151 matches
-
de viață pare ostilă. Găselnița lui Mungiu, dacă o putem numi așa, a fost să filmeze acest traseu halucinant în întuneric aproape total, cu excepția luminescenței bolnave, tulburi a iluminatului stradal, ceea ce face ca holul hotelului unde este cazată Găbița cu mașterele de la recepție sau milițienii abulici să pară un refugiu. De la un capăt la altul, cele două studente se confruntă cu ostilitatea generalizată a unei lumi desprinse dintr-un coșmar kafkian, vorbesc un metalimbaj care devine magistral la tovarășul Bebe, un
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9258_a_10583]
-
cât mi-au agiuns vremea și puterea, fiind încă și mai mult gata a face..." (p. 33). Decăderea neamului românesc este deplânsă în final în tonul lamentațiilor din cronica lui Neculce și explicată prin această ruptură, determinată de o istorie mașteră, de Biserica Romei. Succesiunea antitezelor (prin contrapunerea adverbelor de timp oarecând/acum) conferă paginii virtuți literare: "O amar! Era și neamul rumânesc vestit și lăudat, iară acum fără de veaste și de toți ocărât zace! Era oarecând viteaz și în război
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
datare, nu poate crede că trebuie trecute cu vederea asemenea samavolnicii; ci, dimpotrivă, înfierate, chiar dacă s-au consumat în timp, ele nici nu trebuie prescrise cumva. Profesorul de la Universitatea de Nord are conștiința trează, mereu sensibilă la oscilațiile istoriei noastre maștere și se alătură atitudinii juste a lui Nicolae Balotă, referitoare la victimele totalitarismului, notând deschis: la jumătatea anilor ’50, îngenuncherea morală a preluat locul brutalei eliminări fizice în cazul adversarilor politici ai sistemului. Fiindcă peste tot universitarul Glodeanu întreprinde lecturi
Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
Maniu, va comenta sarcastic: „Însfârșit monumentul cerșit dela maica Roma de d. Luțian [Lucian, n.n.] Georgevici, încă de pe vremea când era primar al urbei Timișoara, a fost ridicat pe soclu, în ziua de sf. Gheorghe. Și cum soarta e extrem de mașteră, această solemnitate a decurs cu totala exludere dela orice rol a fostului primar, Georgevici. Doi miniștri au obosit până la Timișoara, pentruca să asiste la... sfințirea drapelelor soc. fasciste italiene din România și la inaugurarea monumentului «Lupoaicei», predat orașului, de către consulul
Agenda2005-40-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284276_a_285605]
-
fata făcută cu aia de murise, în așa hal, că împăratul Roșu, prostuț ca toți bărbații, își izgonise fiica și uite unde ajunsese... A, să nu uite. Pe biata fată o chema Magdalena. Și nu numai atât, povestea Amfilofia. Cică maștera de muiere, cu vrăjitoriile ei, îi luase fetii și auzul și graiul. Ca să vezi, Rițo!... Amfilofia mai zicea că fata și-ar fi recăpătat graiul și auzul numai dacă fiul de împărat - al celuilalt, de Verde - care silabisea zi și
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
modestie zgrunțuroasă, de exilat avizat asupra contrastului ce-l întruchipează în raport cu mizeria ambientului epocal, gata a-și detalia, a-și nuanța relativa dizgrație (În secolul ăstora). Dar persiflarea autoscopică e asociată cu una obiectiv-imaginară, spre a nu rămîne datoare lumii maștere. Avem a face cu un reportaj otrăvit, purtînd reziduuri kafkiene. Furoarea se exteriorizează luînd chipul unor ființe dislocate, mutilate ori pur și simplu reificate. După cum trupul modelat de la început dintr-o materie anorganică ce ar putea semnifica decît o sfidare
Un absolut al ființei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4508_a_5833]
-
populari de toate categoriile. Ca prostul prefăcut, însă isteț pe termen lung și cu aderenți înfocați; ca naivul dezarmat în aparență, dar al cărui exemplu de viață, comic uneori, atrage pe toată lumea; ca fiul de împărat urgisit de maică-sa mașteră și pe care un complot gen Masca de fier îl pune în drepturile sale firești. Nu justiția abstractă aprinde imaginația oamenilor; ci insul îndrăzneț care se ridică "împotriva nedreptății" ascunsă în legi nedemn aplicate. Exemplele avocatului român menționate la început
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]
-
poleială,/ l-a dus la frunte, s'a uitat la nasture și a tras..." Împrăștiind, întrucîtva, făptura "duhnind a soare și a tabac de vers" (Columb) a poetului-martor. Care se-ndeamnă să scrie, ca să se cruțe de tăcerile stăpîne lui, maștere lumii: Toate drumurile duc jos/ toate tăcerile costă:/ și clipa asta anostă/ și visul penitent și frumos." (Aritmetică) Doi începe cu Scleroză. O presimțire a unor secătuiri viitoare, întîmplate cu cruzimea cu care, întotdeauna, muzele i-au cerut pe poeți
Linia de pornire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8155_a_9480]
-
decît locurile cele mai clasice... Trebuința istoriei patriei ne este neapărată chiar pentru ocrotirea driturilor noastre împotriva națiilor străine". Și, după aceste înflăcărate judecăți romantice, datorate unui istoric din școala romantică, aflăm altele care definesc calitatea de român, oriunde istoria mașteră i-a așezat: "Departe de a fi părtinitorul unui simtiment de ură cătră celelalte părți a neamului meu, eu privesc ca patria mea toată acea întindere de loc unde se vorbește românește și ca istoria națională istoria Moldovei întregi, înainte de
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
un frate sau o soră, dar și datorită compunerii legăturilor pe care le antrenează recăsătoria tatălui, cu consecința introducerii de noi copii în familie. Cineva este în plus, recăsătoria, sau fantasma recăsătoriei (adică a transformării mamei în mamă rea, în mașteră) pretextează gelozia acestei maștere care vede cum crește o fată mai frumoasă decît ea. Sentimentul de concurență atrage un conflict, gelozia surorilor, concurența fiului cu tatăl, gelozia mamei care, fără să fi citit neapărat pe Hegel, știe că de regulă
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
soră, dar și datorită compunerii legăturilor pe care le antrenează recăsătoria tatălui, cu consecința introducerii de noi copii în familie. Cineva este în plus, recăsătoria, sau fantasma recăsătoriei (adică a transformării mamei în mamă rea, în mașteră) pretextează gelozia acestei maștere care vede cum crește o fată mai frumoasă decît ea. Sentimentul de concurență atrage un conflict, gelozia surorilor, concurența fiului cu tatăl, gelozia mamei care, fără să fi citit neapărat pe Hegel, știe că de regulă copiii sînt moartea părinților
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
de fluture levantin, frate nelegitim, ursit de-o vrajă rea, al silfilor de zi, începe un basm delicat, sub lupă și pensetă, despre codoșii și răpiri, despre parfumeuri, pivniceri și călăi. Despre fluturi mulți, de multe neamuri, zmei din enciclopedie, maștere, căluți de mare. Și Messaline, și Lucrezii, cavaleri din Camelot și ,rebuturi" cu-ambiții de psalmist (,Umbre bolnave. Spectre meschine. Erau fără de număr, cohorte foșnitoare, eșarfe negre de mătase japoneză se împleteau iluzoriu pe lujerele petuniilor nebune, a căror otravă
Entomologicum Magnum by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11343_a_12668]
-
un amuzament de vîrstă barocă, din care Petru Creția face un text încîntător și clasic. O șaradă cu morți și-nvieri care nu sînt, nici una, de-adevărat, cum nu erau, niciodată, în povești. Acolo unde eroul are un pieptene și maștera are o oglindă, instrumente fasonînd, amîndouă, o imagine disputată, egal, de rău și de bine. Și-așa se face, știe oricine se ferește de instantanee, că-n apele zvîcnind în credincioasele, dar intrigantele oglinzi, cete de duhuri șotioase ,fac ca
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
mai crudă, mai perfidă decât ne putem închipui. Trăim prea puțin pentru a ne măsura cu ea. Și-atunci... Disperarea ne face să încercăm imposibilul, să forțăm limitele, să vrem, să încercăm reabilitarea inteligenței, vocației, talentului deturnate de o Istorie mașteră. Și atunci... Poate de aceea scriu și vreau - din ce vanitate (sau disperare) a vârstei? - să public asemenea scurte și neînsemnate texte. Băjenarii Băjenar, băjenari s.m. Persoană care își părăsea vremelnic casa, provincia sau patria din pricina invaziilor dușmane, a persecuțiilor
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
pregetă a se extinde și pe verticala autobiografică, în strădania de-a recompune o existență în contururile sale subiectiv-obiective. Drept care poeta ni se dezvăluie în "transparențele" amintirilor d-sale "însângerate", sub chipul unui copil frustrat nu doar de circumstanțele istorice maștere (războil, refugiul din Basarabia, sărăcia etc.), ci și de mediul proxim, familial. Al unui copil "lehămisit de indiferența celorlalți", care se apără instinctiv "prin muțenie, nu prin supunere", care, "plin de ghimpi pe dinăuntru, îndură". în pofida cunoscutei atracții freudiene a
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
cu căruța tatălui său acasă. Ea nu se miră că orășelul în care ajunsese e chiar Lugojul și, neștiind că tînărul e chiar Marco, voi să plece. Cînd află cum stau lucrurile, înțelege că aici e mîna sorții, pînă acum mașteră cu ea. ("Întîlnirea noastră nu însămnează soartă?"). Tatăl lui Marco, Ionaș, înțelege, și el, văzînd-o pe Rusalina și aflînd cine este, că aici e mîna destinului ("Asta nu-i mai întîmplare. Asta-i voia lui Dumnezeu!, zise bătrînul".). S-au
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
Astfel că nu-i rămânea decât să creadă că toate necazurile acestea aveau să ia sfârșit prin vindecarea micii suferinde. Dar dacă, păzească sfântul, Mădă nu avea să se mai vindece niciodată? Dacă micuței Mădă îi era hărăzit de soarta mașteră și vitregă să rămână, în urma acestei afurisite de boli, cu sechele grave pentru toată viața, cu urmări așa de rele, încât întreaga ei viață nu ar mai fi fost decât o suferință și un chin? Doamne!...Și dacă doctorii ar
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ea și Își dădea toată silința să ajute, dar nu era prea pricepută la aranjarea lucrărilor de artă, știa asta. „Ai putea, te rog, să faci asta?“ sau „Ai putea, te rog, să faci ailaltă?“ striga el fără Întrerupere. Ca maștera din povestea Cenușăresei, Charlie era enervat că ea nu făcea mai multă treabă, dar nu-i putea spune nimic, pentru că nu era angajata lui. Așa că Îi șopti lui Desert Rose, care se afla destul de aproape de Kitty Încât aceasta să audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și facă de lucru, își scoate din nou capul prin deschizătură. — E și Germanicus cu falnica Agrippina! exclamă la un moment dat. — Falnică pe dracu’! suduie Rufus. Trimite un scuipat între picioare. — O stârpitură cât o coadă de mătură... Pe maștera asta cu chip de om are o pică teribilă. Dacă ar pu tea ar... Nici el nu știe ce i-ar face. Cât a suferit biata prințesă Mariamne din cauza ei! A trebuit scorpia să-și vâre coada. L-a vrut
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sfioasă a amurgului... Minunate clipe! — Povestește-mi despre tine - șopti Cosette, privindu-l cu ochii umezi. îndurerat, Broanteș îi explică prin semne situația obiectiva care-l împiedica să dea curs rugăminții ei. — înțeleg - răspunse cu blândețe Cosette. Ești mut din maștere sau...? - și-și mișcă arătătorul și mijlociul sugerând cu finețe o foarfecă. Broanteș imită și el mișcarea foarfecei. — Ticăloșii...! - șopti Cosette. Broanteș ridică sprâncenele a mirare. — Nu te mira că spun asta, tinere! - spuse cu obidă Cosette. Crezi că stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și vieții noastre publice, care abia de acum încolo va începe să fie pus sub puternica lumină a reflectoarelor pe care o merită? Acum câte ceva despre literatura din Basarabia. E negreșit o ramură a literaturii române, pe care o istorie mașteră a urgisit-o și care se cade să aibă parte de atenția noastră specială. Sigur că există o anumită defazare culturală a basarabenilor față de noi, trăitorii în România, însă ea nu ne îndreptățește la desconsiderare. Spre deosebire de N. Manolescu, îl socotesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și Ioan D. GrosuMihălău, precum și altor veterani de la Mărășești, dispăruți de la Goldana, în urma colectivizării. Frivolii meseni de la Goldana În miercurea aceea zi potrivită pentru iarmaroace, încă de pe timpurile imperiale crengile se sprijineau în cețuri albe și reci, ca laptele de mașteră, când Petrea Păun își vârfuia, pe întuneric, căruța lui cu roți moi de cauciuc. Clădi perne umflate, o plapumă grea de culori vegetale, un mindir cu paie ieșinde prin pânza groasă de sac lucruri dragi, rămase de la Iustiniana, rândui, strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
semn cu capul către boxe. Șapte văi și-o vale-adâncă, pe-aci lupii mă mănâncă... Bate cu pumnul În masă. Uite-așa e și la noi, dacă nu te mănâncă nevasta, te consumă soacra, după ce te fezandează nervos. Scapi de mașteră, te mănâncă fiscul. Dacă scapi și de fisc, vine fondul monetar. Dacă mai ai de doi bani speranță, te jupoaie justiția oarbă de viu, că e canibală... Numa’ că unii sunt mai ațoși, ca Costel ăla de la Craiova și justiția
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să știe... EA cea adevărată, se scaldă în mirosul de mâncare, iar a doua zi, înspăimântat de gospodina din fața mea, chemam închipuirea de acasă. Care întârzia să vină, eu plictisindu-mă îngrozitor de bătrân, deprimat de toamnă și chipul ei de mașteră a copiilor deja zămisliți. Deja. Blestemam pe Dumnezeu care nu avea nicio vină că deveneam zi de zi mai diform. Odată ce închipuirea îmbrăca manechinul de gips șters și țeapăn, Any, devenea, din Libarcă, Muză. Zeificarea ei în versuri era masturbarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și că așa cum fusese atras,tot așa avea să fie respins”.(John Fowles). Pisano își plimba privirea prin încăpere. Descoperi o fotografie vag cunoscută. -Cine e ? -Ginaa! o deconspiră Angela.Fosta secretara. Pisano se cutremură. Uimitor! Ea este regina vitregă.Maștera! Ea este v i r u s u l !... Tulburat de descoperire îl îndemnă pe Dan. -Mergem ,Postumus? -Un moment Pisano.Ceva nu e în regulă. Dacă eu sunt aici,atunci cine s-a duelat cu Ioachimo,la Roma? -Un
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]