68 matches
-
uni toate între ele și cu Dumnezeu, pentru că în gândirea lui se-ntâlnesc toate, iar prin voința lui poate realiza o unitate în sine însuși, o armonie cu toți și cu Dumnezeu. De aceea, omul poate fi numit <<lumea mare>> (macrocosm), pentru că le poate cuprinde și stăpâni spiritual pe toate"55. Se vădește din nou "eminescianismul" Părintelui Stăniloae. Geniul lui Eminescu a putut să cuprindă dubla față a antropocentrismului: cea luciferică, individualistă, golită de sacru, a "muștelor de-o zi", care
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
golită de sacru, a "muștelor de-o zi", care se cred minunate, și cea kenotică a bătrânului dascăl din aceeași Scrisoare I, geniul micșorat prin aspectul său fizic, dar uriaș prin puterea gândului, în stare să cuprindă întregul dinamism al macrocosmului fizic. Ca și Părintele Stăniloae, Eminescu este uimit cât geniu, câtă putere-s, într-o mână de pământ, străbătută de lumina divină. Antropocentrismul Părintelui Stăniloae e sintetizat astfel: Unitatea în sine și relația cu toate îl face pe om apt
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
alese la Întâmplare, cu rol de peisaj. Elementele naturii care intră aici În joc au o valoare simbolică. Nunta fiind sinonimă cu uniunea fundamentală, cu rodirea, cu nașterea lumii, marchează, la nivelul microcosmosului uman, ceea ce se Întâmplă În natură, În macrocosm. De aceea, asocierea ploii ori a vântului la actul de mai sus prezintă o valoare simbolică, deoarece nașterea unei noi lumi, personificată prin nașterea unei ființe, nu se poate face la Întâmplare. Tradiția simbolică proprie folclorului are un cuvânt greu
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
legătură dintre micro și macrocosmos? Cifra 25.920 corespunde în același timp și omului, cât și Sistemului Solar. Ce reprezintă? Timp de 24 de ore respirația normală a unui om este de 25.920, care în același timp reprezintă în macrocosm numărul de ani necesari Universului să ajungă la punctul de unde a plecat. 25.920 de ani reprezintă anul cosmic sau anul lui Platon, cu alte cuvinte durata completă a unui parcurs întreg, de la punctul echinoxial - un fenomen bine cunoscut al
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
care definește spiritul epocii ca un conflict al unor tendințe opuse, autorul urmărind neabătut aplicarea acestei formule la toate activitățile umane, de la tehnologie Ia explorare, de la călătorii la religie. Materialul este aranjat cu grijă în categorii ca : expansiune și concentrare, macrocosm și microcosm, păcat și mântuire, credință și rațiune, absolutism și democrație, "atectonică" și "tectonică". Prin stabilirea unor astfel de analogii universale, Meissner ajunge triumfător la concluzia că epoca barocului a prezentat conflicte, contradicții și tensiuni în toate manifestările ei. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
alese la întâmplare, cu rol de peisaj. Elementele naturii care intră aici în joc au o valoare simbolică. Nunta fiind sinonimă cu uniunea fundamentală, cu rodirea, cu nașterea lumii, marchează, la nivelul microcosmosului uman, ceea ce se întâmplă în natură, în macrocosm. De aceea, asocierea ploii ori a vântului la actul de mai sus prezintă o valoare simbolică, deoarece nașterea unei noi lumi, personificată prin nașterea unei ființe, nu se poate face la întâmplare. Tradiția simbolică proprie folclorului are un cuvânt greu
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
intrarea" în viață este o căutare simbolică a alterității, a Tatălui creator, prin afirmarea propriei identități, domus-ul reflectă labirintul interior al omului creștin medieval, psihismul lui. Într-un joc ontologic, casa semnifică și se semnifică, distribuie și cumulează, micro- și macrocosm devenind în ea convergente. Trupul, desprinzându-se din "acasa" maternă (maculată), așa cum o înțelege evul mediu creștin, se inițiază în marea taină a morții și a divinității, într-o continuă căutare de sine, între casa familiei, casa mare a creștinătății
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
modern există totuși o tainică unitate cu natura și cu Dumnezeu (în el stăruie, arheal, unitatea spirituală în Duhul Sfânt, al Treimii"). Mai mult, în antropocentrismul creștin al Părintelui Stăniloae, spre deosebire de cel postmodern, omul nu este un "microcosm", ci un "macrocosm", pentru că "le poate cuprinde și stăpâni pe toate", viziune care, observă profesorul Codreanu, se apropie de cea kenotică eminesciană din Scrisoarea I, unde bătrânul dascăl "gârbovit și de nimic" cuprinde întregul univers fizic prin dimensiunea spiritualității sale. Viziune căreia nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se poate spune oricând însă că el (Vasile Proca) este unul dintre importanții poeți venind dinspre generația sa către un prezent gonind mereu spre viitor; în fața unei opere poetice, de reală substanță și de o diversificată explorare a micro și macrocosmului. [...]Sunt volume care configurează imaginea unui autor de reală importanță în contextul literar al ultimelor decenii. E un aspect argumentat mereu de numărul convingător de "depoziții" critice, semnate de nume importante din critica de astăzi, articolele fiind publicate în reviste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de a vedea lucrurile de o manieră gnostică, printr-un sistem de corespondențe, prin recunoașterea ordinii divine, cea a partidului, la fiecare nivel. Era necesar ca microcosmul familial să reflecte în cele din urmă principiile de bază ale societății comuniste, macrocosmul integrator. Tovărășia constituia astfel relația esențială, primordială prin care celelalte relații se exprimau. La rândul lor, Nicolae și Elena Ceaușescu, cândva tovarăși de luptă, erau acum tovarăși de viață împletind dragostea și revoluția cu familia și constituția. Ei jucau rolul
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
conștiință, de organele de simț etc. După Svetăsvatăra Up. (V, 1), în nepieri torul și infinitul Brahman se află, ascunse, cunoașterea (care asigură nemurirea) și ignoranța asimilată morții. Acest nou sistem de omologii implică o reinterpretare a vechii analogii dintre macrocosm și microcosm. De astă dată se pune problema pentru rsi, să înțeleagă "situația sa existențială", meditând asupra structurii paradoxale a lui Brahman. Reflecția se desfășoară pe două planuri paralele. Pe de o parte, se descoperă că nu numai senzațiile și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
că familia, orice familie, este instituția cea mai misterioasă din lume, cea mai paradoxală, cea mai tragică, cea mai amuzantă și cea mai absurdă, așa încât tot ce scriu eu gravitează în jurul misterului familiei. A.R. Familia e microcosmul care reproduce macrocosmul? A.O. Nu-i un microcosmos, e un cosmos. Dacă adaugi și toate rudele, veri și nepoți, e o adevărată galaxie. Dacă cineva mi-ar spune: „Amos, îți oferim un bilet gratuit pentru planeta Marte, poți să petreci două zile
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
sole e l’altre stelle”) sau a acelui Logos spermatikos din cosmogonia gnostică. E totuși vorba de „depresiune”, dar în alt înțeles, în acela de încetare a tensiunii generatoare, de dizolvare a tuturor concrețiunilor, deci în înțelesul unei „decomprimări” în macrocosm. E în fond expresia unei nostalgii a neantului primordial, o sete de repaos, un „îndulcind cu dor de moarte” la scara universului. În ordinea umanului, adică a microcosmului, care în cosmologia tradițională reflectă macrocosmul, această nostalgie a dispariției, „dorul de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
deci în înțelesul unei „decomprimări” în macrocosm. E în fond expresia unei nostalgii a neantului primordial, o sete de repaos, un „îndulcind cu dor de moarte” la scara universului. În ordinea umanului, adică a microcosmului, care în cosmologia tradițională reflectă macrocosmul, această nostalgie a dispariției, „dorul de moarte”, nu înseamnă un deficit vital, nu înseamnă un minus, ci, dimpotrivă, un maximum al acestei reflectări, implicând și sensul final al erosului uman. Călinescu afirma natura senzuală a lui Eminescu, robustețea vitală atât
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
un peisaj colinar, o zonă de silvostepă, în care temele și motivele reluate capătă de fiecare dată o notă de prospețime. Orice iubitor de frumos zăbovește în fața acestor lucrări interesante prin stilistica lor, adâncirea, esențializarea, subtilizarea unui aspect particular în macrocosm. Această tendință spre universalizare este relevată de simplitatea semnificantului, de un imaginar comun înzestrat cu o emoție copleșitoare. Un drum înzăpezit șerpuiește în fața unei case de țară, construită în linia arhitecturii tradiționale, iar în preajmă, un arbore solitar încremenit sub
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
un peisaj colinar, o zonă de silvostepă, în care temele și motivele reluate capătă de fiecare dată o notă de prospețime. Orice iubitor de frumos zăbovește în fața acestor lucrări interesante prin stilistica lor, adâncirea, esențializarea, subtilizarea unui aspect particular în macrocosm. Această tendință spre universalizare este relevată de simplitatea semnificantului, de un imaginar comun înzestrat cu o emoție copleșitoare. Un drum înzăpezit șerpuiește în fața unei case de țară, construită în linia arhitecturii tradiționale, iar în preajmă, un arbore solitar încremenit sub
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
date, o atitudine articulată în raport cu lumea? Lumea e compusă și ea dintr-un șir de unicități, dintr-un angrenaj de monade la nivelul ființelor și obiectelor, al spețelor și al stihiilor. Solitudinea poetului apare înconjurată de singurătățile microcosmice care alcătuiesc macrocosmul: "Lacrima se odihnește în ochi,/ Timpul face la fel, în sineși.//(...) Apa, în picătura ei,/ scaldă mulțimile,/ văzduhul primenește păsările/ cu aerul lui binefăcător/ Și zborul, uneori,/ în aripi se odihnește.// Somnul își doarme/ somnul în somnul lui,/ Și seva
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
treaptă diferită, de nu cumva superioară", față de predecesorii săi, de la care a învățat să facă literatură. Cultural, raportarea omului la lume se schimbă fundamental, omul recucerindu-și paradisul pierdut. Lumea își găsește coerența într-o altă ordonare: diferența microcosm vs. macrocosm nu-și mai găsește legitimitatea. Partea devine tot una cu întregul, omul fiind asimilat universului. Absurdul, gratuitatea, dezumanizarea, nonsensul, teme frecvente în literatura contemporană scriitorului, sunt negate prin Matei Iliescu, aici fiecare gest având un corespondent transcultural, ce duce pâna
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]