1,739 matches
-
trebuie să facem alegeri pe baza încrederii noastre în ceilalți. Dar sunt unele situații de cumpănă , în care dăm girul încrederii noastre , pur și simplu neavând alternativă. Acestea sunt cele mai dramatice ! Și pare că toate forțele universului se adună mănunchi și voința noastră se concretizează în forța pe care o insuflăm celorlalți de a acționa întru sprijinul sau protecția noastră. Acordănd necondiționat încredere, configurăm acel plus de putere care elimină barierele în acțiune și lucrurile încep să funcționeze.*** Un pahar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
tot ce-i viu, prezent e Dumnezeu. În ziuă e-ncrustrat minut de veșnicie Și-n zborul ei de o clipă regăsesc, Amprenta Creatorului, divină, În ea mă pierd când oamenii iubesc. Mă-mbrățișez avid cu razele de soare Ca un mănunchi în versuri împletesc O inimă poetică cu albe, dulci petale Ce în sărut de soare se topesc. Baia Mare, 5 mai 2016 Mâinile zilei Mâinile zilei țes din miresme, Surâsul luminii din flori de salcâm. Vântul are în strune o melodie
SĂRUTUL SOARELUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380167_a_381496]
-
lujerul ; mă înțepai cu vrejul și căutam o frunză să-mi protejez palma care începuse să-mi sângereze deja. Un fir de vânt înfiora ușor frunzele porumbului cu roade grele. Știuleții aveau mătasea revărsată peste boabele aurii, coapte. Luai un mănunchi în palmă, ca pansament, simțeam o usturime și mătasea îmi calmă usturimea. Pământul uscat și ușor nisipos se lăsa călcat, jucăuș, intrându-mi în papucii cu care umblam prin curte. Nu-i nimic! Dar acum, mă așteptau ai mei cu
ACOLO UNDE ÎNCEPE CERUL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380267_a_381596]
-
ci să stai într-un cuvânt la odihnă într-un pahar de priviri și de idei survolând pe trotuar ambii ambii ochii tăi 07-11-2016 cluj C-UN RĂMAS—A-NFLORIT PE APE-UN PAS nu mai cad peste obraz un mănunchi azi de priviri când al pașilor talaz ne scaldă-n închipuiri și pahare-nlăcrimate ni se aștern atâtea-n față căci frunzele-au fost luate și sunt fără de viață doar cu ele apoi a nins și cu umbre c-un rămas
2 . POEZII de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378145_a_379474]
-
Acasa > Strofe > Atasament > DE DOR Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 1730 din 26 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Din mănunchi de frunze vii Și locuri de neuitare, Ramuri verzi și maronii Ți le dau prin sărutare. Le-am cules pe înserare Lângă pat ți le voi pune - Și-o dorință-n plâns ce are Gândurile-n rugăciune. Mă voi închina
DE DOR de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378207_a_379536]
-
a început, pentru muzicienii din Cluj , sub semnul cifrei 70 , referindu-ne la concertele comemorative dedicate victimelor Holocaustului care au fost deportate din Ardealul de nord în urmă cu 70 de ani și au pierit în lagărele morții. Concertele , un mănunchi de cântece născute și cântate în ghetouri și în lagăre , redând atmosfera sumbră de acolo, dar și speranța că se va ivi o rază de lumină, s-au desfășurat la Șimleu Silvaniei, Huedin și Sighetu Marmației. În paralel, însă , au
Ziua Europeană a Culturii Iudaice [Corola-blog/BlogPost/93755_a_95047]
-
semn că ațipește. Eul i se concentrează într-o suită de fulgere minuscule, descărcări electrice controlate. Un coridor sinuos, cu aparență spongioasă, îi este traseu instantaneu. Virtualul spațiu cenușiu, parcurs cu supra-viteză în banda onirică, devine brusc el însuși un mănunchi de scântei luminoase, multicolore. Congestiile programate își fac datoria și-n somnul căutat transferă pseudo-câmpului vizual amprenta reperată. Constată că și ea e în brațele lui Morfeu, la fel de frumoasă, la fel de ispititoare ca-n semi-lumina clubului... Așezată pe pat, ține-n
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
este // de fiecare dată îl fac / cum aș fi vrut să fie // ba îi adaug niște lanțuri de munți / veșnic verzi / care cresc în afară / și împrejurul lor / tot verde - o cîmpie - / iar deasupra ei / lăcrimînd o vioară // păduri seculare / mănunchi de rîuri / ca niște crengi retezate // orașe străvechi / colier de cetăți // și cine știe cîte mii de sate? (...) încă n-am reușit să desenez / conturul Patriei / exact precum este / nici cum ar trebui să fie // în sufletul fiecăruia din noi
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
sfîr-și-tului, am păcătui față de memoria răposatului, căci ne spunem că, de vreme ce tot a murit, măcar să nu-i umbrim amintirea cu comentarii necuviincioase. Cum s-ar spune, tăcerea noastră i-ar menaja imaginea postumă, și pe deasupra ar reuși să cearnă, din mănunchiul de însușiri ale omului viu, numai pe cele bune, lăsînd deoparte detaliile stîn-jeni-toare. De aceea, cam tot ce ține de sfîrșitul unui om - boli, agonie, împrejurări, incidente, ultimele cuvinte, masca mortuară, testament, fastul funerar și locul înmormîntării - merită să aparțină
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
etern omenesc, acolo unde gândirea lui David sau Pavel se poate întâlni cu frământarea lui Hamlet și a tuturor înaintașilor săi milenari, care au aceleași posibilități omenești, în fața aceleiași absurde existențe și-au pus aceeași întrebare: "La ce bun?" Din mănunchiul de tineri porniți să înfrunte viața sub crucea gândirii, fiecare caută să evadeze cum poate: Emilian în social, Eleazar în credință, David mai întâi în asceză apoi în cotidian. Singur Pavel, consecvent duce experiența la capăt, în moarte"... Și-acum
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
este în întregime condiționat genetic, tot așa există maladii politice a căror cale de transmitere coincide cu filiația paternă, și după cum pielea lui Marsyas reacționa pe baza predispozițiilor moștenite de la omul viu, tot așa politologul nostru va rămîne prins în mănunchiul de obișnuințe mentale pe care le-a căpătat în timpul uceniciei sale marxiste. Cu alte cuvinte, cine ar putea fi pînă într-atît de naiv să creadă că fiul unui combatant comunist care și-a pierdut o mînă în războiul din Spania
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
mișcare imaginile proiectate electronic, determinându-le sensul, formele și amploarea. La început imperceptibilă, misterioasă, muzica susține și concordă cu puzderia de puncte împrăștiate pe ecran, care se transformă în sferule din ce în ce mai mari și, din nou, în linii fragmentate sau în mănunchiuri de linii, ca niște snopi, apoi se preschimbă într-o succesiune de fîșii, mai late sau mai înguste, suprapuse și separate de alte benzi luminoase etc., dând naștere unui veritabil edificiu constructivist, pe măsură ce sunetele se aglutinează. Din masa aproape informă
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
de politețe plină de tact care nu ține de canonul purtării în public, ci de o sensibilitate manifestîndu-se aparte. Sfiala aceasta nu e nici timiditatea secerătoare a complexatului și nici reticența inhibată a vinovatului. Sfiala aceasta este respectul aprioric față de mănunchiul de ispite și surprize pe care îl poartă omul din fața ta. Îl întîmpini pe celălalt ca pe un purtăror al misterului existențial și nu încetezi să-l privești astfel. Aceeași sfială am simțit-o constant în persoana lui Marius Vasileanu
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
prestigioși ai scriitorilor din acea vreme au luat inițiativa, în primul deceniu al secolului trecut, de a se constitui într-o asociație proprie cu caracter profesional, care să apere drepturile și interesele lor, să grupeze toate forțele creatoare într-un mănunchi unitar și solidar spre a impune profesiunea și demnitatea de scriitor, des ultragiate de editorii și proprietarii de ziare și reviste din acea vreme. O primă tentativă a fost făcută de începutul anului 1904, dar nu a avut sorți de
Centenarul Societății Scriitorilor Români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8546_a_9871]
-
movilă de nemormânt între mamă și fiu" (p. 104), "nici fiul nu este mai prejos, fiindcă și el are un parfum aparte, este un bărbat acrișor, disonant, este o agrișă de bărbat care iuțește viața, o necumințește" (p. 105), "un mănunchi de tânjire misterioasă" (p. 109), "smocuri de clarobscur atârnând peste sfială", "tufăriș de închipuiri și fierbințeli mereu suspendate" (p. 109), "singurătatea este o formă de năprăsnicie" (p. 113), "o spumă de gânduri și tânjiri și reacții" (p. 114). Și aici
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
lăudabil proiect inițiat și realizat de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România cunoaște acum împlinirea, spre satisfacția breslei, care primește astfel un stimulent în vederea cunoașterii, difuzării și prezenței concrete în viața culturală a muzicii românești contemporane. Este vorba despre un mănunchi de creații sprijinite prin finanțare pentru a fi tipărite de către Editura Muzicală. Partiturile se află acum la dispoziția interpreților, muzicologilor, a tinerilor studioși și a tuturor celor interesați de evoluțiile actuale din domeniul muzicii simfonice și concertante. Câteva exemple
Noi partituri din crea?ia rom?neasc? by Lavinia COMAN () [Corola-journal/Journalistic/84304_a_85629]
-
atribute, patetismul și blîndețea, au ni-me-rit în intelectul unui energumen deștept, encicloped și iremediabil naiv. Să le luăm pe rînd. După volumul de muncă desfășurată zilnic, Tismăneanu lasă impresia unui intelectual din al cărui trup nu pornesc două mîini, ci mănunchiul de brațe ale unui hecatonheir (ființă cu o sută de brațe). Lor li se adaugă prezența sigură a mai multor perechi de ochi, fiindcă altfel e greu de înțeles cînd poate acest om, întreținînd o corespondență electronică uriașă, cu o
Patetismul și blândețea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8004_a_9329]
-
expresiei, de logică privind construcția frazei; iar aceasta în ciuda intonării mult prea grăbite a finalurilor, tempouri posibil de utilizat în cazul marilor orchestre ale lumii, colective orchestrale virtuoze, direcție spre care au fost stimulați a privi tinerii muzicieni. Sunt un mănunchi de peste 50 de instrumentiști, cei buni dintre cei mai buni studenți, elevi și absolvenți ai universităților naționale de muzică, tineri cu vârste cuprinse în principal între 18 și 25 de ani. Excepțiile sunt semnificative și țin de entuziasmul, de nivelul
Enescu și muzica lumii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8128_a_9453]
-
încărcătura emoțională indusă de un cvartet de aur, de câțiva dintre marii artiști performeri ai timpului, era și aceasta exemplară. Mă refer la soprana Elena Simionescu, la basul buf Constantin Gabor, la baritonul Eduard Tumagian, la tenorul Valentin Teodorian; ...un mănunchi de cântăreți actori care au definit o epocă, epoca de aur a operei bucureștene în deceniile de mijloc ale secolului trecut. Mai este actuală, mai este posibilă, o asemenea montare astăzi? Este. Doar atunci când există condițiile unei realizări impecabile, somptuoase
Opțiuni în regia de operă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7046_a_8371]
-
ușa bisericii. Aici așteaptă pe Ileana. Privirile lor se întîlniră peste oameni." (La crucea din sat); "Cosașii mergeau înainte pas cu pas, culcînd lanul greu în brazde lungi și groase. în urma lor, fetele sprintene adună cu secera harnică brazdele în mănunchi. Vin apoi flăcăii cu brațe vînjoase, întind legătoarea, adună mănunchii pe ea. Și merg mereu înainte, și precum merg, lanul se culcă-n calea lor și crucile li se ridică pe urmă. Iorgovan merge și el cu dînșii, mai leagă
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
peste oameni." (La crucea din sat); "Cosașii mergeau înainte pas cu pas, culcînd lanul greu în brazde lungi și groase. în urma lor, fetele sprintene adună cu secera harnică brazdele în mănunchi. Vin apoi flăcăii cu brațe vînjoase, întind legătoarea, adună mănunchii pe ea. Și merg mereu înainte, și precum merg, lanul se culcă-n calea lor și crucile li se ridică pe urmă. Iorgovan merge și el cu dînșii, mai leagă ici un snop, mai acolo altul, mai stă fără de nici o
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
pe urmă. Iorgovan merge și el cu dînșii, mai leagă ici un snop, mai acolo altul, mai stă fără de nici o treabă - e stăpîn, și stăpînul trebuie să-și puie mîna la toate. Ca din întîmplare se duce să strîngă-n snop mănunchii adunați de Simina, și mai cu drag îi adună decît alții, și mai cu drag adună ea alții, pentru că din mîna ei trece în a lui. Ea se uită din cînd în cînd peste secere la el și el din
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
plină, buza de jos răsfrîntă, nasul obraznic, părul zburlit de vînt, șuvița subțire de pe frunte, părul ei strîns într-o coadă groasă care-i acoperă ceafa, și urechea ei dreaptă, dezgolită, lipită de încheietura maxilarului, urechea ei de care atîrnă mănunchiul lung de fire al unui cercel de aur. Am pus ziarul într-un dosar și l-am aruncat pe etajeră. E prea mult, nu mai vreau. Tremur cu dinții strînși, deschid aparatul de radio și încerc să fac pe indiferentul
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
palmele și, ridicându-se, își legă basmaua la spate, să nu-i cadă părul în ochi. Luă secera de la bătrână. Vezi să nu te tai! Ai grijă! Paiele țepoase erau gălbui, cu noduri negricioase, frunzele rare, răsucite de uscăciune. Aduna mănunchiuri mici, să nu se scuture ce mai rămăsese pe spic, tăia dintr-o zvâcnitură, potrivind vârful secerii în jos, și tot atât de repede, fără să se uite, nevăzând decât țărâna zgrunțuroasă și grâul din față, arunca brațele pe spate și lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mici, să nu se scuture ce mai rămăsese pe spic, tăia dintr-o zvâcnitură, potrivind vârful secerii în jos, și tot atât de repede, fără să se uite, nevăzând decât țărâna zgrunțuroasă și grâul din față, arunca brațele pe spate și lăsa mănunchiul în miriște. În urmă. Totul rămâne în urmă. Ce era chiar seceratul acela, dacă nu propria ei resemnare? Se săturase, și totuși accepta. Era sătulă până peste cap și accepta pentru că numai așa putea trăi, nădăjduind că toate se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]