295 matches
-
Dacă pictorii ar înmuia în mărgeanul ochilor ei penelul ar împânzi pe tablou sticla cerului lungii zile arctice, marea netezită cu spatula de argint a lunii, lacrima de rășină a pinului, scursă pe stânjenelul din umbra lui, platoșa gheții râului din câmpie, ceara topită a lumânărilor
JANET HÂRBU. TÂNĂRA DOAMNĂ CU OCHII DE CER... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347681_a_349010]
-
tristețea urcă până-n vârf de munți, Pe cărări de piatră, printre stânci și brazi. Și-ai să poți durerea iarăși s-o înfrunți, Să te prinzi de stele, fără să mai cazi, Când ne pune luna nimbul său pe frunți. MĂRGEAN ( rondel ) de Leonte Petre În noaptea cea mai scurtă dintr-un an, Când se sfârșește blânda primăvară, Sosește înc-o dată tandra vară, Cu soare, cu căldură, cu ocean. Și-o insulă ne-aduce, de mărgean, Cu briza ne mângâie de
SOLSTITIU DE VARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365891_a_367220]
-
luna nimbul său pe frunți. MĂRGEAN ( rondel ) de Leonte Petre În noaptea cea mai scurtă dintr-un an, Când se sfârșește blânda primăvară, Sosește înc-o dată tandra vară, Cu soare, cu căldură, cu ocean. Și-o insulă ne-aduce, de mărgean, Cu briza ne mângâie de cu seară, În noaptea cea mai scurtă dintr-un an, Când se sfârșește blânda primăvară. Pe țărmul cunoscut dorim alean Și-un strop de fericire-a câta oară ? Dar steaua noastră fixă și polară Abia
SOLSTITIU DE VARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365891_a_367220]
-
mi-o asum !/ Mai spune teiul înflorit:/ Da! Eminescu n-a murit!/ El viețuiește și acum.// Luceafărul, neostenit,/ Își taie-n cerc, nu orișicum,/ Mereu același tainic drum/Dând orizont nemărginit//Căci Eminescu n-a murit !...”. („Da! Eminescu...”, Lacrimi de mărgean, Rondeluri, Editura Artemis, 1994). Tot pe acolo, în grădina cimitirului își făcuse cândva ucenicia, isi „potrivise” cuvintele psalmilor personali, dar precum Toma se îndoise în cele ale credinței mohahul Arghezi: „Vreau să te pipai și să urlu: Este!”. Binecuvântat cu
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
hârtie pe hârtie pentru totdeauna. Apoi, ca să nu-l ia vântul sau să nu zboare din nou, a trebuit să-l bat în jur cu pietre scumpe, făcându-l să strălucească mai frumos decât orice închipuire.” (Pentru început, Lacrimi de mărgean, Editura Artemis, Rondeluri, 2009). Cand nu este la rand să slujească la sfanțul altar, părintele protosinghel aleargă în grabă în grădina cimitirului să îngrijească rizomii spirituali ai florilor culturale ale neamului, bulbii de lumină sufletească îngropați acolo temporar până la sfântă
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
minune, încurajate de privirile blânde și caritabile ale preotului-poet păsările cerului își încearcă propria lor vocație apostolica: „Privighetoarea nu se teme/ Să intre ziua în cetate./ Să cânte iarăși și să cheme/La milă și la bunătate.”// („Privighetoarea”, Lacrimi de mărgean, Rondeluri, Editura Artemis, 1994). Păsările precum peregrinii în pustie îl caută pe Domnul „Cu aripile mari, obosite/suie sa-ntampine zorii,/Precum odinioara-n pustie/mulțimile însetate de Tine//” (Păsările). Și cum cântecele păsărești, trilurile de bucurie inaltoare până la ceruri
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
Zidarom”, 1994; “Cântec pentru cnemida (poem)”, Editura „Zidarom”, 1994;“Hrisov, această zi (stihuri)”, Editura „Migdal” - Korod, 1995; “Stihurile despre nisip (poeme)”, Editura „Sophia”, 2001;“Sipetul de taină (versuri)”, Editura „Ager”, 2004; “Aripa de înger (versuri)”, Editura „Artemis”, 2006;„Lacrimi de mărgean (rondeluri)”, Editura „Artemis”, 2009; Floare de hâr, 2012; Cântecul păsării pe acoperiș, Editura RawEx Coms, 2014;Veni-va, Editura Agol, 2015;„Jurnalul unui poet pelerin în Țară Sfântă”, Editura Agol, 2015. Referință Bibliografica: HARFA EOLIANĂ DE LA CERNICA / Marin Mihalache : Confluente
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
creștetul Și mă cutremuri întru-totul Lăsând în lume urme albe De țărână nefermentată Străduindu-mi gândurile spre tine În mine, cu mine Având habarul plin și gura inimii lăsătoare ... Necuviincioasă. Depășind granițele și limitele îndurării mele Clipind din apa din mărgean Plăpândă și firavă, precum simțul mirosului propriu. NEUITARE Totul e risipă-nchipuire și verzi copaci săraci plângând lângă mine pe brațul moale si plăpând de chin si scântei. Izbucnește sufletul prin tunetul de foc zvâcnești pulsându-mi ce mi-a
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]
-
imperfecțiune, pentru lucrurile simple, pentru minciunile acceptate din rând în rând, pentru a vrea și a putea. Prea multe minunății ratate... fără timp, fără bani, fără liniște. Pășim frumos în lume, călcăm minunățiile lumii... și le smulgem din apele de mărgean, pentru hârtii ciudate, pentru lucruri derizorii, pentru strângere de nimicuri ce nu-ți folosesc după moarte. Fără loc și timp. Fără rost, prea limpede pentru creaturi... Prea răscolit. Lumea e făcută din clipe puține, Din lucruri minunate. Oprește-te timpule
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]
-
blestemată. Toate azi își scurg nisipuri, îngeri triști și praf de stele, Sparte, dragostele mele, cioburi sfărâmate-n rituri... Secundare-n alte timpuri, Noi prin vise efemere, Nostalgii strânse-n himere, cu Zamolxe-n mii de chipuri, Foc pe plaje cu mărgeane, sparte scoici plângând sidef, Ii cusute la gherghef, cu simboluri de oceane, Saturate curcubee, ploi mărunte, cu fiori Roua sfântă, de pe flori, somn pe sânii tăi, Femeie... Curg magnolii, la icoane, fluturi albi, îndurerați, Cu Iubirea ce-o aflați, din
CLEPSIDRE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366565_a_367894]
-
cu meri înfloriți, care se apleacă ușor spre tine, să-ți mulțumească. Ei știu că la rădăcina lor, când i-ai plantat, ai pus și puțină dragoste. Îi mângâi cu-n sărut când le sorbi roua florilor cu sclipiri de mărgean în razele timide ale soarelui dimineții. Dulce alinare! Aceeași senzație o ai și când asculți foșnetul pădurii de fagi, când inspiri mireasma câmpului înflorit, sau ești învăluit de liniștea amurgului, străpunsă de ecoul clopotelor Mănăstirii Dragomirna. Dar câte, câte mai
DULCE ŞI AMAR de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366198_a_367527]
-
care toamna roșu violet Parfuma cu brumă Dunărea albastră; Am rămas pe gânduri măcinând tăceri Când mijeau în jururi flori de chihlimbar Și treceau prin aer oamenii de var În poieni abstracte îngropând averi, Timp în care două lacrimi de mărgean Curg pe-obrazul doamnei brune de la geam. Referință Bibliografică: Doamna brună / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 255, Anul I, 12 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DOAMNA BRUNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352535_a_353864]
-
Peste care toamna roșu-violet, Parfuma cu brumă Dunărea albastră Am rămas pe gânduri măcinând tăceri Când mijeau în jururi flori de chihlimbar Și treceau prin aer oamenii de var În poieni abstracte îngropând averi, Timp în care două lacrimi de mărgean Curg pe-brazul doamnei brune de la geam Referință Bibliografică: Doamna brună / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 355, Anul I, 21 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DOAMNA BRUNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350946_a_352275]
-
Peste care toamna roșu-violet, Parfuma cu brumă Dunărea albastră Am rămas pe gânduri măcinând tăceri Când mijeau în jururi flori de chihlimbar Și treceau prin aer oamenii de var În poieni abstracte îngropând averi, Timp în care două lacrimi de mărgean Curg pe-brazul doamnei brune de la geam Referință Bibliografică: Doamna brună / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 702, Anul II, 02 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DOAMNA BRUNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 702 din 02 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351637_a_352966]
-
400 din 04 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Spune-mi, jucător de glorie, așii din piept sunt toți ai tăi? i-ai câștigat la loteria învingătorilor sau ai amanetat câteva săgeți despre care se tot vorbea că au ochi de mărgean și o mulțime de orizonturi la nivelul inimii? Mai avem un crez, în el s-au ascuns fluturii, prizonieri versificați în ploi cardinale, mâine se vor ivi grădini sofisticate pregătite de gală și-ți vor fura culorile din palmele mele
ÎNAINTE DE PLOI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346645_a_347974]
-
ai?- mă întrebă ea într-un târziu, cu ochii aprinșI de fericire. I-am spus de unde le am și i-am povestit întâmplarea. Ea a rămas câteva clipe pe gânduri, s-a ridicat și a început să plângă. Își smulgea mărgean cu mărgean și le arunca pe oglinda apei. -Astea sunt lucruri spurcate!- a mai apucat ea să mai zică și s-a ridicat și a plecat. Supărat, eu am luat-o încet după ea. Nu știam ce s-a întâmplat
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
întrebă ea într-un târziu, cu ochii aprinșI de fericire. I-am spus de unde le am și i-am povestit întâmplarea. Ea a rămas câteva clipe pe gânduri, s-a ridicat și a început să plângă. Își smulgea mărgean cu mărgean și le arunca pe oglinda apei. -Astea sunt lucruri spurcate!- a mai apucat ea să mai zică și s-a ridicat și a plecat. Supărat, eu am luat-o încet după ea. Nu știam ce s-a întâmplat. Am condus
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > ATÂT DE TRECĂTOR... Autor: Camelia Petcu Publicat în: Ediția nr. 2067 din 28 august 2016 Toate Articolele Autorului Atât de trecător... În ceasul umbrei, Și clipa de mărgean Mai tremură când pleacă, De parcă ar vrea să știe, Odată, să se întoarcă ... Desghiocat de lume , Stă suflet în visare, La margine de vreme, Cu zborul împăcat De mâna ce-o să-l cheme... Și-atât de trecător Se bucură suflarea
ATÂT DE TRECĂTOR... de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/369058_a_370387]
-
treia ,, Poeme sprințare și grave, în color și în alb-negru ,, este plină de muzicalitate pozitivistă. Este rezultatul unui proces sufletesc, credința ei însăși, revelația. Toate îi dau valoare, perfecțiune ! De-a joaca, Pictura, Cerb cu stemă de pădure, Cosmos de mărgean... ,, În păduri adevărate, Toți copacii sunt palate, De la miez până la coajă, Apărate-n trunchi, de-o strajă Înarmată până-n dinți Lustruiți și ascuțiți. ,, ( Basm de codru ) Ceea ce rămâne impresionant la poemele Mirei Lupeanu este reflectarea spre natură și tot câștigul
,, SUB ZODIA CĂRȚII ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369503_a_370832]
-
CÂND VALUL ÎNȚELEGE Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2047 din 08 august 2016 Toate Articolele Autorului Când valul înțelege că el este oceanul, Si zbaterea de maluri îl duce iar în larg, Rostogolind un vuiet, pe ape că mărgeanul, El spumega și rupe catarg după catarg, Spinarea-și încovoaie și spumegând se-întoarce, Nimic nu-i stă în cale, nici vânturi nu-l opresc, Mergând spre libertate, furia să-și descarce, Iar apele sub creasta-i semeața, clocotesc. Rechinii
CÂND VALUL ÎNȚELEGE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353414_a_354743]
-
confesa unui “semiateu” “lucrat la greu” dar “neșlefuit” îndeajuns ca să nu fie interesat de ce se spune și de cine este vorba în “propoziție”, își face cu mâinile de lucru la un ursuleț plușat găsit prin preajmă, îi pune ochiul de mărgean în cavitatea oculară, se mai uită cu colțul privirii din treacăt la mine, să-mi ia probabil nivelul “rezistenței” dovedite și își continuă destăinuirea: “Rezervația este “punctual central al universului” la indieni și deci și la Navajos. Locul din care
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
tu te-ai istovit, Eu n-am murit, eu n-am murit, Același trubadur pierdut În labirint, și surd și mut. Cu tine muntele îl urc, Apoi noi revenim în burg, În Evul Mediu, când muream Amanți pe rug, rubin, mărgean. De parcă nu ne-am fi văzut, Necunoscuți, nici duh, nici lut, Departye ești, aproape cauți, Unul e Mickey, altu-i Mouse. Nu-mi fac iluzii, Don Juan E mort de trei sute de ani, Dar Don Quijote sunt mereu, Cu Dulcineea-n gineceu
ROMAN TRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354409_a_355738]
-
cules o scoică pe care a ținut-o îndelung în dreptul inimii, apoi a încredințat-o mării cu dorința ca valurile s-o poarte până la țărmul oceanului, unde iubitul ei obișnuia să se plimbe. În focul dragostei, adunat în cochilia de mărgean, stau fulgere înaripate, gata să spargă ghiocul în preajma iubitului. Marea a purtat-o până la ocean, unde un val puternic a rostogolit-o la picioarele lui ... în timp ce se plimba pe plajă, pierdut în gânduri. Criss copilărise într-un oraș de pe malul
IUBIRE SUB CIREŞI(JAPONIA) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353836_a_355165]
-
îngerilor care se-mbracă în culoare, Purtându-le sărutul spre cerul de opal. Plutesc, sau se avântă, ca-n jocuri de copii Și clatină trifoiul pe care poposesc, Năvala lor cuminte destramă păpădii, Când delicat le-mbie cu dans nepământesc. Mărgeanul din apusuri le spune bun-rămas, Lumini crepusculare, spre zare rătăcesc. Se-ascund în nemișcare, în locuri de popas, Arhanghelii culorii din neamul fluturesc. *** Volumul "Pasteluri" Referință Bibliografică: Arhanghelii culorii / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1567, Anul
ARHANGHELII CULORII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353900_a_355229]
-
o tranșă ciudată; Zidurile lumii se topeau că de ceară, Zeii se prăbușeau din înaltele sfere, Iar el atingea, cu palma, steaua polara. Răsucea axa Carului Mare- Picături ale ploii de aur cădeau, Oceanul devenea străveziu Când palatele lui de mărgean străluceau... Iarbă creștea cu un tiv de mătase, Ascultând un arpegiu de epoci uitate; Pământul părea un briliant între astre Sub puterea energiilor descătușate... Prin văzduh zburau păsări maiastre, Cu lavă de miere vulcanii se scurg- O scânteie divină plutea
DEMIURG de MARIUS NANU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353088_a_354417]