259 matches
-
la subsol, ar vedea un chip asemănător chipului Sarei, îl făcea mai hotărât, mai puțin ezitant. Îl făcea să lase la o parte orice prejudecată. Iarăși prejudecata că el n-ar avea cum să-și mai revadă vreodată jumătatea. Scoase mașinal mâna stângă din buzunarul gecii, ca să o prindă pe o Sară imaginară de mână și s-o tragă mai aproape de el. Ar fi vrut să facă din nou remarca: Ce mâini reci ai.” S-o audă șoptind cu glasul ei
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
Îl sărută și-l mângâie insistent.Și....timpul trece...Mister Ornic se hlizește la ea,căreia,pleoapele îi atârnă tot mai grele.A-ncetat și cu mângâiatul ”propietăților”. Îi era o ciudă pe clownul mucalit care scotea mereu limba la ea...Mașinal,cu ochii aproape închiși,scoase și ea limba la el: -Pe-ze-ven-ghiu... Dar pleoapele grele îi ferecară ochii.Rămas de unul singur,Gigi a încălecat pe telecomandă și a-nceput să haiducească pe toate canalele.Peste tot moderatorii și invitații lor
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
care să fie... - Scuză-mă, îl cenzura Menașe, dar băiatul se spala pe dinți și nu aș vrea să... Poate vii mai târziu! Kleinergrois se trezi pe palier, cam nedumerit. Oamenii nu mai au simțul umorului, se gândi. Și sună, mașinal, la ușa lui Boris Israelovici Glazpapier. - Intră, intră, îl pofti gazda cu jumătate de gură. Ce faci? - Am venit să-ți povestesc o anecdotă, spuse vesel dentistul. Un israelian se duce la Roma și intră la o casă de toleranță
SCHIŢE UMORISTICE (3) – SIMŢUL UMORULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367914_a_369243]
-
vorbind la telefon, gesticulând nervos și dând cu piciorul șuturi furioase în rotile mașinii. Aceste manifestări ale omului, ce dădea impresia a fi un personaj coleric și violent din fire, i-au și atras atenția asupra lui. În timp ce-i privea mașinal manifestările, mintea fiindu-i distrasa de gânduri îngrijorătoare, Anca tresare și revine repede cu picioarele pe pămâmt intrând în alertă, zicându-și: ,,La naiba! E oare posibil sau am vedenii? Ticălosul de colo e chiar banditul ăla de Marco! Nu
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
accesele acelea îngrijorătoare și părea destul de lucida. Ea se apropie în grabă și spune - Ascultați-mă va rog, un moment fetelor! E important și te rog Deșire păstrează-ți cumpătul, când vei auzi ce am de zis! Cele două întoarseră mașinal privirile către Anca și în ochii lui Deșire apăruse un licăr de neliniște. Văzând această Maria Carla o cuprinse după umeri, protectoare. - Ce se întâmplă Anca? Întreabară ele. - Nu ghiciți cine e afară și ține casă sub observație. E chiar
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
luni. Primești mâna de ajutor pe care ți-o întind? Și întinse mâna spre Mototolea. Bietul Trache, care văzuse razele speranței lucind câteva clipe printre norii groși de disperare, privea în gol ca un nebun. Ce putea să facă? Întinse mașinal mâna, pe care Nae i-o scutură cu putere și întrebă cu voce străină: --La...cât o evaluezi? Referință Bibliografică: Fragment 2- CHIOȘCARII / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1394, Anul IV, 25 octombrie 2014. Drepturi de Autor
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
să perceapă cel mai mic semn. Acum îi venea să urle de furie și de bucurie în același timp. Asistenta medicală îl cunoștea bine, dar n-ar fi bănuit niciodată că s-ar putea să-l vadă în această stare. Mașinal a deschis ușa cabinetului Brătescu, părândui-se parcă normal nici să fie salutată, nici să-l anunțe. Surprins, la rândul lui, doctorul Brătescu a rămas mut, întrebător. - D-le doctor, am mare nevoie de discreția dumneavoastră totală. Soția mea a fost
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
să perceapă cel mai mic semn. Acum îi venea să urle de furie și de bucurie în același timp. Asistenta medicală îl cunoștea bine, dar n-ar fi bănuit niciodată că s-ar putea să-l vadă în această stare. Mașinal a deschis ușa cabinetului Brătescu, părândui-se parcă normal nici să fie salutată, nici să-l anunțe. Surprins, la rândul lui, doctorul Brătescu a rămas mut, întrebător. - D-le doctor, am mare nevoie de discreția dumneavoastră totală. Soția mea a fost
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
nu te ascultă, nu te aude, nu îți vorbește. Fără afectivitate, fără a atinge bolnavul sufletește, sau fizic, fără a se raporta la bolnav, printr-o lirică a trăirii în comuniune cu bolnavul, medicul tip robot rămâne într-o detașare mașinală și nu arată decât statuia omului în halat alb, fără a reprezenta pe omul din medic, pe vindecătorul sufletesc și corporal. Sufletul din medic, omul din medic, îmbucurând sufletul în eșuare este esențialul vindecător! Drama suferinței umane există de la geneza
UN MEDIC AL UMANULUI ŞI ADORABILULUI OMENESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352338_a_353667]
-
ori ce motiv, nu au fost pe placul primitorului (nici aci nu putem folosi sintagma “cumpărător”) Preluarea în folosință a produsului se face fără nici o formă sau evidențiere. Clientul se poate servi direct de la raft sau poate folosi o intermediere, mașinală sau umană, foarte competentă care prezintă și anumite forme ale produsului ne etalate în rafturi. Onoratele doamne și domni pot pierde tot timpul liber în fața rafturilor pline, pot încerca ori ce și de oricâte ori doresc, chiar fără a lua
MILENIULM 4 ALT JOB de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350533_a_351862]
-
ar exista nicio altă realitate decât cea trupească, iar un preot care “face știință” nu va fi foarte diferit de un universitar materialist” (René Guénon - “Domnia Cantității”). Materialismul ambiant impregnează ideile, gândurile, comportamentele noastre, și chiar practica religioasă, deseori formală, mașinală și fără legătură reală cu restul existenței noastre. Noi pretindem că credem în Dumnezeu, dar în viața de toate zilele, gândim și acționăm ca și necredincioșii, avem aceleași dorințe, aceleași preocupări, aceleași năzuințe și același mod de viață ca și
DESPRE DISCERNĂMÂNTUL CREŞTIN SAU DREAPTA SOCOTEALĂ ÎN VIAŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345605_a_346934]
-
la gândul cum până mai alaltăieri mama făcea asta pentru toți ai casei... -Aș merge cu cele două bastoane uneori, așa mă dor picioarele! i se destăinui Nicole, covârșită de atențiile fiică-sii. -Și de ce nu o faci? o întrebă mașinal Geluța. -Nu pot! N-au aceeași culoare! răspunse chestionata, dându-se ursuză. -Acum, de suferi pentru cromatica celor două "canes", nu cred că pot convinge Pronia să-ți schimbi părerea. Lamentează-te puțin, așteaptă viața viitoare și poate, cine știe
C’EST LA ROSE... de ANGELA DINA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352196_a_353525]
-
aproape fără să mai respirăm. Când ne-a citit ” Rugăciunea unui dac”, Țuțu a exclamat: - Băi, știți că noi purtăm în corp sufletele unor daci? Ne-am uitat unii la alții, uluiți și derutați: Așa o fi, dacă zice Țuțu! Mașinal, am dus mâna la inimă să simt pulsul acelui suflet misterios. Oricum, din acea zi, m-am simțit un dac venit aici din acele vremuri mitice. Era așa de tulburătoare acea simțire...Însă, din reveria acelei fantastice stări, ne-a
BĂDIA EMINESCU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369613_a_370942]
-
nu?! Era problema lor, își murmură nepăsarea flagrantă Mira. Își luă rămas-bun de la Marieta, îndemnând-o să sune, dacă... Nu-și termină fraza, căci mătuși-sa, întinsă pe pat, deja ațipise... Părăsi camera Marietei, închizând cu grijă ușa și căutând mașinal cheile în poșetă. Când dibui legătura de chei de acasă, zâmbi gestului automat și le strânse până la durere în pumnul închis. Erau acolo cheile, fermecatele ei chei, deschizătoare de uși către destine, vise, întuneric și lumină... Legătura ei de chei
CAPITOLUL 16 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370097_a_371426]
-
Marietei, medicul acela cu care mătuși-sa complotase după accidentul cerebral. Mira ascultă vorbele spuse pe nerăsuflate dinspre telefonul emițător, aprobând cele auzite și acceptând invitația lui de a se întâlni la sfârșitul săptămânii în curs. După încheierea convorbirii, așeză mașinal receptorul pe masă, deși acesta impunea printr-un țiuit insistent fixarea la bază, spre reîncărcare. Urmară minute în șir de nemișcare, de uluială. Parcă ceva fantastic, ceva de necrezut, ceva ireal i se arătase Mirei. Și chiar așa se dovedi
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
Mitică! Parcă așa spunea primarul. Rupe hârtiile astea care îți ard cariera, viața chiar! Repede, repede că trece timpul peste tine și te strivește!.. În ușă se auziră ciocănituri puternice care-i sunau în cap, ca niște lovituri de baros. Mașinal, smulse din dosar cele două file ale contractului. Cu măinile crispate, le rupse în două...în patru...ciocăniturile erau mai puternice...în opt...în zeci de bucățele...ciocăniturile se intensificau...tremurând, rupea bucățile în altele și mai mici...tot mai
S.R.L.AMARU-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352927_a_354256]
-
steril de acte și nămol birocratic, cu greu puteai ghici vreun bob lucitor de dreptate pentru amărășteni, alegători potențiali. Alegători cu opinii cameleonice,schimbătoare, în funcție cum îi pălea lumina intereselor. Tocmai la aceste lumini se gândea primarul, când răsfoia mașinal un dosar: „unde dracu a dispărut anexa originală la procesul verbal al faimoasei Comisii de restituire? Cine m-a pus să o „refac”?.. În definitiv, n-am trecut în ea decât străinași și amărășteni din sat. D-ăștia...idioți, bătrâni
S.R.L.AMARU-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352927_a_354256]
-
facă? Găsește el o chichiță. Brr! Pe bietul vice îl treceau niște nădușeli...și calde și reci, ca niște băi alternative în cazanul cu fiertură de pelin, încins cu problemele S.R.L. „Amaru”. În biroul lui, specialistul Bucluc răsfoia și el mașinal foile unui terfelog, în timp ce zâmbete subtile i se scurgeau pe la colțul gurii,transformate în rânjete răzbunătoare: acu’ să-i văd pe unde scot ei cămașa! Că m-am săturat de amenințările lor stupide: „te dau cu capu’ de pereți!” Lasă
S.R.L.AMARU-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352927_a_354256]
-
a mirat eleganța gesturilor prin care a tras scaunul și s-a așezat la măsuță. Vânzătoarea, o tânără zglobie, s-a apropiat numaidecât să-i ceară comanda: - Ce dorești, băiete? - Cât costă o prăjitură cu glazură? - 20 de lei, răspunse mașinal, cu privirea pe sus, tânăra noastră vânzătoare. Băiatul a început să numere un pumn de mărunțiș; mai număra odată și, ca și cum nu-i ieșise socoteala, mai întrebă cu un fel, anume, de sfială: - Care e cea mai ieftină prăjitură? - Amandina
ÎNTR-O NU ŞTIU CARE VARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358568_a_359897]
-
în altă lume, motiv pentru care bâjbâiai cu piciorul în căutarea unui punct de sprijin, dar nimeni nu părea să acorde o atenție deosebită acestui amănunt. Absent ca de obicei, nu am observat nici puntea pe care am trecut-o mașinal și nici pârâiașul pe care l-am trecut fără să mă ud. La drept vorbind, atenția mi-a fost atrasă de o conversație feminină, mai mult cântată, despre săpăturile astea care nu mai contenesc și atunci m-am uitat intrigat
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]
-
să ne-ntrebăm de sănătate. Și i se scurse printre dinți un zâmbet unsuros, suficient ca să-i provoace Firuței o stare de vomă cu leșin. Avu, totuși, tăria să murmure: --Fie! Numai să scăpăm odată de acest calvar. Au semnat mașinal actele pregătite de Nae, gândindu-se ce mai puteau vinde ca să scape. Iar Nae, trecea în fiecare dimineață prin fața magazinului, răsturnat în mașină, claxonând insistent. Când îl vedea, Trache întorcea spatele și-l înjura. Peste două, trei zile, Nae venea
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]
-
Să dați dracului chioșcul ăla și negustoria, că nu e de voi! Lasă, mai discutăm. Mâine vă trimit banii. Au scăpat. Cănd i-a pus sub nas cele douăsprezece milioane, a rămas mut Nae. Să cadă jos. A întins mâna mașinal ca să-i ia, dar Trache i-a dat peste mână: --Nu așa! Mergi cu mine la notar și semnezi un act că eu nu mai am nicio datorie la tine, iar tu, nu mai ai nicio pretenție. Că, am trebă
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]
-
mai apropiat. E încă foarte întuneric când feribotul acostează cu tot spectacolul desfășurării uriașelor parâme de oțel și cu bubuitul fioros al trapei de la pupa, care are meritul că trezește pe toată lumea de la bord. Încă nedezmeticiți, oamenii locului se pun mașinal la coada de coborâre. Rupți de oboseală, insomniacii tremură ușor în aerul încă răcoros și, chiar coborâți pe țărm, o să mai aibă o vreme vagi senzații de tangaj. Suntem toți și ne îndreptăm spre aripa dreaptă a portului pe care
„Sorosul” meu: un miliardar grec m-a dus trei ani la rând pe o insulă minunată să citesc texte vechi () [Corola-blog/BlogPost/337967_a_339296]
-
spre un fotoliu. Eu nu prea vreau. Odată îmbrățișat de aburul egolatriei satisfăcute, mă simt strâmtorat de timp. Îi zic și lui chestia cu graba. Dar n-aude, n-a vede. Îmi poruncește să-i specific serviciul cerut băncii. Răspund mașinal. El smulge bonul cu număr de ordine de la panoul electronic și mi-l înmânează ca pe-un trofeu. Mă salută regulamentar ca pe-un grad superior, face stânga-mprejur și-și ocupă locul stabilit de fișa postului. Îi fac șmecher
LA BANCĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379022_a_380351]
-
două-trei vorbe. Se precipitase toată și-mi vârâse în mână, surprinzător de repede, o carte de vizită din carton argintiu. Jenat de atingerea mâinii sale înmănușate, nici nu putusem să arunc o privire la adresă, telefon etc. Am pus-o mașinal în buzunarul sacoului. Nu apucasem să mă dumiresc bine de ceea ce primisem, căci ea alunecase pe lângă mine luată de o pală de vânt stârnită subit în acea amiază fierbinte, când orașul părea că plutea ridicat pe aburii degajați de asfaltul
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]