665 matches
-
indirect prin intermediul ionului de calciu sau al proteinei G. Există și posibilitatea combinării mai multor mecanisme. Cuplajul direct cu canalul ionic are loc în cazul receptorilor ionotropi. Fixarea agonistului pe situsul receptorului antrenează o modificare a conformației alosterice a complexului macromolecular receptor-canal, ce determină deschiderea canalului ionic. Este cazul atât al receptorului colinergic nicotinic, cât și al receptorilor GABA (de tip A), glutamatului (de tip NMDA, AMPA, Kainat), glicinei și serotoninei (de tip 3). Cuplajul cu calciu se realizează cu ionii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
2006, s-au înregistrat creșteri la 275 produse și descreșteri la 121. Sporuri mai mari de producție au fost obținute în ramurile: prelucrarea cărnii și preparatelor din carne, producția produselor de panificație și patiserie, articole de îmbrăcăminte și încălțăminte, produse macromoleculare, echipamente electrice auto, piese de schimb pentru autovehicule, energie electrică. În luna ianuarie 2006, agenții economici cuprinși în observare au livrat și facturat produse, semifabricate și servicii cu caracter industrial în valoare de 516,4 de milioane lei (RON), din
Agenda2006-12-06-1-economic () [Corola-journal/Journalistic/284874_a_286203]
-
Pe baza legii lui Stokes se poate determina vâscozitatea dinamică a unui lichid vâscos. I.5.4.3. Vâscozitatea lichidelor nenewtoniene Lichidele care nu respectă legea lui Newton (I.13) se numesc lichide nenewtoniene. Lichide nenewtoniene sunt soluțiile coloidale și macromoleculare. Pentru aceste soluții coeficientul de vâscozitate dinamică nu mai este o mărime cnstantă, ca în legea lui Newton, ci depinde de concentrația particulelor dispersate, conform legii lui Einstein: unde este coeficientul de vâscozitate al mediului de dispersie, V volumul fazei
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
osmotică a unei soluții de hemoglobină ce conținea 80 grame de hemoglobină la un litru de soluție, la temperatura de 40C și a găsit o valoare de 0,026 atmosfere. Introducînd aceste valori în expresia (I.37) se găsește: Soluțiile macromoleculare nu respectă legea Van’t Hoff. In acest caz presiunea osmotică este dată de expresia: In (I.38) B este o constantă ce depinde de intensitatea forțelor de interacțiune dintre moleculele solventului și solvitului. Relația (I.38) se poate scrie
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de porțelan este o substanță gelatinoasă, brună, insolubilă în apă. Mai recent a luat amploare folosirea ca membrane a diferitelor tipuri de frite foarte subțiri, cu diametrul porilor de 0,7·10-6 m. Se folosesc și membrane de natură organică, macromoleculară, obținute din esteri ai celulozei (de exemplu, acetatul de celuloză) sau din alcool polivinilic etc. Primul material folosit la confecționarea membranelor semipermeabile a fost acetatul de celuloză, obținut în condiții speciale (celofan cu calități speciale). Ulterior s-au obținut și
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
dizolvare formează soluri, în care substanța dizolvată difuzează lent, care nu trec prin membrane semipermeabile și din care substanța dizolvată nu cristalizează. În lucrările lui Staudinger (1922) apare diferențierea clară între coloizii organici și cei anorganici. Coloizii organici sunt substanțe macromoleculare, cu dimensiunile macromoleculelor de ordinul 10-7 - 10 9 m; aceste dimensiuni coincid cu cele ale particulelor din coloizii anorganici (de exemplu coloizii de aur sau sulf), ceea ce explică proprietățile lor cinetice și optice asemănătoare. Împărțirea substanțelor în cristaloizi și coloizi
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
membranele utilizate în dializă. Presiunea propriu-zisă care se exercită asupra membranelor, sau presiunea osmotică, este mult mai mică la coloizii simpli liofobi decât la soluțiile micromoleculare, deoarece cu cât crește mărimea particulelor, cu atât scade numărul acestora. Numai soluțiile coloizilor macromoleculari (liofili) au o presiune osmotică anormală, ceea ce și permite diferențierea lor de coloizii simpli și de soluțiile micromoleculare. Perrin a generalizat teoria cinetico-moleculară și în cazul sistemelor coloidale. El a aplicat relația lui van’t Hoff - π = R·T·C
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
latentă. Aceste perioade se observă mai greu în procesul coagulării spontane și mult mai ușor la coagularea produsă sub acțiunea unor factori externi: forța gravitațională, forța centrifugă, adăugarea de electroliți străini etc. Coagularea lentă este caracteristică soluțiilor coloidale ale compușilor macromoleculari, unde perioada de timp a transformării este foarte mare și adesea nu se mai ajunge la coagularea evidentă. Coagularea vizibilă este caracteristică solurilor liofobe, la care perioada lentă este foarte scurtă; cele două faze se separă rapid. Procesul spontan de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de faza dispersă, spre deosebire de coloizii liofobi, la care este necesară prezența unor substanțe străine sistemului sau a unor fenomene secundare. După natura substanței dispersate, coloizii liofili se împart în mai multe categorii, dintre care două sunt cele mai importante: coloizii macromoleculari; coloizii de asociație. 2.7.1. Coloizii macromoleculari Sunt substanțe coloidale care reprezintă numai o singură clasă de compuși, fiind numiți și coloizi monofazici. Soluțiile de compuși macromoleculari sunt formate din molecule (particule moleculare), deși foarte mari în raport cu moleculele obișnuite
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
este necesară prezența unor substanțe străine sistemului sau a unor fenomene secundare. După natura substanței dispersate, coloizii liofili se împart în mai multe categorii, dintre care două sunt cele mai importante: coloizii macromoleculari; coloizii de asociație. 2.7.1. Coloizii macromoleculari Sunt substanțe coloidale care reprezintă numai o singură clasă de compuși, fiind numiți și coloizi monofazici. Soluțiile de compuși macromoleculari sunt formate din molecule (particule moleculare), deși foarte mari în raport cu moleculele obișnuite. Ele prezintă o stabilitate, chiar și termodinamică, mult
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
în mai multe categorii, dintre care două sunt cele mai importante: coloizii macromoleculari; coloizii de asociație. 2.7.1. Coloizii macromoleculari Sunt substanțe coloidale care reprezintă numai o singură clasă de compuși, fiind numiți și coloizi monofazici. Soluțiile de compuși macromoleculari sunt formate din molecule (particule moleculare), deși foarte mari în raport cu moleculele obișnuite. Ele prezintă o stabilitate, chiar și termodinamică, mult mai mare datorită creșterii entropiei de formare a macromoleculelor din micromoleculele respective. Prin urmare, soluțiile de compuși macromoleculari se pot
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de compuși macromoleculari sunt formate din molecule (particule moleculare), deși foarte mari în raport cu moleculele obișnuite. Ele prezintă o stabilitate, chiar și termodinamică, mult mai mare datorită creșterii entropiei de formare a macromoleculelor din micromoleculele respective. Prin urmare, soluțiile de compuși macromoleculari se pot obține în concentrații foarte mari și se formează în mod spontan printr-un proces de dispersie analog dizolvării. Deși pot fi separate prin dializă ca toți coloizii, aceste soluții pot fi supuse unei dialize oricât de prelungite fără
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
aspect diferit, având loc în masă, cu formare de geluri (gelifiere). Efectul Tyndall la coloizii liofili este mai puțin evident, la aceeași concentrație, ca la cei liofobi, iar migrarea electroforetică poate să dispară complet la unii coloizi ai unor compuși macromoleculari neutri, nepolari. În schimb, mișcarea browniană și difuzia termică au loc la fel de intens ca și la coloizii liofobi, iar activitatea capilară, presiunea osmotică și vâscozitatea pot lua valori mult mai mari, caracteristice soluțiilor de macromolecule. 152 2.7.1.1
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
În schimb, mișcarea browniană și difuzia termică au loc la fel de intens ca și la coloizii liofobi, iar activitatea capilară, presiunea osmotică și vâscozitatea pot lua valori mult mai mari, caracteristice soluțiilor de macromolecule. 152 2.7.1.1. Clasificarea coloizilor macromoleculari Pentru a explica diferitele comportări ale produșilor macromoleculari, Staudinger propune o clasificare a acestora după mai multe criterii: formă și mărime a) formă - coloizii cu particule de formă sferică (izometrică) se numesc sferocoloizi, iar cei cu particule de formă diversă
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
loc la fel de intens ca și la coloizii liofobi, iar activitatea capilară, presiunea osmotică și vâscozitatea pot lua valori mult mai mari, caracteristice soluțiilor de macromolecule. 152 2.7.1.1. Clasificarea coloizilor macromoleculari Pentru a explica diferitele comportări ale produșilor macromoleculari, Staudinger propune o clasificare a acestora după mai multe criterii: formă și mărime a) formă - coloizii cu particule de formă sferică (izometrică) se numesc sferocoloizi, iar cei cu particule de formă diversă, coloizi liniari. b) mărime - hemicoloizii au un grad
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
polimerizare mai mic decât 100, mezocoloizii au gradul de polimerizare cuprins între 100 și 1000, iar eucoloizii au acest parametru cu valori peste 1000. Macromoleculele au numai anumite dimensiuni medii, forma lor cea mai probabilă fiind cea de ghem. Ghemele macromoleculare pot fi la rândul lor strânse sub formă de particule izometrice (sferoidale) sau întinse sub formă de fibre. modul de înlănțuire al particulelor în macromoleculă după acest criteriu, avem molecule ramificate, liniare, împâslite prin punți de hidrogen între catene și
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
importantă de polimeri anorganici în care catena este formată din mai multe feluri de atomi. Aceștia sunt polimerii heterocatenari (de exemplu, cei ai acidului silicic sau silicaților), cel de-al doilea element fiind de obicei oxigenul. Dintre clasele de compuși macromoleculari organici, cele mai importante pentru proprietățile lor specifice, coloidale, sunt: a) polimerii neutri (nepolari, neionici) - ale căror proprietăți se datorează excusiv dimensiunilor macromoleculelor; b) polielectroliții - la acești compuși se manifestă proprietățile electrochimice și electrocapilare ale coloizilor liofili; c) polielectroliții (polimerii
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
colagenul, fibrinogenul, miozina etc.; acizii nucleici - polinucleotide, proteine cu fosfor; polimerii polifuncționali - poliesteri, polialcooli, poliacizi, poliamide etc. Formarea sau sinteza polimerilor înalți naturali are loc prin reacții catalizate de enzimele macroergice și fosfatice, iar în laborator și industrie, sinteza compușilor macromoleculari se efectuează prin mai multe metode, dintre care cele mai importante sunt polimerizarea în emulsie și polimerizarea în suspensie. Trebuie menționați, ca o clasă importantă de compuși macromoleculari, polimerii înalți elemento - organici, cum sunt polimerii silico - organici, de exemplu. Ei
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de enzimele macroergice și fosfatice, iar în laborator și industrie, sinteza compușilor macromoleculari se efectuează prin mai multe metode, dintre care cele mai importante sunt polimerizarea în emulsie și polimerizarea în suspensie. Trebuie menționați, ca o clasă importantă de compuși macromoleculari, polimerii înalți elemento - organici, cum sunt polimerii silico - organici, de exemplu. Ei provin din polimerizarea compușilor organo - silicici micromoleculari, precum sunt cei rezultați prin acțiunea compușilor organo - metalici cu magneziu, zinc etc. asupra halogenurilor de siliciu. În ceea ce privește polielectroliții coloidali, foarte
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
elemento - organici, cum sunt polimerii silico - organici, de exemplu. Ei provin din polimerizarea compușilor organo - silicici micromoleculari, precum sunt cei rezultați prin acțiunea compușilor organo - metalici cu magneziu, zinc etc. asupra halogenurilor de siliciu. În ceea ce privește polielectroliții coloidali, foarte mulți compuși macromoleculari au proprietatea de a disocia în mediile polare (în special în apă) în ioni de sarcini electrice de semn contrar. Acești electroliți macromoleculari, denumiți de J. Stauff polielectroliți, au însușiri comune electroliților dar și o serie de proprietăți specifice, coloidale
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
compușilor organo - metalici cu magneziu, zinc etc. asupra halogenurilor de siliciu. În ceea ce privește polielectroliții coloidali, foarte mulți compuși macromoleculari au proprietatea de a disocia în mediile polare (în special în apă) în ioni de sarcini electrice de semn contrar. Acești electroliți macromoleculari, denumiți de J. Stauff polielectroliți, au însușiri comune electroliților dar și o serie de proprietăți specifice, coloidale. Polielectroliții disociază după schema generală următoare: PiXi ↔ Pii + i X+ unde Pii este un ion macromolecular, numit macroion, iar X+ este un ion
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
sarcini electrice de semn contrar. Acești electroliți macromoleculari, denumiți de J. Stauff polielectroliți, au însușiri comune electroliților dar și o serie de proprietăți specifice, coloidale. Polielectroliții disociază după schema generală următoare: PiXi ↔ Pii + i X+ unde Pii este un ion macromolecular, numit macroion, iar X+ este un ion micromolecular numit contraion. Pentru că cel mai important contraion al polielecroliților este protonul, aceștia se împart în: donori de protoni (cu grupări - COOH, SO3H, PO4H etc.); acceptori de protoni (cu grupări - NH2, NH-, N
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
luminii, vâscozitatea și potențialul electrochimic. Toate aceste proprietăți generale ale coloizilor se manifestă într-un mod special la polielectroliți, datorită structurii și sarcinilor polielectrice. 154 2.7.1.2. Presiunea osmotică. Echilibrul de membrană Prin determinarea presiunii osmotice la compușii macromoleculari s-a observat că valoarea măsurată este mult mai mică decât cea calculată. Valorile sunt și mai mici atunci când macromolecula este un electrolit. Explicația acestor abateri a fost dată de Donnan, care a propus teoria echilibrului de membrană (echilibrul Donnan
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
diferite procese fiziologice care au loc în organismele vii, alcătuite dintr-un număr mare de membrane semipermeabile. Echilibrul de membrană se întâlnește și în unele procese tehnologice, ca dializa și ultrafiltrarea. 156 2.7.2. Coloizi de asociație Spre deosebire de compușii macromoleculari, coloizii de asociație sunt alcătuiți de obicei numai din molecule simple (micromolecule) legate între ele, care formează micele liofile, dar nu prin legături chimice principale (valențe), ci prin fenomenul fizico - chimic de asociere, datorat structurii chimice speciale a moleculelor care
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
exemplu de astfel de sistem este cel folosit în imprimarea fotografiilor pe sticlă. 173 3.2.2.2. Rășini Sunt izogeluri organice sau polimeri cu o structură compactă. Există rășini naturale (colofoniul, șerlacul, rășinile fosile, copalul, chihlimbarul etc.) și sintetice (macromoleculare). Procesul de formare a rășinilor se numește rezinificare și cuprinde o reacție chimică (oxidare, polimerizare, condensare) și un proces fizic de solidificare în stare rășinoasă. Au toate proprietățile coloidale ale gelurilor, cu excepția celor ce țin de porozitate și suprafață activă
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]