545 matches
-
ăsta, mingea s-a oprit în vinclul porții (chiar s-a oprit, la propriu, a rămas înțepenită între bara de sprijin și plasă), cum se vede o dată la un sfert de secol. Cu capul lucind ca un bec, acel suporter mărunțel, în al cărui buletin de identitate, la rubrica locul nașterii, stătea scris Săcele, trebuie să fi arătat mai clăpăug și mai cătrănit ca niciodată. Pauză de fumat. Și, cum n-o să-mi aprind țigara sub ochii lui tata, am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de amintiri intrauterine și de proaspete senzații extrauterine), să se fi strecurat pe una din nările lui, să fi fost inhalat ca un abur, să fi alunecat apoi prin vine și vinișoare până la dibuirea sufletului într-un cotlon al trupului mărunțel, unde (precis) s-a culcușit ca o sămânță vrăjită, din care avea să răsară iubirea în stare pură, cristalină, pentru munți. Atâta drum (cam șapte kilometri, cum ziceam), puful minuscul n-a fost purtat prin văzduh nici de adierile molcome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de tablă ceva mai mare În care să-l pot păstra? — E un cozonac destul de mărișor pentru zilele noastre, zise doamna Purvis cu jind. Nu din cauza războiului era lacomă; Îi mărturisise de multe ori că așa fusese Încă din copilărie. Mărunțică, slabă și sfrijită devenise neglijentă după moartea soțului. La orice oră din zi o puteai vedea mîncînd dulciuri; pe scări mirosea ca Într-o cofetărie; prin toate colțurile zăceau uitate pungi lipicioase. CÎnd nu o găseai acasă, puteai fi sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și Într-adevăr agentul pe care Rowe apucase să-l vadă Înainte de plecare părea foarte experimentat. Domnul Rennit Îl prezentase la Început ca „A-2“, dar peste cîteva minute, distrat, Îi spusese pe nume: Jones. Acest Jones era un om mărunțel, foarte șters la prima vedere, cu un nas subțire și ascuțit; purta o pălărie de fetru cafenie, cu panglica soioasă și un costum gri, care avusese probabil o altă culoare cu ani În urmă. În buzunarul de la piept avea prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Asta-i bună! exclamă el. În fața lui se afla Anna Hilfe! — Și dumneata Îl aștepți pe domnul Travers? o Întrebă el. Te interesează arhitectura de peisaj? — Am venit să te văd, răspunse ea. În sfîrșit, o putea privi În voie! Mărunțică și firavă, Anna Hilfe părea prea tînără pentru tot ceea ce pătimise; În afara cadrului auster al biroului unde-o zărise prima oară, nu mai avea acel aer competent pe care i-l dădeau rochia neagră, telefonul și celelalte accesorii proprii unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu sînt un criminal! Își spuse el, În șoaptă. 6 La intrare Îl Întîmpină o infirmieră. — Domnule Digby, vă așteaptă cineva. — Unde? Întrebă el, cu inima bătîndu-i să se spargă. — În salon. Anna răsfoia un număr din Tatler. Făptura ei mărunțică, Încordată și parcă la pîndă, Îi părea demult cunoscută, deși venea dintr-o lume cu totul străină lui. — E frumos din partea dumitale, Începu el, dar se opri, neștiind ce să-i spună. Se temea ca vorbele astea banale să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dau coate, încep să șușotească, își aduc aminte că mă cunosc toți de când eram atâtica, în nisip, în curtea lor. - Hai, fiule! Urc pe bordură lângă coșciug, n-am avut vreme să-l văd mai bine pe Costache, un bătrânel mărunțel, cu fața rotundă, așa mi s-a părut la biserică. Îmi dreg glasul. - Onorată și întristată adunare, încep cu o voce de conferință. Când cineva drag pleacă dintre noi, lăsându-ne un gol în suflet, se cuvine să ne gândim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
adepții în Piața Unirii, dar mai spre Traian, pentru că încă n-au fost terminate reparațiile în mijloc, unde-ar fi bourul, și a prevestit prăbușirea orașului și alte rele sigure. - Vă anunț Ora profetică! Ora profetică! strigă într-un megafon mărunțelul urcat în Dacia papuc roșie. - Ce zice, ce zice...? - Zice mamaie că-i cu sfârșitul lumii... - A, păi vine sfârșitul lumii, că nu ne mai rabdă bunul Dumnezeu pentru păcate, că s-a stricat, maică, lumea, e numai cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vas la lumina zilei, și Încă toți deodată, protejîndu-se unii pe alții, pentru a-l hăitui pe insulă, urmărindu-l cu intenția de a-l pedepsi din nou. Erau aceiași oameni, cu același căpitan și același negru și același subofițer mărunțel, care mînuia biciul cu diabolică pricepere; aceiași care-l abandonaseră fără cunoștință pe plaja unei insule solitare, grav rănit și sîngerînd din belșug, rănit În amorul propriu și lipsit de tot ce avea mai de preț. Ei erau, și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
noapte de drugii unui pat. Portughezul Pinto Souza ceru apă pentru a treia oară, și tot pentru a treia oară Iguana Oberlus Îl refuză. - Trebuie drămuită, spuse. Începe să se Împuțineze. O oră mai tîrziu, portughezul Pinto Souza, un om mărunțel, din partea căruia părea un miracol că rezistase atît de mult, se prăbuși pe vîslă și eforturile Niñei Carmen de a-l face să se Întoarcă la realitate fură zadarnice. - Dă-i apă, Îl imploră ea de mai multe ori. Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la Gambrinus, apoi s-au mutat la Luther, după aceea au luat o mașină de piață, înghesuindu-se, și s-au dus pînă în Cotroceni, unde jurnalistul în cauză, un ins spînatec, gălbui, care graseia cînd se aprindea la vorbă, mărunțel și iute în mișcări, nu-i stăteau deloc bine ochii în cap, probabil se plictisea de moarte în compania unui amploiat prostit de vorbăria lui ori privirea îi alunecase din obișnuință profesională, era și de mirare cum nu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca înmărmuriți, părea că zumzăie, că freamătă de entuziasm, de nerăbdarea de a fi totuna cu Italo Balbo. Eșarfa albastră a unei decorații îi traversa pieptul bombat, făcîndu-l să pară mai mare, mai impunător decît era în realitate. Mai degrabă mărunțel de statură și cam grăsuliu, ochii negri și umezi, tenul închis și din păcate poros, nasul cu nări largi, fremătînde, buzele bine conturate, cam cenușii, poate de oboseală, gîtul scurt, puternic, toate, chiar și picioarele ușor curbate, linia lor fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era o copilărie față de ceea ce aveau de gînd să reverse peste lume domnii Stoicescu și Stavri. Deocamdată negustorilor le era frică de adjutantul Popianu pentru că fiecare avea o muscă pe căciulă, fiecare păcălise pe cineva, pusese la cale o escrocherie mărunțică, vînduse marfă proastă, înșelase la cîntar sau la socoteală pe cei ce luau pe datorie. Dar alta era calimera cu colonelul Stoicescu și maiorul Stavri, ei voiau ca negustorilor, tuturor negustorilor, nu doar celor din Vladia, tîrgoveților, tuturor tîrgoveților, țăranilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe înțeles, o parte din neajunsurile materiale și sufletești ale vieții unei femei văduve. Cu privirea înfiptă în irisul bunicii, fetița transforma în imagini fiecare cuvânt al ei. Se vedea mică și neputincioasă în lupta cu nefericirea mamei. Bunico, tare mărunțică mai sunt eu! Cum să alin suferința mamei mele dacă m-a făcut așa de plăpândă?! Femeia îi mângâie părul și zâmbi: Tu, plăpândă... Doamne, în viața mea n-am văzut atâta energie, încăpățânare și forță. Ai puterea unei tornade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
greu, încercând să învârtă masa compactă ce n-o putea cuprinde cu brațele. "Cu mama nu i s-ar întâmpla așa ceva. Ea se mișcă excelent", își spuse Luana. Parcă auzindu-i gândul, profitând de oboseala și retragerea partenerii sale, bărbatul mărunțel cu chelie o invită pe Sanda la dans. Chipul femeii se lumină și cuplul valsă cu o ușurime de fluture. Luana chicoti de bucurie în ascunzătoarea ei. Fericirea mamei o făcea fericită. Când valsul se termină începu un tangou, ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
niciodată pe acolo, nici măcar la vreo ședință cu părinții. Știa doar numele dirigintei și clasa în care era Carmina. Voia să cunoască și el situația la învățătură a fetei, să vadă dacă-și mai aveau rost speranțele. Diriginta, o femeie mărunțică, domnișoară bătrână, cu o vorbă cântată, aleasă, o prezentă pe Carmina destul de derutant. Este o fire foarte retrasă, pune mult accent pe amănunte, în toate problemele ea pornește de la amănunt către esență, cum să vă spun, da, are această posibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că pe peron nu mai rămăsese nici o sticluță În afară de cea cu parfum care se făcuse zob și răspândise În jur un miros necunoscut dar foarte plăcut, se Îndreptă hotărât spre compartimentul În cauză, urmat la doi pași de un controlor. Mărunțel și el, se străduia din răsputeri să lase impresia că abia ținea pasul cu mersul avântat al șefului. Din informațiile pe care le dețin, stimată doamnă, Începu șeful cu o voce sacadată din pricina efortului și a emoțiilor, din acest compartiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un individ pipernicit, ești din Grup? Nu-ți pot spune, îi răspunde Roja privind peste șepcile, fesurile, și căciulile celor aflați înaintea sa în mulțime. Dacă ești de-ai noștri, înseamnă că știi ce ai de făcut, îi mai spune mărunțelul, nu e treaba noastră să dăm piept cu barajul Armatei, adaugă, după care se face nevăzut ca o nălucă. Roja privește încă o dată în direcția soldaților cu țevile puștilor îndreptate în sus la 45 de grade, e ditamai barajul, începe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
singur pentru că Victor, bărbat tânăr și frumos, era dorit de multe „ibovnice”. Tot umblând cu căruța să vândă oale prin satele apropiate, peste câteva luni, Într-o seară târzie, s-a Întors și a intrat În bordeu cu o fată mărunțică, oacheșă și cu o față curioasă și zâmbitoare, un fel de păpușă cam joasă și cam grăsuță, zicând: Va, Îți fac o surpriză! Îți aduc o mamă, spune-i „Săru’ mâna, mamă!” Copilul se freca la ochi și nu putea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
văzut barbat, nu m-am bătut cu ei și i-am dovedit! Și privind satul care dădea semne că se trezește spuse: Muța-mamii, de-acu suntem acasă și nu-mi mai este frică de nimica! Copilul care pășea repede și mărunțel, pentru a fi În rând cu bunica sa, se bucură de schimbare, se scutură și se șterse la ochișori pentru a rupe ața care-l trăgea către meleagurile stăpânite de bătrânul și bunul moș Ene și urmări cu privirea degetul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
întinsese petalele albastre spre soarele care tocmai răsărise, își scuturase ușor mugurii albăstrui-roșiatici de pe tulpină (doar oricine știe că apa nu face bine când stă mult pe muguri) și, cum tocmai se trezise, auzise ce spunea spinul acela albastru și mărunțel. "Păi, dacă oamenii știu cum să facă să strălucească așa ca soarele (măcar acela care vorbise cu Tatăl Lui, parcă așa spuneai, nu ?!), dacă știu să aprindă soarele așa mic cum e și să-l și folosească, dacă știu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și de bâlbele tale, dobândite după acea tărășenie, sîntem sătui până-n gât! Cotarlă ordinară ce ești! Ia-ți bastonul și plimbă ursul, excelență! Aista-i mesajul nostru pentru Înălțimea Voastră, Cipriane! îl atenționau pensionarii de rând, în timp ce doamna îl toca mărunțel: Asta ți se cuvine! Atâta meriți! Craiule! Și nu mă mai aburi cu minciunile și cu laudele tale că-ți mai zic vreo două de-ai să mă pomenești! Că numai de șotii și de vicleșuguri ai fost preocupat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lucrări-test de la clasa respectivă. Să știi, Pușa, că și la română se descurcă foarte bine! A completat colega de-alături. Mai alaltăieri o lăuda și Cristina pentru testul la biologie... Păcat numai că-s săraci lipiți pământului! Și mulți, și mărunței nevoie mare! La I-IV sunt vreo trei, la a VII-a și la a VIII-a, câte unul. Se pare că ar mai fi și pe la treaptă, dar aceia încă n-au venit la școală, că îi iau părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
te ceară la el? Că doar îi bărbat în toată firea! Om cu armata făcută! Și-i aproape flăcău tomnatic! Noi zicem că ar fi mai bine să-l sictirești înainte de a intra în tocătoarea babelor ca să te toace ele mărunțel și să ți se ducă vestea că n-ai fost vrednică să-i fii nevastă lui al Ilariei! Așa mi-au zis, mă Vasile! Iar eu te rog să te hotărăști odată și să-mi spui ce ai de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
prin definiție vii, viața e condiția noastră, dorința noastră, calitatea noastră primară fie și pentru ca așa ne-am născut și asta am fost până în prezent. Cum suntem o posibilitate (existam în infinit) suntem, prin definiție, o individualitate în cele mai mărunțele sensuri, o individualitate, individualizați atât de mult încât nici noi nu existăm (până în cele mai mici detalii ale unui univers infinit în micime. Destinul nostru constă în faptul ca nu putem scăpa de ceea ce suntem și reacționăm în consecință. Nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]