175 matches
-
metri și ceva ai lui, cu vocea-i de bas profund, cu ochii-i mari albaștri, ușor migdalați tătărește, frumos ca un Perun gata să spargă bolta cerurilor - fără să fie nici gras, nici slab, mai de grabă suplu decât mătăhălos, atunci, la cei vreo patruzeci și cinci de ani câți avea - era deci normal ca Enoiu - și el la rându-i un ins bine zidit - să acorde onorurile cuvenite unui atare exemplar de om. Și, pe cuvântul meu de onoare
Haralambie Grămescu: Pactul cu diavolul (1994) () [Corola-blog/BlogPost/339597_a_340926]
-
înlocuiți cu câini de canisă, selectați artificial, după caractere ce nu au legătură cu utilitatea la turmă. Pretutindeni apar, în locul acelui câine de statură medie, vigilent, ager, inteligent, eficient în orice peisaj, ușor de educat și de controlat, dulăi greoi, mătăhăloși, imposibil sau greu de ținut în frâu, dominați de putere, și nu de inteligență. La fel precum câinii, păstorii mici, cu tradiție, sunt stimulați sau forțați să crească ori să dispară. În locul lor apar marii proprietari, interesați doar de profit
Oameni și câini. O poveste adevărată despre niște ciobănești legendari () [Corola-blog/BlogPost/337917_a_339246]
-
un îndemn Încornoratului, să vină, / Pe urma lui ca să se țină. Au mers prin văgăuni adânci, / Până aflară printre stânci O peșteră ce o găsise / Dănilă-n vremea când gândise Ca să se facă pusnic. Ea / Drept vizuină folosea Pentru un urs mătăhălos, / Bătrân și tare fioros. Dănilă-i zise dracului: / „Iată sălșul unchiului, De care îți vorbisem eu. Intră-năuntru, dragul meu, Și-ai să-l găsești chiar după ușă, / Dormind cu nasul în cenușă. Nu poate să-ți vorbească ție, / Că de
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
vreo... trei ori, când făceam rondul de noapte... În același loc am văzut-o, a precizat agentul, hotărât. - Atunci, să intrăm. Deschide ușa!... După dumneavoastră, domnule comisar, l-a invitat amabil pe acesta, încercând o înclinare pe care trupul său mătăhălos nu prea a reușit-o. - Ce-i asta? a exclamat Gabriel cu reală surprindere. Domnule comisar, jur că am lăsat ușa încuiată... La fel ca poarta de la curte... Am verificat doar. E descuiată... În mod sigur, am încuiat-o. Așa
EPISODUL 6, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343359_a_344688]
-
morții sprijinită de scară sorții își răsfirase Estrela fustele cocheta pretindea a fi reincarnata madame Lenormand și dădea în ghioc de cristal soldaților rătăciți pe cărările înșelătoare ale lunii și pisicilor aristocrate ce mergeau agățate de opinca saltimbancilor se opri mătăhălos Gebellin tartorul satrapilor duhnind a mahorca și anarhie peregrin evadat de la alienați prin lume dădea interviuri prezicând ploaie cu pietre și flăcări zicea el: că sunt trimise să împiedice invazia pe pamant a îngerilor căzuți iarbă dracului îi atârnă pe-
(GHIOCUL DE CRISTAL TRADUS ÎN ITALIANĂ) GLOBO DI CRISTALLO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344156_a_345485]
-
frumuseți le-a adus! Că numai nemernicii de slujitori sunt vinovați. Astfel au început oamenii să murmure și să pregătească o jalbă cu toate nelegiuirile săvârșite de acești slujitori. Dar împărăteasa avea o întreagă rețea de vrăjitori-spioni conduși de unul mătăhălos, negru, cu nasul mare și ascuțit, cu ochii mici și vicleni, totdeauna îmbrăcat într-un frac negru lucitor, căruia îi ziceau Negru-Cioară. Împărăteasa îl alinta spunându-i „Maestrul Ciorică”. Cartierul general îl aveau într-un turn din Palatul de Gheață
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
se înclinară adânc în fața tronului și se așezară la masă, fiecare după rangul său. Maestrul Ciorică rămase la intrare, întări straja de Fulgoi și Țurțurași (soldații din corpul de gardă) cu vreo două duzini de corbi croncănitori, transformați în flăcăi mătăhăloși în costume de sportivi, având clonțuri de oțel pe sub haine. Lupul Colț Fioros fu pus de pază la intrarea în palat. Ședința nu dură mult. A vorbit numai Iarna: - V-am chemat ca să vă spun că nu sunt mulțumită de
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
cineva și nimeni, în afară de mine, nu a condus mașina mea... - Atunci cine p...a mă-tii a condus-o în noaptea aia, cretinule? Numai tu ai putut să o conduci, a țipat procurorul Dincă ridicându-și, incredibil de rapid, trupul mătăhălos de pe scaun. Tocmai mă lăsasem impresionat de povestea ta, nenorocitule! ... Nu te mai iert! a hotărât el, cu voce tare, în încăperea pustie pe care a început să o măsoare cu pași mărunți, nervos. O bătaie ușoară în ușă, urmată
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
Doar agentul Brumă l-a auzit și l-a tras de mânecă făcându-i semn să-și pună lacăt la gură. La semnalul discret făcut cu capul de către șeful patrulei, conducătorul auto, după ce își trecu centura de siguranță peste trupu-i mătăhălos, porni motorul și puse mașina în mișcare cu gesturi sigure și cu privirile alergând prin toate oglinzile retrovizoare. Liniștea adâncă din mașină fu întreruptă de vocea agentului Brumă, la nici zece minute de mers cu maxim 40 de kilometri pe
D ALE POLIŢIEI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373035_a_374364]
-
morții sprijinită de scara sorții își resfirase Estrela fustele cochetă pretindea a fi reîncartata madame Lenormand și dădea în ghioc de cristal soldaților rătăciți pe cărările înșelătoare ale lunii și pisicilor aristocrate ce mergeau agățate de opinca saltimbancilor se opri mătăhălos Gabellin tartorul satrapilor duhnind a mahorcă și anarhie peregrin evadat de la alienați prin lume dădea interviuri prezicând ploaie cu pietre și flăcări zicea el: că sunt trimise să împiedice invazia pe pământ a îngerilor căzuți iarba dracului îi atârna pe-
GHIOCUL DE CRISTAL de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377716_a_379045]
-
jos a tribunei dar și întregul versant sudic al văii. Pe urmele carelor de infanterie pășea un grup de vreo treizeci de zeți a căror înfățișare și aer general se deosebeau fundamental de cele ale trupelor umane. Peste trupul lor mătăhălos erau trecute harnașamente a căror utilitate era destul de greu de înțeles. Așa după cum arătau, zeții nu păreau deloc un detașament de elită. În fața: lor pășea Zuul, lucrătorul zet modificat, care apăruse într-o zi vorbind aproape fluent și făcîndu-i lui
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
celor trei războinici, pumnalele ruuk începură să facă ravagii printre animale. Florile erau creaturi extrem de sensibile. Cuțitele abia dacă-și încetineau zborul când străbăteau corpul lor violaceu și fusiform. Lentilele erau însă la fel de bine blindate ca și policornii. Trupul lor mătăhălos era apărat de platoșa strălucitoare, iar burta era foarte aproape de pământ. Pradă unei furii suverane, Xtyn își aruncă pumnalele către ceilalți doi, care reușiră abia cu greu să le stăpânească, iar el începu să prăvălească deasupra dușmanilor bucăți imense de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
clipa cînd o salvează pe Andromeda de monstrul marin, adică de balenă. Unde a putut Guido să găsească modelul unei dihănii atît de ciudate? Nici Hogarth n-a nimerit-o mai bine pictînd aceeași scenă în Coborîre a lui Perseu. Mătăhălosul monstru hogarthian plutește la suprafață, fără să calce nici măcar un deget de apă; el poartă în spinare un soi de litieră, iar botul căscat, prevăzut cu niște colți între care se rostogolesc valurile, ar putea trece drept Poarta Mișeilor, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe marea gălbuie, nesfîrșite brazde albastre. Dar ele aminteau de niște cosași numai prin zgomotul pe care-l făceau cînd despicau „britul“. Văzute din vîrful catargului, mai ales cînd se opreau și rămîneau locului o clipă, siluetele lor negre și mătăhăloase aduceau mai degrabă cu niște stînci neînsuflețite, decît cu orice altceva. Și, așa cum cîrdurile de elefanți culcați îi apar, de la distanță, străinului ce străbate întinsele regiuni de vînătoare din India, ca niște movile negre și golașe - tot astfel îi apar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
era o povară enormă pe care-o trăgeam după noi. în China, pe canalul Huang-Ho sau cum i-o fi zicînd, patru sau cinci hamali trag la edec, de pe mal, cu o viteză de o milă pe oră, o joncă mătăhăloasă și încărcată-vîrf, dar arca asta pe care-o trăgeam noi parcă avea plumb în ea, într-atît de greu se mișca. Se întunecase, dar trei felinare fixate în greementul vasului Pequod ne luminau, slab, calea; cînd ne-am apropiat ceva mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
reped ca să se lupte cu o altă balenă și ritualul se repetă. Bine, prieteni, dar asta înseamnă moarte de om! Și totuși, așa e viața. Căci abia am extras noi, muritorii, cu multă trudă, puținul, dar prețiosul ulei din trupul mătăhălos al acestei lumi, abia ne-am curățat, cu răbdare, de pete și abia ne-am deprins să trăim în tabernacolele curate ale sufletului - abia ne-am purificat astfel, că auzim iarăși strigătul: „Uite-i jetul!“ și, zărindu-i năluca, pornim
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care-și pierd memoria odată cu dinții, veverițe care nu-și găsesc alunele, mecanici care au întotdeauna o rotiță de angrenaj desperecheată. Într-adevăr, parada indivizilor ce se perindă prin modestul birou al detectivului e demnă de un bestiar: un „mitocan mătăhălos” terorizat de o vecină care amenință că-i otrăvește câinele, o „femeie nici prea tânără, nici prea bătrână, nici prea curată, nici prea murdară, în mod evident săracă, jerpelită, plângăreață și proastă”, a cărei colegă de cameră îi fură banii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
-și cartea de vise, ca să afle semnificația viselor din noaptea precedentă. Niciodată nu erau mai puțin de trei oale fierbând Înăbușit pe plită. Din când În când Jimmy Zizmo venea acasă cu unii dintre partenerii lui de afaceri, niște bărbați mătăhăloși cu cefe groase, ca de șuncă, Îndesate În gambete. Desdemona Îi ospăta la orice oră a zilei. Apoi plecau din nou În oraș. Și Desdemona strângea după ei. Singurul lucru pe care refuza să-l facă erau cumpărăturile. Magazinele americane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
credem că și azi vom sta degeaba, la fel ca ieri, dirigintele nostru intră în clasă ca o furtună, trânti ușa în urma sa și se așeză la catedră foarte iritat și revoltat. În clasă s-a lăsat instantaneu tăcere. Omul mătăhălos, cu mâini mai lungi decât ar fi normal și cu o față brăzdată de urmele unei boli din copilărie, se uită la noi cu vădit interes și o furie ce mai că dădea pe afară. Cred că aștepta pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vrea să discute despre asta. Nu insistă. M-a dus la un spectacol, continuă călărețul. Primul din viața mea. — Da...? face absent Rufus. Nu-l interesează. — Mi s-a făcut rău. De data asta evreul chicotește amuzat: — După cât ești de mătăhălos, nu te-aș fi socotit un fri chi frichi. Vocea germanului se înalță, vibrând de mânie: — Nu există neam mai curajos ca al nostru. Pe câmpul de bă taie e o rușine pentru căpetenie să-l întreacă soții în virtute
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o bluză de mătase albă. Pe cap are o pereche de ochelari negri de soare, care îi scot în evidență trăsăturile, iar în mână ține languros și sexy o țigară, scoasă afară pe fereastră. Lângă Geraldine mă simt o năroadă mătăhăloasă, așa că mă îngrămădesc în mașina ei și doar ce-mi pun centura - Geraldine, în paranteză fie spus, nu și-a pus-o - că-mi și oferă o țigară, pe care o iau. Nu știați că fumez? Sigur că da, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ar sta un alt dactilograf, mai onest. Unul dintre primele legăminte pe care le-am făcut când mi-am ales profesia a fost acela de a-mi descuraja personajele să „zâmbească“ sau să „rânjească“pe pagina tipărită. „Jacqueline a rânjit. Mătăhălosul, lenevosul Bruce Browning a zâmbit plictisit. Un surâs adolescentin a descrețit trăsăturile căpitanului Mittagessen, și așa mai departe.“ Și totuși, aici, zâmbetul a fost iminent. Ca să termin cu partea asta: cred că Seymour avea un surâs foarte plăcut pentru cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
-i scoatem cât de cât din ei înșiși. Tot ceea ce facem e să rămânem la intrarea în peșteră, unde aprindem un chibrit și întrebăm repede dacă e cineva acolo. Am rămas singur pe stradă și i-am liniștit pe polițiștii mătăhăloși. A trebuit să aștept mult. Mașina patrulei care mă speriase avea cu totul altă misiune, legată de ceva ce părea a fi un scandal sau măcel pe Strada Poponarilor. Unul din proastele jocuri de cuvinte ale Manhattan-ului, o glumă nereușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
i se odihnea în poala halatului pornografic... Din câte am văzut, camera fusese zugrăvită în culori dulci de cofetărie, zmeură, și ciocolată, și lămâie. Doar când mă uitam la pereți mă apucau durerile de dinți. Silueta mi s-a ivit mătăhăloasă în ușă. — Unde e Barry? am întrebat eu. — E plecat. Aveam vocea groasă, dar la fel era și a ei. Se mișca doar falca de jos. Se mișca încet, ca și cum balamaua era supralubrefiată și ar fi putut să alunece. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dar cred că genul ăsta trebuia adus la zi pentru noul mileniu. —Bette! E Înalt, frumos și puternic. E și străin, pentru numele lui Dumnezeu, arătă ea, fluturând un exemplar din Dulce și sălbatică iubire și indicându-l pe tipul mătăhălos, cu o pânză la brâu, de pe copertă. Și arată mai bine decât Dominick, ceea ce e remarcabil dacă te gândești că esența lui Dominick este să arate cât de bine este omenește posibil. Fata avea dreptate. Philip corespundea idealului de erou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]