă a distrugerii echilibrului freatic nu s-a lăsat așteptată: întreaga așezare mănăstirească de sub deal a fost grav afectată, biserica inundată, pictura lui Nicolae Grigorescu deteriorată, iar din șanțul creat în jurul bisericii apa trebuia continuu scoasă cu gălețile. Datorită „agravării avariilor și degradărilor la complexul mănăstiresc, stavrofora Olimpiada Chiriac, stareța mănăstirii, a intervenit
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
nu s-a lăsat așteptată: întreaga așezare mănăstirească de sub deal a fost grav afectată, biserica inundată, pictura lui Nicolae Grigorescu deteriorată, iar din șanțul creat în jurul bisericii apa trebuia continuu scoasă cu gălețile. Datorită „agravării avariilor și degradărilor la complexul mănăstiresc, stavrofora Olimpiada Chiriac, stareța mănăstirii, a intervenit în anul 1995 pentru introducerea Ansamblului monument istoric Mănăstirea Agapia (biserica mare, clădirile de incintă, casele chilii din satul monahal, celelalte edificii de cult) în programul național de restaurare. Studiile de specialitate din
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
cel al lui Petru Movilă, astăzi Sfânt. Episcopul Melchisedec Ștefănescu a rămas în amintirea urmașilor un neobosit Ierarh, istoric, mare cărturar, iscusit pedagog. În 10 septembrie 1870 a devenit membru al Academiei Române. Puțini știu că a fost ”umărul” secularizării averilor mănăstirești... În lucrarea sa - ”Oratoriul” - el ne dezvăluie calitatea de vizionar al canonizării unor Sfinți din viața Bisericii Ortodoxe Române, evenimente la care ne-am făcut și noi părtași... Și mai puțin cunoscut este faptul că acest Ierarh cu chip bonom
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
25 aprilie 1885, emis de Patriarhul Ioachim al IV-lea. Răpunsul formulat de Episcopul Mechisedec a devenit ”Act Sinodal” care legiferează și legitimează Autocefalia BOR și relațiile ei cu Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, consideră istoricii. Bunul Patriot și secularizarea averilor mănăstirești Contemporanii și urmașii l-au văzut drept ”cel mai înflăcărat apărător al Bisericei Neamului și cel mai aprig apărător al naționalismului”; el considera că unirea provinciilor istorice ar asigura alungarea vrajbei dintre frați, întărirea neamului și a Ortodoxiei Românești supusă
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
din 11 decembrie 1863. Dorința fierbinte a ilustrului Ierah a fost aceea de a înlătura definitiv închinarea totală a averilor bisericești față de greci. Iată o întâmplare inedită, puțin cunoscută, de pe vremea când Episcopul Melchisedec era în Comisia pentru secularizarea averilor mănăstirești.... Și ”se povestește” că mergând Vlădica Melchisedec la o mănăstire din spațiul românesc, ”egumenul grec nu a vrut să dea cheile sertarelor cu acte de moșii și inventarierea de avere, ci le-a aruncat la icoana Maicii Domnului, zicând: *Nu
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
avem zăbavă vreo două luni. Ne ducem pe la Viena. Spune domului Romanenco (consulul rus) multe complimente...” În această misiune, Episcopul Melchisedec mergea să trateze cu Rusia ”asupra jurisdicțiunii consulare, regularizarea datoriilor de război și liniștirea spiritelor legate de secularizarea averilor mănăstirești...”, în spațiul românesc. Teologul, istoricul și cărturarul Melchisedec Ștefănescu este și un reprezentant de seamă al ”istoriografiei romantice românești”, publicând documente slavone, inscripții și însemnări din bisericile din Moldova. Vin în susținerea acestor considerații câteva dintre lucrările sale istorice: Cronica
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
liturgice și la ceremoniile bisericești din actuala Catedrală Patriarhală cunoaște dificultățile pe care le creează lipsa acută de spațiu în desfășurarea normală a slujbelor religioase. Actuala Catedrală Patriarhală, construită la mijlocul secolului al XVII-lea (1656 - 1658), a fost inițial biserică mănăstirească, devenită ulterior catedrală mitropolitană în anul 1668, iar din anul 1925, odată cu înființarea Patriarhiei Române, ea servește în mod provizoriu drept Catedrală Patriarhală până la construirea Catedralei Mântuirii Neamului, așa cum se menționează în pisania scrisă deasupra ușii de intrare de patriarhul
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
locuitorii din Filipeni, Fruntești și Mărăști. Studiile pe teren au arătat că toponimia minoră este mult mai bogată în satele foste răzășești, decât în satele de clăcași (Slobozia - Filipeni, Valea Boțului, Lunca, în cazul nostru) sau din moșiile boierești sau mănăstirești. Cele mai vechi denumiri topice pentru satele comunei Filipeni sunt în legătură cu vechile documente de danie eliberate de cancelaria domnilor Ilie și tefan din 1437 și 1438, în favoarea pisarului Mihail Oțel și cu documentele de întărire date de urmașilor lui Mihail
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Moldova, erau obști țărănești libere, constituite prin defrișarea pădurii, pornind din vale spre deal, spre culmi și „umblau pe bătrâni” Din cele 166 sate existente în Colinele Tutovei la începutul secolului al XIX-lea, 35% erau sate boierești, 10% sate mănăstirești și 55% erau sate răzășești. în patrimoniul funciar al fiecărui sat - răzășesc sau clăcășesc - intra în mod obligatoriu vatra satului, locul unde era cea mai mare aglomerare de locuințe. începutul satului era marcat de baterea unui stâlp central, despre care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
construcții și pentru foc, teren agricol și fâneață, scutiri de dări pe un timp considerat suficient pentru ca noii veniți să se gospodărească și, pe lângă acestea toate, și protecție în fața slujbașilor de tot felul ai domniei. în satele numite „Slobozii”, numai mănăstirești la început, în secolul al XVlea, urmate de un determinativ ca să nu se confunde, se așezau țărani fără pământ, care fuseseră „trași” la vecinicie (dependența personală față de proprietar), foști răzeși care și-au pierdut proprietatea, clăcașii secolului al XVIII-lea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Mavrocordat, liberi ca persoană, dar fără „de moșie”. O Slobozie, zisă a Domniței (Slobozia Domniței), din fostul ținut al Tecuciului, a fost colonizată cu bejenari bucovineni, la fel ca satul Lunca. Toți cei care se așezau pe moșie boierească sau mănăstirească, uneori chiar răzășească, ca să se hrănească de pe acea moșie, erau datori proprietarilor cu zeciuiala, claca, alte dări și plocoane, după obiceiul vechi, înscris în legile secolului XVIII-lea și al XIX-lea. în Slobozia - Filipeni s-au așezat cei sărăciți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vad producea inundarea morii lui Donici. Locuitorii, țigani (etnie romă este apărut după evenimentele din 1989 și folosirea termenului crează confuzie) trebuie să fi fost robi pe moșia Filipeni a Rosetteștilor sau în altă parte, pe altă moșie boiereasc sau mănăstirească. Când țiganii au fost eliberați din robie au apucat-o care încotro prin țară, până s-au convins că libertatea fără mâncare și loc de dormit nu valoreaz mare lucru. Atunci s-au așezat unde au fost primiți, ca slugi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un caracter organizat, erau conduși pe potecile munților de oameni cunoscători, erau înarmați cu puști, lănci și unelte agricole, inclusiv femeile, plecau cu tot avutul și familia. Se poate spune că în șările Române erau așteptați, așezați pe moșiile boierești, mănăstirești sau răzășești, li se dădeau înlesniri, scutiri de dări până la înjghebarea gospodăriei, întemeiau sate numite Ungureni, Mărgineni, erau așezați în satele existente, într-o parte de sat, contopindu-se, în final, cu localnicii. Sate cu numele Ungureni (așa li se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
scris mult, locuitorii din Pârhăuți au plecat la părhăucenii din satul Lunca de au adus de acolo „păpușoi” (porumb). Nu este de mirare, deoarece an de an locuitorii români și neromâni din Bucovina plecau în Moldova, pe moșiile boierești și mănăstirești, la „agoniseală”, muncind toată vara, iar toamna își aduceau acas partea ce le revenea din recoltă. Sunt mai multe mărturii despre legăturile de rudenie și vizitele reciproce făcute atât de către cei plecați în Moldova, cât și de cei rămași în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]