533 matches
-
și-a dat seama și de aceea a și renunțat să mai vină. De cîțiva ani a renunțat, ne-a spus-o foarte deschis, chiar era îngrijorat de faptul că aerodromul de sus, de pe dealuri, s-ar putea umple cu mărăcini, devenind impracticabil. Asta ar duce la o izolare și mai mare, nu?" Radul Popianu încuviință, "sigur, aerodromul este deja deteriorat, nu poate fi întreținut, nu poți cere nimănui asta, să se îngrijească de el, dacă ani de zile n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sigur, aerodromul este deja deteriorat, nu poate fi întreținut, nu poți cere nimănui asta, să se îngrijească de el, dacă ani de zile n-a aterizat nimeni. Ne pare rău, dar ce să-i faci, asta e viața, domnilor! Scaieții, mărăcinii sînt o formă de viață, nu?" N-au comentat, August Stoicescu își drese vocea, părea un conferențiar sigur de succes. Graseia ușor și rîrîitul te putea deruta, să crezi că ai de a face cu un mototol de salon, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că tot ce se întîmpla la Vladia se întîmpla cu buna lor știință, ba poate chiar din ordinul lor. Iar cînd Stoicescu și Stavri au scos toată partea bărbătească, chiar și pe evreii exilați în rîpe, pentru a curăța de mărăcini aerodromul de pe deal, pentru a astupa șanțurile și a netezi fîșia, făcîndu-l, așa, bun pentru aterizarea fără nici un pericol a unui avion de mărime mijlocie, un Caproni să zicem, sau un Farman B, atunci și-a dat seama că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
A luat-o prin grădini ca să se poată apropia cît mai mult de Vilă, străzile erau bătute de patrulele băieților de prăvălie. Probabil data sosirii lui Caraiman se apropia, sus pe deal activitatea era frenetică, se muncea ziua întreagă, noaptea mărăcinii, scaieții erau arși în ruguri, nu era urît cum clipeau focurile pe culme, auzise că șanțurile, șanțurile lui, fuseseră astupate cu totul, se organizaseră chiar două parăzi, muzică de fanfară și defilare militărească, cot la cot, a detașamentului de "gardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ruga ceva și nu înțelegeam ce. Numai că în vara aceea ultimă, vara cu nori, încrederea naivă în el pierise. Nu mai credeam nici în zburătoare, planta înzestrată cu puteri peste fire. Satul sărac, cu case sărace și garduri de mărăcini, încetase să fie primul rai. Pe taluzul strict al unui iaz, visam mări și oceane. Mă plictisea viața de-o simplitate cerească a bunicii Leonora și compotul ei de rebrize. Pe Rusalin îl regăsisem nu știu cum, cam sălbatic. Arăta a flăcău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mergim la pădure? Aproape! Ai să vezi? Au străbătut drumul lung de câteva sute de metri, care desparte casa de pădure și s-au oprit În marginea Cociobenei, un teren foarte accidentat, cu râpi, dealuri mici și abrupte, tufișuri și mărăcini, unde pe porțiuni mai mici sau mai mari creștea o iarbă verde și frumoasă din care se Înfruptau animalele sătenilor. Cireada satului păștea În marginea pădurii, sub directa grijă a lui Ciulinel, văcarul satului. Au mers Împreună și au luat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fapt, în ultimele șapte ore de drum nu se mai zărise nici unul... Și iarba prinsese să dispară. Doar ici-colo se mai zăreau smocuri veștede, ce băteau tot mai mult spre galben. Apoi, locul acestora a fost luat de tufe de mărăcini pitici, singura vegetație ce arăta limpede că era vorba de un spațiu pământean ce nu ajunsese sterp de tot. Benzinăriile, aflate la distanțe convenabile unele față de altele, funcționau zi și noapte; automatele pentru gustări, la fel. Numai că vânzătorii păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Constantin Țoiu Am sărit gardul de mărăcini în iulie cu un spin agățându-se de pantalon sfâșiindu-l m-am uitat îndărăt întorcând capul în timpul săriturii m-am uitat la botez la pruncul pe care popa îl scotea din cristelnița pusă afară la umbra amiezii de iulie
Frază neterminată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7408_a_8733]
-
popii voinice cântând în iordan botezându-te tu doamne m-am uitat la botezul pruncului prea clar numit prea distinct față de lumea din jur dinadins îndrăznind să capete un nume despărțindu-l de ea și în zbor peste gardul de mărăcini spinul rebel ținându-mă de cracul pantalonului vrând parcă să mă oprească m-am uitat spre câmpia largă întinsă care nu avea nici o identitate în afară de aceea că era încinsă orbitoare și care nu părea a fi decât ceea ce este cu
Frază neterminată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7408_a_8733]
-
deveniseră o pildă vie a felului cum viața sfârșește inevitabil prin a semăna și a copia la milimetru filmele de duzină. Restaurantul lor nu putea să poarte decât numele poveștii lor. De bună seamă că toate încercările destinului, coclaurii și mărăcinii prin care-i târâse și-i tăvălise viața, vor fi răscumpărați și încununați cu un happy end pe măsură." (pp. 249-250) Asta este Ana Maria și îngerii. O încercare de a scoate povestea din tiparele false ale happy endingului și
Presiunea realului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6239_a_7564]
-
fără cărări de la unul la altul, nici publicul nu mai e public, nu mai respiră, nu mai simte nu mai râde în același timp cum miraculos era odată -când se realiza farmecul inimitabil al întregului - de aceea stufișul nostru de mărăcini e o îngrămădire de scaune care trebuie să stea la pritocit și la procesat pentru a se reedita minunea. Dabija face asta și publicul redevine public cu inteligența interiorizată și cu inima arzândă. Acum când scriu acest raport plin de
Cu Pyram în turneu by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/6249_a_7574]
-
ceva? - E bine. Prietena ta e bine. - Și atunci? - Pare foarte drăguță. Chiar amuzantă. - Ai vorbit cu ea? - Nu. - Și atunci? Ora se abate de la cărare, tîrîndu-ș i picioarele, și se îndreaptă spre un desiș. Se încîlcește prin tufe și mărăcini, iar Avram o urmează. Urcă o movilă de pietre cenușii, iar el o urmează. Deodată sînt în interiorul unui crater micuț, înăuntrul căruia lumina e difuză, de parcă soarele și-ar fi retras razele din locul acesta. Ora se aruncă pe un
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
plugărie cu dinți de lemn sau de fier, cu care se zdrobesc bulgării de pământ de pe brazde, după ce ogorul a fost arat, spre a netezi brazdele și a acoperi sămânța aruncată pe ele”, pare să fi fost adesea făcută din mărăcini sau din spini . Nu e greu de înțeles că a trage grapa a devenit o imagine (pe care adverbul derivat a păstrat-o) a deplasării greoaie și împiedicate. Prima atestare a termenului grăpiș, din Viața și petrecerea sfinților (1683) a
Târâș-grăpiș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5100_a_6425]
-
plante anuale de nutreț, după care se vor reinsaminta cu ierburi perene, înscriindu-se că pajiști semănate în toate lucrările de evidentă funciară. Articolul 14 Sînt obligatorii pentru toți posesorii de pajiști următoarele măsuri tehnice: - curățirea și nivelarea terenului; - defrișarea mărăcinilor și lăstărișurilor dăunătoare; - fertilizarea cu îngrășăminte chimice și naturale; - executarea de lucrări antierozionale, de desecare și de irigare; - aplicarea pășunatului rațional pe grupe de animale și tarlale și introducerea animalelor la pășunat numai la datele și în condițiile stabilite de
LEGE Nr. 8 din 29 aprilie 1971 pentru organizarea, administrarea şi folosirea pajiştilor, loturilor zootehnice şi semincere, precum şi a staţiunilor comunale de monta. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106314_a_107643]
-
de pustiu. Cartierul acesta făcea parte din periferia orașului, sortită unei dispariții lente. Nu era întâmplător faptul că străzile și străduțele purtau pecetea vremelniciei, ca și când nu s-ar fi îndurat să dispară definitiv. Și nu era întâmplător nici faptul că mărăcinii erau zi de zi tot mai cutezători, înmulțindu-se tocmai acolo unde nu te așteptai: în mijlocul drumului, lângă cișmea, în ogradă, ba unul s-a încăpățânat să apară chiar în fața porții. E de la sine înțeles că acest curaj nebunesc l-
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
mai cutezători, înmulțindu-se tocmai acolo unde nu te așteptai: în mijlocul drumului, lângă cișmea, în ogradă, ba unul s-a încăpățânat să apară chiar în fața porții. E de la sine înțeles că acest curaj nebunesc l-a costat pe temerar viața. Mărăcinii aduceau cu ei moartea. Umblând hai-hui cu Ilir prin cartierele de sus, acolo unde muntele mărginește orașul, ne-a surprins prezența mărăcinilor printre casele dărăpănate și părăsite cu ani în urmă. Păreau niște animale mici, viclene, stând la pândă în jurul
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
apară chiar în fața porții. E de la sine înțeles că acest curaj nebunesc l-a costat pe temerar viața. Mărăcinii aduceau cu ei moartea. Umblând hai-hui cu Ilir prin cartierele de sus, acolo unde muntele mărginește orașul, ne-a surprins prezența mărăcinilor printre casele dărăpănate și părăsite cu ani în urmă. Păreau niște animale mici, viclene, stând la pândă în jurul orașului. Noaptea le auzeam urletele, niște urlete înfundate, greu de deslușit, ca niște suspine. Prin partea de nord a cartierului trecea drumul
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
ceva necunoscut și accentuând vocalele întocmai ca soldații italieni, i-am strigat cu voce puternică, de nerecunoscut: - Che putana! Ea își puse mâna la gură, se dădu un pas înapoi, pe urmă încă unul; făcu repede stângamprejur și fugi printre mărăcini cu picioarele ei lungi. Am rămas în loc o bucată de vreme, ca împietrit. Fruntea îmi era plină de sudoare. Mi-am revenit auzind-o pe mătușă-mea strigându- mă la masă. În următoarele patru zile cât am mai stat la
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
atât de tipicele sale Legende. Scrie Adrian Popescu: „Ce simte zmeura când Mâna o culege,/ Simte și omul care e cules,/ Bătrân blazat sau tânăr visător,/ Bob copt sau palid, parcă,/ Pe toți ne caută,/ Pe toți ne-ncearcă./ Prin mărăcini,/ Ne-ascundem și prin spini” (p. 32) evocând neașteptat eroismul butaforic al romanticului: „Ce simte firul ierbii când coasa e vecină?/ Ea pleacă fruntea-n pace, răspunde căpitanul,/ Căci are să renască mai fragedă la anul !” E, poate, o rescriere voluntară
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
orice noi n-avem lacrimi nouă glonțul de-oțel ne intră drept în inimă și acolo rămîne ca insulta pînă se face noapte noi avem șapte vieți și amărăciune cît pentru nouă noi n-arătăm nimănui durerea din piept nici mărăcinii noi rana o acoperim cu solzișori și pășim surîzînd glonțul de-oțel ne intră drept în inimă ca blestemul și nu: nu-l extragem nicicînd și îi spunem destin noi adunăm în gușă ca porumbelul tot ce face din viață
Cerul s-a lăsat la pămînt by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/2759_a_4084]
-
elementară": ,Prin fața Mării Roșii am trecut în verde/ Mantie/ însoțitorii îmi strigau în urechi că mă aflu în plin deșert/ Eu iubeam o femeie despletită, o femeie cu pielea/ Roșie/ O femeie din trestie de zahăr cu rochia/ Sfîrtecată/ Prin mărăcinii filosofiilor./ Ea mă privea și nu-și ferea goliciunea/ De nici un străin/ ŤAșa îmi trăiesc viața elementară/ în preajma ta!ť/ Iar eu strigam de bucurie să o văd/ Pe întinsul țărm/ Cu părul despletit precum Cloe/ în timpul anterior" (Viața elementară
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
cavaler danubian ce se vrea de departe „spăimos“, în toga-i de tuș aruncată ca peste un vulcan (grație „mărturiei peste anotimpuri“ făcută de portretul în peniță zimțuită): El pus-a pe copertă „Flori și spini“ / Dar înăuntru-s numai mărăcini («Lui Maliu Bogoe, autorul volumului de epigrame „Flori și spini“», 1939); La țărmul mării, lângă-albastrul foc, / în „Ceasul umbrei“, meditând, Motoc / Constată ... că penița-i n-are toc ! («Poetului Nicolae Motoc, autorul volumului de versuri „Ceasul umbrei“», 1969); „școlar, pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
neviață. 15. Trăim prin reguli. Nu respecți regula, apare greșeala. 16. Uneori sunt trist, alteori vesel fără vreun motiv anume. 17. Oamenii nu știu să aprecieze ceea ce au; li se pare important ceea ce nu au... 18. în viață te-nțeapă mărăcinii și te-agață spinii, dar mergi înainte. 19. Ca bătrâni ne-așteaptă Lopaciov și Gropaciov, iar ca medicament: Cimitirol! 20. Să te ții de pahar / să nu cazi... 21. Ziua de Apoi va fi in viitor, iar Viitorul va fi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
iad Cât capul ăstui trup schilod n-o fi Înconjurat de gloria coroanei. Dar nu știu încă în ce fel s-o iau, Căci multe vieți stau între ea și mine. Pierdut sunt ca un om într-o pădure De mărăcini, zgâriat de ei, rupându-i, Făcându-mi cale și pierzând-o iar, Fără a ști să ies la luminiș, Zbătându-mă din greu să îl găsesc: Tot chinu-i pentru-a Angliei coroană. Și o să scap de chin, ori voi croi
William Shakespeare Henric al VI-lea – Partea a treia by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/3061_a_4386]
-
păcat... azi strâng la piept ecourile mute, pe drumul sorții cu un suflet dezbrăcat, în primăveri și-n toamne nenăscute. Soarta ne-a schimbat în doi străini, lăsându-ne în urmă, suspine în cuvinte, iubirea sângerând, în spini și-n mărăcini, pe drumuri ce vor duce, spre două morminte... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Doi străini... / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1997, Anul VI, 19 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihail Janto : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DOI STRĂINI… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385327_a_386656]