115 matches
-
și blesteme la adresa inovatorilor care strică tradițiile. Capitala dobândise trei clădiri „moderne“ pe care acest mahalagiu ursuz le condamna cu indignare: teatrul, „capiștea dumnezeilor elinești“, datorat inițiativei domniței Ralu Caragea, „un clup și un bal, unde își schimbă chipurile cu măscări și îmbrăcăminți drăcești și noaptea fac mascaralâcuri în tot chipul, mai rău decât limbile păgâne“66. Ceea ce nu s-a observat este că criticile cele mai înverșunate îi țintesc pe fanarioți și numai pentru abateri de la convenția religioasă. Dar, când
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
este un critic cultural ocazional și, în mod obișnuit, permisiv, generos, ușor sentimentalizat. „A fost un om de pe la noi - încheie el lungul comentariu despre autorul Amintirilor din copilărie. Un om. Și pentru că a fost un om, în vremurile acestea de măscări, slăvit îi va rămâne numele și neamul, în neamul neamului, cât va fi neam românesc.” „Vremuri de măscări” sugerează limbajul arhaizant și păstos al lui N. Iorga, restul frazei trimite, în chip neinspirat, la retorica din piesele lui B. Delavrancea
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
noi - încheie el lungul comentariu despre autorul Amintirilor din copilărie. Un om. Și pentru că a fost un om, în vremurile acestea de măscări, slăvit îi va rămâne numele și neamul, în neamul neamului, cât va fi neam românesc.” „Vremuri de măscări” sugerează limbajul arhaizant și păstos al lui N. Iorga, restul frazei trimite, în chip neinspirat, la retorica din piesele lui B. Delavrancea. V. are, în profetismul lui social și moral, o coardă a spiritului care vibrează la aceste vorbe mari
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
picioarele scheletice, pline de gâlme, cu părul cărunt rar, cu obrajii năruiți, cu ochi mici de cucuvea, răspândind un miros fetid cu toate că „se scaldă zilnic” în apă de colonie, Die Goia nu rostește nici o propoziție fără să o pigmenteze cu măscări. Emite, fără jenă, sonorități intestinale în prezența oricui, ba le și comentează. Protagonistă și factor coagulant al romanului, Augusta nu e doar prima „doamnă” a țării, e deținătoarea puterii supreme, absolute, sub acoperirea docilului Bazileu. Regimul instituit de neîncoronata regină
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
bătrâncioasă, copilul avea părul pe creștet ca o batistă neagră, cu colțul aproape de sprâncene. De fericire, pe frunte îi apărură, pronunțate, două vine, iar ochii negri scăpărau. Mătăhăind, doi ciobani beți își făceau loc prin mulțime, dondănind cu gura fleșcăită măscări. După ei se îndesa râzând un cârnaț înflorit de fete și flăcăi. - Cum dai puiul ? - Cincisprezece franci. - Cât ai spus ?!? - L-am lăsat la unsprezece, spuse repede femeia și-și strânse pungă, neprietenos, buzele. Mulțimea se desfăcu deodată și pe
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
într-un colț un grup de tineri gladiatori înarmați cu bastoane, bice și scuturi mici. — Paegniarii, în față! îi cheamă. Voi intrați primii, imediat după ce se termină pauza. Nici vorbă! se opune Rufus cu hotărâre. Rolul lor este să facă măscări cu lupte simulate și să înveselească oamenii între două măceluri sângeroase. Așa e mai palpitant. — Bine, încuviințează Vittelius cu jumătate de gură. Nu-i face plăcere să fie contrazis în public. — Mă las pe mâna ta, adaugă moale, ca să arate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gesturi iuți și abile, saltimbancii scoteau panglici multicolore pe nas și flăcări pe gură. Pitici cu zurgălăi la încheieturi și tichie conică pe cap suflau congestionați de efort în trompete disproporționat de mari. Se scălămbăiau în fel și chip, spuneau măscări și zeflemiseau cu vorbe nerușinate privitorii, trăgându-i de mânecă sau vârându-se pe sub poalele muierilor. Se făcură nevăzuți, pentru a reapărea într-o clipă, unul trăgând de un lanț și altul călărind un porc înnebunit de spaimă, pe care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
gesturi iuți și abile, saltimbancii scoteau panglici multicolore pe nas și flăcări pe gură. Pitici cu zurgălăi la încheieturi și tichie conică pe cap suflau congestionați de efort în trompete disproporționat de mari. Se scălămbăiau în fel și chip, spuneau măscări și zeflemiseau cu vorbe nerușinate privitorii, trăgându-i de mânecă sau vârându-se pe sub poalele muierilor. Se făcură nevăzuți, pentru a reapărea într-o clipă, unul trăgând de un lanț și altul călărind un porc înnebunit de spaimă, pe care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
parșiv procletul, Încât, În loc s-o bată, o dezbrăca la piele și, Înarmat cu o pană de gâscă, o gâdila la subțiori, scrijelindu-i pe piele, cu litere slavone frumos aduse din condei, ca În vechile pisanii, rugăciuni amestecate cu măscări, până biata Evlampia, țărâna să-i fie ușoară, se-nvinețea de atâta râs, gata-gata să-și dea obștescul sfârșit. Văzând că-și pierde cunoștința, Pancratie Îi stropea fața Înălbită cu apă Îndoită cu oțet, strecurându-i totodată printre buzele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bătrână poloneză ce trăia În casă cu șaizeci și nouă de pisici. Seara bătrâna se despuia de haine și umbla prin casă În pielea goală, de se adunau la ferestre toți puștanii, strigând În gura mare fel de fel de măscări. Măcar să-și fi pus la geamuri obloane sau perdele; se pare Însă că bătrânei poloneze acest gen de spectacol Îi producea plăcere, căci târându-se În patru labe, cu țâțele măturând podeaua, poloneza miorlăia precum motanii În călduri. În afară de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
chiar și icre de Manciuria. Au de Îndeplinit o misiune delicată și răsplata e pe măsura muncii. Cum să zic, Mașa, soldații sunt oameni tineri, care nu-și fac prea multe probleme de conștiință. Soldații petrec ca niște bezmetici, spun măscări pe seama prizonierilor, beau, cântă la armonică, joacă șah și table, au provizii din belșug, iar ostaticii crapă de sete Închiși În vagoane de marfă, care sunt atât de solid făcute, că nici un șurub, nici o șipcă nu se clintesc de la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
evenimente de-astea cu nașu’, cu mireasa, mai poți să te destinzi, mai o strigată, mai o bătută, stă mireasa de și-o freacă că o arde să se... vorba aia, cum e poporul, la nuntă mai merge și cu măscări, da’ la evenimentu’ ăsta, stai, ce să faci. Prelucrezi țiparu’ și aștepți... Mă iertați că vorbesc așa, da’ vă văd concentrat și credeam că o vorbă mai hazoasă, ca la noi, la români, tradițională, vă mai scoate din probleme. Io
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zi, când au intrat În sat camioanele cu jandarmi Înarmați, au găsit un lucru de toată mirarea, care i-a făcut și pe cei mai hârșiți subofițeri să se Închine: bătălia Încetase, iar Între cele două tabere ce-și aruncau măscări se așezaseră țiganii cei negri, cu care nici rudarii, nici rumânii nu voiau să aibă a face. Țiganii, cu muieri și copii cu tot, Îi despărțeau pe bătăuși. Au vuit ziarele o săptămână pe seama acestor fapte. Jandarmii i-au cules
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și pe veresie, dar nu prea aveau mulți nesmintită Încredere În caiețelul lui Titel, unde se zvonea că apăreau mai multe cruciulițe decât salturile făcute de unul sau de altul. În timpul zborului cu parașuta puteau fi slobozite Îndelungi și meșteșugite măscări, din pricina cărora izbucneau și se Întețeau bătăi crunte, pentru că nimeni nu putea lăsa nepedepsite ziceri precum: „Mă-sa lu’ Vieru se fute cu soldați, ta-su-n pușcărie o ia de la bărbați!”. Titel și Onel au făcut reguli ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
arunce din vârful până la cer al șirei de paie cu o parașută cusută de el dintr-o pânză imprimată cu zeci și sute de embleme ale căilor ferate. Mihai Enin nu știa de unde se născuse obiceiul ăla de a azvârli măscări În timpul plutirii. Ar fi zburat și el - pregătise un pumn de monede Într-un fund de buzunar -, dar nu se simțea În stare să intre În jocul Înjurăturilor. Chiar dacă, prin regulile fraților Titel și Onel, avea dreptul să ardă trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Titel și Onel, avea dreptul să ardă trei șuturi celui ce l-ar fi jignit, asta nu-l ușura cu nimic de povara vreunei vorbe de batjocură azvârlite Împotriva lui. Ceilalți, Însă, păreau să se Înveselească la culme și de măscări, și de șuturile care urmau. Mai mult, Titel - proprietarul parașutei - le lua o taxă suplimentară celor care voiau să râdă răutăcios de alții. Afacerea mergea strună: era duminică și băieții strânseseră bani toată săptămâna ca să poată zbura și Înjura În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
răspunsul. Titel nu-l pierdea din ochi și, de câte ori ăla azvârlea mucul de țigară, marele meșter se grăbea să-l scuipe, să-l strivească bine sub călcâi și să-l astupe cu țărână. Odrasla plătea zburători și le spuneau ce măscări să arunce În aer și cui. Năimiții erau bucuroși că puteau pluti și Înjura pe degeaba, contra a numai trei șuturi primite În tur. Cei jigniți și care nu luau bani de la Odraslă Începură să murmure. „Băi, Titele, ia vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Își șopti În gând, „Îl Înjunghiai numai pe prostu’ ăla de Odraslă. Și mâine trebuie să plec și la Război...” A doua zi, cele două tabere aveau să se adăpostească În tranșee. Pe urmă va Începe bătălia cu Înjurături și măscări strigate dintr-o parte În alta. Înainte să se Încaiere cu ciomegele, le va arăta cum merge praștia cea mare și, ochind undeva, În câmp, ca să nu rănească pe cineva, va azvârli câțiva bolovani, spre adânca uimire a tuturor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de zece ori să sar pârleazu’ către Lumea Ailaltă, că nu mă iubește deloc centralista. Și asta de pe vremea când eram copil Încă! Coana Marița, telefonista, a crezut și mai crede și acuma că eu eram cel care Îi vorbea măscări la telefon. Eu eram, Însă, prea tolomac pentru asemenea fapte de bravură. Asta era una dintre distracțiile favorite ale unui prieten al meu, Ion, zis Vieru din pricina avânturilor sale adolescentin-zoofile. De câte ori venea pe la mine și ai mei nu erau acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
doua tot cu mă-ta te culci? Și când te-oi mărita, tot cu mă-ta? Adormea pe scaun și o ducea Elena în brațe în pat. Atunci puteau să-și dea drumul mai în voie la conversația împănată cu măscări și hohote înfundate. Mai încet, făăă, mai ușor, șușoteau, fiindcă se făcuse târziu de-acum și vecinii s-au pus pe sforăit și horcăit, sunt duși cu porcii, să nu-i deranjăm, și mie-mi spui, dragă, ce se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să crezi că prostești lumea cu pizda ta, să mă scuze madam Belciu... Tocmai că Roșioara știa că madam Belciu se dă în vânt după porcării. Ar înghiți uscătura asta purie la fum de țigară în credință, numai ca să audă măscări și se-și bage nasu-n fundu’ lor. Curioasă să știe tot ce mișcă-n cartier, dar fără să fie atinsă cu ceva, fără să se mânjească, acolo, cât de puțin... Ba cum înghite fumul, să înghită și altele. Păi, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mochetă”. „Da, sigur. Și atunci de ce zburau bibelourile, unul dintre alambicurile mele mă lovește În cap, cade pe jos Bafometul meu de ghips, care era o amintire de la mon pauvre père, și pe perete apar niște scrisuri cu roșu, niște măscări că nu pot să spun? Or, bine știți că nu mai mult de acum un an monsieur Gros Îl acuza pe acel abate-ăsta că face cataplasme cu materie fecală, scuzați-mă, și abatele l-a condamnat la moarte, și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un tăpșan de pe care am gonit mai Întîi ciorile și cîinii vagabonzi aciuați pe- acolo, astfel Încît comandantul să ne poată ține un instructaj scurt. Trecem prin zone civile, ar trebui să ne purtăm ca niște ostași, să nu zbierăm măscări pe geam, să nu cîntăm cîntece deocheate, să nu facem aia și aia - În general, să nu facem armata de rîs. N-am reușit să-mi dau seama dacă omul chiar vorbea serios, știind cu cine are de-a face
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai exact din afara lui, neregulat și plin de bălți împuțite. Ca să nu se rătăcească cine știe pe unde gloanțele trase, așezau țintele la piciorul unei ridicături de pământ. Loco-tenentul-major îi zicea mamelon și râdea așteptându-se la un potop de măscări, așa cum de bună seamă venea din partea trupeților cu care era el obișnuit. T.R.-iștii însă nici nu clipeau îndărătul ochelarilor, iar lui rânjetul i se ștergea de pe față în timp ce își muta privirea de la unul la altul și nici nu-și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
față în timp ce își muta privirea de la unul la altul și nici nu-și mai dădea osteneala să-și ascundă dezamăgirea. Iar dezamăgirea, o știau cu toții, putea deveni în orice moment aversiune. Până una-alta însă rămânea mamelon, cu sau fără măscări, cu sau fără rânjete. Și fiindcă totuși treceau drumuri de țară prin locurile acelea pustii și depărtate de lume, trebuia interzis accesul civililor cărora le-ar fi dat prin cap să pătrundă în zona de tragere. Așadar, compania se împărțea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]