64 matches
-
nu mai știu ce altceva... Aceste lipsuri păreau să fie pentru toți infanteriștii, și chiar și pentru mine, nefumătorul, mai supărătoare și mai grave decât prăbușirea pretutindeni vizibilă a Marelui Reich German. Cârtelile erau asezonate cu înjurături, nemaiauzite până atunci. Mărfarul în care zăceam cu toții, cei cu răni mai ușoare sau mai grave, se deplasa spre o țintă necunoscută. Adeseori făcea opriri nesfârșite, alteori unele foarte scurte. Între timp, afară se întuneca. De mai multe ori s-a schimbat linia. Vagonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
voia să se sfârșească; pentru mine, ea a durat până în visele din primii ani de după război. Nu, dureri tot nu aveam. Ațipeam doar pentru scurt timp, pentru ca tot mereu să tresar speriat. Și până la urmă tot am dormit, nu știu cât. Când mărfarul a oprit la destinația finală, supraviețuitorii și morții - omul de lângă mine - au fost descărcați. Un medic de campanie, care ținea lista aici, i-a sortat pe cei răniți ușor și pe răniții grav. O privire era de ajuns. Cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și temători ca niște câini ajunși pe drumuri. Despre lagăr lumea vorbea vrute și nevrute. Despre unii se zvonea că și-ar fi mâncat propriile excremente, despre alții, că s-ar fi atins și de carne de om. Onisei venise cu un mărfar și coborîse la Hadic; de acolo o luă pe jos până-n Vișani, iar de aici făcu un ocol până-n Șiret, Înnoptând prin lanurile de secară date În pârg sau aciuându-se la marginea pădurii, și ajunse În Brodina abia după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nedescris. Imaginea unei dubițe negre ce se oprește În fața casei tale stăruia În mintea tututor. Dincolo de graniță, pământul părea pustiu. Bisericile străluciră un timp, apoi crucile aurite fuseseră date jos de pe cupole, iar clopotele, sparte În bucăți și urcate În mărfare. Tătucul Stalin avea nevoie de gloanțe și statui. Icoanele fuseseră și ele despicate cu toporul și stivuite În chilii, pentru a servi drept lemne de foc. O mănăstire, despre care babulea Îi vorbise de atâtea ori, fusese transformată În post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a primit din nou Însărcinarea să-l facă dispărut. De data aceasta, tatăl Mașei Înhămă caii la căruță, dar Îl loc să meargă până la târg, o coti spre gară, iar acolo, legând motanul Într-un săculeț, Îl lepădă În primul mărfar Încărcat cu grâu și floarea-soarelui ce se Îndrepta, opintindu-se din greu, spre U.R.S.S. De atunci, motanul n-a mai revenit. Mărfarul l-a dus În Urali sau poate În Siberia. Sau, cine știe, poate trecerea graniței i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
până la târg, o coti spre gară, iar acolo, legând motanul Într-un săculeț, Îl lepădă În primul mărfar Încărcat cu grâu și floarea-soarelui ce se Îndrepta, opintindu-se din greu, spre U.R.S.S. De atunci, motanul n-a mai revenit. Mărfarul l-a dus În Urali sau poate În Siberia. Sau, cine știe, poate trecerea graniței i-a fost fatală. Mult timp după aceea, din șopron s-a auzit behăitul de rău augur al căpriței Eva, Înălțată și ea de Mașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
am mers așa, până când, zărind un controlor, mi-am adus aminte că plecasem fără bilet și fără nici un ban la mine. M-am strecurat pe culoar și la prima gară am coborât. Acolo m-am suit pe furiș într-un mărfar care tocmai pornea. Eram obosit, m-a furat somnul și, când m-am trezit, mărfarul se oprise pe un câmp cotropit de pădure unde nu se zărea nici o lumină. Am stat cât am stat și pe urmă m-am dat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și fără nici un ban la mine. M-am strecurat pe culoar și la prima gară am coborât. Acolo m-am suit pe furiș într-un mărfar care tocmai pornea. Eram obosit, m-a furat somnul și, când m-am trezit, mărfarul se oprise pe un câmp cotropit de pădure unde nu se zărea nici o lumină. Am stat cât am stat și pe urmă m-am dat jos să mă dezmorțesc. Abia am făcut însă câțiva pași, depărtîndu-mă puțin, că trenul a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în același timp. De câte ori citeam despre execuții, parcă stam și eu lângă treptele eșafodului și așteptam să-mi aud numele. Istoria dispărea și rămâneam între semne. Ca atunci când am mers de-a lungul liniei ferate, după ce-am coborât din mărfarul care m-a lăsat în plină noapte pe un câmp împădurit. De o parte pădure, de cealaltă tot pădure. Două pete lungi de întuneric în care foiau, poate, primejdiile, la fel ca în viața mea. Viață străbătută printr-un tunel
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
adormit, care mai tresărea din când în când, în momentul în care o mașină târzie străbătea în grabă străzile, lăsând în urma ei ecoul curbelor luate cu o viteză neadecvată, totul pentru a ajunge mai repede la destinație, sau goarna unui mărfar care trecea încet, semnalizându-și zgomotos prezența. Adormea orașul! Ușor, ușor, se adâncea în somnul lui citadin. Străzile se pustiau pe nesimțite, luminile blocurilor se stingeau una câte una, urmându-se, întrecându-se, care să se închidă mai devreme, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
generalul Mociulski. Pe neașteptate, trenul pierdu din viteză și, după câteva minute, opri În câmp. Semnal sau trece un accelerat, zise domnul În vârstă după o scurtă analiză. Dar noi ce suntem, dragă? răbufni soția lui. Poate fi și un mărfar, continuă domnul În vârstă. Economia trece Înaintea noastră. E lucru știut. Ar putea fi și un tren militar, adaugă domnul de lângă geam, fără să abandoneze ziarul. Situația internațională e foarte Încordată. Cum așa? Întrebă neliniștită doamna În vârstă. Dușmanul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sugîndu-și limba, să mai adune sucurile rămase, și întrebă leneș: - Când ați plecat? Nu-i mai privi. Se apropie de geam. Aici era mai greu. Vorbi tot Gheorghe: - Păi să fi fost acum câteva săptămâni. Ne-am suit într-un mărfar și-am colindat toată Dobrogea. Scump peștele, dar face banii. Alaltăieri ne-am întors. - Hm! mormăi omul de la fereastră. Și veni aproape de ei. Râdea. Râseră și pungașii, mânzește, că le era inima cât un purice. O dată se încruntă comisarul: - Cui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
atât de gras. Păși de pe scara de incendiu direct pe pervaz, dar constată că nu se poate strecura În Încăpere. — Nu-l mai poți ridica puțin? O locomotivă fluieră de trei ori și creierul lui Înregistră automat semnificația semnalului: un mărfar greu venea pe linie. Apoi se văzu În Încăpere. Femeia Închisese deja fereastra și zgomotul gării păli. Josef Își mătură zăpada de pe haină și din mustăți și se uită la ceas. Nouă și cinci. Trenul de Passau nu va pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
degrabă cred că a vrut să construiască un zid între noi. Încă doare momentul de sfîrșit de vară '79. Știam așa de bine, așa de trist că vrea să fugă de mine. Îl visasem cu trupul zdrobit de un tren mărfar, eu punînd la loc capul și oasele, vărsînd dintr-o cană înaltă sînge, pe tăietura gîtului. "S-a întîmplat ceva?" Nu, dacă mă iubești. M-am recăsătorit". Ies în curte. Vișinul îmi pune-n palmă o frunză (ca să fie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]