146 matches
-
traista cu merinde. Deasupra lor, într-un cer de un azuriu intens, cum lui Sebastianus îi părea să fi văzut doar în Italia, nori albicioși se deplasau leneș către răsărit. Mult mai aproape, mici zgomote produse de animale minuscule însuflețeau mărăcinișurile de-a lungul torentului și gâlgâitul vesel al apei printre pietre suna ca un cântec molcom și cuceritor ce părea să-i cheme pe toți la odihnă și la a lăsa deoparte toate grijile. Rezemat de un copac, Vitalius cerceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
capabil să se orienteze. Copitele cailor se afundau în pământul mocirlos, iar cărarea pe care o străbăteau se strâmta, pe unele porțiuni, într-atât, încât îi constrângea pe Sebastianus și pe tovarășii săi să meargă în șir indian, înconjurați de mărăcinișul des și de ochiuri de apă stătătoare, prin care doar câteva mici punți din trunchiuri putrezite permiteau trecerea de la un ostrov la altul. Cu puțin înainte de apusul soarelui, aerul începu să se încețoșeze ușor deasupra acelui peisaj deprimant, dar nicidecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înaintau cu precauție prin apă, luminând cu o lucire roșiatică, în întunericul nopții, pereții din ramuri ai colibei și caii împiedicați, care, neliniștiți, porniseră să se agite. Alte umbre, conturate de flăcările torțelor, se apropiau din diferite direcții, înaintând printre mărăcinișuri ori prin mlaștină. Sebastianus și ai săi văzură cum unii dintre vizitatorii necunoscuți dezlegau caii și îi împingeau ca să se ducă de acolo; în vreme ce animalele se îndepărtau, plescăind prin apa putredă, torțele fură aruncate pe acoperișul de trestie al construcției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și anunță: — E mort. în capătul unei ulițe. L-au înjunghiat. 14 Urmându-l pe Maliban, Sebastianus și tovarășii săi ajunseră în locul despre care vorbiseră: un spațiu doar cu puțin mai larg, încadrat de ziduri fără ferestre și acoperit de mărăcinișuri, în capătul unei ulițe ce pornea de la una din străzile care se întâlneau în piață, șerpuind cam o sută de pași printre cocioabe pe jumătate prăbușite și barăci din lemn, locuite de oameni mizeri și cu privire alunecoasă. Acolo, în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
legate strâns și protejat de o vinea din piele, găurită și înnegrită de săgețile aprinse aruncate de adversari. Concentrându-și privirea asupra pământului nimănui, ce se întindea între acele cohorte dezordonate și bastioanele pline de apărători, Sebastianus putu vedea în mărăcinișuri zeci de trupuri, iar altele, înnegrite și umflate, într-un stadiu avansat de putrefacție, le văzu unele înfipte în parii ascuțiți de care era înțesată panta canalului mâlos. Pentru a trece de el, asediatorii, în încercarea de a construi căi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
linie întunecată, ce părea că se târăște ca un șarpe de-a curmezișul șesului, îngroșându-și din clipă în clipă rândurile. între cele două armate nu mai era acum decât o fâșie de pământ largă de o milă, acoperită cu mărăciniș și câteva pâlcuri de arbuști și având o unică denivelare: o colină alungită, cheală și arsă de soare, joasă și totuși suficient de înaltă pentru a-i ascunde lui Sebastianus - care, cu ilirii săi, deschidea, practic, drumul aripii stângi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și ajunseseră deja la circa treizeci de pași când o altă ploaie de săgeți se abătu asupra lor, doborând și mai mulți. Se opriră atunci și rupseră rândurile, izbindu-și caii unii de alții și călcând peste răniții căzuți în mărăciniș. Ocupați să-și țină sub control caii pe acel teren neprielnic, nu erau capabili să răspundă cu arcurile și se găseau, practic, la cheremul romanilor. Sebastianus înțelese că acela era momentul. — Javelinele! strigă, iar salva ucigătoare abia fusese lansată, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înfipte în pământ, steaguri abandonate și arme frânte, printre care rătăceau cai fără călăreți și oameni ce păreau niște spectre. Până unde se putea duce cu privirea în josul coastei și apoi peste câmpie, nu vedea altceva decât trupuri întinse în mărăciniș, în unele locuri căzute unul peste altul, încât formau adevărate stive, din care se ridicau spre cer brațe și picioare înțepenite de moarte, copite de cai, arme încă fluturate, dar care nu aveau să mai ucidă. Din cauza înclinației terenului, sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pricină atât de Însemnată? — A trebuit să fug din Samarkand. Nu poate continua, glasul i se gâtuie, lacrimile curg. A Îmbătrânit de la ultima lor Întâlnire, pielea Îi e veștejită, barba i-a albit, numai sprâncenele rămân ridicate Într-un fremătător mărăciniș negru. Omar rostește câteva fraze de consolare. Cadiul Își revine, Își aranjează turbanul, apoi spune: — Îți amintești de bărbatul acela poreclit Studentul-cu-Cicatrice? — Cum să-l uit pe cel care mi-a fluturat moartea Înaintea ochilor? — Își aduci aminte că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
doi ani, partizanii ocupaseră târgul, și fasciștii nu veneau să-i deranjeze. Fasciștii nu erau din părțile astea, partizanii erau cu toții băieți de pe-aici. În caz de ciocnire, ei știau cum să se miște printre lanurile de porumb, tufișuri, mărăcinișuri. Fasciștii se retrăgeau Înăuntrul târgului și nu ieșeau decât pentru razii. Iarna era mai greu pentru partizani să stea pe câmp, nu te puteai ascunde, te vedeau de departe pe zăpadă și cu o mitralieră te dibăceau și la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În fața unor chestiuni ce țin de viziunea asupra lumii, cum aflăm aici, nu există teren neutru. Singură argumentarea istorică nu poate forța pe nimeni să creadă că Isus a înviat din morți, însă aceasta este foarte utilă pentru a îndepărta mărăcinișul după care se ascund diferite feluri de scepticism. Propunerea că Isus a înviat din morți cu trupul posedă o capacitate fără rival în a explica datele istorice care se află în inima creștinismului de la început. Faptul evident că aceasta continuă
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Aproape că nici nu observ când îți reiei firul istorisirii. Povestea ta are temperatura corpului meu, mă cufund în ea izolîndu-mi simțurile, lăsîndu-le pradă iluziei. Mă îndrept spre gura peșterii din insula de smarald, în jurul deschiderii aceleia strâmte crește un mărăciniș osos, tare ca sârma, cu scânteierile mov ale florilor pitite după ghimpi. Intru în coridorul de piatră care duce-n adâncul său. Larve translucide fug pe pereți. Mii de ochi privesc din tavanul jos. În pârâiaș trăiește proteul orb, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care, pentru a nu-i lăsa În seama unei mulțimi de săteni care devastează postul (vestea căderii regimului lui Ceaușescu a ajuns acum peste tot și furia populației se varsă asupra instrumentelor care l-au slujit), Îi ascunde Într-un mărăciniș la marginea unui sat aflat la cîțiva kilometri de TÎrgoviște. CÎnd În cele din urmă ajung În TÎrgo viște, o fac În postura de arestați, sînt Închiși Într-o unitate militară unde foarte curînd vor fi judecați și executați. În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trebuia să ne ducem să vedem ce era dincolo de pădure. I-am dat dreptate, hotărîndu-mă pe loc. În definitiv, era timpul să ne lămurim. Am străbătut un câmp pe care creștea numai o iarbă aspră. Mai târziu am dat de mărăcinișuri. Ne feream cât puteam picioarele și mâinile, dar tot ne-am umplut de zgârieturi. Trebuia să fim atenți și la mărăcinișurile târâte pe jos în iarbă și la crengile mai agresive, adevărate bice cu ghimpi, pe care le îndepărtam cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să ne lămurim. Am străbătut un câmp pe care creștea numai o iarbă aspră. Mai târziu am dat de mărăcinișuri. Ne feream cât puteam picioarele și mâinile, dar tot ne-am umplut de zgârieturi. Trebuia să fim atenți și la mărăcinișurile târâte pe jos în iarbă și la crengile mai agresive, adevărate bice cu ghimpi, pe care le îndepărtam cu mâna ca să ne facem loc. Am coborât după aceea într-o vale. Mărăcinii se împuținau. Erau și mai rari și mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cunoscută voința Celui de Sus. Rugăciunile au fost ascultate. în scurt timp, în vreme ce dormea, Seine a auzit un foarte depărtat sunet de clopot. La cel de al treilea ceas al dimineții, a pornit la drum. A înfruntat stâncile colțuroase și mărăcinișurile ghimpoase, ghidat doar de misterioasele sentimente proprii. Dar și de sunetul tot mai slab al nevăzutului clopot de mănăstire. După un drum lung și extrem de anevoios, Seine a ajuns într-o vâlcea înverzită, dominată de umbra unor stejari seculari. Brusc
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
un tip analog acopereau fuselajul și acest lucru îi confirmă previziunile. Acolo era sursa energiei magnetice. Era, deci, înarmat cu obuze sau cu un fascicol suflor magnetic. Aparatul își îndreptă prova spre el. Iarba fumega. Jeturile de flacără galbenă ale mărăcinișului nu făceau decât să se suprapună curcubeului roșu, verde, albastru, oranj al suflorului. Când avionul îl depășea șuierând, Gosseyn îi fotografie deriva cozii. Și iar, în mare viteză, porni spre copacii care se aflau la vreo sută de metri mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
strălucitoare a lacului Lomond și o ținu pe malul vestic. Insulele cu copaci, cîmpii și căsuțe se întindeau ca niște bucăți sfărîmate ale uscatului din jur, și în depărtare se înălțau capul și umerii lui Ben Lomond. Cîmpiile făceau loc mărăcinișurilor, iar insulele deveneau mici și stîncoase. Lacul se transformă într-un coridor de apă între munții cu pante înalte, iar drumul șerpuia printre copacii și bolovanii de la picioarele lor. Autobuzul era plin de lume care mergea să-și petreacă vacanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uite, concentrîndu-se asupra durerii pe care o simțea în oasele craniului de la geamul care vibra. Teritoriul pe lîngă care treceau avea culori de verde crud sau gri mort: drum cenușiu, țancuri și trunchiuri de copaci, frunze verzi, iarbă, ferigi și mărăciniș. Ochii îi obosiseră de-atîta cenușiu mort și verde crud. Peticele de galben și violet ale florilor care apăreau intermitent pe marginea drumului erau țipătoare ca niște tonuri discordante într-o orchestră în care fiecare instrument cînta la nesfîrșit aceleași două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un tip analog acopereau fuselajul și acest lucru îi confirmă previziunile. Acolo era sursa energiei magnetice. Era, deci, înarmat cu obuze sau cu un fascicol suflor magnetic. Aparatul își îndreptă prova spre el. Iarba fumega. Jeturile de flacără galbenă ale mărăcinișului nu făceau decât să se suprapună curcubeului roșu, verde, albastru, oranj al suflorului. Când avionul îl depășea șuierând, Gosseyn îi fotografie deriva cozii. Și iar, în mare viteză, porni spre copacii care se aflau la vreo sută de metri mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nu încetase să alerge un murmur puternic menit să alarmeze aceste ființe îngrozite și să le spună că trebuiau să-și regăsească adevărata lor patrie. Pentru ei toți, adevărata patrie se află dincolo de zidurile acestui oraș sugrumat. Ea era în mărăcinișurile înmiresmate de pe coline, în mare, în ținuturile libere, în tensiunea iubirii. Și la ea, la fericire, voiau ei să revină, întorcând la rest, cu dezgust, spatele. Cât despre sensul pe care putea să-l aibă acest exil și această dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
am mai putut răbda de sete și atunci am ieșit să caut apă. Niște trecători m-au zărit, au fugit după mine, aruncând cu pietre să mă lovească și să mă doboare, dar, din fericire, exista acolo, în apropiere, un mărăciniș în care m-am ascuns. L-am auzit totuși pe unul dintre cei care fugiseră după mine zicând celorlalți: Pînă la urmă nu scapă dulăul ăsta. Destinul lui e focul. N-ați văzut ce roșcat era?" ― Ești mai complicat decât
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Îngropați În frunziș uscat. Tot atunci am auzit și apa. Într-adevăr, era volburoasă din cale afară. - Hai, c-am văzut cum să ajungem la apă, i-am spus Runei după ce m-am Întors. Trebuie să ne strecurăm printr-un mărăciniș cocoțat pe o coastă abruptă. Dincolo de coastă, se aude apa cum curge. Am luat-o din loc și am intrat Într-o viroagă Îngustă, care urca aproape drept În sus către mărăciniș. La ieșirea din viroagă, urma o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am Întors. Trebuie să ne strecurăm printr-un mărăciniș cocoțat pe o coastă abruptă. Dincolo de coastă, se aude apa cum curge. Am luat-o din loc și am intrat Într-o viroagă Îngustă, care urca aproape drept În sus către mărăciniș. La ieșirea din viroagă, urma o bucată de pământ descoperit, cam de lungimea unui stat de om - era singurul loc În care puteam fi văzuți de urmăritori, Înainte să pătrundem În ascunzișul mărăcinișului des. - Mare noroc mai avem că ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care urca aproape drept În sus către mărăciniș. La ieșirea din viroagă, urma o bucată de pământ descoperit, cam de lungimea unui stat de om - era singurul loc În care puteam fi văzuți de urmăritori, Înainte să pătrundem În ascunzișul mărăcinișului des. - Mare noroc mai avem că ți-ai frânt pășitorul, măi Enkim, oftă Runa, gâfâind, și ne oprirăm În capătul viroagei. Eram lac de sudoare, amândoi. Runa s-a trântit pe pământ ca să-și recapete răsuflarea, iar eu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]