788 matches
-
poezie populară și cultă întocmită de Confucius în secolul 5 îHr, colecția Cele mai frumoase poezii, numărul 195, 228 pagini, Editura Albatros, 1985; Lotus de Aur, Vaza și Prunișor de Primăvară, roman publicat sub pseudonimul Cărturarul Mucalit de pe Măgura cu Magnolii, secolul 16, 2 volume, 1230 pagini, Editura Cartea Românească, 1985; Întâmplări din lumea mandarinilor, roman de Li Baojia, secolul 19, 564 pagini, Editura Univers, 1986; Crizantema de Munte, roman contemporan de Feng Deying, 480 pagini, Editura Militară, 1986; Poezie chineză
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
întâmplă altceva dezagreabil și anume devine vizibilă educația lui estetică precară. Imagistica la care recurge aparține poeziei minore de acum un secol: „Sunetul vocii tale / A fisurat / Marea de licurici a nopții.“ „Umbrele și penumbrele / ochilor tăi - / Fiorul mugurelui de magnolie în martie“ etc. Poate să se supere spiritul lui Bodhidharma, dar trebuie spus că adeptul lui din România nu are talent. Banal itat ´ i A trecut vremea când un autor se simțea dator să transmită cititorilor ceva nemaiauzit și nemaivăzut
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
străina "și din ziua aceea am început să scrutez chipul fiecărui client, sperând, la pândă, așteptând". Ea mă așteptase, așadar, ca pe dimineața cea mare a eliberării. Gândul brusc al persistenței mele, atâtea zile după zile, pe chipul ei de magnolie suferindă, îmi tăie răsuflarea. "Și iată, v-ați întors, ați revenit, iar eu v-am recunoscut de cum ați intrat; iertați-mă, vă rog, dacă puteți, eu, numai eu sunt vinovată". Se întorsese spre mine acum, îmi vorbea într-o engleză
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
MAGNOLIA S-a întâmplat într-o vreme când m-am ridicat și-n vagonul vieții m-am urcat. Mi-am scos pana din pălărie și am hotărât, ca întâmplarea din pădure s-o aștern pe hârtie. Pe atunci animalele și cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
aștern pe hârtie. Pe atunci animalele și cu păsările trăiau în profundă armonie. Niciodată nu se sfădeau, deși motive destule erau. Soarele se oprea în loc pentru a vedea dacă fagii își întind umbrele în linie dreaptă la douăsprezece fix când, Magnolia s-a oprit pe malul iazului să stea la taifas cu broaștele. -Ce ați avut azi noapte, drăgălașelor? Din cauza voastră am adormit târziu. M-am foit ca de moarte în așternut, ascultând concertul vostru. -Iurac, iurac! zise-o broască de pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de fel nu te grăbești, ca treaba să o gătești”? ... -Bine, bine, am înțeles, că timpul va fi frumos și că oamenii pot pleca fără grijă la munca câmpului. Acum vă las, auziți și voi că mă strigă tatbătrân. -Magnolia! Magnolia! Pe unde umbli trancaleuca? își striga de zor bunicul nepoata. De când i-au murit părinții, Magnolia a rămas în grija bunicilor Grigore și Saveta Anastasie și, de mult ce o iubeau, nici când dormeau liniște nu aveau. -Tu, Saveto, n-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
va fi frumos și că oamenii pot pleca fără grijă la munca câmpului. Acum vă las, auziți și voi că mă strigă tatbătrân. -Magnolia! Magnolia! Pe unde umbli trancaleuca? își striga de zor bunicul nepoata. De când i-au murit părinții, Magnolia a rămas în grija bunicilor Grigore și Saveta Anastasie și, de mult ce o iubeau, nici când dormeau liniște nu aveau. -Tu, Saveto, n-ai văzut-o pe Magnolia? și-a întrebat moș Grigore, nevasta care bătea de zor snopi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
își striga de zor bunicul nepoata. De când i-au murit părinții, Magnolia a rămas în grija bunicilor Grigore și Saveta Anastasie și, de mult ce o iubeau, nici când dormeau liniște nu aveau. -Tu, Saveto, n-ai văzut-o pe Magnolia? și-a întrebat moș Grigore, nevasta care bătea de zor snopi de cânepă la meliță. -Dar ce ai cu ea, bre? Amu era aici, m-a tot necăjit, că vrea și ea la meliță dar n-am lăsat-o șa
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
frăsuia moș Grigore mai mult pentru el, pentru că știa bine că nu-l ascultă decât gutuiul sub care se găsea melița la care lucra de zor mătușa Saveta cu gând mare de a-și termina de melițat până pe la achindii. Magnolia era o fată din cale afară de frumoasă, cum alta în Cristinești nu era. Părul pe care-l purta tot timpul în cosițe era aidoma spicelor de grâu coapte. În loc de ochi avea două migdale învelite-n albastrul Dumnezeiesc, luați de pe cer
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
scumpe salbe de oriunde. Corpul creionat de către cel mai mare pictor de pe pământ valsa în mersu-i de felină. În pieptu-i diafan vibrau sânii de cristal. Zâmbetul feciorelnic și trupul sirenic îi făceau pe săteni să gândească nimic altceva, decât că Magnolia face parte dintr-o altă dimensiune planetară. Cu toate acestea Magnolia se comporta normal și când o căutai era în compania băieților. Dacă era întrebată de ce se joacă numai cu băieții motiva că: -De la băieți am ce învăța, așa cum
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de pe pământ valsa în mersu-i de felină. În pieptu-i diafan vibrau sânii de cristal. Zâmbetul feciorelnic și trupul sirenic îi făceau pe săteni să gândească nimic altceva, decât că Magnolia face parte dintr-o altă dimensiune planetară. Cu toate acestea Magnolia se comporta normal și când o căutai era în compania băieților. Dacă era întrebată de ce se joacă numai cu băieții motiva că: -De la băieți am ce învăța, așa cum ar fi curajul sau bucuria de a lupta și învinge cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
bucuria de a lupta și învinge cu orice preț. Apoi în fiecare băiat cu care mă împrietenesc, găsesc un frate care în orice clipă mă protejează sau mă învață să mă feresc de pericolele care ne înconjoară. De multe ori Magnolia se plângea bunicii că fetele nu se joacă cu ea și că o vecină i-ar fi zis: -Tu, copchilo, ești lucrătura diavolului! Bunica cu înțelepciunea-i caracteristică, o mângâia și o încuraja, zicând: -Mai bine să fii mândră că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că o vecină i-ar fi zis: -Tu, copchilo, ești lucrătura diavolului! Bunica cu înțelepciunea-i caracteristică, o mângâia și o încuraja, zicând: -Mai bine să fii mândră că ești frumoasă și lasă lumea să vorbească, bine că-i adevărat. Magnolia neînțelegând tâlcul vorbelor bunicii o întrebă: -Cum vine asta mambătrână, eu sunt așa cum zice țața Marghioala, sunt lucrătura celui necurat? -Nu, fata mea, îi răspunse bunica, altceva trebuie să înțelegi, că ești frumoasă fiindcă așa a vrut Dumnezeu. Ș-apoi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
frumoasă fiindcă așa a vrut Dumnezeu. Ș-apoi acele persoane care nu te lasă în pace o spun din răutate că nu sunt și ele ca tine. Lasă asta, vezi de ce te tot caută bunic tu. -Aici sunt tatbătrân, răspunse Magnolia care tocmai venise din vale de la iaz. S-a ascuns după un pop din snopi de cânepă și era atentă să înțeleagă ce se vorbește la adresa ei. Așa făcea de când era mică. Fiindcă rămăsese fără părinți i se părea că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în ceața rezultată din praful cânepii, vrând să termine pentru că urmau inul, grâul apoi fasolea și altele. După ce bunicul s-a convins că bunica nu a observat nimic, i s-a limpezit fața, puțin s-a luminat continuând discuția cu Magnolia. -Fata mea, te rog ceva ... Magnolia, privind înspre bunic, așteptând rugămintea acestuia, a observat cum ochii-i ca două sfere despicate eliberau unul după altul, cristale care se rostogoleau peste pomeții arși de soare, pe la colțurile gurii, pe bărbie apoi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
vrând să termine pentru că urmau inul, grâul apoi fasolea și altele. După ce bunicul s-a convins că bunica nu a observat nimic, i s-a limpezit fața, puțin s-a luminat continuând discuția cu Magnolia. -Fata mea, te rog ceva ... Magnolia, privind înspre bunic, așteptând rugămintea acestuia, a observat cum ochii-i ca două sfere despicate eliberau unul după altul, cristale care se rostogoleau peste pomeții arși de soare, pe la colțurile gurii, pe bărbie apoi se împrăștiau de pe picioarele goale noduroase
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu cumva a prins de veste că bunicul plânge de durere, știind că acesta de multe ori se ferea să nu fie observat. -Știu, bunicule, ce am de făcut, să mă duc după apă vie în pădurea Suharău, a zis Magnolia fără prea mare bucurie. După ce bunicul și-a privit îndelung nepoata a observat că pe obrăjorii ei roșii s-a așternut o umbră de neliniște după ce i-a promis că va pleca după apă vie. Pentru liniștea lui, o întrebă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
măricică și nu-ți șade bine deloc. Eu te știu băiatul meu isteț, nu?...a încheiat ce avea de spus bunicul, ducându se să mute priponul vițelului care, de lacom ce era, a ros și rădăcina ierbii din pomăt. Pentru Magnolia, sfaturile bunicului erau precise. Cu toate acestea, se întreba: „Cu cât trece timpul, de ce devin sfioasă, de ce se schimbă ceva, în mine și cu mine?” Bunicul nu-și dădea seama ce anume, să stea de vorbă cu cineva, nu avea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de acest procedeu, dar de multă treabă ce avea pe lângă gospodărie, cu multe păsări și animale nu avea timpul necesar pentru a sta locului astfel ca lipitorile să-i sugă sângele închegat din venele bolnave care-i traversau pulpele picioarelor. Magnolia creștea în grija lui Dumnezeu, învăța cum putea, de una singură, din stânga și din dreapta; se mustra că pe zi ce trece nu mai era curajoasă ca atunci când era copilă, atunci când nu înțelegea prea multe și împreună cu aceste frământări sufletești trecuse
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în care șia adus aminte de Clănțău cu care făcea multe plimbări peste țarnă pe la izvoare și prin păduri. Se simțea bine și-n siguranță pentru că prietenul ei, câinele Clănțău, era puternic cât un pui de urs. Era ascultător și Magnolia era tare mândră când mergeau amândoi unul alături de celălalt pe dealuri. Fiindcă era sfătuită de mică precum că întoarcerea din drum aduce ghinion, a renunțat la tovărășia câinelui. A repetat semnul crucii în fața icoanei ce străjuia răspântia, continuându și drumul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
auzeau vocile fetelor care cântau, care mai de care mai frumos, pentru a spori voința în muncă și a mulțumi Tatălui ceresc pentru vremea bună ce le-o dăruiește. Din pădurea Suharău se auzea clar duioșia cucului cântându-și singurătatea. Magnolia era tare bucuroasă că aude strigătul cucului din față, ceea ce însemna că până la sfârșitul verii va avea numai succese. În primul rând se gândea că va trece printre fruntași clasa acelui an, astfel să aibă timp berechet a se zbengui
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
aruncat privirea spre pădure, loc care o atrăgea cel mai mult. De ce, nu-și putea da seama. I se părea că ramurile copacilor tot timpul își vorbesc. Crengile fagilor, din primăvară până la venirea brumei, sunt pline la refuz cu frunze. Magnolia a observat că frunzele sunt îmbinate unele în altele și că au o formă ciudată în comparație cu alte zile. Unirea lor forma o perdea care ajungea până jos lipită de pământ, de ziceai că e un zid. Uitându se mai atentă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a observat că frunzele sunt îmbinate unele în altele și că au o formă ciudată în comparație cu alte zile. Unirea lor forma o perdea care ajungea până jos lipită de pământ, de ziceai că e un zid. Uitându se mai atentă, Magnolia a putut observa că ramurile fagilor împreună cu frunzele, refuzau categoric prezența cuiva din afară. Pădurea nu dorea să rămână, decât ea și copacii, copiii săi. Frunzele erau atât de multe că depășeau limita normală și stăteau neclintite, ca și cum nu ar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
observa că ramurile fagilor împreună cu frunzele, refuzau categoric prezența cuiva din afară. Pădurea nu dorea să rămână, decât ea și copacii, copiii săi. Frunzele erau atât de multe că depășeau limita normală și stăteau neclintite, ca și cum nu ar fi reale. Magnolia a privit și s-a uimit, apoi și-a adus aminte despre discuția pe care a avut-o bunicul cu niște localnici. A reținut de atunci că pădurea de fag este acea pădure care se caracterizează prin lipsa altor specii
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
iuțarii, gălbiorii, creasta-cocoșului, hribii, pâinișoarele sau hulughițele, mânătărcile, precum și alte specii de ciuperci din care unele comestibile, altele otrăvitoare și urmează opinticii sau ghebele care anunță cu tristețe anotimpul ploios, toamna. După ce pale de aer răcoritor i-au mângâiat fața, Magnolia și-a adus atenția în prezent, și-a concentrat privirea spre pădure și-a îndreptat-o spre înaltul și albastrul cer sub care fagii s-au așezat parcă la fotografiat. S-au aliniat așa de frumos și de disciplinat încât
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]