263 matches
-
și psihopedagogi de a-și împărți părerile în pro și contra privind utilizarea calculatorului în sistemul de învățământ. Unii dintre acești specialiști afirmă că din punct de vedere educațional calculatoarele forțează utilizarea unor gânduri formale de un tip special -gânduri mașinale - și că educația ar trebui să aibă ca unul din cele mai înalte obiective ale sale dezvoltarea înceată a capacității de gândire logică și obiectivă la vârsta școlară ca apoi să devină liberă și creativă la vârsta adultă.Aceasta nu
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Coman Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_901]
-
și orbul lumina. Nu mă voi înveli. Închideți lumina repede, încuiați ușa, suntem la parter, am putea fi văzuți. Și... veniți lângă mine... Doctorul speriat, luat prin surprindere, se află în momentul acela ca sub o stare de hipnoză. Execută mașinal, fără să înțeleagă de ce, toate poruncile Simonei. Stinse în grabă lumina și trase cheia. Zăbovi un timp, gata de a găsi un moment prielnic să iasă din rezervă, dar Simona îl rugă: Vino lângă mine, doctore, sunt și eu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
sub sulița căzăcească, e suficientă pentru a face din Pișca, Giani și Carada oameni de stat. În momentul în care un interes material îi înregimentează pe patrioți sub drapelul "hidoasei pocituri " și când toată politica și tot parlamentarismul consistă în mașinală ridicare de mâni, "Romînul" ne spune că d-lor au puterea de la națiune și de la încrederea suveranului și că nu trebuie s-o părăsească decât atunci când națiunea și suveranul le vor refuza încrederea. Fără îndoială. Încrederea formală a suveranului a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nicidecum. Nu am nevoie de așa ceva... -Mai gândește-te. Peste câteva minute ai putea spune: Am jucat pe viață și am pierdut. M-a cuprins o stare de nervozitate pe care nu mi-o puteam stăpâni. Am întins mâna mașinal și am apucat între degete un molar dintre aceea, învelindu-l cu grijă într-un șervețel și l-am băgat apoi în buzunarul de sus al cămășii. -Mă prinseseră deja. Eram de-acum al lor. Era absurd și nu suportam
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
prea mare pentru ea. Dar nu-i un ursuleț de pluș! Hattie își luase cafeaua în camera de zi, la masa așternută de John Robert și mutată în dreptul ferestrei. Filozoful se așezase în fața ei și acum aduna cu un gest mașinal farfuriile și tacâmurile, aranjându-le teanc. Vremea se schimbase iar, ploua melancolic peste grădina mică, împrejmuită de gardul scund și știrb. I-am spus lui Pearl că nu mai avem nevoie de ea. Că nu mai avem nevoie de ea? Vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
oprește la jumătatea scărilor, apasă tastele și citește enunțul fluorescent, afișat pe ecran: " Ființe trecătoare, Luați aminte! Din rău, În și mai rău, Lucrurile degenerează aprioric Din Nahema, Sephirahul impurității pământești. Păziți-vă...! " Dănuț dă nehotărât din umeri și închide mașinal aplicația. Continuând să coboare. LILITH Noroc, boiz! Salve și ție, Bossule! Pace și plecăciune, vouă, adevărații mei bojogari și prieteni! Pulilă, Coilă și Curilă! Soarele apunea abrupt, în pantă, iar Vierme, trecând peste ghiontul zeugmei, este obligat să apese, de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bruscă îl surprinde pe Boss, deja speriat binișor de bombe, care se hotărăște rapid să treacă în defensivă și să arunce cu ceva. Negăsind nimic la-ndemână, acesta bagă caraba în buzunar, încarcă o provizie substanțială de anafură și țintește mașinal primejdia. De-abia atinsă, Coco sloboade un răcnet gâlgâit și jalnic, disproporționat, un schelălăit de hienă sau de civetă rănită de moarte și se retrage pas cu pas, în spatele mizanscenei, în penumbră. Unde dispare, la un moment dat, ca și cum n-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ce trebuia făcut. Era o victorie a gândirii care își va pune amprenta pe fiecare om cu judecată sănătoasă din univers. Căci și acolo, pe planetele altor sisteme stelare, existau fără îndoială mulți oameni cu capul pe umeri. Gosseyn încercă mașinal să estimeze cifra miliardelor de oameni cinstiți, dar totalul îl tulbură și îi perturbă fluxul raționamentului. Îl privi pe Thorson mijindu-și ochii: ― Ia stai puțin ― zise el încetișor. Ce vrei să spui? Cum e posibil ca un imperiu galactic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
i-ar fi plăcut tatălui, dar pe care nu și l-a putut permite. Acest birou mecanic 567 este exemplar, nu numai pentru lucrul creator al scriitorului ca punere în abis a creației poetice dar mai ales ca funcție atribuită mașinalului. Mai întâi, mașina este imaginea puterii (să posezi un astfel de birou este un semn de putere, nu doar cea a tatălui, dar și a președintelui Statelor Unite). Apoi, această mașină nu este folosită de către Karl pentru vreo treabă anume, ea
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
termen lung, ar conduce mai degrabă la înlocuirea noțiunii mesianice de evoluție a formelor cu cea de "revoluție", adică a liniei cu spirala. Un cuvânt-ripolin Între imaginile noastre și noi se ridică un cuvânt-ecran: "arta". De nenumărate ori și parcă mașinal ne-am lovit de acest fourre-tout. Acest cuvânt ademenitor împiedică orice elucidare a valorilor imaginii. Ea prezintă un artefact drept natură, o clipă drept esență și un folclor drept universal. Retorica sumară a artei, o minciună frumoasă, e prea omniprezentă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
non datur. Se merge de la un început absolut spre o împlinire sperată, deși mereu refuzată; de la un an zero, trecut la care nu ne mai putem întoarce, spre o apocalipsă ideală. Istoria artei, de la cea mai savantă la cea mai mașinală, este ocupată de timpul mântuitor care începe cu Întruparea și se încheie cu Judecata de Apoi. Este o teleologie mai mult sau mai puțin glorioasă. Scopul și sfârșitul istoriei dictează în schimb drumul răbdător de la o origine ascunsă în noaptea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a aflat înflorirea în reproducerea tipărită. Și mai ales aura. Fotografia de artă multiplică opera unică, dar instantaneul reușit al fotoreporterului este el însuși unic. Dacă a demistificat imaginea manuală, aparatul foto a redat farmecul evenimentului prin "documentul senzațional". Miraculosul mașinal este scoop-ul. Nu nevăzutul, ci "nemaivăzutul". Clipa pe care n-o vom revedea. Chipul inaccesibil al vedetei. Gestul de neșters, irecuzabil al sportivului, al politicianului sau al unui om oarecare. Fiorul glisează, în afara atelierelor, din intemporal în actualitate. În afara bisericilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ei materiale sunt abundente și labile. Sancțiunea e improbabilă. Mai mult: impolitețea și performanța sunt, în această sferă, sinonime. Slăbiciunile, greșelile sau derapajele au virtutea magnetică de a se șterge unele pe altele, în beneficiul unei auto-amnistii surâzătoare și aproape mașinale. Negânditul colectiv Să terminăm cu anecdota și să mergem la rădăcini. Imaginea care ne face să gândim nu se gândește pe sine. Nu-i vom descoperi punctele oarbe fără a ne întoarce întâi ochii dinspre ea. De pildă, spre a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ar indica mai degrabă contrariul. E condamnat așadar la pedeapsa maximă 118. Roland Barthes evoca puterea ucigătoare a obiectivului. Puterea lui de readucere la viață nu este mai mică. Suprimarea absenței, repetabilitatea unicatului sunt cezuri decisive. Chimică sau magnetică, imaginea mașinală încarnează de acum autoritatea supremă, Realul. Să fie așadar adevărată teza? Dar "efectul de realitate", optimal pe ecranul video, este o capcană. Fiindcă e lipsit de cauză. În fața acestor imagini în direct și în timp real, trec spontan de partea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
supravegheați. în schimb, în aceeași condiție experimentală a succesiunii de imagini stresante, în situația în care era prezent "omul de știință", japonezii nu mai indicau frămîntarea extremă, ci, uneori, ajungeau chiar să zîmbească (e adevărat că gestul era mai degrabă "mașinal"). Desigur, tendințele evocate sînt doar evidențe parțiale privitoare la o eventuală ipoteză care susține că "persoanele din anumite țări experimentează mai multe emoții decît persoanele din țări cu patternuri culturale diferite". Ceea ce e legitim să afirmăm pe baza acestor probe
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Dacă se combină agresivitatea manifestă, explicită (+) vs agresivitatea implicită, ascunsă (-) cu centrarea pe "celălalt" (+) în deschiderea relațională vs centrarea pe sine (-), rezultă, pe baza unor descriptori comportamentali precizați, patru categorii. Prima e cea asumată "firesc" de către subiectul pasiv-agresiv, care <"scuipă mașinal, rutinier, fără să bage de seamă">, fiind și cel mai frecvent (45% dintre cei care scuipă). întîlnit majoritar în toate zonele orașului, acest comportament public ilustrează <un tip tîmp civic, bleg etic și tern intelectual>. <Un astfel de om nu
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
un drum pe care îl urmăm cu ușurință aproape tot timpul. Dar într-o zi ne pomenim întrebându-ne "pentru ce?" și totul începe o dată cu această oboseală uimită. "Începe", iată lucrul important. Oboseala se află la capătul faptelor unei vieți mașinale, dar ea inaugurează în același timp mișcarea conștiinței. Ea o trezește și provoacă urmarea. Urmarea, adică întoarcerea inconștientă în lanț sau trezirea definitivă. După trezire vine, cu timpul, consecința ei: sinuciderea sau vindecarea. În ea însăși, oboseala are ceva dezgustător
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
pe o experiență mult mai redusă decât a noastră. Inteligența, emoționanta inteligență, a presimțit poate ceea ce trebuia să constate. Dar epoca noastră, ruinele și sângele vărsat ne copleșesc cu evidențe. Popoarelor vechi, și chiar celor mai noi, până la era noastră mașinală, le era cu putință să pună în balanță virtuțile societății și ale individului, spre a vedea care din doi trebuie să-l slujească pe celălalt. Lucrul era cu putință mai întâi în virtutea acelei aberații adânc înrădăcinate în inima omului după
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
ea, după afinități formale, lucrul numit. Vehiculau fel de fel de teorii, care mai de care mai extravagante, și experimentau asiduu, contrazicându-se doar cât să mențină tonusul echipei ce-o alcătuiau. Fiecare din ei mai mult crea probleme funcționării mașinale decât le rezolva pe cele existente; totuși, în ansamblul lui, zveltul lor corp social se sprijinea fulgurant pe ele mai înainte de a le depăși în salt, aterizând dincolo, într-un nou punct al parcursului lucrării. Problemele constituiau un fel de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
democratice periclitate de chiar excesul de libertate a cuvântului. Ulterior însă, în mintea lui Dedal încolți și bănuiala că munca îi uniformizase într-atât încât, pentru fiecare din ei, ascultarea semenilor devenise complet lipsită de interes - mai mult un bâzâit mașinal ce scapă tenace atenției, ca un zgomot de fond. Excesiv omogenizată, cu secretul aproape epuizat, vorbirea lor muribundă zăcea de prea multă comunicare. Mulți renunțară atunci și să mai strige, și să mai răspundă, continuându-și lucrul într-o resemnată
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în ea liniștea profundă a foselor marine abisale, la care zbuciumul stihiilor nu răzbește; regina sacralizase locul prin abstragere. Violul divin nu întâlnise în cale decât trupul unei imense și serene absențe cvasi-divine, ce-l absorbise majestuos de neclintit. Mai mașinală decât mașinăria, mai neînsuflețită ca neînsuflețitele din născare, mai absentă ca divinitatea absentă a atenienilor - astfel sărise Pasife în gol din calea taurului lui Poseidon după ce el îi țintuise, neînduplecat, trupul de propriile-i limite cu virilitatea-i bestială. În
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Într-un amplu interviu, Clement Negruț, secretar cu propaganda În august 1977 În Petroșani, povestește un detaliu ce confirmă surprinderea pe care evenimentele au produs-o: se pare că Nicolae Ceaușescu, din momentul când a ajuns În zona minieră, repeta mașinal Întrebarea, mai mult pentru sine: „Cum a fost posibil?”. Situația era cu atât mai gravă cu cât anul 1977 se anunțase Încă din primăvară a fi unul dur, odată cu mișcarea lui Paul Goma pentru respectarea drepturilor omului („N-a devenit
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
vorbească. Totuși, acestea nu vorbesc propriu-zis, ne spune Descartes, atâta timp cât "a vorbi" înseamnă a folosi cuvinte (sau semne asemănătoare), a le alătura cu scopul de a-și "declara gândurile în fața celorlalți". Discursul animal nu este nimic altceva decât un discurs mașinal. Pentru a "pune la un loc" cuvinte care să aibă un sens, animalului îi lipsește, într-adevăr, acest "instrument universal care poate fi folosit în orice interacțiune" și pe care, dintre toate ființele vii, doar omul îl deține. Acest instrument
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
gata să îndure loviturile genului uman, mai precis ale celor condamnați să muncească pământul? La Marrakech, în centrul vechi sau în împrejurimile pieței Jemâa-el-Fna, vedem trecând briște trase de câte-un măgar trist și hămesit pe care stăpânul îl lovește mașinal cu ciomagul, uneori doar așa, pentru a-i aminti cine este. Măgarul are spinare trainică. Învinuit pentru răspândirea ciumei în fabula lui La Fontaine ("Animalele bolnave de ciumă"), condamnat la moarte pentru un fir de iarbă ("Să mănânci iarba altcuiva
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
în exuberanțele efemere ale vieții. El nu este preocupat de moarte, acordându-i o atenție sporită, fixându-și analitica conștiinței asupra acestui proces și investindu-l cu importanță ontică. Dimpotrivă, el cheamă moartea, așa cum un magnet cheamă alt magnet, fizico-mecanic, mașinal, printr-o atracție de morbiditate comună. Pentru el nici moartea nu este importantă și tocmai în acest sentiment fatal constă aducerea în preajmă a morții, apelul spre ea fiind nu o solicitare stringentă, ci o mărturisire de consubstanțialitate între conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]