826 matches
-
a lui înălțime, viziuni despre căt, cum și înspre care timpuri, numărulul lor evoluează. Verdele capătă regim special de cinci costant unu, iar trifoiul cu patru foi devenit obligatoriu creionul socotitorilor și subțiază până la epuizare orice minus egal deziluzie pe mătăsoasa foaie de calcul. Registrul zilnic evidențiază sincronizări cu balansul de ieri și duce spre rotirea lui mâine. fiindcă sar în ajutor îndrăgstiții care oricum nu văd decât plutiri și destinsele, zimțatele zâmbete sau forma lină a unei mângâieri. De aceea
EVIDENŢĂ de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383682_a_385011]
-
străină, ba dimpotrivă, sufletul său este o harpă ce cântă în toate tonurile, ducându-și sentimentele până la culmi zeiești, demne de un poet adevărat. Comparațiile folosite sunt revelatoare, dând măsura intensității iubirii: “Când îmi strecor mâna În părul tău cel mătăsos Am senzația că îmbrățișez marea... Când te cuprind în brațe Mă simt de parcă am cucerit Cel mai înalt versant al lumii... Când mă iei de mână Simt că îl ating pe Dumnezeu... (“Plutind pe aripi de înger”) Iar în poemul
POSTFAŢĂ LA UN MANUSCRIS AL IUBIRII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383703_a_385032]
-
de copac, se sui cu frică în pom, până ajunsese la scorbură. Aruncă o privire înăuntru. Nu vedea nimic. Atunci a dus mâna în scorbura adâncă, până a dat de ceva inventar al veveriței. Acolo, degetele fetei au atins ceva mătăsos la pipăit. Când a scos acel lucru, ce credeți că a fost? Unul din pampoanele ei! L-a găsit și pe celălalt, tot acolo. Deci veverița era hoața care a lăsat-o fără pampoane. Coborî din pom, tot pe scară
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
șoptindu-mi: - N-ai spus că vrei să fii prietenul meu? De ce vrei să mă superi? Doamne! Cum era să-mi supăr prietena mea dragă?! Care mă urcase în liliacul înflorit și îmi zâmbea ca un soare blând din cerul mătăsos și aromat. Și mânuța mea în mâna domnișoarei Iulia umplea tăblița cu niște bastonașe albe, perfecte, mai frumoase decât bastonașul lui moș Iordan. Visam, scriam și zâmbeam plutind printre crengile de liliac înflorit... Nici n-am observat că domnișoara Iulia
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
totuși, să nu uităm de ceea ce ne ajută să avem un păr frumos și de admirat și anume de uleiuri și tratamentele prezente pe piață în această perioadă. Elixir K Ultime Oleo Complexe, un produs de lux face părul mai mătăsos și puternic și nu în ultimul rând tratamentul care conține ulei de argan de la Marocconoil pentru toate tipurile de păr. Lângă aceste tratamente, aș adăuga și șampoanele de la Alterna și Marocconoil care ajută la hidratare, reparare, dar și la crearea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93667_a_94959]
-
absorbiți în vis, lumina și surâsul feței, dar în principal, melancolia, emoția, linul vocii ei, nerespingându-se din armonia trio-ului, ci întocmai îmbinare fiindu-i. În componența acestui trio, Olimpia Panciu genera o destindere mintală, introducea o undă melodică mătăsoasă, o nobilă ștrengărie plină de voioșia tinereții, restabilea în verva melodică un tonus feminin sublimat de gingășia unei catifelate voci. Tendințele esențiale și practice ale acestui trio erau ale unui cumum înveselitor: muzică, text, vervă scenică... Cei trei artiști parodiau
OLIMPIA PANCIU. SENSIBILITATEA UNUI CÂNTEC REPARCURGE DRUMURILE MEMORIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377275_a_378604]
-
fie un fel de taină doar a noastră. Astfel am ținut în mână ediții rare din Arghezi, Emil Isac, Victor Eftimiu, Bacovia, publicistica lui Eminescu și multe altele. Mă impresionaseră frumoasele "ediții definitive" publicate la Editura Fundațiilor Regale, pe hârtie mătăsoasă, cu filigran, cu literă luminoasă... De la fondul documentar al Bibliotecii noastre de la LVA, am trecut, în clasa a X-a, la Colecțiile Speciale ale Bibliotecii "V.A. Urechia". Bunul meu profesor Laurențiu Bourceanu, cu care făceam adeseori lungi plimbări pe sub
Un liceu, o bibliotecă... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8276_a_9601]
-
cvadrigă/ când vine iarna iar păsările călătoare/ de aici se văd ca niște iluzii înghițite de nori" ( Pereții cu sfială vorbesc). Ascultăm jelania pentru o divină, cândva, casă roșie a iubirii, un ou de lemn, camuflând astăzi deznădejdea totală: "O mătăsoase zile de ce ne-ați alungat/ din casa ca un ou roșu de lemn/ ce palat de miri ne-a fost cînd eram tineri?/ Acum acolo țipă o ființă că ferestrele/ camerelor au geamuri de fier/ pentru că-n ele e noapte
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
joacă rolul de interpret, scriitorul se vede. Tot în acest registru al subtilităților în contrast cu imobilizarea carcerală a redactorului se află lucrurile volatile, de la fîlfîirea diafană a perdelelor și rochiile fluturînde în freamătul brizei care dezvelește coapsele lui Céline la zborul mătăsos al fluturilor și cuvîntul pe care cam pripit Marie Lopez, devenită secretarul său literar îl ia drept un compliment adresat exclusiv ei: douce. Filmul lui Schnabel emană această blîndețe fără a deveni dulceag și te face în același timp, să
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
nu a fost depășit decât patru ani mai târziu, adică exact acum patru ani. Trimite mingea cu o singură mână, cu ambele mâini, pe sub mână, direct, cu spatele, din săritură și de pe loc. Mingea se ridică în aer, netedă și mătăsoasă la atingere. Faptul că senzația atingerii e încă vie în mâinile lui îl exaltă. Se simte eliberat dintr-o lungă și apăsătoare posomorală. Dar trupul s-a îngreunat și respirația i-a devenit mai scurtă. Îl enervează că gâfâie. Când
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
a lui Ion Zubașcu cu Liviu Antonesei despre Constantin Noica, un "raport" privind starea manelelor în România, redactat de același Liviu Capșa, mereu în formă - iată cam cum se configurează sumarul acestui număr din Convergence. Hârtia de calitate excepțională (dar mătăsoasă, nu scorțoasă), ilustrația gândită cu bun-gust, tehnoredactarea elegantă fac din lectura revistei un moment de plăcere rafinată.
Plăcere rafinată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8420_a_9745]
-
mă decid în sfârșit să plec, iar el, conducându-mă până la poartă, mă salută în chip de bun rămas. Chiar dacă aparatul nu e de mâna întâi, luminițele din ochi s-au imprimat exact așa cum sunt: vii, generoase, tandre, de-o mătăsoasă incandescență. Le contemplu acum, improbabile și halucinante, ca pe-o nălucă a propriei mele memorii defecte.
Oare chiar l-am întâlnit pe Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8003_a_9328]
-
cu mine, / pe cînd mă străjui ca un guard" (Algernon Charles Swinburne). Nu chiar toți autorii convocați s-au arătat dispuși a slăvi pisica. Aerul ambiguu al acesteia, jocul său de nuanțe în atitudini, de "ape" precum ale unei suprafețe mătăsoase, au putut produce impresia de fals, de perfidie, sau e vorba pur și simplu de o insuficiență a decodării comportamentului său, pornind dintr-un deficit simpatetic? Sociabilitatea pisicii nu e numai unilaterală, aspirînd a întîlni o recepție favorabilă. Nu numai
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
o Încremenită păragine. Blestemul străinului Casa mă privește cu ochi străini. Recunoaște-mă, sunt eu copilul tău, Îi zic, În tine m-am născut, În odăile tale mi-am Împleticit pașii În oborul tău am alergat după miei În iarba mătăsoasă mi-am culcat obrazul. În grădina ta am auzit prima dată Vocea dulce de fetiță a mamei, Glasul puternic al bunicului Sfârâitul fusului Învârtit de degetele bunicii. Mă rog În genunchi, iartă-mă. Ai plecat În lume și m-ai
Grupaj poetic - Amintiri despre ţărani. In: Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
lumii (care trebuie să ne aparțină). Și în contul ăsta călătoresc mult. În fiecare săptămână mă întâlnesc cu o mulțime de oameni care nu vor să mă vadă. Aflați că sunt emblematic pentru companie: am cele mai bune și mai mătăsoase costume, un Blackberry negru vibrant și o valiză de laptop din cea mai fină piele de porc. Încalț pantofi italienești, am un ceas greu și părul îngrijit des la cel mai faimos, scump și gay stilist din capitală. Sunt abil
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
aer și se imprimau, ca niște încrustații: clămpănituri uscate, seci. Nechezături, tălăngi și clinchete mărunțind liniștea și ferecând-o în zale de fier, apoi câte-o frântură de mormăituri ursești; mugete slabe, cârâituri, țipete răzlețe, chemări scurte, înăbușite-n foșnetul mătăsos al ninsorii și gemetele și urletele de la nuntirea Tudorei. Închise ochii, amețită, apăsându-și pleoapele cu degetele înghețate și respiră prelung, ca în somn. Aproape, în marginea poienii, zări, dominând întreaga perspectivă, stâlpul de înaltă tensiune care conecta orașul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
capul sau picioarele, și niciodată flămânzind sau însetând mai mult decât să simtă plăcerea și bucuria mâncării și băuturii. Se culca odată cu găinile și se scula înainte de-a auzi bufnitura cerbului în ușă. Călărea un căluț huțul cu pielea mătăsoasă de căprioară spălat în fiecare zi mai la vale de "bulboana lui Tudor", în râul în care se spăla și cerbul, frecat cu peria până-i lucea părul ca zăpada-n soare. Îi plăcea, să-i simtă coastele umflându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
eliberat, dar șocul acela n-avea să-l uite. Ninsoarea cădea acum atât de deasă că pierdu urmele cerbului. Îl auzi chemând-o: "Haide! Mai repede! Ce-ntârzii atâta!" "Vin, vin!", îi răspunse ea-n gând. Ninsoarea, în pornirea ei mătăsoasă, cernită toată noaptea din cavalcada de nori lăsați cu burțile peste pădure, înflori copacii, blagoslovindu-i pe fiecare cu însemnele puterii și măreției sale: pe unul cu-o hlamidă; pe alții încotoșmănându-i în cojoace mițoase; altora aruncându-le bundițe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
popas, am rămas cu tristețea somnului greu, respirând odată cu trupul și sufletul ei și al meu. Simțurile nu mă înșeală, mireasma lor mă învăluie protector ele îmi spun dacă trăiesc sau o să mor, dacă sunt mințită frumos, ca firul ierbii mătăsos, ruginit de vreme ca în albastrele poeme chemat de condeierii bătrâni în pagini de suflet stăpâni. Marea iubire nici nu cred că ar greși, ținta scurtă va poposi un timp și ce minune se va împlini! În rest, nuanțe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
doarme lângă el. Numai că ea s-a întors pe partea cealaltă și l-a lăsat singur, în întuneric, învârtind o șuviță roșcată pe degetul arătător și minunându-se, deodată, cum de nu mai ținuse minte ce păr lung și mătăsos avea ea. Au tăcut amândoi, unul cu fața spre Nord, celălalt spre Sud. În zori, toată Sevilla mirosea pregnant, izbitor, a portocală. 53. ne apropiem ...și mă tem că iar e rândul meu să intru în scenă. În distribuție, autorul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu picătură, mintea și sufletul. Chipul din oglindă se uita în continuare la ea surprins, de parcă o vedea pentru prima dată. „- Cine ești tu străine? Ce mi-ai făcut de nu mă mai recunosc?” Mâna lui îi răsfiră părul lung, mătăsos, mirosind a flori de câmp. Degetul arătător coborî pe linia gâtului, apoi pe umăr înlăturând cu o atingere delicată bluza care se împotrivea înaintării lui. Îl dezgoli. Buze fierbinți se opriră pentru o clipă pe umărul gol, în timp ce o mână
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
-l păstreze adânc în ea, să nu-l mai elibereze din colivia trupului ei. Mâna lui atinse obrazul îmbujorat al Karinei. Degetele lungi și fine îi mângâiau buzele întredeschise. Îi săruta pleoapele închise, fruntea, părul. Îi mângâie tandru părul lung, mătăsos răsfirat pe cearceaful imprimat cu flori multicolore. „- Te iubesc, Karina! Te iubesc atât de mult! Dar știi că iubirea mea doare? Știi că durerea naște monștri? Nu mă iubi, frumoasă fată! Nu te apropia de mine căci sunt menit să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
inele? îi întind unul, pe care-l ia mașinal, surprinsă, dar cu figură disprețuitoare. Deodată îi vine bărbătușul. Vezi că e la fel de posac ca ea, unul din ăia care se fâțâie printr-un cabinet pe la UE cu costum obscen de mătăsoși care n-ar ști să poarte cu grație inele de cupru. Ridicându-mă, i-am aruncat posomorâtei, fără să privesc arătarea mătăsoasă din fața ei: — Doaaamne, de ce-am scăpat! Parcă văd serile alea cu îmbufnare grijuliu menținută și uitat ciudos
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
posac ca ea, unul din ăia care se fâțâie printr-un cabinet pe la UE cu costum obscen de mătăsoși care n-ar ști să poarte cu grație inele de cupru. Ridicându-mă, i-am aruncat posomorâtei, fără să privesc arătarea mătăsoasă din fața ei: — Doaaamne, de ce-am scăpat! Parcă văd serile alea cu îmbufnare grijuliu menținută și uitat ciudos și bosumflat în gol... Parcă mă văd disperat după iertare, gata de pocăință abjectă, șoptind pierit: „Dar ce ai, te implor?! Ce-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
-l face compatibil cu un romantism apt a cuprinde o sensibilitate morală imediată, un avînt "naiv", pasional care dă culoare unui desen de, totuși, abstracțiuni laborioase. Textura obscurelor frumuseți fulgurante ale dicteului automat primește infuzia unei afectivități. Descinzînd "tumultuos" în "mătăsoasa carne", d-sa adnotează nu numai incredibilele tornade ale sîngelui "din ce în ce mai aprins", ci și "intensele amețeli", "tandre aduceri aminte". E un romantism alambicat desigur, care însă acordă o coerență sensibilă stihurilor, le circumscrie unei dispoziții consacrate: "trecem prin trupul iubitei
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]