198 matches
-
fiecare dintre noi s-a refugiat la câte un membru al familiei. Părinții mei au luat copilașul, eu m am instalat la o mătușă și Vlad la tatăl lui, care urma să fie și el evacuat și mutat într-o magherniță de lângă Gara de Nord, unde avea să moară într-o neagră mizerie, după trei ani. Minunatul bloc în care ocupase un etaj întreg avea să fie distrus de Revoluția din 1989, fiind 35 situat alături de Radiodifuziunea Română, care urma să se construiască
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
fac un „schimb“, singura formă de mutare în acele timpuri. Vreme de ani de zile, păstrând această iluzie, am căutat cu îndârjire, am vizitat camere la nesfârșit, unele mai ciudate ca altele, în poduri, subsoluri, funduri de curte, mansarde sau maghernițe, căci toți cei ce voiau să se mute, pe atunci, erau mai prost instalați decât noi. Cei care aveau camere ca lumea se agățau de ele. Povestea asta de schimb de locuință, iluzia asta, a fost una dintre obsesiile mele
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
spate, cu chipul tăiat într-un fildeș uzat și gălbui, ochii mijiți, perii rari ai bărbiei împletiți într-o bărbuță subțire ca lama unui cuțit. Ea examinează rochiile chinezești, cu gulere mici, montante, atârnate de tavanul stând să cadă al magherniței, și în cele din urmă alege una. Nu este măsura dumneavoastră", behăie acru maestrul Wang. "Pe care s-o iau atunci?" Nu am măsura dumneavoastră. Nu există măsura dumneavoastră." "Mă mir. Măsura mea este cea mai obișnuită la femei. La
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a acestor activități care preiau rivalitățile rezidențiale dintre marile familii înstărite. La Défense, cartier al afacerilor de lux, a datorat intervenției statului posibilitatea de a se instala pe terenurile ocupate de ateliere, antrepozite, pavilioane, chiar și de cîteva loturi de maghernițe, și de a face una cu pămîntul aceste construcții lipsite de valoare. Nu mai ținem cont aici de coexistența forțată cu o municipalitate devenită comunistă din 1935, Nanterre. Astfel, la nivelul perifericului și al vechilor fortificații Thiers, poarta Maillot marchează
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
725 000 de locuitori într-o jumătate de secol este paralelă cu o ameliorare a condițiilor de locuit și cu o scădere a densității rezidențiale. Lipsa de confort de după război Hemoragia demografică nu este deci negativă: la Eliberare, existau numeroase maghernițe, iar suprapopularea era la ordinea zilei. Chiar și în 1954, 180 000 de locuințe (16 %) aveau apa "în afara locuinței, dar la etaj", 30 000 (3 %) aveau "apa în curte", iar 2 800 trebuiau să meargă după "apă altundeva (cișmea, fîntînă
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
pădurilor Bois de Boulogne și Vincennes și cea a cîmpului de manevră din Issy-les-Moulineaux au modificat această frontieră. Fortificațiile erau locul de desfășurare a picnicurilor și siestelor familiilor de muncitori. De pe fortificații, privirea descoperea cu uluire un întins cartier de maghernițe dispuse inelar în zona non aedificandi impusă, în fața bastioanelor, de necesitatea conservării unghiurilor de tragere. Largă de 250 metri, "zona", un alt termen evocator pentru parizienii epocii, tolera prezența unor construcții cu caracter precar, care puteau fi demolate în cazul
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
-mi paseze mie afacerea, ei mulțumindu-se să asiste. După ce am cerut unui servitor să aducă o tunică curată, ceva de-ale gurii și vin, ne-am îndreptat spre casa cămătarului. Donatistul era legat de o scară rezemată de zidul magherniței. Era un african puțin mai oacheș decât mine, un egiptean din sud cu o înfățișare frumoasă, cu păr lung negru, îmbrăcat într-o tunică din material bun și închis la culoare. Ochii îi erau vii și inteligenți, dar privirea i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
seama măcar, ultima oară am citit-o în picioare. A doua zi m-am întors să-l caut pe necunoscut. În schimb, am dat de o odaie înecată în praf și pustie. Atunci am întrebat un cizmar care-și avea maghernița în apropiere dacă văzuse pe cineva. Mi-a răspuns că a văzut cu o zi în urmă un individ cam zdrențăros cu o desagă în spinare. - Fie ca Regele cerurilor să mă ierte, domnule. A intrat în casa aceea părăsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că nu vorbise serios. Și-n plus, erau prea ocupați chiar și pentru un drum la Vegas. Îi răspunse că se vor căsători, poate, într-o zi, dar asta cu siguranță nu avea să se întâmple într-un fund de magherniță de prost-gust. Dacă se căsătoreau, atunci când asta avea să se întâmple, îl anunță cu seriozitate, avea să aibă grijă să fie evenimentul anului și să se desfășoare undeva unde cuvântul vulgaritate nici nu se inventase. S-au amuzat pe seama asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
sedus; și dacă stomacul e destul de îngăduitor pentru a suporta fără să se revolte felurile zdrobitoare și acre ale bucătăriei locale, pare că nu te afli prea departe de Paris. Dar când ieși și îți arunci privirile asupra mulțimii de maghernițe amărâte unde zac atâtea familii sărace, adăpostite prost, culcate pe pământul gol și decimate de febră; când mergi pe străzile acestea întortocheate unde dai la fiecare pas peste o râpă; când te lovești de grămezi de ziduri surpate, de zăplazuri
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
paradisul românilor, de acord; dar, să o recunoaștem, infernul e și el prea aproape. Vom reveni asupra acestor contraste. Vara, Bucureștiul apare sub un chip mai avantajos. Cete de arbori vânjoși cresc peste tot și ascund sub frunzișul lor verde maghernițele cele mai sărace, zăplazurile vechi. Dacă privim panorama Bucureștiului de pe vârful dealurilor care mărginesc malurile Dâmboviței sau din înaltul turnului de observație al pompierilor, orașul oriental se desfășoară ca o grădină nemăsurată, în care cupolele templelor ortodoxe ar putea fi
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
posacă și veștejită cată în jos; locuința sa nu merită nici numele de colibă, nici pe cel de bordei; ce denumire poate fi dată acestor cocioabe infecte? Bisericile înseși, atât de cochete în Valahia, nu sunt aici decât niște triste maghernițe. Țăranul valah e departe de a fi fericit, dar e de o sută de ori mai puțin de plâns decât bieții oameni din valea Bârladului. Fie ca vorbele spuse aici să nu fie luate drept declamație zadarnică și să ni
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de sistematizare ce viza, în special, casele vechi care "stricau" aspectul orașelor comuniste. Iliescu, la Iași, a chemat specialiști, a organizat comandamente. S. B.: Acțiunea a pregătit și terenul Institutului Politehnic, căci vechea albie a Bahluiului era mărginită numai de maghernițe. Ca să nu mai spunem că avea și o ansă. D. T.: Acolo fuseseră și inundații. Era o băltoacă. Gafițanu a spus că nu a putut intra în Politehnică deoarece era apa până la genunchi. S. B.: Ei au fost nevoiți să
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
de tip mondo cane atunci când relevă un pitoresc mizerabilism de ghetou cu maidanezi tolăniți decorativ pe taluzuri, cu blocuri leproase, cu vernisajul de rufe pe frânghie, cu mașini Dacia prăfuite ca niște cutii de conserve ruginite, cu peisaje dezolante de maghernițe ale unei Românii privite prin fereastra unei pagini de ziar de scandal. Neîndoielnic că toate aceste lucruri se regăsesc în peisajul (sub)urban românesc, însă regizorul le utilizează ca exemplu al unei lumi în care căruța cu cai nu a
Blândețea mării by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6038_a_7363]
-
din anii 1980, extrem de semnificativă pentru caracterul acultural al regimului comunist. Într-o zi, Ceaușescu ar fi trecut prin fața unei case de pe strada Ștefan cel Mare, astăzi, Iancu de Hunedoara, din apropierea Pieței Victoria, și ar fi întrebat: „Ce e cu maghernița asta?” I s-a răspuns că e casa lui Iorga. „Dați-i niște bani ăstuia și până luni (casa) să nu mai fie.” Caracter acultural și, în fond, antinațional, care domină și în regimul actual mentalitatea edililor, fie și din
Bucureștii de altădată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4135_a_5460]
-
cântecul "Bal perdu". Aveam, pentru vecie, douăzeci de ani. Eram ridicol și nebun de fericire. Eram nebun de iubire, și era bine, "era minunat, minunat", ca în romanțele de mahala. Un vis cu trei părți Sunt într-un soi de magherniță, un hotel în care totul e murdar, livid, dărăpănat. Cum am ajuns aici? Ușa abia se ține într-o balama. Întreb unde e toaleta: sunt îndrumat de-a lungul unor încăperi joase, afumate, în care inși grosolani beau și joacă
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
în fundul unui maidan. Nu vreau să rămân aici, cu cei doi patroni cu fețe roșii, cu cărnuri puhave. Ies afară, e noapte, autobuzele nu mai circulă, caut o cabină telefonică, dar nu știu unde mă aflu... Mă trezesc. Visul continuă: am părăsit maghernița. Îi fac o vizită lui Hélčne care locuiește alături. - Cum să mă prezint? Un vechi prieten? - Nu spune nimic! Apare soțul. Se uită la mine și întreabă: - Asta cine e? - Trecea pe-aici, l-am invitat la cină. Soțul mormăie
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
am invitat la cină. Soțul mormăie și nu-mi întinde mâna. Apar mereu alți oameni, nimeni nu mă bagă în seamă. Mă trezesc. Este o dimineață senină. Sunt însoțit de un cuplu tânăr, mă ajută să-mi caut bagajele în magherniță. Patronii sunt două femei cumsecade, clienții niște cheflii binevoitori. Pe frontonul hanului e mâzgălit: Nu suntem bogați, dar lumea rămâne la noi." - Cât am de plată? - Nu vă mai pun la socoteală ziua de azi. Să zicem cincizeci de franci
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
plată? - Nu vă mai pun la socoteală ziua de azi. Să zicem cincizeci de franci! Mi-e rușine că i-am vorbit de rău pe oamenii ăștia. Mă trezesc din nou. Trecând de la un vis la altul, n-am părăsit maghernița, dar am trecut din universul nopții la cel al soarelui matinal. 23 august 2001 Incomparabila Emma Emma e viața mea. Vorbim îndelung, dimineața și seara, și tot am impresia că nu i-am spus esențialul. Îmi citește însemnările, o interesează
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
estetică are și un background etic), prozatoarea se dovedește interesată de revelarea petelor de lumină, a oazelor de umanitate dintr-un univers al întunericului moral și al dezumanizării. Antoniu și Kawabata sunt doi cloșarzi care împart de cinci ani aceeași magherniță improvizată dintr-un ghetou de la marginea Bucureștiului. În acest cartier sumbru cu un singur bloc (devastat și el, o relicvă sinistră a comunismului și un bastion al mizeriei locului), în care - culmea cinismului - primăria trasase străzi și numerotase casele, locuiesc
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
pus mereu în situația să se apere. Dar să revin la Perpessicius. Liceul l-a făcut la „Bălcescu” , între 1902 și 1910, perioadă în care mai fuseseră elevi acolo Bazil Munteanu, Mihail Celarianu (poetul simbolist), poetul Leon Feraru (cel cu Maghernița veche), Vasile Băncilă, Cezar Papacostea (clasicistul). Debutul literar al lui Perpessicius s-a petrecut tot la Brăila, în 1911, cu o schiță care i-a apărut în revista „Flori de câmp”. Student la București, profesor apoi de liceu la Arad
Perpessicius și Brăila by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5523_a_6848]
-
Cristian Teodorescu Dacă vreun nefericit își ridică o magherniță prin vreo mahala a Bucureștiului, primăria de sector își încordează mușchii și vine să-l demoleze. Nu contează că amărîtul rămîne cu copiii pe drumuri. Strică estetica orașului și n-are nici autorizație de construcție! Aferim, aș zice. Interesul orașului
Prioritățile edililor Capitalei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15439_a_16764]
-
mai avea decît pozele. Cum de mai au somn Crin Halaicu și Viorel Lis cînd știu că au pierdut 8 ani atît de prețioși? Și cum de nu-și dă seama guralivul Traian Băsescu de această urgență a urgențelor? Dărîmăm maghernițe, operațiuni la care se bulucește presa ca la Maglavid, dar nu punem la pămînt nici măcar una dintre clădirile construite hoțește în acești ani. Ne pricepem să mulgem Bucureștiul și de sînge, dar n-avem nici măcar cinismul de a ne întreba
Prioritățile edililor Capitalei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15439_a_16764]
-
pe hîrtie/ spre a auzi cum face Ham! Ham!/ și geamul e/ atît de transparent, domnilor/ că văd prin el/ chipul tatălui meu/ ce-ar fi putut muri într-o mină de plumb/ sau la Canal/ și nu într-o maghernița/ putînd a gaz" (Două canine). E cultivata și un alt fel de metamorfoza, inca și mai insidioasa: obiectele se transformă în obiecte, în duhul unui absurd intraobiectual. Viață este așadar complet evacuată din acest univers al lucrurilor pentru lucruri, în
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
a nu tulbura somnul femeii. Fulgerat, căzu apoi cu capul în pernă, ca un pietroi aruncat la fundul mării. Se trezi într-o gălăgie infernală: - Dormi, lighioană, dormi, Cristoșii și sfeștania mă-tii de muscal. Ce caut eu goală în maghernița asta?... Pantofi să te faci, bolșevicule! (Fragment de roman)
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]