331 matches
-
pus în mijloc. Râdea și zicea că în poză nu se vede care e cârpă și care petală de-adevăratelea, că mirosurile nu se simt și nimic nu se ofilește. — Te pomenești că și noi eram din cârpă... observă Jenică. Maca mângâie suprafața îngălbenită a fotografiei. — Ce caraghioși eram, spuse, cu sacouri și cu cravată. Parcă mergeam la nuntă... — Eu aveam o singură cravată, își aminti Tili. Asta din poză. Nici nu știam să fac nod, mi se părea cel mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se lungea de-o băgam în chiloți. Dacă voiai să mă omori, îmi desfăceai nodul de la cravată. Nu mai știu pe unde o mai fi cravata aia. Nici de gagică nu mai știu nimic... Nu eram făcuți din cârpă... spuse Maca. Numără cu voce tare, arătând cu degetul în fotografie : Unu... doi... trei... patru. Apoi numără din nou, arătând către ei : Unu... doi... trei... ăia făcuți din cârpă nu mor ca oamenii... Așa a și fost făcută poza asta, spuse Tili
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
punându-și picioarele pe birou și lăsându-și ceafa în palme. Ca să iasă cel mai bine la numărătoare. De- aia nici nu zâmbește nimeni în fotografie, n-ai observat ? — Știam c-o să fim mai puțini în orice altă fotografie, răspunse Maca, dar nu în felul ăsta. — Orice era posibil... adăugă Jenică din lumea lui paralelă. Numai că nu știam noi. Credeam că e dreptul nostru. Când lumea nu era destulă în jur, așezam frunze și o lărgeam. Numai că asta merge
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în jur, așezam frunze și o lărgeam. Numai că asta merge pe pământ, nu și pe apă... — N-ai de unde ști, spuse Tili, dacă l-au nimerit pe pământ sau în apă. Dacă ar fi fost în apă, spuse și Maca, l-ar fi lăsat să curgă la vale, nici n-ar fi avut ce să îngroape. Mă gândeam, se întoarse Jenică la ipoteza dintâi, că în apă doare mai puțin. Poate că se întâmplă fără să-ți dai seama, ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întâmplă fără să-ți dai seama, ca-n somn. — Erau multe frunze pe care putea să pășească. Acolo, la clisură, pădurile coboară până la mal. Între noi, el a dus jocul până la capăt. Uite că n-a fost de ajuns, medită Maca. Sau poate că jocul nici n-are capăt. Poate că așa l-au și găsit după aia, după urmele de sânge picurate pe frunze. — E ca și cum ai hăitui un vânat, spuse Tili. Știi că l-ai nimerit și îl lași
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
adăugă Jenică. De-asta nici nu ne-am mai jucat de-a frunzele. Adică în trei n-avea niciun rost. Am așteptat. Pe urmă, când am rămas doar trei, adică am știut sigur asta, am început din nou. Ții minte, Maca ? Burnița în ziua aia, frunzele erau mai grele și se lipeau de asfalt. Însă, chiar și așa, n-am ajuns prea departe. Poate că ar trebui să schimbăm regulile. Să fie jocul celor o mie de frunze. La ce-ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ziua aia, frunzele erau mai grele și se lipeau de asfalt. Însă, chiar și așa, n-am ajuns prea departe. Poate că ar trebui să schimbăm regulile. Să fie jocul celor o mie de frunze. La ce-ar folosi ? interveni Maca. Dacă frunzele pe care le-așezi sunt mai multe decât cele căzute la întâmplare nu mai e joc, e un fel de toamnă la purtător. De altfel, nici Magul nu le-ar fi dat voie. Asta o știau toți trei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce ne-a spus pescarul care l-a găsit ? Că era învelit în frunze. Reușise să ajungă până la marginea apei, mâna dreaptă îi atârna în Dunăre până la încheietură. — A fost o întâmplare că l-am întâlnit pe omul ăla, spuse Maca. Puteam să căutăm mult și bine. N-a fost doar o întâmplare, cugetă Tili. El a murit fără ca noi să aflăm. Ne întrebam unul pe altul dacă am primit vreo veste. Până la revoluție asta chiar ne liniștea, dacă n-am
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Cine stătea acolo te vedea ca prin geam. Tu te uitai în oglindă, te maimuțăreai, ăla din spatele oglinzii se prăpădea de râs și tu habar n- aveai. — Mie mi-a fost frică... recunoscu Jenică. — Îmi închipui, îl luă peste picior Maca. Te gândeai la ce-o să zică maică-ta. Să știi tu... Da’ nu le-am zis nimica. — Ce puteai să le zici ? A plecat și gata. Dacă ziceam că a plecat cu trenul de București, l-ar fi așteptat în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
V-aduceți aminte că nici până la barieră n-a vrut să mergem cu el ? — De ce-am așteptat atâția ani până să-l căutăm ? întrebă Jenică. — De ce-am așteptat atâția ani ca să ne jucăm din nou cu frunzele ? întrebă Maca, scoțând din sertar creioanele și scriindu-și cu litere pătrățoase numele pe pupitru. Apăsă, vârful se rupse. — Caută la tine un creion, îi spuse lui Tili, îmi trebuie ca să pun bara la A. — Ești obsedat de numele tău, râse Tili
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tine un creion, îi spuse lui Tili, îmi trebuie ca să pun bara la A. — Ești obsedat de numele tău, râse Tili. L-ai scrie și pe cer. — Te pomenești că o s-o fac și pe-asta într-o zi, încuviință Maca. Dar uite că pescarul ăla și-a adus aminte. Mereu se auzeau împușcături pe clisură. Și pe urmă lătrături de câini. Putea să fie oricine. Putea să nu fie nimeni. Dar s-a întâmplat să aibă același nume cu al
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
uite că pescarul ăla și-a adus aminte. Mereu se auzeau împușcături pe clisură. Și pe urmă lătrături de câini. Putea să fie oricine. Putea să nu fie nimeni. Dar s-a întâmplat să aibă același nume cu al lui. Maca își trase fermoarul de la unul dintre nenumăratele buzunare. Scoase un buletin din cele vechi, cafenii. Una dintre coperți era mai întunecată. — Ce chestie. Nici n-am fi crezut, dacă nu ne-ar fi arătat buletinul. Îți dai seama, l-a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce i s-a întâmplat. — A avut dreptate, socoti Jenică. Au murit fără să știe. Au crezut că, murind ei, respectă regula. Tu să-ți îngropi părinții și copiii tăi să te îngroape pe tine. Mă rog, așa vine vorba... Maca strică rânduiala creioanelor tocite și le mătură înapoi cu mâneca în sertar. Privi în jur, pereții aveau o nuanță cenușie și firele de păianjen atârnau zdrențuite prin colțuri. — Până și păianjenii au murit. Poate ar trebui să facem odată curățenie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ăsta mi-a plăcut cel mai mult. De unde știi că ești nebun ? întrebă Tili. — Citesc asta pe fețele celorlalți. — Aș vrea și eu să fiu nebun, dar nu pot, suspină Jenică. — Nu te lasă mama, zâmbi Tili. — E simplu, spuse Maca. Vino să-ți arăt. Tili îi opri în prag cu un gest, apoi încercă ușa din nou, să se convingă că e bine închisă. — În Valea Plângerii nu se intră oricum. Maca mai privi o dată ușa pe care atârna strâmb
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te lasă mama, zâmbi Tili. — E simplu, spuse Maca. Vino să-ți arăt. Tili îi opri în prag cu un gest, apoi încercă ușa din nou, să se convingă că e bine închisă. — În Valea Plângerii nu se intră oricum. Maca mai privi o dată ușa pe care atârna strâmb inscripția „Compartimentul mecano-energetic“. — Așa o fi, spuse, fără convingere. Apoi îl luă pe Jenică pe după umeri : Hai, burticosule, să-ți arăt. Făcu un gest larg spre hala care, în lumina slabă a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
neagră de la pupitru ? Și, de parcă Jenică i-ar fi răspuns : Nu aia mică și cu mânerul de plastic, cealaltă, metalică. Acuma pune amândouă mâinile pe ea și trage-o-n jos. Jenică ezită, privind încurcat spre Tili. — Trage, căcăciosule ! strigă Maca. Jenică înghiți în sec și se opinti. Podul rulant începu să huruie și se urni. — U-hu-hu ! strigă iar Maca, începând să dea din picioare, ca și cum ar fi alergat, înainte de a-și lua zborul, pe o pistă imaginară. Continuă să strige
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
metalică. Acuma pune amândouă mâinile pe ea și trage-o-n jos. Jenică ezită, privind încurcat spre Tili. — Trage, căcăciosule ! strigă Maca. Jenică înghiți în sec și se opinti. Podul rulant începu să huruie și se urni. — U-hu-hu ! strigă iar Maca, începând să dea din picioare, ca și cum ar fi alergat, înainte de a-și lua zborul, pe o pistă imaginară. Continuă să strige, de parcă asta dădea brațelor lui puteri noi : Au înviat motoarele ! Vine apocalipsa, oamenii s-au transformat în mașini și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îi dă sângele la iveală... Glasul începu să i se gâtuie de efort și tălpile să caute o treaptă de care să se sprijine. Cum podul se apropia de peretele celălalt, Jenică trase în sus maneta și huruiala se opri. Maca privi în jos, evaluă distanța și concluzia nu fu deloc încurajatoare. Drept care se întinse, agățându-se de scară. Coborî, împleticindu-se, dar cu ochii strălucitori și fața îmbujorată, ca întors de pe munte. Îi luă pe ceilalți pe după umeri, mai degrabă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o să se vândă fabrica și or s-o demoleze, să venim să luăm ce mai e prin sertare. Și fotografia... — Las-o aici, ce-ți veni ? Fotografia n-are sens în afara locului ăstuia. — E bună chestia asta cu sensul, spuse Maca, respirând cu efort. O s-o trec în hârtiile mele. Apoi se întoarse spre Tili, care fuma, cu ochii întredeschiși : Te duci acolo mâinedimineață ? — Așa m-au programat... — De ce așa de târziu ? întrebă Jenică. Au trecut deja doi ani de când au
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
deja doi ani de când au deschis arhivele de-aici. Ce au de căutat atâta prin hârțoagele alea ? Poate că nu voiau să le găsească, spuse Tili, făcându-i semn să se ridice. Că tot vorbeai de sensul ăla, se propti Maca în două picioare, îmbufnat. POVESTEA TRENULUI DE ARGINT PRIVIT DINĂUNTRU. „Era odată un orășel în care mereu se întâmpla ce trebuia să se întâmple. Oamenii nu se mirau niciodată. Se duceau duminica la biserică și, de luni, la serviciu. Își
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu sare de lămâie. — Toți ne-am dus, când eram copii, sub nucul din fundul curții, spuse Tili. Nucul nostru era așa de mare, că puteai să-ți faci casă în el. — Când ne-am mutat la bloc, își aminti Maca, am plâns după nuc ca după un om. Uită-te la ăștia mai tineri, generația blocurilor, degenerații oameni ai viitorului. — Eu, spuse Tili, m-am cam săturat de atâta viitor. Mi-ar plăcea, în locul unui viitor luminos care nu mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ar plăcea, în locul unui viitor luminos care nu mai vine, să am, mai degrabă, un trecut de care să mă bucur. Vreau să-mi câștig dreptul de a avea un trecut. — Păi, mai ai puțin până să fii bătrân, ricană Maca. Pe dracu’... înțelegi ce vreau să spun. Uită-te la părinții noștri, au îmbătrânit fără să aibă vreun trecut... Nu suntem nici noi mai breji... spuse Jenică, mestecând absent un miez de pâine. Arătă spre cei doi căruțași care șușoteau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e cinșpe, spuse bătrânul, trecând după tejghea. Mâine e zi de leafă la depou și la siloz, n-o să ai unde să arunci un ac. Vând bere la butoi de-a rostogolita. Care vrei niște fasole cu cârnați ? Tili și Maca își primiră farfuriile aburinde. Jenică rămase deoparte. M-așteaptă mama cu masa. Tot un fel de fasole avem, că e miercuri. Se bucură când vin acasă flămând... — Eu, de pildă, îi tăie vorba Tili, m-aș bucura de niște murături
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e și povestea noastră. Din copilărie și până acuma, singurul lucru care nu s-a schimbat e internaționalul de opt. — Ții minte, spuse Jenică zâmbind, cum puneam bănuții pe șine, să se lățească... Erau mai scumpi la rișcă, își aminti Maca. Un leu lățit făcea cât cinci de-ăia normali. Ce dacă nu puteai să cumperi cu el nici măcar o corcodușă. Nu era puțin lucru să așezi banul pe șină și să fugi la vreme. Și pe urmă să-l găsești
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vreme. Și pe urmă să-l găsești printre brusturii de pe taluz. Bătrânul se ridică să adune farfuriile. Îl ajutară, el veni cu o cârpă să șteargă mușamaua, apoi le puse câte o bere în față. Ciocniră și băură, ultimul fu Maca, lovi halba goală de tăblia mesei și se stropși. Bătrânul îi privea cu bunătate. Era cu totul altfel decât te-ai fi așteptat. Deși îl chema Coropciuc, nu era ucrainean. Deși nu era ucrainean, avea mustățile lăsate pe oală, ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]