91 matches
-
o convinse să-i lase mână liberă. Folosind tot felul de creme și fierturi din ierburi, reușise în scurt timp ceea ce mulți socotiseră imposibil. Spre surpriza tuturor, peste câteva săptămâni, iapa ieșea la încălzire, mânată într-un trap mărunt de Măturoi, obișnuitul ei jocheu, mic și slab ca un copil de zece ani. Aflați la tribună și văzând-o cum alerga fără efort, suplă și grațioasă, pentru prima oară de când se cunoșteau, amândoi și-au zâmbit deschis și înțelegător unul altuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Dumnezeu ! rosti scârbită o femeie cu fața serioasă. Când le vezi mătăhoi, îți vine să le sfermi capul ca la șerpi. Deodată fârnâi glasul lui Ghiță Șchiopu, poreclit Miorcoi : - La moară, la Melinte, avea morarul un țap negru cu un măturoi de barbă, ia așa ! ținea țapul în mladă, în dosul morii. Și-și făcuse gheavolul nărav că se da lângă șandrama, se ridica în două picioare și se uita înăuntru pe fereastră. Lumea îi da câte-o mână de făină
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și cu cât costa mai mult și era operată într-un loc mai cu ifose, cu atât îi plăcea mai tare. — Pe naiba, am spus eu. Îmi stătea de o mie de ori mai bine cu părul meu ca un măturoi. Măcar aveam personalitate. Așa arăt ca un cățeluș. Fii, fată, serioasă, mi-a tăiat-o ea scurt. Hai, vino, vreau să-ți prezint pe cineva. Am intrat în barul hotelului. Simonetta și-a croit drum printre mese. Pulpele ei dezgolite
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nas lung, care privea spre cer. Cucoana Adela avea o pisică roșă, Floricica; cuconul Vasile, un copoi mare, Osman; și când Osman lua la goană lătrând pe Floricica, care fugea de-și scotea ochii, scuipând, cu coada înfoiată cât un măturoi - dumnealor se luau la ceartă: cucoana ridica țipând ascuțit mânile și nasul cătră cer, boierul înjura gros cu nasul întors amenințător spre pământ. Pe urmă se împăcau și dădeau vecinilor lămuriri: Ce să facem? dacă n-avem copii... Dintre vecini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și așezat pe lângă boier. Acest Alexa Grecu era însurat și zuliar; și când umbla călare prin lanuri și pe la mori, întruna își vâra degetele în barba-i neagră și zbârlită și mormăia cu ciudă. Firelepe care și le smulgea din măturoi le risipea repede în vânt; după aceea smulgea din tureatca ciubotei harapnicul și-ncepea să bată în buiestrașul cel alb, pe care de zece ani își făcea slujba. Îl întorcea cu capul spre curte și-l suduia: — Hai, boală, acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
privea de sus, cerceta banana ce i-o dăruiam în treacăt, și zicea cu gura plină „Ih dankă”. Era femeia-vacă, de douăzeci de ani, cu carnea coaptă și cu fiecare mădular descoperit în țipăt. Intra în toate diminețile cu cârpa, măturoiul și fărașul. Mă găsea în pat, citind, sau la masa de scris, în fața paginilor încâlcite. Obișnuită cu indiferența mea, deschidea ferestrele și lumina zilei, caldă și binefăcătoare, inunda încăperea. Venea și pleca mută, deranjându-mă de fiecare dată, ca să măture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dăți, ori să mai saliveze la gândul că nevastă-sa îl așteaptă cu cina obișnuită constând din frigărui de soia cu garnitură de cartofi și salată de varză, că el a și făcut relația cu verificările anunțate înaintea unui nou măturoi printre conțopiștii de rând de la Sfat. Cică sunt prea mulți birocrați care parazitează sistemul, îl căpușează și chestia trebuie eficientizată, raționalizată, rotunjită, armonizată, că Partidul nu-și poate permite atâta risipă pe seama muncii clasei muncitoare. Economii, tovarăși, cât mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de-un borș, i-a spus șefu' unuia dintre însoțitori în timp ce se pregăteau să părăsească încăperea, și fă-mi legătura la sârmă, i-a ordonat celuilalt. Te-a ajutat Maica Domnului, nenicule-neanicule, și de data asta! Iar ai scăpat de măturoi și noi doream să scăpăm de tine, că săptămânal ne chema la cadre pentru caracterizări, note de relație, referințe, aprecieri de parcă ți se pregătea promovarea, nu epurarea. Să știi că m-a ajutat, și-a zis Ghițescu în sinea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Ce sârmă? Ce microfoane? Stai, omule bun, liniștit că sârma-i numai în cap la tine! Cineva, nu știu cine, ți-a înfipt-o chiar în creier... Vezi că și la serviciu s-ar putea să ai probleme... Leul nu te iartă!.. Măturoiul!.. a gângăvit cel surprins în culpă, însă atenția i-a reținut-o mai degrabă porecla șefului în uzul nevestei sale, ceea ce l-a readus în contingent dar iarăși a rămas nedumerit asupra căilor pe care aceasta a ajuns la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
optimă, eficientizarea, tovarăși! Și de ce au început să i se adreseze cu amice? Nu cumva au aflat de organizația Amicii din studenție la care era pe punctul să adere și el? Oricum, un lucru era absolut evident: a scăpat de măturoi! Și atunci, ceva mai țanțoș că și-a făcut treaba la slujbă și acasă cu repararea tuturor stricăciunilor, a cerut celor doi recompensa cuvenită: Serviciu contra serviciu! le-a zis scurt. Da, amice! Toate necazurile, toate sârmele și microfoanele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
distrus provin din zestrea mea că tu încă nu ai fost capabil să cumperi nimic în cincisprezece ani de căsnicie, cu tot salariul tău de conțopist. Și mai află că tot eu te-am salvat și de data asta de măturoi...Că altminteri plecai pe șantier unde îți este locul, în construcții. Perorația soției a avut darul nu numai de a-l trezi la realitate din febra ce pusese stăpânire pe el, ci i-a întărit cum nu se poate mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
n-avea Iosif Visarionovici că se poate fabrica rachiu din cizme de cauciuc, că ar fi deschis o făbricuță chiar În incinta Kremlinului. Între timp, vremurile s-au schimbat. Unde au dispărut mujicii și bărbile? Petru le-a tot scurtat măturoaiele până au ajuns să fie doar un smoc. Tătucul Iosif a smuls și rămășița asta de șomoiog și l-a aruncat În stradă și atunci mujicii s-au transformat În proletariat. Acum a dispărut și proletariatul. Tare mai e Înnoroiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a casei. De acolo se putea obține o vedere mai clară a unuia din turnurile micului palat. În clipa aceea, am remarcat cu coada ochiului silueta unui individ cu un aer famelic, Împodobit cu un halat albastru, care vîntura un măturoi, martirizînd frunzele uscate de pe trotuar. Mă privea cu o oarecare suspiciune, și am presupus că era portarul vreuneia din proprietățile Învecinate. I-am zîmbit așa cum numai cine și-a petrecut multe ceasuri Îndărătul unei tejghele știe s-o facă. — Bună ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
E bună, aprecie portarul, tot sugînd din bomboana ca de cauciuc. — Tocmai mestecați mîndria industriei cofetărești naționale. Generalisimul le Înghite ca pe migdale. Și spuneți-mi, ați auzit vreodată pomenindu-se de fata familiei Aldaya, Penélope? Portarul se spijini În măturoi precum GÎnditorul erect al lui Rodin. — Mi se pare că vă Înșelați. În familia Aldaya nu era nici o fată. Toți copiii erau băieți. — SÎnteți sigur? Am aflat că, prin 1919, În casa asta locuia o tînără pe nume Penélope Aldaya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
în 1927, ne întorceam cu tata de la moară de la Bischiri, începe să povestească tata în timp ce eu trebăluiesc prin casă. La o răscruce, ne întâlnim cu un țigan care locuia la marginea satului, undeva pe lângă șosea. Acesta ducea o sarcină de măturoaie în spate. Era destul de bătrân și de amărât. Tata strigă la el: "Urcă omule în căruță, te duc până mai sus în sat. Țiganul primește bucuros, mai scapă de povară o vreme. Ca să pară recunoscător, intră în vorbă cu tata
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu acest om. Îl prețuiește fiindcă de câte ori îl întâlnește prin hotar sau pe ulițele satului îl ia în căruță și îl duce până în vârful dealului, acolo spre ultimele case, de unde poate ușor să se scoboare la vale să-și vândă măturoaiele. De câte ori îl îmbie pe Ilie cu un măturoi, acesta îl ia și îi dă de trei ori prețul pe el. De câte ori îl lua în căruță, de atâtea ori țiganul voia să-i dăruiască un măturoi binefăcătorului său, dar acesta îi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
întâlnește prin hotar sau pe ulițele satului îl ia în căruță și îl duce până în vârful dealului, acolo spre ultimele case, de unde poate ușor să se scoboare la vale să-și vândă măturoaiele. De câte ori îl îmbie pe Ilie cu un măturoi, acesta îl ia și îi dă de trei ori prețul pe el. De câte ori îl lua în căruță, de atâtea ori țiganul voia să-i dăruiască un măturoi binefăcătorului său, dar acesta îi spunea cu blândețe: Dar tocmai mi-ai dăruit
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la vale să-și vândă măturoaiele. De câte ori îl îmbie pe Ilie cu un măturoi, acesta îl ia și îi dă de trei ori prețul pe el. De câte ori îl lua în căruță, de atâtea ori țiganul voia să-i dăruiască un măturoi binefăcătorului său, dar acesta îi spunea cu blândețe: Dar tocmai mi-ai dăruit unul". "Mi-ai dat de trei ori cât face măturoiul", zicea țiganul, cumva bucuros de bani, cumva dorind să-l răsplătească pe acest om care-l purta
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
prețul pe el. De câte ori îl lua în căruță, de atâtea ori țiganul voia să-i dăruiască un măturoi binefăcătorului său, dar acesta îi spunea cu blândețe: Dar tocmai mi-ai dăruit unul". "Mi-ai dat de trei ori cât face măturoiul", zicea țiganul, cumva bucuros de bani, cumva dorind să-l răsplătească pe acest om care-l purta prin mijlocul satului, în văzul tuturor, vorbind cu el tot atât de serios precum vorbea cu orice sătean de vază. Stătea alături de el pe scândura
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
gât, nu o mai auzea pe nevastă-sa văicărindu-se toată ziua. Odată îi spusese deschis: "Ilie, să nu te superi că-ți zic pe nume, poate nu se cuvine, dar tare mi-ești drag. Vreau să-ți dau un măturoi, să ai și tu ceva de la mine, așa din toată inima, și fără bani". Ilie se uită la țigan atât de frumos că doar Dumnezeu ar fi putut să îl mângâie cu o astfel de privire și îi spune: "Mulțam
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
față de Ilie vreau să mă arăt vrednic, bodogănea țiganul îndreptându-se spre ieșirea din curte. "Să vii la coasă Șofroane și îi avea cu ce să îți ții căluțu'. Dacă te duci miercurea în târg cu câte un căruț de măturoaie, te vei întoarce cu de-ale gurii la copilași". Țiganul se uita la mânz, se uita la Ilie, încă mai credea că visează. Nu a putut zice decât: "Bogdaproste, omul lui Dumnezeu" și a plecat din ograda binefăcătorului său știind
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aschimodie? Vrei să iasă toți vecinii? Vino-n pod... Pe-aici... Și-acolo era scara aceea de fier forjat, am urcat pe dibuite, m-am ținut de ea, scaune rupte și cutii, o somieră verde, cu arcurile la vedere, niște măturoaie din crengi. - E-aici... și-i uriaș, să mor eu dacă am văzut unul așa de mare! Într-un colț, lângă niște piei de iepure uscate, era prins un cuib de viespi, un ciorchine ca de hârtie, cenușiu, cu multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nimeni, în afară de vreun portar rătăcit sau vreo femeie de serviciu. „Revoluționarii de 22 decembrie” au intrat în aceste sedii ca în gară; în toată țara n-a fost nici un foc de pistol, nici o plesnitură de praștie, nici măcar o lovitură de măturoi pe spinare, nici un activist capturat la locul de muncă! În afară de câțiva figuranți de la București, care trebuiau să organizeze actul final, puterea încetase să mai existe. Atunci a fost momentul când s-au creat sutele de mii de revoluționari, prin actele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să câștigăm un ban cinstit. - Hai, dom’le nu vindeți pepeni la grădinar! Las’ că știu eu! V-ați găsit câte-o gagică și nu vă îndurați să le lăsați singure. Veniți cu mine! Ne-a înarmat cu câte un măturoi și ne-a dat sarcină să măturăm curtea. Oricât de încet am încercat noi s-o măturăm, tot s-a terminat și cum nu mai aveam ce face, ne tot suceam și ne învârteam, până ce a dat cu ochii de
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
picioarele. Mai nou se teame să rămână singur. Se plânge că vine ,,nenorocita aia de Uniune Europeană,, să-i pună dinții. Și ce nevoie mai are el de dinți? Te pomenești că o să-i aducă și o femeie. Sau cine știe ce măturoi automat care să adune praful și mizeria de pe străzi. Sau poate Îi dă carne fără zgârciuri. De unde să știe ei cât de tare Îi place lui zgârciul. E singura parte din carne care-i place. Nici bomboanele pe care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]