3,302 matches
-
bloc nou, la etajul 5. De la fereastră văd scheletele celorlalte clădiri, neterminate, din „ansamblul rezidențial”, văd gropile de fundație - guri de monstru bolborosind întunecate propoziții fără șir, văd câteva depozite abandonate, luate în stăpânire de câini, văd casele mahalalei, o, mahalaua s-a întins peste tot, până în centru și până în creierele noastre, iar mai încolo văd turla argintie a unei biserici, Piața Obor și, departe, Intercontinentalul. Privesc pe fereastră, din hornurile căscioarelor fumul tăcut se ridică pe cerul zăvorât de februarie
Dumnezeul poeților (un poem epic și autobiografic) by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/3805_a_5130]
-
balegă pe caldarâm, singurele, adevăratele creiere ale metabolismului proștilor și suficienților Târg cu bordeluri și bodegi acre unde bei ca să uiți, unde nu poți lega o vorbă cu nimeni, cu nimeni, din pricina zgomotului asurzitor al morilor de oase, într-o mahala mirosind a lavandă turcită, bârfitoare, crăcănată, credulă, hâtră și bocitoare, sarcastică, peticită, cu cai mascați, liliachie, virgină amânată în care laptele s-a covăsit, curvă, crăcănată, soldățească, alcoolică, hoață, batjocoritoare, ucigașă, blândă lățoasă, înstelată cu coji de semințe, cu sânii
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
de aroganță, cinism și odioșenie. Îi recunoști ușor după felul în care-și micșorează amenințător ochii atunci când sunt puși în dificultate. Dar îi recunoști mai ales după vocea lătrată ce rostește noua parolă ce-i așază deasupra vulgului: . Dezinvoltura de mahala a acaparat întreaga plajă a Puterii. Pentru ei, nu există chestiuni nerezolvate, ci doar penibile interpelări ale unor terchea-berchea, scamele sonore ale nepricepuților și obrăznicia celor care îndrăznesc să le vorbească de respectarea legii. Îi spui, de pildă, unuia: „Domnule
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
o fire paseistă pentru a savura cărțile cu gust de sarailie despre Bucureștiul aflat la cumpăna dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea. Este lumea lui Caragiale și a lui Claymoor (Mișu Văcărescu), a saloanelor simandicoase și a mahalalelor veșnic înglodate, cu străzi aflate în stăpînirea cîinilor vagabonzi (știe dl. Rică Venturiano despre ce vorbim), a caviarului, a șampaniei, a blănurilor scumpe, a flirturilor, a ceaiurilor de la ora cinci, a Jockey Club-ului („five o’ clock tea”) dar și
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
prost, adesea, lipsa de cultură - sau doar cultură snoabă, ultimele titluri americane! - lipsa tehnicii literare, absența pur și simplu a efortului ritmat și consecvent, a muncii, horribile dictu! Vulgaritatea a devenit o modă, politicianismul literar cu accente de răfuială de mahala, susținute, e drept, și de unele cotidiene naționale; în jurul cărora roiesc și unii dintre confrații noștri "de rasă", măguliți că editorialiști grosolani care îi înjură pe Călinescu și pe Nichita Stănescu, le acordă prețioasa lor amiciție. Sigur, și dacă unii
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
și făcuse baie, adică scăldându-se la Vama Veche, înotând ca de obicei până în larg, de unde zicea că se vedea spre sud, la bulgari, dacă aveai ochi buni, capul Caliacra. De fapt, de locuit, locuia cu Sisi la Mangalia. în mahalaua de la miază-zi, căreia el, ca vechi al locului, trăgând vară de vară la nea Mitică, singurul român, ortodox, nu se știe cum pripășit pe aici, având o căruță la care înhăma doi măgari, îi spunea B>ZD>C. De când Sisi
Asfințit cu ghioc (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12136_a_13461]
-
semn cu mîna - un fel de ŤNoroc, dragăť - în timp ce automobilul demara. Iar confruntat, sub ninsoare, cu Manea Mănescu, "și-a smuls căciula de blană de pe cap, prosternîndu-se", apărînd "luminat la față, cu un aer de yoghin în extaz". Prin urmare, mahalaua originară nu se dezmințea. Dorința irepresibilă de-a parveni a "patronului" care depindea de alți "patroni", mult mai puternici, nu putea face uz de mijloace mai rafinate, rezumîndu-se la lingușirea grosieră, la calomnie și intrigă, la tentativa unui mariaj "distins
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
hanorac mai obosit decât "generația poetică �80", acum, toamna), iau tramvaiul, plătesc cinci lei taxa de intrare și pătrund într-un extract de Românie pentru care m-ar invidia și discipolii școlii sociologice a lui Gusti. Spațiul - câteva hectare de mahala împrejmuite de niște garduri neclare, mai potrivite la o casă de corecție sau la un spital psihiatric - are, însă, un nume diafan: "Piața Flavia". Un paradis al vechiturilor, dar și al mărfurilor contrafăcute. Vrei un parfum Dior? Nici o problemă: cinj
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
scenic. Și astfel spectatorul, din scaunul său, participă la naufragiul ce anunță al II-lea război mondial. Woyzzeck, în curtea celebră a Palatului Papilor e decepționat prin monumentalism și modernism placat. Nu deranjează faptul de a plasa acțiunea într-o mahala de oraș modern, lîngă o gură de canalizare prin care se varsă gunoaiele urbane și sub dominația unor imense panouri publicitare, ci dorința de a face contemporan textul introducînd o zgomotoasă muzică actuală și spectaculoase numere de rapp. Atunci am
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
prezentată de dramaturg la "Viața românească", unde prezida ca director chiar romancierul Petru Dumitriu. Rumoare. Gorjanul a schițat și efectuat un gest de eleganță. A cetit-o amicilor în manuscris. Știa că este vizat, fiindcă era secretul lui Polichinelle în mahalaua literară bucureșteană. - Trebuie s-o public. Dacă o refuz pentru lipsă de talent, fiindcă nuvela este fără talent și inspirație, se va spune că n-o public din ranchiună. I-a dat drumul. Lovitura de sabie a lui Horia Lovinescu
Glose la Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12736_a_14061]
-
doar pentru sine taina urechilor de măgar monarhice, bărbierul a făcut o gaură în pământ și a rostit acolo infamantul adevăr. Pesedeii nu se mai complică cu săparea gropilor (decât, eventual, pentru adversarii și jurnaliștii incomozi). Pentru ei, aroganța de mahala și lăudăroșenia de neam-prost fac parte din job-description-ul impus de partid. Nu e o întâmplare că unii dintre ei sunt alintați cu numele de baron, și nu de sculer-matrițer, încărcător-descărcător sau alte denumiri consonante cu ideea de social-democrație. Atestați nobiliar
Barbierii regelui Midas by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12728_a_14053]
-
la "reabilitarea lui Ion Iliescu" îl trec convenabil sub tăcere. Noile generații politice, sub influența apartenenței țării la NATO și, o sper din inimă, la UE, vor trebui să-și adapteze discursul, să învețe alte limbaje decît cele ale unei mahalale reșapate. M-a uimit, în timpul recentei mele vizite în țară, că încă nu se fac distincții esențiale, ca de pildă aceea între public și privat. O vizită particulară la patronul unui club de fotbal a putut să ducă la cele
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
Mircea Mihăieș Deși campania electorală a debutat de multișor, în afara abordărilor cu iz de mahala nu e nimic de reținut. Dacă vulgaritățile emise de Băsescu au măcar pecetea originalității (omul e marinar, și nimic din cele marinărești nu-i e străin), obscenitățile lui Năstase exhibă scabroșenia unei femei frumos îmbrăcate care, în mijlocul balului, începe să
Mahalaua ca agent electoral by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12320_a_13645]
-
omul e marinar, și nimic din cele marinărești nu-i e străin), obscenitățile lui Năstase exhibă scabroșenia unei femei frumos îmbrăcate care, în mijlocul balului, începe să înjure birjărește, arătându-și părțile îndeobște ascunse. A te lăuda că ești băiat de mahala, că ai sudalma și caftul în sânge și că, prin urmare, aceste însușiri te califică să conduci țara, aruncă asupra României pecetea unor miasme de rău-mirositoare, de coșmar trăit la intensități apocaliptice. Chiar în zilele în care Năstase îl anunța
Mahalaua ca agent electoral by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12320_a_13645]
-
să-și ia adio de la putere. Și chiar dacă vor rămâne în scaune, știu că rămân contra voinței populației care-i detestă. La câte amăgeli au dat drumul spre pensionari, la câte minciuni trimit spre lumea derutată de la sate și din mahalalele târgurilor de provincie, ei creează așteptări pe care nu le vor satisface nici dac-ar avea bugetul unei jumătăți din Europa. Deruta și spaima pesedeilor sunt perfect ilustrate de neputința lui Adrian Năstase de a-și recompune trăsăturile feței. Așa cum
Să nu ne iluzionăm by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12367_a_13692]
-
exemplu confecționagiu. Ca multe alte elemente turcești, sufixul a devenit un mijloc expresiv de marcare a ironiei și deprecierii. Unele cuvinte care îl cuprind au intrat în sfera peiorativului prin evoluție semantică (de tipul mahalagiu, inițial desemnare neutră pentru locuitorul mahalalei ), altele au fost construite de la început cu intenție ironică (tipul duelgiu). Despre -giu au scris Lazăr Șăineanu (Influența orientală asupra limbii și culturii române, 1900), Alexandru Graur, în 1939 (cu explicații etimologice și o listă bogată de cuvinte), Iorgu Iordan
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
fapt fraza lui N. Filimon din romanul său clasic: Înaintea focului de la 1847 ... mergând drept pe ulița Colții spre Sf. Gheorghe era o piață triunghiulară cu trei ulițe - una ducea spre Bărăție, alta spre hanul Filaret, iar a treia spre mahalaua Scaunelor... Rânzei schimbă pixul care se terminase și continuă cu cel de rezervă... Pe la 1814, aceste ulițe erau așternute cu scânduri de stejar și aveau pe dedesubt canaluri de lemn pentru scurgerea apelor. A îmbla însă pe asemenea poduri era
Crochiuri de epocă (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12516_a_13841]
-
poduri era o adevărată tortură, căci ele erau pline de noroi infect; alteori se rupea una din scânduri tocmai când nenorocitul pedestru punea piciorul pe dânsa... Pe una din străzile acestea, acum modernizate, în punctul în care autorul Ciocoilor situa mahalaua Scaunelor, are loc următoarea scenă de amor relatată de Rânzei în stilul său contaminat de primul romancier român, contemporan în definitiv cu Balzac... Nu comentez. Redau, pur și simplu, textul fatal, chivernisit astfel, al admiratorului marelui nostru clasic, momentul când
Crochiuri de epocă (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12516_a_13841]
-
centenar. Gurile lor se lipiră. (Propoziție, sigur, manglită) Ochii lor pe jumătate închiși de delirul pasiunii, clipeau din când în când cu scântei de amor și voluptate,... Erau beți de fericire. Pe geamul deschis, se auzea strigând un coșar prin mahalaua Scaunelor și un vardist fluerând după cine știe ce... Două oare după aceea, Jurubiță putea să se laude că învățase pe dinafară alfabetul norocului... Dar eroul în chestiune simulează, în sensul că, prea tânăr fiind față de eroină, se preface, ceea ce aceasta uneori
Crochiuri de epocă (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12516_a_13841]
-
mai cultivați. Ceea ce nu știa lumea atuncea... Mă amuză cînd îmi aduc aminte cum presa... În presa literară și culturală din secolul trecut era disprețuit Caragiale și cei care-l admirau ca..., că sunt grosolani, că le plac poveștile cu mahalale, cu nopți furtunoase, cu mai știu eu ce, cu... Ei considerau mare autor dramatic, la nivel de Shakespeare, pe Victorien Sardou, de exemplu, din fericire complet uitat astăzi. Și alții de calibrul ăsta. Nu-și dădeau seama oamenii că erau
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
ca o rețea de fire invizibile trase din ghemul mentalului colectiv în toate direcțiile, sub steaua eternă a invidiei omenești și a ranchiunei românești. Dar a înlocui o galerie de personaje cu un stup forfotitor de zvonistică și cazuistică de mahala nu este un lucru atât de simplu pe cât pare. Scăpând de obligația portretisticii și a psihologiei, sub pretextul unei definiții supra-individuale, Dan Lungu calcă pe terenul și mai alunecos al subconștientului colectiv, relativ ușor de intuit, însă greu de figurat
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
de ce descriam înainte, de parcă cineva ar fi scăpat, întîmplător, un praf de sare în fiertura așa de searbădă și ordinară. E, în această din urmă poveste, ceva din farmecul busuioc al Fîntînii dintre plopi sau din deochiul iubirilor pătimașe, de mahala. Să le luăm, însă, pe rînd. Are, romanul în patru părți, un avant-propos neobișnuit. Cîte o tablă de materii a fiecărei ,bucăți", scrisă în stilul ,listă" care, de prin '80 încolo, s-a tot purtat. Cu alte cuvinte, patru mici
Caterinca și katiușa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11455_a_12780]
-
lumii sale reconstruite din resturi și prefabricate, destinul livresc al lui Nea Gică ,frizerul cel mai mare din lume" (urmașul unor mopete sau Julien Ospitalierul și contemporan cu Tina, fata din lift) este emoționant. Kitsch-ul, butaforia, peisajul derizoriu al mahalalei (strada, frizeria, stadionul, circul, ospiciul) cu personajele ei pitorești și cu opiniile lor simple, directe și profunde, muzica ei retro (Beatles, Joe Dassin, Edith Piaf, Ella Fitzgerald) și ritmul lent al vieții anonime învăluie totul în culorile dulci-amare ale melancoliei
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
știam ce, și mergeam cu ochii ațintiți în pămînt, pe stradă." Noaptea de Paști, noapte de furie neputincioasă a mamei pentru învierea așteptată de ea, care nu vine și n-o să vină, e atît de puțin sfîntă, în decorul de mahala al cozii la lumină, încît te poți întreba ce-o fi avut cu ea cenzura (dar ei, deja, vînau cuvinte...). Pentru roman, însă, e importantă. Atunci apare ideea ultimei datorii, un fel de reparație intelectuală: gestul de a-i publica
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
cu toții mâna pe ciomege, pe bâte, pe jordii, și întorcând spatele teoriilor "străine", să ne apucăm să ne mânăm bărbătește, românește, oile, caprele, vacile, spre secolul 22, - ce contează Europa, dacă om intra în ea? - treaba ei!... Mai avem, desigur, mahalaua... Dar din ea, drept să fiu, ieșiră mulți artiști, mulți oameni de seamă. Urmează, atât de înviorată în zilele noastre, canalia bucureșteană, care, în materie de cultură, tot ce citește ea mai cu plăcere este,... dar să nu facem reclamă
Chiorâș la cultură... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11676_a_13001]