138 matches
-
femeie și nu ca profesoară, dar nu mă pierd. Cum pot roși în fața unui..., unui...om pe care îl cunosc doar de ieri? Ce are el în privirea ori în vocea sa? Este el altfel decât majoritatea bărbaților? Parcă mă magnetizează pur și simplu... Și dacă mama nu-mi zicea..., poate nici nu băgam de seamă, dar acum, mă stăpânește ideea că... Sau poate tocmai de aceea? Dar dacă nu zicea mama... nu mi se întâmpla la fel, oare?! Iuliană, ai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
coborați Peste frunțile noastre Peste palmele mele fierbinți Căutându-te oarbe prin galaxie Amintește-ți! Planul înclinat, leagăn al gestului Tatuând sângele cu neuitarea Gândul colindând în cercuri, în spirale Străbătând obscure constelații De la margine la centru Centrul devenind margine Magnetizându-ne Timpul oprind Aducându-ne totuși aminte ades Că vremea trece Clipă se mută dincolo de înțeles. Amintește-ți lumină! Amintește-ți lumină închegată-n zapezi, Desprinse Căzute din apele primordiale Amintește-ți mersul nostru În zig-zag, prin verticale! Amintește-ți
AMINTESTE-ŢI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346767_a_348096]
-
făcut de trenul accelerat la trecerea pe podul de la Cernavodă”.” Noi coborâm la Medgidia, dar am să te caut, acum trebuie să ne întoarcem la ai noștri.” Mână în mână, obraz lângă obraz, inimă lângă inimă de parcă ar fi fost magnetizați, au trec prin vagoane lovindu-se de mulțimea pestriță din trenul pea aglomerat. Adan și Eva gata să muște din măr! Trenul merge cu viteză. Pentru cei doi timpul pare oprit deodată în loc. Când aproape să ajungă la vagon, el
INFIDELITATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377806_a_379135]
-
și înțelegerea textului acestei cărți devine o cunoaștere fundamentală a ecclesiei.Cu cât iubirea dintre femeie și bărbat este mai adâncă, cu cât pelerinul sideral ajunge mai repede la sursele belșugului,cu cât frumusețea și atrația dintre cele două poluri magnetizează mai eficient investigația imaginară realizată în carte,cu atât negativismul morții se va destrăma lent într-o miraculoasă feerie nocturnă,într-o contemplație vrăjită de muzici(cu referiri laVerdi, Beethoven, Bach, Strauss, etc) și culoare, de mersul stelelor,de illuminate
VASILE DORIN GHILENCEA ÎN SPATELE ICOANEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375128_a_376457]
-
la hubloul vecin, înecându-mă într-una dintre crăpăturile din lemnul care îl astupa... Mi s-a părut că barca noastră se scufundă, coboară în fundul acelui canal înțesat și că bordul șalupei, dimpotrivă, se avântă spre cer. Febril, mă lăsam magnetizat de metalul lui zgrunțuros, încercând să rețin în privirea mea priveliștea care mă orbise. Era o crupă de femeie, de o goliciune albă, masivă. Da, șoldurile unei femei îngenuncheate, văzută tot dintr-o parte, picioarele ei, coapsele ei, a căror
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
deplasare în spațiu. Prietenii noștri intimi sunt „apropiați”. Și ne „îndepărtăm”, ne „regăsim”, ne „reunim”, ne „apropiem”. Capacitatea locomotoare ne permite să ne unim. Ne îndreptăm unii spre alții pentru a crea legături. Bărbații și femeile afectuoși să fie oare „magnetizați”*? Partea inferioară a trupului pentru parcurgerea spațiului Partea inferioară a trupului transmite mesaje diferite de cele lansate de partea superioară. Picioarele noastre sunt mult mai libere decât bustul și brațele. Ca să înțelegem bine ce înseamnă acest lucru, să facem o
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
cei trei ani ai complicității noastre zilnice, o insensibilă apropiere, un atașament căruia evitam să-i dăm numele de dragoste. Era existența îndepărtată a țării noastre, a acelui imperiu obosit căruia îi recunoșteam, chiar prin noaptea africană, magia care ne magnetiza gândurile. Erau mirosurile și fumul iernilor pe deasupra satelor, zăpezile acelor târguri mute sub biciul viscolelor albe, chipurile marcate de războaiele uitate și de exilul fără întoarcere, istoria lui în care vacarmul victorios al alămurilor se frângea adesea într-un hohot
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
luate din lumea mahalalei și lumea cazonă. B. și alți prozatori satirici postbelici își caută temele în spațiul comerțului socialist, al administrației publice (birocrația) și al căminului. Gestionarul necinstit și patetic, vârstnicul adulter, femeia filosoafă și infidelă, amici care se „magnetizează” și povestesc, la cârciumă, întâmplări ieșite din comun, funcționari la „spațiile verzi” care se lasă mituiți și, la rândul lor, mituiesc pe șefi pentru a le închide gura constituie noua tipologie pe care o prezintă epica lui B. În nuvela
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
papuci, plus o băsmăluță galbenă legată pe cap. Sigur, felul în care corpul lui Mary s-a aplecat înspre în față a fost ridicol. Femeii i se făcuse pielea de găină. Era ca și când toți oamenii de pe planetă ar fi fost magnetizați și n-ar mai fi avut nimic altceva de făcut decât să-și găsească adevăratul nord. Cealaltă formă s-a ridicat și ea în picioare și, apropiindu-se, Mary a observat urmele de lovituri de pe fața lui Danny. Băiatul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai înainte azi - azi? Doamne, dar parcă s-a întâmplat în copilărie, Alec Llewellyn m-a condus la aeroportul Heathrow cu puternicul meu Fiasco. Îmi ia mașina cu împrumut când sunt eu plecat, mincinosul ăla. În vederea zborului am fost bine magnetizat cu băutură și Serafim 1. Mi-e frica de zbor. Mi-e frică și de aterizare. N-am discutat prea mult. Îmi datorează bani... Ne-am așezat la coada lungă pentru bilete. Ceva din mine spera să se ocupe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
e frig, va să zică că răceala se duce și vine căldura; a venit căldura, a trecut durerea... Par egzamplu (pune mână pe falcă) lucrează magnetismul... arde...”. Din „magnetism” rezultă o plăcere inocentă a acestui personaj „tachinatul”: „Așa sunt eu; când mă magnetizez, mi-e cald... Pfu!... și când mi-e cald, pfu! tachinez...”. Necazurilor vieții Catindatul le răspunde cu bună dispoziție. Deși personajul secundar, Cetățeanul turmentat este singurul „personaj motor”<footnote Mircea Tomuș, op. cit., p. 232. footnote> al acțiunii, în funcție de care sunt
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
pe coama taluzului, la colector, până la vărsarea în râul rece, negru... printre ei, l-aș descoperi. Da, aș recunoaște unul ca el, ca mine, ar trebui să pot atâta lucru. Anatol Dominic Vancea implicat? Fanfaronul, gogoașa, palavragiul cabotin? Tot provocând, magnetizând, doar-doar va declanșa mișcarea, brambureala, ciocnirea, scânteia de pornire? Orașul stins, acceptând noaptea. Clădiri și străzi moarte în pustiul nocturn. Nici o arătare, nici o inimioară fraternă. Rareori, se auzeau pași. Rondul de noapte, patrulele Utopiei, cadența leneșă a santinelelor mizeriei. Brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai sunteți general. Aici doar arta este general. Arta reprezentată de domnișoara Nanone. Și ea va hotărî imediat cine pleacă și cine rămâne. Domnișoara Nanone preluă într-adevăr conducerea. Sărută dulce obrazul Marelui Komandir, în timp ce mâna ei căută, prinse și magnetiză spontan mâna tânărului boier. Degetele lor se împreunară în cea mai firească și de nedezlegat încleștare. ― Îmi pare rău, mon cher général! C’est le destin! Vous comprenez, n’est-ce pas? Poate că ne vom reîntâlni la Sankt Petersburg... Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dintre ele rămăsese larg deschisă. Către acea ușă se îndreptă Babic, dar ceea ce văzu îl făcu să se tragă repede într-o parte și să-și dreagă jenat glasul. Privi și prințul, însă el uită să mai plece, cu totul magnetizat de imagine. Undeva, la capătul unui șir de odăi, o femeie tocmai se pregătea să iasă dintr-un bazin. Învăluită în aburii băii, cu părul ud, cu mișcări lente, avea ceva dintr-un vis, dintr-o halucinație. Și totuși, pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe ai lor cu disperare și strigătele se pierdeau în neliniștitoarea întindere a câmpului. Era o foială necontenită, unii înaintând, alții întorcându-se : rar auzeai vreun strigăt de recunoaștere, zăreai pe unii îmbrățișându-se, în lacrimi. Ochii tuturor se opreau magnetizați asupra nefericiților ce îi recunoșteau pe ai lor printre victimele care încă mai erau scoase și trase într-o parte pentru a fi duse la spital. Nu mai vorbesc de spectacolul din partea opusă, unde erau depuși morții ce nu îi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
florile socrilor, nu aveam nici o grabă. Mă uit în lungul scărilor (10 trepte, ultimul calup către peron) și văd un septuage nar blonziu, calm și elegant, coborând cu o geantă albastră de voiaj în mâna dreaptă. Brusc, sub ochii noștri magnetizați de oroare, omul se-mpiedică și-o ia vijelios la vale, lovindu-se când cu ceafa, când cu bărbia de fiecare treaptă, sărindu-i ochelarii și prăbușindu-se însângerat chiar la tălpile noastre. Cum naiba să nu rămâi meduzat?! Ce
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și simplu să-l descoperiți pe Dumnezeu În toate. Nu spuneți Doamne, Doamne!, dar, fie că vorbiți despre un film, o carte, un peisaj sau o fațadă frumoasă, un amurg sau un copil care zîmbește, toate conversațiile voastre să fie magnetizate precum acul busolei și să postuleze prelungirea acestei vieți În eternitate, Întru Prezența suverană și permanentă a lui Dumnezeu“. M-am aruncat oare În genunchi la picioarele patului ca să-i mulțumesc lui Dumnezeu că m-a condus pînă la Tina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aplecată peste medium-ii ei, cu o durere aproape omenească. Dar Pierre, care urmărise ceea ce se petrecea stând tot timpul așezat În jilț, reluă controlul asupra situației. „Nu“, zise el, „nu există decât un mijloc. Le sacrifice humain! Prizonierul la mine!“ Magnetizați de energia lui, uriașii din Avalon Îl Înșfăcaseră pe Belbo, care urmărise prostit scena, și-l Împinseseră În fața lui Pierre. Acesta, cu agilitatea unui jongler, se ridicase, pusese jilțul pe masă și le Împinsese pe ambele În centrul corului, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
femeie și nu ca profesoară, dar nu mă pierd. Cum pot roși în fața unui..., unui...om pe care îl cunosc doar de ieri? Ce are el în privirea ori în vocea sa? Este el altfel decât majoritatea bărbaților? Parcă mă magnetizează pur și simplu... Și dacă mama nu-mi zicea..., poate nici nu băgam de seamă, dar acum, mă stăpânește ideea că... Sau poate tocmai de aceea? Dar dacă nu zicea mama... nu mi se întâmpla la fel, oare?! Iuliană, ai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
anturajului, felul în care știa să conducă curentele de opinie. Tot el îi conferă o strălucire aparte: orice gest îi entuziasmează pe partizanii săi, orice cuvînt vrăjește auditoriul. Mulțimea este electrizată prin prezența lui, terorizată și în același timp captivată, magnetizată de privirea sa. I se închină, i se supune. Ca și hipnotizatorul, conducătorul este un maestru al privirii și un artist al ochilor, instrumentele proprii sugestiei. Ochii lui Goethe, spunea Heine, "erau calmi ca aceia ai unui zeu. Da, acestea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o direcție unică. Pseudo-răspunsurile mulțimii nu fac decît să reafirme cele spuse deja de orator, căci cea mai puternică afirmație este repetiția. Operează magia cuvintelor, a formulelor certificate, reiterate. Ea se propagă prin contagiune cu rapiditatea unui curent electric și magnetizează mulțimile. Cuvintele evocă imagini precise, de foc ori de sînge, amintiri exaltante ori dureroase ale victoriilor sau înfrîngerilor, sentimente puternice de iubire sau ură. Următorul fragment dintr-un discurs al ayatolahului Khomeiny ne dă o imagine precisă despre ce înseamnă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Max Weber, cel care le reia și le combină altfel în propria-i teorie. Nu lipsește nimic, nici superioritatea individului asupra mulțimilor, nici primatul actului invenției asupra celui al imitării, nici fermitatea monomană a omului sortit să fascineze și să magnetizeze masele de admiratori, și nici darurile de hipnotizator ideal, așa cum nu mai poți afla nicăieri altundeva. Dar ce anume caută conducătorii în mulțime? Ce poftă de mulțime îi împinge și îi atrage către ea, îi determină să acționeze asupra ei
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și medicale. Mesmer Părintele hipnotismului modern este în general considerat Anton Mesmer (1733-1815Ă. Mesmer a obținut o serie de vindecări mai degrabă uimitoare și dramatice, adesea cu persoane care erau incurabile prin abordările medicale tradiționale. În timpul „ritualurilor hipnotice” au fost „magnetizați” până la 30 de pacienți, ținând baghete de fier de 20-25 de centimetri care erau realizate dintr-un tub de stejar umplut cu pilitură de fier, apă și sticlă pisată. Mesmer trecea printre pacienți, lovindu-le brațele și părțile bolnave, făcând
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
dar nu știu ce-ai băut... Val: Adevărul e că le-am cam amestecat... ba o bere cehoslovacă, ba o votcă, ici bere Radeberger, colo o Zuborovka... și tot așa... dă-i cu bere dă-i cu votcă... m-am magnetizat... Și, vorba lui Nenea Iancu... nu mai doare...! Irina: (extrem de furioasă) Mai bine nu te mai întorceai! Val: Mi-a dat prin cap chestia asta. Crede-mă. Dar unde să rămîn? Și-apoi tot timpul am fost împreună cu delegatul. Irina
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lui M. Nițescu), devenit din 1990 directorul R.L. Reciclându-și din mers viziunea estetică, autorul "Contradicției lui Maiorescu" a rămas în amintirea lui Gabriel Dimisianu nici mai mult nici mai puțin decât un "seducător", a cărui ars scribendi performa, fascina, magnetiza, nu numai prin fosforescență și grila exclusiv estetică, ci și prin continuitatea sacerdoțiului critic și optimismul contagios al crezului său în revenirea la normalitate a societății românești. Așa o fi! Și totuși, est modus in rebus ... acest tip de exaltare
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]