165 matches
-
Cum ați călătorit?" "Bine, mulțumesc" i-am spus și am dat să plec. Bătrânul a izbucnit în râs : Da, da, haideți, mergeți în oraș ! Să veniți înainte de căderea nopții !" "Sărut-mâna", i-am spus, cum se obișnuiește. "Eu vă sărut mâna, mătușică !" răspunse bătrânul, se strâmbă la mine (hm ! așa făcea mai demult băiețelul vecinei ce l-aș mai fi tras de urechi !), o luă pe fetiță de mână și intră în casă. Ce obiceiuri au mai căpătat și vecinii mei ! mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe mine, n-a fost iubită de părinți și acum, ca părinte, nu poate să-și exprime dragostea pentru că nu a Învățat niciodată cum. A inspirat adânc. — Totuși, noi nu putem face nimic... Ești Încă liberă pentru cină săptămâna viitoare? Mătușica Sylvia Își aduce noul partener. Ruby a spus că poate veni. Oh, apropo, am uitat să-ți mulțumesc pentru CD-ul de afirmare. E... foarte interesant. Considera „interesant“cuvântul cel mai diplomatic pe care Îl putea folosi. N-avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Buddy. Sam, i-ai zis lui Ruby că tu ai fost șef de promoție la medicină? —Ă, pai n-am ajuns acolo Încă, zise Sam roșind. Ruby știa cum se simte. De fiecare dată când părinții ei dădeau o petrecere, mătușica Sylvia socializa cu cuplurile care aveau fii de-o seamă cu Ruby. Apoi o târa cu forța prin cameră și-i făcea cunoștință cu fiecare pereche de părinți. „Ea e nepoata mea, Ruby“, izbucnea. „Nu-i așa că e frumoasă? Știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
un lucru. Cum s-ar simți ea dacă s-ar dovedi că Sam nu vrea să Împartă mâncarea? În restaurantele franțuzești și italienești nimeni nu Împărțea mâncarea, deși era permis să guști, dar numai dacă erai invitat (regulă pe care mătușica Sylvia mai trebuia s-o bage la cap), dar În cele indiene și chinezești, toată lumea Împărțea. În felul ăsta, lumea gusta câte un pic din toate. Însă Ruby dădea mereu peste câte cineva care nu cunoștea regula Împărțitului, sau, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
doi bărbați se făcură nevăzuți la etaj. —Micuța mea Ruby e combinată cu un doctor evreu extrem de drăguț, chițăi mătușa Sylvia. De data asta o ciupi pe Ruby de obraz. — Cine s-ar fi gândit la una ca asta? —Mulțumesc, mătușică Sylvia. Am s-o iau ca pe un compliment. Frecându-și obrazul de durere, se Întoarse spre mama ei: — Și, mamă, n-ai zis nimic despre cum ți se pare Sam. Ah, draga mea, e minunat. E inteligent, fermecător, amuzant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
haine de femeie. A, nu, zise mătușa Sylvia dând din mână a nepăsare astfel Încât o bucată de umplutură ajunse drept pe podea. Probabil că o să vrea mereu să facă asta. Dar pot să trăiesc cu asta. —Poți? Da, așa-i mătușica ta - e fericită când are de schimbat un bărbat. Asta era Ronnie. Se Îndreptă spre chiuvetă și a Început să umple ceainicul cu apă. — Știi ce, Ronnie? Cred că ai dreptate. Poate că Îmi place să ajut bărbații din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
fost judecați și condamnați la închisoare pentru că au vrut să-l omoare. Tata, pentru că era minor, n-a avut de executat decât zece zile „în prevenție”. Bunicul n-a vorbit niciodată de această întâmplare. La o petrecere în familie, față de mătușele mele Zamfira și Ileana, tata a istorisit cum s-au petrecut lucrurile, iar eu, care eram de față, am fost atât de impresionat, încât întâmplarea a rămas în memorie pe toată viața. Poate că și această îmtâmplare m-a determinat
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
adevărată, 1944) sunt simple compuneri dialogate, relatând întâmplări eroice la care participă oameni dedicați ideii de patriotism sau personaje ajunse în situații-limită, relevante pentru structura lor psihică. Mai rezistentă la confruntarea cu publicul s-a dovedit comedia în trei acte Mătușica (1932), prezentată în premieră absolută la Teatrul Național din Cluj și preluată în următorul deceniu de mai multe teatre din țară. Pornind de la un conflict familial, declanșat de presupuse infidelități, autorul reușește o construcție dramatică relativ echilibrată, cu situații credibile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287590_a_288919]
-
Cartea cu taine, București, 1922 (în colaborare cu Maftei Coradu); Înmormântarea eroului necunoscut, București, 1923; Aventurile lui Goangă și Târlică, București, 1925; Cartea bunilor români, București, 1925; În gheare de lup. Într-un adăpost și alte două piese, Sibiu, 1928; Mătușica, București, [1932]; Mai sunt oameni buni, I-II, București, 1940; Moș Alinte și Casandra, București, 1942; Vă ordon: Treceți Prutul!, București, 1942; Animale mari și mici, București, 1943; Țuș-Țuș, romanul unui măgăruș, București, 1943; Vreau s-ascult și eu povești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287590_a_288919]
-
F. [G. Ibrăileanu], „Adio, iubire!”, VR, 1913, 2; R. [Romulus Seișanu], „Într-un adăpost”, U, 1920, 67; A. Bădăuță, „Aventurile lui Goangă și Târlică”, VL, 1926, 11; Perpessicius, „Aventurile lui Goangă și Târlică”, UVR, 1927, 5; A.B. [T. Teodorescu-Braniște], „Mătușica”, ADV, 1932, 14 732; C. Atanasiu, „Mai sunt oameni buni”, „Estul”, 1940, 4-5; I.A. [I. Anestin], „Mai sunt oameni buni”, TIL, 1940, 979; Petru Manoliu, „Mătușica”, TIL, 1941, 1445; N. Carandino, „Mătușica”, „Revista română”, 1941, 2; Adriana Kiseleff, „O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287590_a_288919]
-
Perpessicius, „Aventurile lui Goangă și Târlică”, UVR, 1927, 5; A.B. [T. Teodorescu-Braniște], „Mătușica”, ADV, 1932, 14 732; C. Atanasiu, „Mai sunt oameni buni”, „Estul”, 1940, 4-5; I.A. [I. Anestin], „Mai sunt oameni buni”, TIL, 1940, 979; Petru Manoliu, „Mătușica”, TIL, 1941, 1445; N. Carandino, „Mătușica”, „Revista română”, 1941, 2; Adriana Kiseleff, „O poveste adevărată” de Ionescu-Morel, „Rapid”, 1944, 698. C.P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287590_a_288919]
-
UVR, 1927, 5; A.B. [T. Teodorescu-Braniște], „Mătușica”, ADV, 1932, 14 732; C. Atanasiu, „Mai sunt oameni buni”, „Estul”, 1940, 4-5; I.A. [I. Anestin], „Mai sunt oameni buni”, TIL, 1940, 979; Petru Manoliu, „Mătușica”, TIL, 1941, 1445; N. Carandino, „Mătușica”, „Revista română”, 1941, 2; Adriana Kiseleff, „O poveste adevărată” de Ionescu-Morel, „Rapid”, 1944, 698. C.P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287590_a_288919]
-
cheltuiala Nastasiei Cichirdic și instalat În 1883 de un oarecare Ebervain. 814 2 Brașov, 26 oct. 1972 Domnule Dimitriu, Am primit scrisoarea matale precum și adresa oficială și vă mulțumesc de gentileța ce ați avut de a mă ajuta ca tabloul mătușichii Cichirdic să fie dat orașului Fălticeni unde a trăit și a făcut unele donații. Mă bucur că a ajuns bine, Însă Îmi pare rău că nu am avut și rama care era tare frumoasă, a rămas În sat la un
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
a sinucis În sufrageria caselor sale din str. Sucevei din cauza pierderii de bani la joc de cărți, moștenind dumneaei și la moartea dânsei a moștenit tatăl meu, vânzând-o mai târziu familiei Lovinescu. Mama tatălui meu era nepoată dreaptă a Mătușichii Cichirdic, fiind născută Ciudin, căsătorită tare tânără cu Romanescu. Zilele trecute am fost la familia Kalmicov unde m-am simțit tare bine fiind foarte drăguți și primitori. Cu D-na Kalmicov am fost la familia Ciuntu unde ne-am reamintit
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mă refer la sensul grosier, lumesc al cuvântului. De fapt, era un om bun, inteligent, și cu inima curată. Părinții mamei mele locuiau în Carlisle și abia de i-am cunoscut. Surorile mamei figurau în imaginația mea ca două șterse „mătușici“ din Carlisle. Bunica dinspre mamă a murit de tânără, și în amintirile mele din Shaxton apare doar ca o fotografie. Iar bunicul meu patern, care nu-mi plăcea și de care mi-era teamă, îmi apare acum doar ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
bucur să vă văd, domnu’ Arrowby, și n-arătați nici măcar c-o zi mai bătrân. Ce chestie, să veniți să vă stabiliți tocmai aici, eu mă trag de prin părțile astea, știți, m-am născut la ferma Amorne, unchiul și mătușica mea locuiesc încă acolo. Ați ieșit la pensie, nu-i așa? — Da. — Nu-mi pot închipui cum se poate retrage cineva din teatru. „Nimănui nu-i plac vedetele îmbătrânite“, asta puteți s-o mai spuneți o dată. Dar mai veniți prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
motanului pe spătar. Pulsează ghearele, intră și ies și se lungesc dintre pernițe ca niște degete și laba bestiei negre tinde să devină o mână, oh, Gilbert! Bestia miaună frecându-și mustățile de ceafa Motănicăi, chiar așa ți-a dat mătușica prin cap să-l botezi? Și ea, că-i o bestie! E o bestie! O fi, murmur, să-l ia dracu’ cu tot neamu’... Mi l-a luat pe Laur! Și hohotul de deznădejde dezechilibrează motanul care sare pe dușumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
deznădejde dezechilibrează motanul care sare pe dușumea și se Întoarce numaidecât În poala ei, e o bestie, e o bestie e o bestie... Răgușeala ei acoperă mieunatul jalnic, eu i l-am dat, Dumnezeule, eu i l-am dat! Știam, mătușică, da’ acuma ce să mai... Eu! Eu! Eu! Să mă văd odată scăpată de el și de fii-su și de neamu’ lor de țigani care l-a-njunghiat pe Tilu. Ei l-au omorât pe frățioru’ nostru scump, neamu’ lor, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
care mi-am irosit deja jumătate din viață. Geamătul Motănicăi se-ntoarce În viscerele și În creierul meu, i l-am dat ca să mă văd odată scăpată de neamu’ lor de țigani și-am rămas cu lumea asta proastă, știu mătușică, Voicu te-a lăsat, da, Voicu m-a lăsat singură cu lumea asta proastă, și iar Își aminti pentru ce sunt acolo și-mi spune cum Năsoasa a prins momentul și i-a furat actul din geantă tocmai când Își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
soț, fostul cuscru (unde „fost”, participiul verbului „a fi”, nu are semnificația ieșirii din relație ca „ex”, ci reflectă doar o transformare în timp) , copilul din prima căsătorie, mamă de-a doua. Apelative desemantizate ca „frate”, „soro”, „taică”, „maică”, „uncheașule”, „mătușică”, folosite de persoane străine de familie, exprimă includerea spontană a vorbitorului în grupul interlocutorului, ca modalitate de exprimare a apropierii emoționale. Importanța familiei în comunitatea rurală este exprimată în metafora morții ca nuntă; îmbrăcarea în rochie de mireasă a tinerei
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
E înțelept și sumbru. Nesigur de capacitățile tale intelectuale, îți vorbește în pilde transparente, în cuvinte simple și amare. 6. Vorbitorul „popular“. Se coboară la nivelul „publi cului larg“. Cultivă cordialitatea brută, cimilitura, buna-dispoziție „din topor“. La nevoie, zice „bade“, „mătușică“ sau „măi omule“. Se străduiește să miroasă a opincă, se exprimă bolovănos, suduiește îmbuibarea guvernamentală. (Echivalent în planul retoricii feminine e stilul „fată bună“: lași să se vadă, îndărătul fiecărei fraze, „mama“, „soția“, „gospodina“, femeia de suflet și de comitet
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
reduce la un șir de exclamații ale autorului. Dacă voia, Caragiale ne-ar fi descris mult mai picant ce s-a petrecut la Hanul lui Mânjoală între vrăjitoare și victima ei, în dormitorul Vetei sau cum petrecea doamna Verigopolu cu „mătușica” pe care o vizita pentru „mici economii”. Nici vorbă! A fost nevoie de titanice eforturi de imaginație ale regizorilor ca să umple acest „gol” din piesele lui Caragiale. Numai așa am văzut-o pe Efimița în negligé, exercitând ritualuri casnice cu
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
fost judecați și condamnați la închisoare pentru că au vrut să-l omoare. Tata, pentru că era minor, n-a avut de executat decât zece zile „în prevenție”.(?) Bunicul n-a vorbit niciodată de această întâmplare. La o petrecere în familie, față de mătușele mele Zamfira și Ileana, tata a istorisit cum s-au petrecut lucrurile, iar eu, care eram de față, am fost atât de impresionat, încât întâmplarea a rămas în memorie pe toată viața. Poate că și această îmtâmplare m-a determinat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
că aproape jumătate din crucile morților cu 50-60 de ani în urmă, nu mai există. Mormintele celor care au murit înainte de rozboi, cred că nu mai există nici 10 la sătă din ele.Unde-mi sunt înmormântați bunicii mei, unchii, mătușele mele, nu mai știu, dar nu știu nici cei care trăiesc în sat. Poate că pentru aceste motive am îndrăznit să scriu aceste rânduri, în care să-mi exprim câteva amintiri și fapte din vremurile de demult pe care le-
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
primiți distinsele mele salutări. Elena Racoviță </citation> <citation author=”RACOVIȚĂ Elena” loc=”Brașov” data =”26 oct. 1972”> Domnule Dimitriu, Am primit scrisoarea matale precum și adresa oficială și vă mulțumesc de gentileța ce ați avut de a mă ajuta ca tabloul mătușichii Cichirdic să fie dat orașului Fălticeni unde a trăit și a făcut unele donații. Mă bucur că a ajuns bine, Însă Îmi pare rău că nu am avut și rama care era tare frumoasă, a rămas În sat la un
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]