609 matches
-
despre care vorbeam își are partea ei de explicit. Niciodată n-am mai citit, la Ion Vartic, propoziții atât de ferme îndreptate în direcția criticii leneșe. (Ca să-l parafrazez pe Ion Barbu.) Iată: „Sigur, nu e rostul cronicarului literar să mărunțească lucrurile, să se lase blocat în demersul lui critic de câte un detaliu surprinzător de straniu al unei opere. În schimb, acesta mi se pare a fi rostul monografilor unui scriitor, care au vreme să se oprească la asemenea detalii
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
când a apărut de fapt Aer cu diamante, în 1981 sau în 1982), cu Cinci zxlucrurile au stat totdeauna un pic diferit. Nu ca receptare, și unul, și altul fiind bine, foarte bine primite de criticii care contau și grosolan mărunțite de mercenarii de la Săptămâna. Diferența la care mă refer e una, ca să spun așa, de carismă. Se poate ca și titlul (mult mai terestru și, oricum, mai literal) să fi jucat un rol. Dar nu trebuie uitat și un alt
Sfidarea retoricii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5483_a_6808]
-
în vis nu sînt imposibile. Tot ce are legătură cu viața Ecaterinei se reține repede pentru că aproape tot este de domeniul senzaționalului, sau este contextualizat surprinzător, iar erudiția nu e copleșitoare pentru că nu e livrată într-un discurs compact, ci mărunțită în schimburi de puncte de vedere și adaptată măsurii personajelor care o vehiculează și orizontului de așteptare al publicului vizat. În schimb, pentru conturarea trecutului comunist și a realității post-sovietice, această scriitură scenaristică are efecte simplificatoare de cu totul altă
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]
-
de lucru, de vară, de iulie, de miercuri. Soarele sus încingea totul fără milă sub el. Pluteai pe asfaltul moale ca pe o lavă fierbinte, aproape în levitație, spre casă. Drumul mereu același nu se scurta însă, nu se lungea mărunțind doar timpul în același număr de clipe distincte. De unde să știi că acum numărătoarea era alta, reală, înapoi ca la o lansare nouă spre Lună. Așa că la ultima trecere a străzii te simțeai mai ușor ca oricînd. Geanta pe umăr
Numărătoarea inversă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/3200_a_4525]
-
căutat să am cât mai puține alte conflicte decât cel principal. Viața de atunci îți crea diferite prilejuri, zilnic aproape: puteai să te cerți cu securiștii de la poartă, la serviciu, cu necunoscuți, cu prieteni, că tensiuni erau destule. Dar te "mărunțeai". Puteai să apari ca o persoană care se ceartă cu toată lumea, un conflictual prin vocație, pe fleacuri, și care, între altele, a intrat în conflict și cu "puterea"." (Radu Filipescu; p. 132); , Pentru foarte multă lume a fi prost dispus
Felii de viață (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10925_a_12250]
-
care compară, detașat (cu toată nebunia...), realitatea cu povestea care i-a rămas în minte de la prima naștere. Pune răul înainte, își rîde de sistem, face hatîrurile hazardului și scapă teafără. Ce va să fie mai încolo scrie Otilia Torsan, mărunțind vreun an jumate din viața fiicei ei în notițe de acțiune și atmosferă, pe cît de concentrate, pe-atît de degajat-risipitoare. Sigur că orice copil, o dată ce s-a născut, va merge și la școală. Școala epocii de aur, cu pionieri (și
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
ca mușchiul la umbra joasă a zidurilor/ ne înmulțim în tăcere ca buruienile, ca păpădia/ pe noi nimeni nu ne poate distruge/ ne poate doar călca în picioare/ ne poate doar da hrană la cai și la vite/ ne poate mărunți în malaxoare// dar noi, noi, noi/ vom năpădi la sfîrșitul reprezentației/ ca iarba, mușchiul, urzicile/ citadelele voastre de cuvinte și zgîrie-norii aseptici// și arcurile voastre de marmură// și colosul de aur cu picioare de lut// și rachetele" (Canon politic 1991-1994
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
de chimie În laboratorul de la subsol. Buze și obraji se Încheagă, se descompun Într-o singură secundă, În lumina alba de magneziu care trădează pînă și fisurile unui fir de păr, pînă și coridoarele Înguste ale pupilei, unde pătrunde ziua mărunțită-n fibre, pînă și ciorchinii mici ai glandelor În care se testuiesc lacrima și sperma, pînă și rasele albe sau negre plutind În nacela unei gene rătăcite. Nimic din realitatea imediată nu poate fi atît de clar și atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am adus ceva de fumat. A scos o pungă de tutun din buzunar. —Rulez una dacă vrei. —OK, am spus holbându-mă la el, simțind că ceva foarte important rămâne nerezolvat. Dar... Și-a tras mâna și a început să mărunțească iarba printre degete. —Las-o așa, OK? a spus fără să se uite la mine. Am ridicat din umeri și m-am dus să iau o bere. * * * Ceva era în neregulă în galerie. Am simțit-o de cum am intrat, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Parcă vedea cu ochii minții cristalele strălucind în perete, întinzându-se în sus sau înainte așteptându-l numai pe el să le extragă. Numai de-ar ajunge odată acolo! Simțea că nu mai poate răbda. Luase hotărârea să nu mai mărunțească minereul și nici să nu mai piardă vremea cu spălatul lui. Avea tot timpul să se ocupe de asta mai târziu. Scotea acum bolovanii unul după altul și îi încărca în vagonet, transportându-i afară, unde movila pe care tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe jos umblați. Iar lozinca e gratis. Duetul de călugări, care purtau sandale și o rasă din sac maronie, de austeritate franciscană, confirmă, scoțînd la iveală două bilete roz, drept dovadă. — Păi, atunci cobor, am zis eu. Fiindcă n-am mărunți. — Cum doriți. Dar așteptați pînă la stația următoare, că eu nu vreau accidente. Tramvaiul urca aproape În ritmul unei plimbări, mîngîind umbra șirului de arbori și iscodind peste zidurile și grădinile unor locuințe asemenea unor castele, pe care eu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
invizibile, deschide o porțiune deasupra capului, făcând să se rotească o parte din chipul sculptat. În cavitate luci o albeață. Craniul vreunui sfânt sau al vreunui martir, se gândi Dante, plictisit. Nu prețuise niciodată acea obișnuință de a li se mărunți trupurile, În loc să fie lăsați să aștepte, În integritatea lor, trâmbița celei de a doua judecăți. Dar poate că era vorba doar de o statuie din fildeș, asemănătoare cu acelea ale zeilor din vechime. Între timp, călugărul Își deschisese larg brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
A te bucura de bucuria altuia, iată chintesența gestului lor la scara reciprocităților minore, latură a educației comprehensive, adânc altruiste și persuasive și nu aflată sub zodia invidiei mioritice, în care “capra vecinului” rumegă cu tăișul vorace al caninilor și mărunțește bucuria măruntă pentru a o transforma într-un sentiment contrariu... Curioase că venim din țara lui Dracula, cu noțiuni vagi sau inexistente despre geografia îndepărtată a orientului european ne-au “bombardat” cu întrebări despre ce și cum, unele chiar insidioase
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (7) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364564_a_365893]
-
iunie la orele 6, cortegiul însoțit de un mare număr de studenți, gazetari și prieteni în fruntea cărora se aflau primul ministru Lascăr Catargiu , Titu Maiorescu, M. Kogălniceanu, Th. Rosetti, Aug. Laurian, se porni spre Cimitirul Bellu. Pe o ploaie mărunțită pe tot parcursul drumului, în special în dreptul Universității, apoi la mormânt, s-au ținut cuvântări îndurerate și banale, după care pe înserat, coșciugul fu coborât în groapă între un tei și un brad. Astfel s-a stins al optulea lustru
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]
-
al asociației lirice. Amestecul de patetism și ironie fină, de elegie și sarcasm, de descripție și enumerare prozaică, de simboluri prețioase și detalii anodine denotă, în ciuda percepției proaspete, multă ușurință a versificării, în care descoperim un soi de naivitate: “ Au mărunțit zarzării neaua/ Și-au readus-o în coronae?/ Ori s-a jucat printre “bidoane“/ Aprilie cu bidineaua ?“( Aprilie). Observația nu e lipsită nici de aerul reflexive și, chiar când tema lirică are “glas de romanță “, o anumită tandrețe a tonului
DORUL CA SENTIMENT AL ADUCERILOR AMINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364022_a_365351]
-
a binelea, ecoul amplificat în megafofoanele nevăzute ale aerului rătăcește de-a valma vituperând totul, toate hăurile și toate zările pământului se vor “curată” printr-o “pălitura” cosmică nemaivăzuta și nemaisimțită de oamenii locului, parcă o “asmuțire” astrala spinteca și mărunțește totul, plantele, animalele, oamenii, tot ce este suflu în formele lui cele mai nearticulate, orătănile, lighioanele și câinii orașului rătăcesc în deprinderi haotice, fără noima, în sunete și urlete prelungi, înfiorătoare, agasând paroxistic liniștea orașului aspru betegit de spaimă ... Baierele
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
stat cum se numeau pe atunci. Zilnic mergeam în echipe de câte zece copii la plivit straturile de ceapă. Dimineața primeam un castron de cafea tip Menado îndulcită, o optime dintr-o pâine neagră de două kilograme pe care o mărunțeam în castronul de tablă și până la ora 12 asta ne era mâncarea. Eram sub supravegherea unui șef de echipă care nu ne scăpa nici o clipă din ochi. Nu lipseau diverse incidente pe care șeful de echipă trebuia să le rezolve
AMINTIRI DESPRE FĂLTICENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349474_a_350803]
-
gâscanul strigă Și gustă din mămăligă. Cucurigu-Gagu Pe gard ține hangu'. Gâsca sare pragu' Să-nghită gândacu'. Jaguarul la manej Joi se joacă cu un vrej. Luni ajunge în garaj Cu un jder în portbagaj. Mădă-Mădălina La manej muncește, Morcovi mărunțește. Mânzu-i mulțumește. Pisu-Pisicuța Patru pești primește Paneuri prăjește, La prânz ne poftește. Rica-Rândunica Roagă pe Rodica Să dreagă portița Că i-a rupt rochița. Ciușul-Măgăruș Sosește la duș În șlapii de pluș Că-i alunecuș. -------------------------------------- Cornelia TURLEA-CHIFU Timișoara 7 martie
EXERCIŢII DE VORBIRE PENTRU CEI MICI de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349676_a_351005]
-
artistul este nevoit să-și învețe opera pe de rost - mii de versuri și chiar proză. În scopul acesta este concepută o adevărată tactică de muncă: „(...) am inventat niște mătănii bazate pe un sistem metric și, în închisorile de tranzit, mărunțeam bețe de chibrit în chiștoace pe care le mutam dintr-un loc în altul. Către sfârșitul stagiului meu de lagăr, după ce am devenit mai încrezător în capacitatea memoriei mele, am început să scriu și să învăț dialoguri în proză și
A. SOLJENIŢÎN. VIŢELUL ŞI STEJARUL. de ALIONA MUNTEANU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349388_a_350717]
-
nimicea orice tentativă a furnicilor de a face mușunoi. Nici cârtița nu avea ce căuta pe pământul lui. După cosit, dacă mai rămânea un smoc de iarbă în urma coasei, îl smulgea cu mâinile. Ducea orice gunoiaș pe pământul lui, îl mărunțea cu grebla până se făcea una cu pământul. Îl auzeai adesea vorbind, suduind, cu sine însuși. Blestema furnicice, viespile, cârtițile. Se supăra rău când vedea urme de iarbă călcate de animale. În ultimii ani bombanea, chiar suduia, albinele care nu
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
cumva, informațiile s-au scurs, și parizienii fascinați se adunaseră să admire opera romilor, care înfăptuiau o Nouă Țiganiadă. De ar fi fost aici Ion Budai Deleanu! Ce admirabil ar fi descris el încordarea mușchilor țigănești pentru a supune și mărunți fierul încăpățânat al Turnului Eiffel. Încet-încet, Turnul se micșora văzând cu ochii. O ploaie fină de pilitură se revărsa peste mulțimea de parizieni obișnuită deja cu ororile războului. Francezii erau programați neurolingvistic pe surse, că ar fi bine ca Turnul
ȚIGANII AU VÂNDUT TURNUL EIFFEL LA FIER VECHI, SAU CUM M-AM VISAT UN (H)EROSTRATUS MODERN de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350010_a_351339]
-
și frunzele din ceara lumânărilor nearse. nu înflorește. strigă cerului, cu rădăcinile înfipte în el și coroana în pumnii pământului din care, cuvintele cresc prin filele albe, ale vieții. tălpile goale lipăie pe asfaltul de pe buza gropii cu ploi. pașii mărunțesc ecoul copacului, când cariile îi rod infinitului trupul. nu mă întreba cine sunt. întreabă-mă cine ești. te ascund undeva, între minciună și adevăr. vorbele goale flutură stindardul promisiunilor, deasupra prăpastiei de trăiri. taci. nu mai am răbdare să înghit
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
restul pistei cu obstacole. Așteaptă să treacă cele câteva zile rămase până la plecarea în concediu. Are de împărtășit mamai sale un secret dezvălui de Albert, după ce Nicolae l-a luat în derâdere. Privind la cei doi, la repeziciunea cu care mărunțesc legumele, îndrăznise să întrebe : - Cum faceți voi de reușiți să faceți asta ? Mama, de căte ori toacă ceapa se taie la căte undeget ! - Hă !... păi ce, noi suntem proști ca măta ?!.... Albert nu numai că s-a prefăcut a nu
XV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365361_a_366690]
-
în palme! Prinde-mi lacrima! / Oglindește-te în ea/și mângâie-ți fața a sărbătoare!” (“Lacrimă de dor”). Un alt exemplu: “Doar ochii albaștri mă mai fascinează/asemeni cerului după ploaie. Visând la stele ei mai fură timp/și-l mărunțesc în dinții secundelor, /albe precum laptele, /amărui ca firul ierbii” (“Între verde și albastru”). Comparația, mai veche, a vieții cu jocul de șah, are, totuși, vigoarea ei plastică: “Privesc la viața mea ca la o tablă de șah/invadată de
PREFATA- de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366459_a_367788]
-
le lași pentru mai târziu, timpul șederii e scurt și câte nu mai sunt de văzut! De oriunde-ai privi, senzația tridimensională a înscrisurilor publicitare nu te părăsește, liniile sunt tivite cu grijă în cheie electrică și eclectică, neonul este mărunțit în forme nepământene dând la iveală proporții fidele liniei de pe planșeta arhitectului și tu caști gura și te pierzi în întrebări adesea absurde, când singura filozofie obiectivă, simplă și utilă ar fi să te uiți până nu te mai saturi
LAPORTARI CU FIRETURI ŞI GALOANE CA LA C.C.AL P,C.R. ÎN LAS VEGAS !(IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366725_a_368054]