434 matches
-
veritabilă! ripostează în șoaptă chelnerul m-a costat trei sute. Nu zău?! rîde Lazăr. Ce Isus ai văzut, care să-și lase cucul expus cu atîta inocență privirii muritorilor și ce Marie dă copilului țîță cu atîta naturalețe, afară doar de "Madona cu perna verde", a lui Solario, dar nici aia nu-i icoană, că sfinții ar trebui să aibă aureolă. Exact! N-are aureolă! Să vezi ce-i fac neveste-mi! clatină din cap chelnerul. Stă seara și se închină ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
stătea la volan, uitându-se la mine într-un fel ciudat de formal, cu ochii mari, nesigură parcă de ceea ce făcuse să ne întâlnim. Fața ei frumușică, încununată de-o frunte lată, inteligentă, păstra expresia goală și placidă a unei madone dintr-o icoană a primei etape renascentiste, nedorind să accepte miracolul - sau coșmarul - ieșit din pântecele său. O străbătu doar o dată o emoție, când păru să mă vadă limpede pentru prima oară, și un rictus bizar îi schimonosi partea dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
picioarele de sub pătură. Tânărul doctor m-a împins înapoi, lovindu-mă cu palma peste piept. Surprins de iritarea din ochii săi, m-am întins nepăsător pe spate. Trupul înfășurat al mortului era ridicat de pe capota mașinii mele. Așezată ca o madonă dementă între portierele celei de-a doua ambulanțe, soția lui se uita în gol la traficul de seară. Rana din obrazul ei drept îi deforma încet fața pe măsură ce țesuturile învinețite se îmbibau cu propriul sânge. Eram deja conștient că grilajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Iolanda când pendula monumentală a casei Ster anunța ora unu. Doar o minune ne mai poate salva, Își spuse ea luând În acest fel o parte din riscurile pe care și le asumase Petru. Un Maglavit, un Lourdes sau o Madonă neagră de la Chestokova ne-ar fi de folos În acest caz. Să accepți o Înfrângere ca pe o victorie pe dos nu era genul ei. Notabil era doar faptul că răceala, dacă nu chiar ostilitatea ei față de Petru trecea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a tuturor maeștrilor italieni ai perspectivei. O să orbești? Domnul rănește pe cine iubește. Piero de la Francesca a murit orb și cu ce privire limpede a pictat-o pe Fecioara cu ou de struț; în ce lumină a așezat-o pe Madona Sinigaglia. Degas a fost și el caecus orbit de efecte de culoare, speriat de plein-air. Și Grigorescu? El n-a... Dar poate că nici n-o să se întîmple asta. Cuprins de Marea Lene a Sătulului, Tano doarme, cu pîntecul mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu duhul și caraghioși: Mai mângâie, Luceafăr bun, / Iubirea mea în tihnă, / Căci în raza ta de nea / Eu îmi găsesc odihnă. // Dar, vai, nici bine n-a vorbit, / Și iat-o în răceală, / Cu fața palidă nespus / Ca de madonă goală. // Căci a vorbi nu te descarci / De oful ce te doare? / Și stingi acel foc de dor / Ce arde-atât de tare? // Și apoi, blând, Luceafărul / Privind Luna în fală, / În ochi i s-a răsfrânt acum / A ei
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de mulțumire că ei scăpaseră, la Mănăstirea Maria Einsiedeln din Elveția. Dar cei care se sta biliseră la Gros smaitingen (Moftinu Mare) nu aveau nevoie să se mai deplaseze nicăieri, cîtă vreme aduseseră cu ei sta tuia din lemn a Madonei cu Pruncul, aflată și azi În biserica satului. Le fusese dăruită, ca să-i ocrotească În purcesul lor spre răsărit, de parohia din Weingarten unde se Înalță cea mai mare și mai frumoasă, așa se spune, biserică În stil ba roc
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
am văzut nenumărate tablouri cu oameni care citesc cărți. Dar, după câte-mi dau seama, nici măcar unul nu arăta litere adevărate. Paginile cărților deschise erau albe sau umbrite în albăstrui și cenușiu și complet lipsite de semne. Aș putea pomeni Madona familiei Pesaro, de Tizian, pictura lui Caravaggio cu evanghelistul Matei, Ingrid citind Aspenström, de Bertil Almlöf, Comitetul de conducere al azilului de săraci de Franz Hals. Sau pictura lui Zorn Regina Sophia cu Biblia. Ori Femeie în costum de baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
femeia devine cheia unei psihologii a palmaresului, caz în care se întîmplă ceva cu adevărat mirabil, și anume ca, în virtutea unei alegeri simbolice, femeia să fie aleasă drept ținta supremă a trofeelor cîștigate. În acest caz, luptele sunt purtate în numele madonei lăuntrice și toți laurii trebuie să fie aduși plocon la picioarele ei. În fine, ultima categorie, fatal frivolă în comparație cu primele două, e cea a iubrii curtenești. Tipul acesta apare în urma erodării autorității ecleziatice și aristocratice. Constrîngerile se îmblînzesc, rigoarea se
Între cavaleri și trubaduri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7469_a_8794]
-
priviri spre Venus răsărind din scoică, de pe reproducerea de pe peretele vagonului, spre Apollo și Moise și spre toți Zeii ce ni-i propunea Renașterea, și unde este... de unde se trage acest bătrân țicnit, - el și sora lui fecundă, Diana Efasina, madona păgână, cu triplul ei șir de mamele, cele trei șiraguri de țâțe mari ieșind din piept, și mai mici din brațe, din mamelele turtite cu lei, cu țapi, tauri și albine pe corp luându-și zborul... * Deocamdată, abia am coborât
Linia a cincea... (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7478_a_8803]
-
sa, instalate, confortabil, în vehiculul erosului. Un erotism sudic (există și unul "nordic"? Da, s-ar zice, citind, măcar, pe Ibsen, Kierkegaard, Strindberg și "neguroșii" germani) irigă toate narațiunile lui Val Gheorghiu; femeile sînt aprige și "trăpașe", chiar și fantasmele (Madona cu gîtul lung) au ceva din erotismul sudic al sirenelor care încearcă să-l oprească din drum pe noul Ulysses. Uneori, povestea e simplă: o fată miroase a fată și un băiat miroase a băiat (Pepa, în curte). De cele mai multe
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
sculptura cu un iconoclasm sui-generis. Prima treaptă a acestui proces este transferul, adaptarea stilistică, preluarea aproape mecanică a viziunii din pictura bizantină. Asemenea lui Mestrovici, un alt exponent al climatului oriental-ortodox, chiar dacă el era de origine croată, Paciurea încearcă, în Madona Stolojan, hieratizarea sculpturii prin adaptarea în relief a drapajului din pictură și prin stingerea caracterelor individuale într-o anumită tipologie abstractă. Cum o asemenea tentativă nu putea fi dusă prea departe din pricina riscului major al eșuării în rețetă, sculptorul încearcă
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6603_a_7928]
-
tot ceea ce în sculptura clasică occidentală este consecința directă sau mediată a unei viziuni anatomice, în statuarul Doinei Lie devine geometrie sacră și reper hieratic. Însă ea nu este interesată nici de experiența bizantinizantă a lui Mestrovic sau Paciurea, din Madona Stolojan, de exemplu, de a transpune drapajul bidimensional în volumetria sculpturii, după cum nici experiența brâncușiană din Rugăciuneanu i se pare potrivită, factura bizantină a sculpturii Doinei Lie definindu-se nu prin relație cu modele exterioare, ci mai curînd intrinsec, prin
Doina Lie, o schiță de portret (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6471_a_7796]
-
călugărițe poloneze, Faustina Kowalska. Prea multe noduri, pentru a fi-ntâmplătoare. Primul reper fundamental, jertfă mereu înnoita. Katin. Un alt reper, urmând logică celor spuse, este citadela credinței creștine, sanctuarul marian de la Czestochowa, unde se păstrează și iradiază iubire maternă Madona Neagră, icoana protectoare a Poloniei. Biserică nu au distrus-o nici războaiele, nici ocupația din cel de al Doilea Război, nici jafurile, nici persecuțiile ultimului secol, dar obrajii Maicii Domnului au două dare adânci, urme de sabie, poate, de la năvălitorii
Katin, Czestochowa, Gdansk by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6367_a_7692]
-
cu un iconoclasm sui generis. Prima treaptă a acestui proces este transferul, adaptarea stilistică, preluarea aproape mecanică a viziunii din pictura bizantină. Asemenea lui Mestrovici, un alt exponent al climatului oriental-ortodox, chiar dacă el era de origine croată, Paciurea încearcă, în Madona Stolojan, hieratizarea sculpturii prin adaptarea în relief a drapajului din pictură și prin stingerea caracterelor individuale într-o anumită tipologie abstractă. Cum o asemenea tentativă nu putea fi dusă prea departe din pricina riscului major al eșuării în rețetă, sculptorul încearcă
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6393_a_7718]
-
o frumusețe cumva înafara vremii (pe atunci, fetele voiau să semene cu Janis Joplin ori cu Joan Baez, imitând stilul vestimentar al hippioatelor de dincolo de Ocean.) Mi-au rămas în minte trăsăturile fin conturate, delicate și sobre ale chipului de madonă botticelliană. Reținută, parcă nedornică să se amestece cu noi ceilalți, „plebei” și „gregari”, trăia într-un univers al ei, suspendată într-un timp ce nu părea să aibă vreo legătură cu lumpenizata lume comunistă. Nu știu dacă era înrudită sau
Cum se scrântesc intelectualii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4726_a_6051]
-
o enumerare minuțioasă care sfîrșește prin a descuraja cititorul. În acest sens, efectul volumului nu e propedeutic, ci prohibitiv: îți taie pofta de a mai cocheta cu găsirea iubirii, rămînînd să te mulțumești cu succedaneele ei. Gualterius, renunțînd la icoana madonei visate, ori se călugărește ori se tocmește mercenar. Iubirea e un sentiment pe care sîntem condamnați să-l trăim în forma lui vicariantă, apelînd la înlocuitori și surogate: o aventură azi, o escapadă mîine, o dezamăgire poimîine, și mereu certitudinea
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
o natură statică de Braque (aflată în arhiva Nataliei Sadoveanu, soția pictorului). Se pare că Miti a avut o prețuire deosebită pentru pictorul francez. Alături de această reproducere ce împodobea atelierul artistului se afla și o reproducere în culori după o madonă prerafaelită. În fine, pe etajera din fotografia făcută la Paris în 1929, se disting mai multe reproduceri după autoportretele lui Cézanne, cel cu pălărie ieșind în mod deosebit în evidență. Sunt toate acestea posibile repere ale personalității unui artist. De pe urma
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
Daniel Corbu Începusem să mor. Muream încet în fiecare zi, în fiecare oră, în fiecare secundă. Consultam tomurile sănătății și ale bolilor lumii zeci de tratate ale trecerii cărți despre regi glorioși gladiatori, cruciați, castelani și celebre madone, șamani, zoroaștri, exploratori, prinți ai curajului și papi intermediari ai Bunului Dumnezeu și din fiecare se înălța ca un abur abia perceptibil revoltătorul firesc așa cum din adâncul materiei nimicul. Începusem să mor vizibil. Îmi spuneau iubitele prietenii vecinii: Tu nu
Topirea (Începusem să mor prea devreme) by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/2959_a_4284]
-
spiritualitate/respiri tualizare a Sinelui, ca restaurare a SINEI COSMICE!), estomparea cât mai „dureros de dulce”, a „sexului” vulgar și atât de vinovat de căderea și numai căderea ființei de sorginte umano-divină: „Amor, te chem mereu să-mi fii aproape!/Madonei mele cere-i îndurare!/ Pe unde-mi ești? Absența ei mă doare!/ Strecoară-i-te-n sânge și în pleoape!/ Tu, sol al vieții mele trecătoare,/ Cu trupul minții foșnitor pe ape,/ Dă jos armura genelor, să scape/De trudnica ivire călătoare!/ Umil
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
notă stîngace sălta tremurînd ca o umbră ce se mișcă fantastică într-o alee umbrită de tei negri în noapte. Noapte de vară! [•••] Și coardele spuseră prelung și trist povestea înainte. O notă suavă se înălța lină ca o față de madonă melancolică într-un templu curios. Grădina era un templu și madona avea ochi mari și visători, iar părul îi cădea peste umeri ca o mantie regală. O, notele triste, o, madonă părăsită, o, cîntecul uitat!" (Cîntec uitat). „Nopți împovărătoare, nopți
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
într-o alee umbrită de tei negri în noapte. Noapte de vară! [•••] Și coardele spuseră prelung și trist povestea înainte. O notă suavă se înălța lină ca o față de madonă melancolică într-un templu curios. Grădina era un templu și madona avea ochi mari și visători, iar părul îi cădea peste umeri ca o mantie regală. O, notele triste, o, madonă părăsită, o, cîntecul uitat!" (Cîntec uitat). „Nopți împovărătoare, nopți de vară monotonă și lungă! Ce trist vă port în suflet
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
O notă suavă se înălța lină ca o față de madonă melancolică într-un templu curios. Grădina era un templu și madona avea ochi mari și visători, iar părul îi cădea peste umeri ca o mantie regală. O, notele triste, o, madonă părăsită, o, cîntecul uitat!" (Cîntec uitat). „Nopți împovărătoare, nopți de vară monotonă și lungă! Ce trist vă port în suflet în ceasuri de singuratecă rătăcire, cînd visul cade spre amurgurile tragice în cari se cufundară iubirile mele ca un tezaur
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
de compliment, nu știu cum mi-a venit, "Je me méfie d^un visage sans traits, sans lignes, comme d^une visičre vide, sans visage". Surâde și închide ochii. Cred că a ațipit puțin. Poate doar mă pândește. La capul patului o madonă modernă, la care nu-ți vine să te-nchini. Un alt tablou - uite că-i fac inventarul, simt că mă urmărește, poate are acea a doua pleoapă a câinilor care văd, dormind - un tablou ciudat, un spate de bărbat, decupat
O vizită la Dino Buzzati by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10278_a_11603]
-
ca pe un înger decăzut, iar actul acela pur, al formării androginului primordial, o mare mizerie: ,, Dai la porci mărgaritare’’, așa ziceam în gând... Și totuși Bazil mă păstrase o fragilă lăcrămioară, o distinsă frezie, o singuratică dalie, o mică madonă...o căprioară, o fată nefemeie ... Îl cunoscusem pe Victor la 18 ani când am încercat prima oară să întru la filosofie, în București, Victor era vărul meu de gradul doi, și pentru că urma să se căsătorească, avea o iubită splendidă
ROMANUL DIANEI -CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384767_a_386096]