102 matches
-
împrejurări fac cu putință o deznaționalizare organică. Dar cu sila, cu zorul, cu impunerea, nicicând; cel puțin noi nu știm nici un caz în istorie. Vorba cîntecului: Dor de zor nu se știe pe la noi. În Ardeal chiar, cine s-au maghiarizat? Nobilimea, cea de nimenea silită, cetățenii liberi în toate celea, oamenii cari aveau cea mai multă posibilitate de-a vorbi și a se purta cum doreau. Sigur e că siluirea deșteaptă o rezistență înzecită și că trezirea naționalităților datează din
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
dup-aia le-o dat drumul, da’ a fost ca o lecție pentru ei, să spun așa..., că n-aveau motiv să-i aresteze. Și stând cu ei În celulă, să nasc diferite discuții... Între ei era unu’ care se maghiarizase, da’ era de origine română: Bonea Îl chema. Ăsta era atâta de pornit Împotriva românilor și-așa de urât vorbea despre ei, că nu-mi puteam imagina cum se poate... Ăilalți erau unguri, da’ erau mai toleranți, mai cumsecade, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu are vina falsei direcțiuni a spiritului său. Vina acestei direcțiuni o au descreierații lor de magnați, a căror vanitate i făcea să creadă cumcă în această țară, ce e mai mult a noastră decât a lor, ei vor putea maghiariza până și pietrele. Magnați cari și-ncepeau viața cu scrieri fanatice și esaltate, spre a o sfârși în vreo casă de nebuni ori în drojdiele vițielor beției și ale desfrînărei; copii bătrâni ce pătează părul lor cel alb cu tot
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
1891 și septembrie 1892 și bilunar odată cu numărul 10/1892 până în decembrie 1898. În perioadele octombrie 1894 - decembrie 1895 și ianuarie 1897 - decembrie 1898 publicația e scrisă integral în ungurește, cu subtitlul „Magyar-román szemle” și cu numele redactorului-editor, Grigoriu Moldovan, maghiarizat: Moldován Gergely; în 1896 revine la limba română, dar conținutul este de interes exclusiv maghiar. În fiecare an ultimul număr publică sumarul general al revistei, materialele fiind riguros repartizate în opt secțiuni: „Scrieri politico-sociale”, „Lingvistică”, „Istorie”, „Beletristică”, „Literatură”, „D-ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]
-
Ne-ar contrazice oricine are cunoștințe de lingvistică.Dacă fabricăm toponime fără nici un suport științific, nu numai că nu putem fi credibili, dar cădem și În ridicol, suntem suspectați de diletantism. Că ungurii au schimbat multe toponime sau le-au maghiarizat pe altele, când au venit În Ardeal este cunoscut.Noi cei de acum , români sau maghiari nu suntem vinovați pentru aceste fapte și nici nu putem schimba aceste toponime intrate În conștiința atâtor generații. Aș fi fericit dacă alții, după
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
lucrarea Românii din Covasna și Harghita, apărută la Editura Grai Românesc din Miercurea Ciuc, autori Ioan Lăcătușu, Vasile Lechințan și Violeta Pătrunjel, datează din anul 1768. În 1816 sălașul Gălăuțaș - Galotzas aparținea comunei Toplița. Denumirile suferă mici modificări, dar toate sunt maghiarizate: 1768 Gálocas, 1816 Găloțaș. Având acum șapte cătune, Îndepărtate mai mult sau mai puțin de centru: Dealul Armanului, Părăul Gălăuțașului, Nuțeni, Plopiș, Preluca, Zăpode și Toleșeni, comuna este străjuită de Munții Giurgeului și Gurghiului și se Învecinează cu localitatea Sărmaș
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
un Învățător, Bela, care foarte rar dădea pe la școală. De altfel pentru instruirea vlăstarelor români nu se depunea prea mult zel. În procesul de maghiarizare s-a ajuns până acolo Încât cei care purtau nume de familie mai ușor de maghiarizat, ca: Suciu, Colcer, Copoț, Vaidaș și altele, să fie considerați maghiari ale căror nume fuseseră românizate forțat În perioada interbelică. Aceștia, spuneau autoritățile maghiare, trebuie să Învețe la școală În limba maghiară. Rezultatul a fost că aceștia nu s-au
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
erau nefamiliarizați încă cu situația ei internă, concludent era faptul că zvonurile lansate nu proveneau decât din surse maghiare. Chiar și atunci când un ofițer german lansa vreo știre falsă și aceasta provenea din sursele agenților maghiari, mulți racolați dintre șvabii maghiarizați din Banat, ce le răspândea în acel moment, faptul se petrecea „în așa fel încât să corespundă planurilor urmărite de Budapesta”. Pentru a provoca reacții dure din partea populației majoritare contra celei minoritare, maghiare, agenți și oficine ale Budapestei foloseau trucuri
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
nu s-au oprit decât dincolo de Dunăre. Matei Corvin l-a înnobilat pe bătrân și i-a dat ca feudă ținutul de pe toată valea Gălzii, iar pe cei doi fii ai bătrânului i-a luat la Buda-Pesta unde s-au maghiarizat; au devenit Kemeny, iar urmașii lor au construit pe acel domeniu castelul Kemeny, uitându-și obârșia românească. Castelul, atacat și ars în parte de unul din fiii lui Horia, fiind unul din centrele de rezistență maghiară, refăcut încă de două
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dup-aia le-o’ dat drumul, da’ a fost ca o lecție pentru ei, să spun așa... că n-aveau motiv să-i aresteze. Și stând cu ei în celulă, să nasc diferite discuții... Între ei era unu’ care se maghiarizase, da’ era de origine română: Bonea, îl chema. ăsta era atâta de pornit împotriva românilor, și-așa de urât vorbea despre ei, că nu-mi puteam imagina cum se poate... ăilalți erau unguri, da’ erau mai toleranți, mai cumsecade, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
precum măsurătorile antropometrice ale pilozității sau ale oaselor, erau mult mai flexibile și susceptibile atât de variație, cât și de a fi contestate de cei gata să respingă autenticitatea identității etnice românești a secuilor. Râmneanțu susținea că secuii fuseseră puternic maghiarizați de către conducătorii unguri din Evul Mediu și, de aceea, se indentificau lingvistic, cultural și etnic cu populația de etnie maghiară. Pentru Râmneanțu, acesta era exemplul perfect pentru a demonstra cum era posibil ca un grup să pară detașat de etnia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
Ceea ce nu-i puțin" (art. Mihai Eminescu sau George Marchiș?, Tribuna, nr. 10, 10 martie, 1988, p. 4). B. Întâlniri (posibile) cu sătmăreni 1. Ioan Silviu SĂLĂGEANU În presa vremii apare ortografiat Selagianu, Selagian 19; în actele oficiale a fost maghiarizat: Szilaghi. S-a născut la 25 dec. 1836 în localitatea Irina (în Enciclopedia lui L. Predescu anul nașterii e 1834). Parcurge treptele învățământului în Irina, Satu Mare, Beiuș. Teologia la Oradea și studii superioare la Berlin. La Univ. din Pesta se
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de preot (potrivit opiniei lui Silviu Dragomir), fie pe cea de avocat (după cum afirmă Ioan Lupaș), și se numea Alkosály Farkas Tamás XE "Tamás" , credincios al Bisericii Unitariene. Mama Johannei, pe nume Ioana Boer, era de origine românească, dar se maghiarizase cu timpul, fiind de confesiune romano-catolică. Potrivit datinei, Háni va fi botezată, de asemenea, În religia mamei sale. Tânăra se născuse prin 1834 (era cu zece ani mai jună decât Iancu XE "Iancu" ), așa că În 1849, de când aveau cunoștință un
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
influență a comunităților minoritare, la restrângerea cât mai eficientă a funcționării sistemului de instituții necesar reproducerii identității. În al doilea rând, se urmărea disimilarea unor grupuri de la periferia comunității maghiare, pentru a le despărți de aceasta (evrei, șvabi din Satu-Mare - maghiarizați parțial, și în cazuri extreme, secui) și pentru întărirea poziției statului națiune în toate domeniile vieții. În numele acestui deziderat, statul român a abandonat practic, până la sfârșitul anilor douăzeci, învățământul minoritar maghiar: conlucrarea confesiunilor istorice maghiare (romano- catolică, reformată și unitariană
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
alt front al salvării "sufletelor rătăcite" a fost maghiarizarea numelor. Aceasta insemna o identificare definitivă cu națiunea ungară, și, mai rar, recâștigarea identității, deseori pierdute, în mod abuziv, sub guvernare română. În Transilvania de Nord, aproximativ 1600 de persoane își maghiarizau anual numele. Ceea ce, exceptând o anumită nevoie sufletească sau presiunea mediului, se putea datora și unei cauze foarte practice, existențiale. În decursul permanentelor consemnări de date, efectuate în mod repetat de funcționarii publici români, prefectul de Cluj a conchis: "Apartenența
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
masiva populație majoritară și pe lângă una sau mai multe minorități bine conturate, și o categorie - restrânsă - de indivizi aflați în proces de metamorfozare etnică. Se rusifică, se românizează (cazul părinților mei și în faza finală a procesului - al meu), se maghiarizează. Nu poate fi decât în folosul societății respective ca, în cadrul ei, să se țină seama și de opinia, de optica acestor oameni, oarecum dedublați, dar atașați patriei, care e și a lor (alta nu au!), de o complexitate mai cuprinzătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu care avea să semneze Emanoil Popescu era al mamei sale, latinizat În actul ei de botez În Bocutia, după obiceiul popilor noștri de ispravă din Ardeal, care Îndem nau părinții să dea copiilor prenume biblice sau altfel, greu de maghiarizat, cum aveau și neamurile mele de pe acolo: Adam, Eva, Iosif, Lazăr, Anisia, Verona, Achim, Macrina, Bucura. Am cunoscut-o de aproape și o afecționam nespus de mult pe Maia, cum i se spunea, ca pe maică-mea pierdută În copilăria
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
prin Tratatul de la Viena. Au sosit ungurii! Câte nu s-ar putea descrie în noua situație! În 24 de ore de la venirea lor n-a mai rămas nicio inscripție românească. Nu se mai auzea o vorbă românească. Școlile au fost maghiarizate. N-am mai avut cui face catehism, căci copiii au fost declarați de limbă maghiară. Numai în biserici se mai auzea limba română. Primul ministru Telek declarase: „20 de ani nu va fi dreptate pentru români”. Intelectualii și preoții au
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
era fiica notarului Toma Hontila, cu studii la Blaj, foarte bun gospodar, proprietar de livezi, care își desfăcea merele la Budapesta. Legenda familială spune că a refuzat cariera administrativă ce i-o promiseseră ungurii - să-l facă prefect, dacă se maghiarizează. Dintr-o broșură comemorativă a Liceului grăniceresc din Năsăud, am aflat că, la moarte, biblioteca sa a trecut în stăpânirea acestui liceu și, de asemeni, că ar fi avut o activitate publicistică. Legenda lui mai spune că, prea înfocat catolic
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
putere să-i mute pe iei. De frica asta că i mută, bieții oameni se supuneau la toate greutățile și la toate poruncile, pentru că știau că-i mută prin ungurime, și aci aducea unguri ca să-i mestice și să-i maghiarizeze. Iobagii nu aveau dreptul să facă mori ori crâșme, ori prăvălii sau târguri. Astea toate le avea grofu,unde au fost sate de iobagi cum a fost satu nostru. (...) dar boierii nu se amestecau cu iobagii, adecă nu lua un
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
a spus cu destulă îndreptățire că românii au ales din două rele, răul cel mai mic: între cel care nu te recunoaște, dar pozează în fața lumii și a istoriei ca democrat și umanist, care-și ascunde intenția de a-i maghiariza pe toți, într-o patrie una și nedespărțită, care suportă greu „sângele puturos de valah” și cel care-ți oferă ceva, era firesc să-l sprijini și să te aliezi cu el. Românii, prin conducătorii lor, Avram Iancu, Simion Bărnuțiu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
construi drumuri etc. Trebuie spus, în baza mărturiilor documentare, că, în cea mai mare parte, austriecii și-au inut promisiunile , numai că toată dezvoltarea economică și culturală a Bucovinei nu s-a făcut în interesul populației românești care a fost maghiarizată, supus 74 brutalității funcționarilor, impozitelor, legilor străine, corvezilor și muncilor de clacă. Asupra Bucovinei s-au abătut valuri de străini germani, evrei, polonezi, mulți, foarte mulți ruteni-ucraineni care, până la urmă, au schimbat compoziția etnică a provinciei, românii reprezentând în 1910
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
i-ar îndreptăți, cât de cât, pe români să trăiască acest sentiment dureros... Câți sunt românii care au făcut istorie pentru Budapesta, și câți sunt maghiarii care au marcat istoria pentru români? Câți sunt românii al căror nume a fost maghiarizat și se fălesc azi cu ei toți maghiarii, și câți sunt maghiarii cu nume românizat? Și profesorul consideră că trebuie să ne coborâm la nivelul cerebral al acestei nații gregare care ne agresează, agasanți și insistenți cu orice ocazie! Să
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Clujului, nu a dat nicicînd semne de scădere a vigorii ancestrale. „Popești” însemna în limba locului „satul Popii”, iar maghiarii care ocupau Clujul în 1943, anul nașterii personajului nostru, numeau așezarea „Popfalău”, de unde și frica sătenilor de a nu fi maghiarizați prin contagiune fonetică, așa explicîndu-se de ce diminutivul lui Pop, care e Popuc, a devenit cu timpul Papuc, pentru a nu se confunda cu varianta ungurească. Uneori stratagema onomastică a ocupanților a prins, cum a fost cazul unuia din unchi, Constantin
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
mea, botezul copiilor a fost întotdeauna o problemă spinoasă. Ardeleni fără simțul umorului, bunicii, unchii și, mai aproape de zilele noastre, verișorii și verișoarele mele aveau o singură obsesie: să facă în așa fel ca numele copiilor să nu poată fi maghiarizate. O rană veche persista din vremea imperiului chezaro-crăiesc: să dăm nume latinești nu pentru că așa ne-a învățat Școala Ardeleană, ci pentru că e bine ca măcar numele să rămână la noi, între noi, cu noi. Așa încât ne-am procopsit cu
V-ați gândit vreodată să vă schimbați numele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7195_a_8520]