239 matches
-
lume, gândirea cosmică s-au format ca sistem de cunoaștere, în mare parte întemeindu-se pe fenomenul Eticii Vii - un sistem științifico-filozofic, care unește într-un tot întreg diferite niveluri ale realității: omul și planeta, planeta și cosmosul, microcosmosul și macrocosmosul. G.N. Fursei, academician și vicepreședinte al AȘNR, vicepreședinte al Ligii Internaționale de Protecție a Culturii: Etica Vie este o învățătură (doctrină) de înaltă probitate, ce întrunește în sine acele remarcabile cunoștințe care au fost obținute și în știință, și în
Etica Vie () [Corola-website/Science/319728_a_321057]
-
ASAB, București, 2004) și coautor la cartea ""Teologie și știință"", coordonată de pr. prof. dr. Dumitru Popescu, (Ed. Eonul dogmatic: XXI, 2001). A semnat zeci de studii și articole în diverse reviste și ziare teologice, dintre care menționăm: ""Microcosmos și macrocosmos"" (2000), ""Raționalitatea cosmosului. Repere patristice. Sfântul Atanasie cel Mare și Sfântul Maxim Mărturisitorul"" (2001), "" Teoria cosmologică a big bang-ului. Implicații filosofice"" (2002), ""Noua orientare cosmologică impusă de teoria relativității generalizate și de fizica cuantică-o șansă de întâlnire între
Adrian Lemeni () [Corola-website/Science/306369_a_307698]
-
de noul mod de producție capitalist, de realizarea sa. În "Theodiceea", încearcă să adapteze religia la noua societate și să o concilieze cu știința și filozofia. Leibniz are un valoros aport și la apariția sociologiei prin definirea societății ca un macrocosmos cu grupări multiple, unele echivalente între ele, dar dispuse în spațiul social în ierarhii variabile. În controversele care se vehiculau în epocă, el a intervenit pentru a înlătura prejudecata conform căreia societatea globală ar fi identică cu statul. Teoreticianul mișcării
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
s-a extins chiar și . Deși este cunoscut și după multe alte atribute, capul de elefant al lui Ganesha îl distinge în mod deosebit fiind foarte ușor de identificat. În viziunea hindușilor fiecare zeu se află pe un palier al macrocosmosului, fiind o formă divină cu atribute specifice, un fel de ministru divin ce guvernează asupra unui plan specific al Creației.Unul din motivele pentru care cultul lui Ganesha cunoaște o așa de mare amploare este și pentru că este considerat Domn
Ganesha () [Corola-website/Science/327311_a_328640]
-
la moduri lirice, rafinându-le, ca în volumele: "Răsfrângeri" (1966)," Monada" (1968), "Odihnă în țipăt" (1969), "Șah orb" (1970), "Madona din dud" (1973), "Unicorn în oglindă" (1975), "Dialog la mal" (1985), "Euridice și umbra" (1988) etc. El descoperă în monadele macrocosmosului și ale microcosmosului nostru acea luminos-fermecătoare „secure cu două tăișuri“ a paradoxului: "Acolo în văzduhul de cuiburi // Liniștită și rece // N-o văzură și n-o auziră // Asemeni unei săgeți zbura capul / Nemuritoarei / închizând în urmă peștera / ce se va
Cezar Baltag () [Corola-website/Science/299724_a_301053]
-
Pulsul se normalizează, inima se relaxează, obținând calm lăuntric. Într-o audiție profundă apar stări de conștiință înalte. Toate gândurile și agitația mentală se topesc în armonia indusă de muzică. Muzică ne poate pune uneori în rezonanță cu energiile din Macrocosmos influențând astfel benefic, atât structura psihică cât și pe cea fizică. Muzicoterapia, în principiu, are în conținut audierea uneia sau mai multor melodii, fraze muzicale sau unor sunete, care se repetă, după un algoritm, atfel încât vibrațiile lor să fie
Muzicoterapie () [Corola-website/Science/313295_a_314624]
-
pătrundere în miracolul creației universale. "Oul dogmatic" este chiar un simbol al misterului " nunții ", un soi de cosmoid, pentru că în structura lui duală se reprezintă lumea dinaintea nuntirii, creația de dinaintea Genezei. Banalul ou demonstrează că "mărunte lumi păstrează dogma", că macrocosmosul se repetă în microcosmos. De aceea el este făcut să devină obiect de contemplație: "E dat acestui trist norod Și oul sterp ca de mâncare, Dar viul ou la vârf cu plod Făcut e să-l privim la soare!" Văzut
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
Elvețianul împletea terapeutica medicală cu filosofia și cu deontologia medicală, revenite astăzi în reglarea complicatelor relații interprofesionale și interumane prezente în vindecarea maladiilor. "Tabloul hermetic este, așadar, complet la Paracelsus: nu numai microcosmosul uman este, prin patru dintre entități, similar macrocosmosului meteorologic, fizico-chimic, psihosocial și astrologic, dar și Medicus se află în miezul medierii, el este cumva un manipulator al similitudinii, arche printre arche". (13, p. 169) Viziunile mistice ale lui Paracelsus făceau parte din curentul mai larg din secolul al
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
referă la orice scriere despre și nu neapărat de istorie. Concepția din urmă se completează cu cea dintâi prin faptul că analizează narațiunea, viziunea asupra lumii (ceea ce Lucien Febvre numea utilaj mental), argumentarea și metoda de prezentare a micro- și macrocosmosului. Savanții dezbat istoriografia pe subiecte gen "Istoriografia catolicismului" sau "Istoriografia islamului timpuriu" ori "Istoriografia chineză", precum și alte abordări specifice, cum ar fi, spre exemplu, istoria politică și istoria socială. Literatura istoriografică s-a dezvoltat accentuat începând cu secolul al XIX
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
o seară, pe la miezul nopții, am scotocit În cufărașul personal al lui Dee, am descoperit niște formule, am vrut să invoc Îngerii, așa cum face el În nopțile cu lună plină. Dee m-a găsit răsturnat pe jos, În centrul cercului Macrocosmosului, ca sub o lovitură de bici. Pe frunte, Pentaculul lui Solomon. Acum trebuie să-mi trag și mai tare peste ochi gluga. — Încă nu știi cum se face, mi-a spus Dee. Bagă de seamă, ori pun să ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
referindu-se la proiec?ia subiectiv? a eu-lui asupra spa?iului descris. Iar sentimentul care confer? unicitate oric?rui peisaj din poezia eminescian? este cel al unit??îi cu marele cosmos, al particip?rii fiin?ei umane la via? a macrocosmosului, stare poetic? pe care Lucian Blaga o exprim? În versurile „Melancoliei"; „altoit?" de propria fiin?? a poetului, Întreaga lume I?i retr?ie?te existen?a În lacrimile acestuia, ca Într-o ap? primordial? (a c?rei imagine se reg
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i altoit? de fiin?a mea, imensă lume cu toamnă ?i cu seară ei ?? doare că o ran? Spre mun?i trec nori cu ugerele pline. ?i plou? " Sufletul poetului devine astfel un imens receptacul al durerii universale, al existenței macrocosmosului, condi?ia uman?, „În?eleas? că mitic?, arhetipal? condi?ie cosmic?" , fiind Întruchipat? de fiin?a poetului. Poezia, „dimensiunea spiritual? care suport? cel mai greu defini?iile" (N. St?nescu) , „art? a limbajului" (P. Valery), „Începe de acolo de unde frază
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
-n Întuneric, C?ci e vis al nefiin?ei, universul cel himeric... " Simbol al cunoa?terii pure („obiect al intui? iei, nu al voin?ei" În viziune schopenhauerian?), luna este de aceea „st? pân-a m?rii",, a micro ?i macrocosmosului, dând via?? gândului (intui?iei, cunoa?terii pure) ?i Întunecând suferin?ele (patimile inutile izvorâte din „voin?a ce c??? uze?te fiin?a uman?"): „ Lun?, tu, st?pân-a m? rii, pe a lumii bolț? luneci ?i gândurilor dai
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
geniu, este ca un strop de ploaie sau o boabă de rouă ce oglindește, uimit(ă) de ceea ce i se întâmplă, universul. (Să se observe analogia cu ochiul.) La rândul lor, gândurile sale îl reflectă, pe el în calitate de oglindă a macrocosmosului. Avem garanția ontologică a Adevărului în oricâte adevăruri "parțiale". Th. Codreanu e un eminescian. Dar unul atât de adânc și de firesc prin urmare ne-epigonic -, încât devine comparabil cu Blaga, Mircea Eliade, Cioran, Noica. Nu întâmplător a ajuns (și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acțiune civilizatoare"310; efortul chinezului, din punct de vedere religios, este acela de a se integra într-o ordine concretă pe care trebuie s-o caute și care guvernează în întregime viața umană, fie că este vorba despre microcosmos sau macrocosmos; această ordine reprezintă principiul fundamental de existență a lumii; chinezii cred că natura nu este condusă de legi abstracte, așa cum cred occidentalii, ci de o ordine universală atotcuprinzătoare; ,,de aceea principiul superior și unic care prezidează întreaga gândire și desfășurare
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
fix, deasupra Ecuatorului, ei reușind să fotografieze toată suprafața Pământului, pentru că el se rotește sub ei și polari - deplasându-se pe orbita Pământului, trecând pe deasupra polului Nord și Polului Sud pe fiecare orbită. * Coincidență sau adevărata legătură dintre micro și macrocosmos? Cifra 25.920 corespunde în același timp și omului, cât și Sistemului Solar. Ce reprezintă? Timp de 24 de ore respirația normală a unui om este de 25.920, care în același timp reprezintă în macrocosm numărul de ani necesari
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
creat cu două trupuri. Unul este trup de lumină, imagine desăvîrșită a formei omenești figurate din veșnicie de către Înțelepciune și pe care l-a avut cîndva și Lucifer. Celălalt este un trup de Întuneric, după chipul spiritului acestei lumi, spiritul macrocosmosului”93. Böhme reprezintă o verigă importantă dintr-o teorie care vrea să aducă gnosticismul foarte aproape de noi. Vom examina aici numai acea parte din ea care se bazează pe continuitatea istorică (de rest ne vom ocupa În capitolul 11). Ernst
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lor finală 105. Cele Două Rădăcini sînt cele două principii prezente În natura umană și În natura Înconjurătoare, pe care maniheanul „treaz” se presupune că trebuie să le discearnă fără Încetare. De fapt, microcosmosul uman este o imagine fidelă a macrocosmosului. În ambele păcatul ocupă același loc pe care arhonții din Zodiac, cei care declanșează cutremurele și provoacă toate relele, Îl ocupă În ansamblul universului. Trupul omenesc a fost clădit din cele cinci elemente provenite de la Arhonții Întunericului, pe cînd sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ale poeticii nu înseamnă prizonierat al tradiției uscate și reci: înseamnă doar recunoașterea unui principiu poetic adevărat de veacuri acela că lirismul este o substanță a spiritului, că producerea lui implică o disciplină a spiritului, că e o oglindă a macrocosmosului" (Poezie și modă poetică, 1972). În starea de pre-poezie, tensiunea dintre sentiment, idee și cuvânt poate genera fulguranțe, de unde delimitările de proză: "Proza lumii constituie prea-plinul unui limbaj saturat de cunoștințe exterioare. Poezia lumii, în schimb, ar fi această rostire
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la planta miraculoasă a vieții veșnice, dar știau să beneficieze de proprietățile ei naturale și să le aplice cu folos, pentru refacerea corectă a totului. În spiritul patronatului s-a gîndit când a fost identificat microcosmosul în relație integratoare cu macrocosmosul: omul, în individuația sa, este un microcosmos și, totodată, o parte din totalitatea macrocosmică. O altă față a morții în logica patronatului o ilustrează mitul lui Telepinus din literatura hitită. În acest scenariu primitiv al morții (pe care aici îl
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
puncte de catastrofă. Morfogeneza apare, astfel, atunci când suportul prezintă salturi calitative discontinue și nu atunci când acesta se modifică în mod continuu sau când rămâne uniform, omogen. În acest context, Thom susține autonomia lumii formelor matematice, abstracte, față de spațiul morfologic vizibil. "Macrocosmosul este proiecția unei forme inteligibile pe un substrat sensibil" (id., p. 76), ceea ce ne poate conduce la asocierea teoriei lui Thom cu o formă de platonism (prin asemănarea concepției lui cu aceea sugerată de "mitul cavernei"). Un concept corelat celui
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
descrie locul omului în univers, pornind de la calitățile și rolurile sale. "Dumnezeu a făcut pe om inocent drept virtuos, lipsit de supărare, fără de grijă, luminat cu toată virtutea, încărcat cu toate bunătățile, ca o a doua lume, un microcosmos în macrocosmos, un alt înger închinător, compus, observatorul lumii văzute, inițiat în lumea spirituală, împăratul celor de pe pământ, condus de sus, pământesc și ceresc, vremelnic și nemuritor, văzut și spiritual, la mijloc între măreție și smerenie, același și duh și trup; duh
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
112. În continuarea ideii perfecțiunii teleologice a omului prin îndumnezeire sunt descrise două concepții fundamentale care vor domina perioada scolastică și Renașterea. Prima dintre acestea este reprezentată de relația ce există între om și lume ca relație între microcosmos și macrocosmos. Cosmosul se reflectă la nivelul uman sub forma unei imagini ca într-o oglindă. În această perspectivă, Bonaventura când realizează descrierea posibilităților de cunoaștere spunea că lumea numită macrocosmos se reflectă la nivelul sufletului sub forma unei "lumi mici" (minor
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ce există între om și lume ca relație între microcosmos și macrocosmos. Cosmosul se reflectă la nivelul uman sub forma unei imagini ca într-o oglindă. În această perspectivă, Bonaventura când realizează descrierea posibilităților de cunoaștere spunea că lumea numită macrocosmos se reflectă la nivelul sufletului sub forma unei "lumi mici" (minor mundus) potențată de capacitatea de cunoaștere 113. Această concepție este o interpretare de ordin secund a celei anterioare, în care omul era chipul lui Dumnezeu, dar de această dată
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
componentă a sufletului irațional în relație cu un obiect, sau o acțiune individuală, "zadarnică" a acestuia. Evoluția ulterioară a conceptului este dublată de ideile mistice ale naturii ca imagine în oglindă a divinității, iar omul ca microcosmos, este imagine a macrocosmosului divin, el devenind și imagine a divinității. De asemenea cunoașterea este reprezentată ca imagine în oglindă a divinității, ce poate fi mai mult sau mai puțin deformată. "Cele două trepte despre care s-a vorbit deja și care ne conduc
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]