77 matches
-
epigrame, precum C. Pavelescu: "Iancu Luca Caragiale Îți dă berea pe măsură. Face și literatură... Însă nu face parale." Cu cei din afara profesiei sale, se pot decela relații de constrîngere ("Și așa toată ziua Caragiale ocăra elevii ca o adevărată mahalagioaică" notează Al. Ionescu în evocarea Caragiale corector! despre raporturile cu tinerii tipografi), de afinitate (lui Alceu Urechia îi scrie Cu dor tropical) sau de galanterie salonardă mascată în jocuri de cuvinte: "Ce deosebire există între D-rul Kremnitz și o sofa
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în grădină. Milostivul Dumnezeu [...] să ne ferească de urgie, căci urâtă boală, grabnică". După ce mai amintește de moartea lui Ioniță croitorul, tot în iulie, a Despinei armășoaiei, vecină, la 26 iulie/7 august, și a Elenei polcovniceasa a lui terzibașa, mahalagioaică, la 27 iulie/8 august, Andronescu precizează că "la 1831 iulie 30/12 august, s-au închis Politia București cu carantine de 15 zile, jur împrejur, cu păzitori militari, ca nimeni să nu intre de afară mai nainte de a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
al reprezentanților bisericii și artificialitatea, automatismul și banalitatea din traiul acestora. Întotdeauna însă ironia sau întrevăzuta satiră sunt îndulcite de tonul bonom, indulgent. În eroicomicul roman pseudopolițist Cazul maicii Varvara, de exemplu, deși personajele feminine au un comportament verbal asemănător mahalagioaicelor din schițele lui Caragiale, sesizăm îngăduința cu care le sunt divulgate defectele. Reproducerea certurilor dintre măicuțele al căror comportament este departe de a fi unul decent și umil are doar scopul înveselirii narațiunii și nu o funcționalitate satirică. Nenumărate pasaje
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
umorului, nu se poate susține că doar contribuția lui Caragiale a înrâurit decisiv manifestările comice ulterioare, în schimb, anumite unități distinctive care construiesc mai largi clase din tipologia comicului, poartă indubitabil amprenta caragialiană. Tipuri precum Mitică, politicianul "moftangiu", amicul, semidoctul, mahalagioaica etc., subsumate așa-numitului comic de caracter, apoi teme precum politica, familia, gazetaria, justiția, care formează substanța comicului de moravuri și multe dintre componentele care guvernează comicul de limbaj, sunt printre astfel de mărci deopotrivă ale caragialismului și ale comicului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a Casei Justiției [...] în toate diminețile"80, acarul Păun este victima-simbol a sistemului juridic absurd și corupt, care îl învinuie cu paradoxala justificare: "Ai dreptate, dar n-ai drept"81. Toți ceilalți reprezentanți ai norodului, fie din lumea săracilor, precum mahalagioaicele murdare ca Manda sau bețivi perfizi ca Năstase, fie din cea a protipendadei, ilustrată prin Respectabila, Doamna cu Pussy, Inconsolabila, care se înghesuie în audiențe, trezesc sentimente de dispreț prin rapacitatea, indolența și egoismul uniformizator. Cei care se detașează prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
peisajul uman nu face notă discordantă, ci se complace ambiantului perceput ca normal, i se integrează cu vădită desfătare: "Aci, sub umbrare improvizate pentru campania zaanalei, de o parte și de alta a șoselii fac chef negustorii, țăranii, soldați, bicicliști, mahalagioaice, popi etc, cu familia și copiii; mănâncă fleici, frigărui, mai ales cârnați și pastramă, și beau must, aspirând cu deliciu pe nas și pe gură mirosurile zaanalei și praful șoselii."112 Aceeași delectare, contrariantă pentru cititor, caracterizează îndeletnicirile, hobby-urile
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
haină de blană, era roasă de molii. Cică dacă sunt molii multe, În anul ăla se face război! Pe dracu, nu s-a făcut nici un război. I-am așteptat pe americani de ni s-a acrit, ce, ca acum, toate mahalagioaicele cu vulpea În spinare, nu era chiar așa, pe nimica a dat-o, pe nimica să cumpere mălai, cartofi, ceapă, mamă, mânca Sandu ăla ca nebunu’, că era iarnă grea, ce știi dumneata ce ierni erau pe atunci, păi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lucru nu se petrecea, mă trezeam gâfâind, transpirat și disperat), atunci mă duceam la "Mama răniților" împreună cu un nou Puloș și, cu toate că nu mai găseam la ea o Ninetă, ci doar adrese de țărănci eșuate și cam trecute, sau de mahalagioaice bețive, după aceea simțeam cum gândurile îmi zburau din nou cu elan spre lumea pură a ideilor și uitam multă vreme că pe lume există și o altfel de dragoste. Da, exista, vedeam eu însumi; cum grupuri de băieți și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Era apoi satul, care începea de la cele două poduri și se ducea până în fund, de unde începeau câmpurile. Și mai era și mahalaua (nu în sens peiorativ). Deci, Maricica (sau Viorica) Țăruș venea din mahala. De aceea, poate, era un pic mahalagioaică. Era una din fetele mai băiețoase. Se băga printre noi de multe ori. Și chiar ne concura la năzbâtii. Sunt convins că îmi dai dreptate, pe atunci, nu prea aveam clară noțiunia de frumusețe feminină. Dar, din câte îmi aduc
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
frumos...”. Efimița nu e nici rușinoasă și nici măcar simțitoare: e doar nevricoasă. Astfel o consideră soțul. Nu contează că e sau că nu e așa. Spre deosebire de universul comediilor, În proza scurtă (momente și schițe), femeia apare și În ipostază maternă. Mahalagioaică ori din high-life, femeia-mamă asistă la examenul final al progeniturii (Un pedagog de școală nouă); simpla ei prezență garantează reușita: „Profesorul: Binevoiască numai onorata doamnă să ieie loc. (Către Ionescu, care așteaptă În picioare:) Tu meri la locu- Ți... De
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
o limonadă, și Încă una, mănâncă „două bărdace de floricele calde”, ia fleici și bea sifon, la care se adaugă „un macmahon pe nerăsuflate”. Tabla de materii (subtitlul insolitului text Moșii) oferă contur unui tablou pestriț, balcanic-oriental, În care „soldați - mahalagioaice”, cerșetori, „copii - miniștri - pungași de buzunare”, „bone - doici”, „nepoate - mătuși - Țațe - neni - unchi - veri - văduve - orfani”, măcelari, bețivi, „muște - popi - cocoane - mateloți - impiegați - pensionari - suprimați - popor - senior - dame - M.M.L.L. - A.A.L.L - târgoveți - târgovețe - Țărani - Țărance - intelectuali - artiști - poeți
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
și de Verlaine și Cehov) pentru a înfățișa un crîmpei din haosul uman, carnavalul, atmosfera confuză, veselia exuberantă și, fatalmente, căderea în monotonie. In „Moșii”, Caragiale le redă printr-o „tablă de materii”: „Turtă dulce - panorame - tricoloruri - bragă - baloane - soldați - mahalagioaice - lampioane - limonadă - fracuri - decorațiuni - decorați - donițe - menajerii - provinciali - fluiere - cerșetori - ciubere - cimpoaie - miniștri - pungași de buzunare - hărdaie - bone - doici - trăsuri - muzici - artifiții - fotografii la minut - comèdii”.5) Un recensămînt ironic, făcut cu aparentă indiferență, această enumerare se întinde pe un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ar trebui totuși, în opinia mea, să folosească un alt termen, cu origine necunoscută. Un termen care transgresează originea socială, un termen care exprimă plastic și sugestiv tipologia complicată, diversă și toxică a acestor oameni din vremea noastră, înglobând laolaltă mahalagioaice gureșe, derbedei cu tupeu, țoape cu "Vuitton", ciobani în "Armani" sau ghiorlani cu "Porsche", toată pletora de creaturi care se ceartă isteric la televizor sau arată, nu numai metaforic, degetul mijlociu ca semn de identificare și care ne fac să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
din media n-au încotro, sub apăsarea barbară a patronilor (care, evident, au băgat bani ca să câștige, și asta e singura asigurare de câștig!), și trebuie să trudească zilnic la alimentarea haznalei polimorfe, sufocante, din spatele ecranului. Acompaniați de răcnete de mahalagioaică și amenințări de smardoi! Cum am spus-o și în amfiteatru, nu cred deloc că nevoia reală a publicului este asta. Sau dacă este așa, dincolo de eșantionările primitive și de relevanța discutabilă a indicilor de audiență, poate ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fără personalitate (pristanda = joc popular, asemanator cu brâul, ce se dansează după reguli prestabilite, Într-o parte și alta, conform strigăturilor și comenzilor unui conducător de joc); Nae Cațavencu - ipocrit, demagog (cațaveică = haina cu doua fețe) si palavragiu (cață - unealtă, mahalagioaică); Farfuridi si Brânzovenescu, dependenți unul de altul, fiindu-și unul altuia de folos (farfurie, brânză), Întruchipează motivul personajelor complementare, exemplul lui N. V. Gogol, cunoscutul dramaturg rus, cu perechea Bobcinski-Dobcinski, din capodopera dramaturgică „Revizorul”. Agamemnon Dandanache (un nume comic de excepție
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
munte ai totdeauna o foame de lup, stam așa alene pe-o bancă, și după ce mă săturasem de privit vârful nalt al Cerbului, unde odinioară se hârjoneau într-adevăr ciutele și cerbii, și de ascultat glasul străbătător în urechi al mahalagioaicelor adunate aice de prin toate fundurile regatului, eram cât pe ce să adorm ca un om care are un dejun mistuit și timp de pierdut. Când, iată că trece pe dinaintea mea un turc get-beget, în șalvari 118 largi, c-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
omătului. Astăzi îți trebuie numai un bilet de drum-de-fier, iar inima, plămânii, picioarele și chiar capul sunt de prisos. Cum ar zice Guillaume Tell, dacă s-ar scula din mormânt și ar vedea țara lui astfel schimonosită, sulemenită ca o mahalagioaică în zi de duminică, prefăcută într-un teatru de feerii, unde meritul nu-i a călătorului care îl vizitează, ci a mașinăriilor ce îi schimbă decorurile? Ce ar zice Jacques Balmat, cel întăi care acum 118 ani a pus piciorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe care le interpretează acest amic. Monstruosul stă aici în tabloul morbid pe care acest Arlechin nu-l ratează. Descrierea agoniei lui Mitică invocă oroarea, imaginea sângelui amestecat cu creier și păr, de asemenea. Scena viscerală a manifestării necontrolate a mahalagioaicei care-și plânge fiul cu răcnete și blesteme are un simetric opus, chipul galben ca lămâia al lui Mișu din primul episod, dar și armonicele sentimentaloide ale marșului Margareta fluierat mai puțin talentat de către Mișu. Oroa- rea și comicul se
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Piscupesco, tot un fel de anticameră este. E o anticameră a bunei societăți, din care „fugi, nenorocitule !” îi spune cel care pleacă de acolo celui care vine, pentru că, într adevăr, este o piață publică, o mahala unde se ceartă niște mahalagioaice. Și afară de asta, mai este apoi o tehnică extraordinară de a introduce personajele-cheie, în unele cazuri. Nu m-am ocupat să fac o numărătoare completă, dar, în orice caz, mă frapează două : cele două mari, lungi uverturi ale lui Dostoievski
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
prezintă nici o importanță. Pentru omul incult, cine e autorul e o întrebare fără interes; în mahala se citesc cu entuziasm Dramele Parisului, dar nimeni nu știe că sunt de Ponson du Terrail, deși numele acestuia e scris pe copertă; pe mahalagioaică o interesează cartea, subiectul, și nu cine a scris cartea. Când Anton Pann publică Noul Erotocrit, nici pentru dânsul, nici pentru cititorii săi, nu avea importanță autorul. De aceea, cei care vorbesc astăzi cu dispreț despre plagiatul din prima jumătate
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ridicol de împestrițată, umplu paginile cele mai frumoase ale lui Caragiale. Citiți, de pildă, minunata O lacună... Prostia aceasta, lipsa de cultură, mahalagismul aces-ta, Caragiale ni le arată și sub haina bogăției. În Five o'clock, barbaria și vulgaritatea unor mahalagioaice ordinare se desfășură într-un palat luxos, plin de obiecte de artă scumpe. Mai mult decât oricare alta, această schiță ne arată cât e de ușor să-ți asimilezi partea materială a civilizației, dar cât e de greu s-o
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în aceste două schițe e vorba tot de clasa mizerabilă, pe care el o urăște și o disprețuiește atât de mult! Ba chiar și Bubico să nu se creadă că arată antipatia lui Caragiale pentru cîini: Bubico e copilașul unei mahalagioaice, și ceea ce-l agasează pe Caragiale e plăcerea mahalagioaicei, exprimată prin acele gingășii: "zăhărel", "lăptic"... * Dar în numele cui se ridică Caragiale împotriva acestei lumi noi, creațiune a liberalismului? În numele cărei concepții, cărui sentiment? Și, fiindcă e vorba de o anumită
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mizerabilă, pe care el o urăște și o disprețuiește atât de mult! Ba chiar și Bubico să nu se creadă că arată antipatia lui Caragiale pentru cîini: Bubico e copilașul unei mahalagioaice, și ceea ce-l agasează pe Caragiale e plăcerea mahalagioaicei, exprimată prin acele gingășii: "zăhărel", "lăptic"... * Dar în numele cui se ridică Caragiale împotriva acestei lumi noi, creațiune a liberalismului? În numele cărei concepții, cărui sentiment? Și, fiindcă e vorba de o anumită stare de lucruri, de o anumită clasă, în numele cărei
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
semidoct, dar infatuat: "Industria română e admirabilă, e sublimă putem zice, dar lipsește cu desăvârșire"; "Societatea noastră, dar, noi ce aclamăm noi? Aclamăm munca, travaliul care nu se face deloc în țara noastră". Numele Cațavencu sugerează firea de mahalagiu (cață = mahalagioaică) și ipocrizia (cațaveică = haină cu două fețe), două din trăsăturile ce definesc acest personaj. Farfuridi și Brânzovenescu este un cuplu de imbecilitate, întruchipare a ramolismentului politic. Cei doi se atrag prin firile complet diferite: Farfuridi este coleric, prost, fudul, infatuat
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
te cunoșteam mai demult, bună treabă am fi făcut împreună. Cu cât incultura lui Drasch apărea mai evidentă, cu atât și popularitatea lui creștea mai mult. Însă această popularitate se exercita numai printre clasele cele mai de jos, printre servitoare, mahalagioaice, precupeți și precupețe etc. Manierele ca și înfățișarea doctorului impresionau adânc aceste naturi primitive care nu vedeau decât aparențele. Drasch era înalt, avea o figură energică, purta întotdeauna pălărie cu marginile foarte largi, avea un picior colosal de mare ce
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]