331 matches
-
privea cam de mult aceeași priveliște și între timp gândise, astfel că numele nu putea fi cel adevărat. — Hai să fumăm o țigară, gemu Jenică, simțind cum brațele i se golesc de sânge. Se așezară pe asfalt, la rădăcina zidului. Maca avea întotdeauna țigări. — Dar parcă tu nu mai fumai... zise. — Ei, o țigară, n-o fi foc. Cum ar fi, hai să ne odihnim un pic... Maca și Tili își trimiseră rotocoalele de fum în sus, văzând cum se topesc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
brațele i se golesc de sânge. Se așezară pe asfalt, la rădăcina zidului. Maca avea întotdeauna țigări. — Dar parcă tu nu mai fumai... zise. — Ei, o țigară, n-o fi foc. Cum ar fi, hai să ne odihnim un pic... Maca și Tili își trimiseră rotocoalele de fum în sus, văzând cum se topesc unele în altele. — Parcă ar fi sfârșitul lumii, spuse Jenică... — Sfârșitul lumii a fost deja... îl corectă Tili. Acum bântuim... Că bine zici, își aminti Maca. Fu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pic... Maca și Tili își trimiseră rotocoalele de fum în sus, văzând cum se topesc unele în altele. — Parcă ar fi sfârșitul lumii, spuse Jenică... — Sfârșitul lumii a fost deja... îl corectă Tili. Acum bântuim... Că bine zici, își aminti Maca. Fu primul care sări în picioare, Jenică se proțăpi ultimul pe picioarele subțiri și alergă după ceilalți. Se opriră în dreptul porții celei mari, prinsă cu un lanț greu, de care atârna un lacăt pătrățos și ruginit. Înăuntru, aceeași tăcere, ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sos ori aspic. FUPSIC. Nu doriți un fupsic de miel ori un piept de curcan în fupsic ? — Așa era pe-atunci ? spuse Jenică. Nu mai țin minte... — Eu țin minte doar că eram cu douăj’ de ani mai tânăr, spuse Maca, cercetând curtea interioară. N- aveam niciun fir de păr alb. Și tu n-aveai burtă, te scărpinai la buric pe la spate. Ajungeam cu fruntea la genunchi... tânji Jenică. — Uite ce frumos ! se minună Tili : Fabrica de Utilaje și Piese de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nume care nu există. Între timp au dispărut utilajele, pe urmă piesele de schimb și, la urmă, industria chimică de tot. Dacă ar fi să punem toate lucrurile astea cum au fost, nici n-am avea loc unii de alții. Maca se scărpină prin claia de păr, străduindu-se să ajungă la pielea capului. — Mare brânză, spuse. Pe vremea aia visam să fiu ca acuma, adică să fac ce vreau. Acuma la ce să mai visez ? Cam asta e diferența, atuncea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e diferența, atuncea tânjeam să fiu liber și acuma tânjesc la părul negru de-atunci. Cum o fi mai bine ? — Cel mai bine, socoti Tili, ar fi să descui lacătul ăsta, în loc să te uiți cruciș la el. — Sunteți pregătiți ? întrebă Maca. — E cinșpe septembrie, spuse Jenică. Ziua asta vine mereu prea devreme. Lacătul se desfăcu, iar lanțul șerpui metalic într-o parte. Porțile se întredeschiseră cât să treacă un om. — Să nu fie câini... șopti Jenică, intrând, precaut, în urma celorlalți. — Ți-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
față de om... — Ba, spuse Tili, trecând și el în umbra zidului, cred că, mai degrabă, avea trup de om și cap de câine. — De-atâta liniște, zise Jenică, dar cu oarece ușurare, au murit și câinii... Mașinăriile mor ultimele, spuse Maca, din pragul halei uriașe, privind spre tavan, acolo unde se întindeau șinele podului rulant. Lumina răzbătea cu dificultate până în mijlocul încăperii imense. Razele se strâmtau prin ochiurile de geam, apoi se răsfirau, difuze. Bancurile pe care se aflau strungurile arătau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
distinct, sec, precum într-o biserică pustie, cu pardoseala de piatră. — Ar fi cea mai mare biserică din lume, se minună Jenică, de parcă ar fi văzut-o prima oară. Atâta că nu are cupolă. — Și nici vreun Dumnezeu, adăugă Tili. Maca își duse mâinile pâlnie la gură și strigă. Sunetul se izbi de pereți și se întoarse, stâlcit, la picioarele lui. — Parcă de dumnezei ducem noi lipsă ? întrebă el. Să vezi ce de dumnezei am adunat în hârtiile mele, destui pentru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
adăugă Tili, or mai fi fabrici ? Astea pe care le știm s-au închis toate, și laminorul, și uzina de scule hidraulice, nu mai vorbim de FUPSIC-ul nostru. Altele noi nu știu să se fi făcut. — Ții minte, spuse Maca, ce mai râdeam de doamna Marinescu și de glastra ei cu flori artificiale. Cum îi udam în bășcălie frunzele din plastic și miroseam florile de cârpă... Uite că a știut ce face... Doar florile ei au rezistat, chiar și în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
când au dispărut udătorii de ghivece. Tili luă castronul de lemn și-l răsuci pe toate părțile. Asta e o floare care nu există, spuse. Or fi existat pe vremuri și unii care dădeau nume florilor... — Pe timpurile alea, spuse Maca, așezându-se pe scaun și căutând prin sertarele biroului care fusese al lui, se dădeau alte nume la orice. Trăiam, cu toții, alte vieți. ăștia, de pildă, eram chiar noi ? Veniră și ceilalți în spatele lui. Fotografia era mărișoară, cât putuse fotograful
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ceilalți în spatele lui. Fotografia era mărișoară, cât putuse fotograful să cuprindă și să așeze pe carton, fără să rateze trăsăturile. — Eu stăteam acolo, spuse Tili. ăla din poză a fost biroul meu. — Eu credeam că-i biroul doamnei Marinescu, spuse Maca. După ghiveciul cu flori... — Era biroul meu... stărui Tili. Uită-te la peretele din spate. Nu ții minte că doamna Marinescu ne-a adus chiar ea ghiveciul ? A strigat la fotograf : Stai !, și l-a pus în mijloc. Râdea și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pus în mijloc. Râdea și zicea că în poză nu se vede care e cârpă și care petală de-adevăratelea, că mirosurile nu se simt și nimic nu se ofilește. — Te pomenești că și noi eram din cârpă... observă Jenică. Maca mângâie suprafața îngălbenită a fotografiei. — Ce caraghioși eram, spuse, cu sacouri și cu cravată. Parcă mergeam la nuntă... — Eu aveam o singură cravată, își aminti Tili. Asta din poză. Nici nu știam să fac nod, mi se părea cel mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se lungea de-o băgam în chiloți. Dacă voiai să mă omori, îmi desfăceai nodul de la cravată. Nu mai știu pe unde o mai fi cravata aia. Nici de gagică nu mai știu nimic... Nu eram făcuți din cârpă... spuse Maca. Numără cu voce tare, arătând cu degetul în fotografie : Unu... doi... trei... patru. Apoi numără din nou, arătând către ei : Unu... doi... trei... ăia făcuți din cârpă nu mor ca oamenii... Așa a și fost făcută poza asta, spuse Tili
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
punându-și picioarele pe birou și lăsându-și ceafa în palme. Ca să iasă cel mai bine la numărătoare. De- aia nici nu zâmbește nimeni în fotografie, n-ai observat ? — Știam c-o să fim mai puțini în orice altă fotografie, răspunse Maca, dar nu în felul ăsta. — Orice era posibil... adăugă Jenică din lumea lui paralelă. Numai că nu știam noi. Credeam că e dreptul nostru. Când lumea nu era destulă în jur, așezam frunze și o lărgeam. Numai că asta merge
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în jur, așezam frunze și o lărgeam. Numai că asta merge pe pământ, nu și pe apă... — N-ai de unde ști, spuse Tili, dacă l-au nimerit pe pământ sau în apă. Dacă ar fi fost în apă, spuse și Maca, l-ar fi lăsat să curgă la vale, nici n-ar fi avut ce să îngroape. Mă gândeam, se întoarse Jenică la ipoteza dintâi, că în apă doare mai puțin. Poate că se întâmplă fără să-ți dai seama, ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întâmplă fără să-ți dai seama, ca-n somn. — Erau multe frunze pe care putea să pășească. Acolo, la clisură, pădurile coboară până la mal. Între noi, el a dus jocul până la capăt. Uite că n-a fost de ajuns, medită Maca. Sau poate că jocul nici n-are capăt. Poate că așa l-au și găsit după aia, după urmele de sânge picurate pe frunze. — E ca și cum ai hăitui un vânat, spuse Tili. Știi că l-ai nimerit și îl lași
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
adăugă Jenică. De-asta nici nu ne-am mai jucat de-a frunzele. Adică în trei n-avea niciun rost. Am așteptat. Pe urmă, când am rămas doar trei, adică am știut sigur asta, am început din nou. Ții minte, Maca ? Burnița în ziua aia, frunzele erau mai grele și se lipeau de asfalt. Însă, chiar și așa, n-am ajuns prea departe. Poate că ar trebui să schimbăm regulile. Să fie jocul celor o mie de frunze. La ce-ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ziua aia, frunzele erau mai grele și se lipeau de asfalt. Însă, chiar și așa, n-am ajuns prea departe. Poate că ar trebui să schimbăm regulile. Să fie jocul celor o mie de frunze. La ce-ar folosi ? interveni Maca. Dacă frunzele pe care le-așezi sunt mai multe decât cele căzute la întâmplare nu mai e joc, e un fel de toamnă la purtător. De altfel, nici Magul nu le-ar fi dat voie. Asta o știau toți trei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce ne-a spus pescarul care l-a găsit ? Că era învelit în frunze. Reușise să ajungă până la marginea apei, mâna dreaptă îi atârna în Dunăre până la încheietură. — A fost o întâmplare că l-am întâlnit pe omul ăla, spuse Maca. Puteam să căutăm mult și bine. N-a fost doar o întâmplare, cugetă Tili. El a murit fără ca noi să aflăm. Ne întrebam unul pe altul dacă am primit vreo veste. Până la revoluție asta chiar ne liniștea, dacă n-am
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Cine stătea acolo te vedea ca prin geam. Tu te uitai în oglindă, te maimuțăreai, ăla din spatele oglinzii se prăpădea de râs și tu habar n- aveai. — Mie mi-a fost frică... recunoscu Jenică. — Îmi închipui, îl luă peste picior Maca. Te gândeai la ce-o să zică maică-ta. Să știi tu... Da’ nu le-am zis nimica. — Ce puteai să le zici ? A plecat și gata. Dacă ziceam că a plecat cu trenul de București, l-ar fi așteptat în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
V-aduceți aminte că nici până la barieră n-a vrut să mergem cu el ? — De ce-am așteptat atâția ani până să-l căutăm ? întrebă Jenică. — De ce-am așteptat atâția ani ca să ne jucăm din nou cu frunzele ? întrebă Maca, scoțând din sertar creioanele și scriindu-și cu litere pătrățoase numele pe pupitru. Apăsă, vârful se rupse. — Caută la tine un creion, îi spuse lui Tili, îmi trebuie ca să pun bara la A. — Ești obsedat de numele tău, râse Tili
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tine un creion, îi spuse lui Tili, îmi trebuie ca să pun bara la A. — Ești obsedat de numele tău, râse Tili. L-ai scrie și pe cer. — Te pomenești că o s-o fac și pe-asta într-o zi, încuviință Maca. Dar uite că pescarul ăla și-a adus aminte. Mereu se auzeau împușcături pe clisură. Și pe urmă lătrături de câini. Putea să fie oricine. Putea să nu fie nimeni. Dar s-a întâmplat să aibă același nume cu al
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
uite că pescarul ăla și-a adus aminte. Mereu se auzeau împușcături pe clisură. Și pe urmă lătrături de câini. Putea să fie oricine. Putea să nu fie nimeni. Dar s-a întâmplat să aibă același nume cu al lui. Maca își trase fermoarul de la unul dintre nenumăratele buzunare. Scoase un buletin din cele vechi, cafenii. Una dintre coperți era mai întunecată. — Ce chestie. Nici n-am fi crezut, dacă nu ne-ar fi arătat buletinul. Îți dai seama, l-a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce i s-a întâmplat. — A avut dreptate, socoti Jenică. Au murit fără să știe. Au crezut că, murind ei, respectă regula. Tu să-ți îngropi părinții și copiii tăi să te îngroape pe tine. Mă rog, așa vine vorba... Maca strică rânduiala creioanelor tocite și le mătură înapoi cu mâneca în sertar. Privi în jur, pereții aveau o nuanță cenușie și firele de păianjen atârnau zdrențuite prin colțuri. — Până și păianjenii au murit. Poate ar trebui să facem odată curățenie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ăsta mi-a plăcut cel mai mult. De unde știi că ești nebun ? întrebă Tili. — Citesc asta pe fețele celorlalți. — Aș vrea și eu să fiu nebun, dar nu pot, suspină Jenică. — Nu te lasă mama, zâmbi Tili. — E simplu, spuse Maca. Vino să-ți arăt. Tili îi opri în prag cu un gest, apoi încercă ușa din nou, să se convingă că e bine închisă. — În Valea Plângerii nu se intră oricum. Maca mai privi o dată ușa pe care atârna strâmb
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]