79 matches
-
numai în familie și-n șoaptă. Cât despre nașa tânără și fiică-sa Aura, Maria nu le putea suferi. Niciodată nu-ntîlnise ființe mai scârboase, uitături mai perfide ca acelea ale ochilor verzi-tulburi, la fel la mamă și la fiică, două mahalagioaice împopoțonate ca niște alte alea. Marian, băiețelul Vasilicăi, era mereu zgâriat sub ochi după vizitele nași-sii cu Aura. O poză din casa soră-sii îi arăta pe cei doi copii în picioare, ținîndu-se de mână într-un mod ciudat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
haină de blană, era roasă de molii. Cică dacă sunt molii multe, În anul ăla se face război! Pe dracu, nu s-a făcut nici un război. I-am așteptat pe americani de ni s-a acrit, ce, ca acum, toate mahalagioaicele cu vulpea În spinare, nu era chiar așa, pe nimica a dat-o, pe nimica să cumpere mălai, cartofi, ceapă, mamă, mânca Sandu ăla ca nebunu’, că era iarnă grea, ce știi dumneata ce ierni erau pe atunci, păi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
repetent. Și, făcând el Însuși haz de necaz, se consideră „licențiat În... liceu”. Pentru că veni vorba despre Matilda Caragiu, vreau să relatez, În fugă, ultima mea convorbire telefonică, de prin 1975, În cadrul căreia dumneaei s-a exprimat ca o țață mahalagioaică. Declarându-i cu durere că Toma a acceptat să joace În cel mai mincinos și mai abject film, Înjurând de cruce Mișcarea Legionară, ea se răstește, replicând că fratele ei este cel mai mare actor român „iara tini sâ-i mâșțî
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
hotărât să mergem toate la ea. Am ieșit în stradă și, pentru prima oară de când jucam Reginele, ni s-a întîmplat să întîlnim trecători sau oameni ieșiți pe la porți, căci era aproape ora unsprezece. Se holbau după noi și chiar, mahalagioaicele, ne făceau în toate felurile, căci eram ca niște paparude. Băieții de vârsta noastră și chiar țângăii de câțiva anișori, murdari ca naiba, aruncau cu pietricele după noi și făceau gesturi de neînțeles. Calvarul ăsta a durat însă doar vreo
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
împletește cu biografia unor personaje, mai reale decât cele întâlnite în viață. Și care dintre cititorii Gabrielei Adameșteanu va putea să pretindă de acum înainte că n-a cunoscut-o personal pe memorabila Madam Delcă, zisă și Coana Vica, inimitabila mahalagioaică peste care a căzut istoria și într-un fel rolul de martor al unui sfârșit de veac în București, sau pe supraviețuitoarea marii burghezii de ieri, Ivona, care a trăit des trămarea propriei familii până la capăt, sau nu a avut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prin asumarea integrală a acestei autenticități psiho-morale multiplu specificate și variate. Patru capitole ale romanului rulează și explorează exact lumea lăuntrică a unei modeste, banale, umile pensionare. Să fie vorba despre o replică polemică dată de autoare tipului caragialian de mahalagioaică, așa cum susținea Valeriu Cristea ? Nu cred. Prin miza pusă de roman cieră pe Vica Delcă s-a dorit (și s-a reușit) răsturnarea unei prejudecăți persistente referitoare la adâncirea unor personaje modeste social. În proza noastră standard, acestea sunt conturate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am supus ca niște puștani. XI Bineînțeles că războiul continua. Și făcuse deja atâtea cadavre că nu le mai știai numărul. Dar vestea morții tinerei învățătoare, și mai ales o moarte ca aceea, dădu o lovitură orașului. Străzile erau goale. Mahalagioaicele, țațele, bătrânele gaițe dispuse oricând să bârfească stăteau pe la casele lor. În localuri, bărbații beau fără să spună nimic. Nu se auzeau decât zgomotele paharelor, ale sticlelor, ale gâtlejurilor, ale litrilor băuți. Atât. Ca un fel de omagiu, sau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
chinuite, ambalajele de la lamele de bărbierit, oglinda era și ea murdară, pătată, înnegrită pe alocuri. Zâmbi și luă buretele, hai să curăț și oglinda și etajera și chiuveta și pe urmă, gata, nu mă mai uit nicăieri cu ochi de mahalagioaică, dacă perdeaua de la bucătărie e înnecată în fum, fie, eu rămân tot doamna avocat Sidonia Trofin, indiferent cât ar țâțâi prietenele mele și ar clătina din cap a jale. În ziua următoare însă, Sidonia se afla deja la saturație. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sau lăptărese. Servitoarea Franșoise este poate, după Swann, cea mai reușită figură din opera sa. Nivelul de conștiință al baronului Charlus se reduce în ultimă instanță la strategia complicată a unui salonard, iar gândirea sa nu este superioară celei unei mahalagioaice vorbărețe. Ca în orice mare creație, și aici nu mediile sociale pe care le evocă amintirea scriitorului dau complexitate și adâncime, fiindcă totul e egal pentru un scriitor, un lucru nefiind mai important decât altul. Oriunde e om arta care
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Trecuse pragul despărțitor al celor două medii aociaie și prinsese gust să rămână dincoace, unde îi condusese destinul lui de parvenitism, de care destin începea să aibă conștiință. Pentru norocul lui, nu putuse trata pe Ada altfel decât trata pe mahalagioaicele lui; felul ăsta avea pentru ea savoare, un gust ușor de usturoi, ce-i plăcea făinăresei. El se purta cu ea așa pentru că avea firea prea formată ca să și-o schimbe și pentru că temperamentul lui îl slujea bine acum ca
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
probabil speră, ci doar să ne plictisească. Toate poalele sus ! Noua carte a lui Laszlo Alexandru, Toate pânzele sus! (polemici, Grinta, Cluj-Napoca, 2005), putea fi intitulată Toate poalele sus! În polemicile sale autorul este la fel de lipsit de eleganță ca acele mahalagioaice care, când se ceartă, își ridică poalele-n cap pentru a-și arăta anumite părți ale corpului. Mahalagioaicele, cel puțin, se ceartă între ele, în timp ce Laszlo Alexandru jignește din senin oameni de valoare, care - dacă sunt în viață și dacă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sus! (polemici, Grinta, Cluj-Napoca, 2005), putea fi intitulată Toate poalele sus! În polemicile sale autorul este la fel de lipsit de eleganță ca acele mahalagioaice care, când se ceartă, își ridică poalele-n cap pentru a-și arăta anumite părți ale corpului. Mahalagioaicele, cel puțin, se ceartă între ele, în timp ce Laszlo Alexandru jignește din senin oameni de valoare, care - dacă sunt în viață și dacă citesc o asemenea carte - nu pot rămâne decât stupefiați. Din punctul de vedere al „polemistului“, G. Călinescu „a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în grădină. Milostivul Dumnezeu [...] să ne ferească de urgie, căci urâtă boală, grabnică". După ce mai amintește de moartea lui Ioniță croitorul, tot în iulie, a Despinei armășoaiei, vecină, la 26 iulie/7 august, și a Elenei polcovniceasa a lui terzibașa, mahalagioaică, la 27 iulie/8 august, Andronescu precizează că "la 1831 iulie 30/12 august, s-au închis Politia București cu carantine de 15 zile, jur împrejur, cu păzitori militari, ca nimeni să nu intre de afară mai nainte de a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
se exteriorizează în gest și în limbaj. Toate acestea trădează un temperament aprins. Zița a fost considerată de Ibrăileanu ca „tipul cel mai frapant”, „în care Caragiale, numai într-o pagină și jumătate, a dat toată psihologia sa, tot stilul mahalagioaicei romanțioase, fără ca să se bage de seamă procesul de intensă condensare”<footnote G.Munteanu, Istoria literaturii române. Epoca marilor clasici, București, E.D.P., 1980, p. 479. footnote>. Ibrăileanu se extazia cu dreptate în fața acestei realizări. S-a considerat, în general, că
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
urmă. - Nu se poate! E o diferență de douăzeci de ani Între ei! - Cucoana Chantal, cînd pune ochii pe un bărbat... Puștiul Kermeur a profitat din plin! De data asta, Loïc auzise. Scăpă o plasă și o apucă violent pe mahalagioaică de braț. - Ce te-a apucat să spui tîmpenii de astea despre fiul meu, gură-spartă? - Toată lumea știe! Dă-mi drumul! Gwen veni În fugă să Îi despartă pe cei doi, pentru ca Loïc să n-o mai scuture pe biata femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
semidoct, dar infatuat: "Industria română e admirabilă, e sublimă putem zice, dar lipsește cu desăvârșire"; "Societatea noastră, dar, noi ce aclamăm noi? Aclamăm munca, travaliul care nu se face deloc în țara noastră". Numele Cațavencu sugerează firea de mahalagiu (cață = mahalagioaică) și ipocrizia (cațaveică = haină cu două fețe), două din trăsăturile ce definesc acest personaj. Farfuridi și Brânzovenescu este un cuplu de imbecilitate, întruchipare a ramolismentului politic. Cei doi se atrag prin firile complet diferite: Farfuridi este coleric, prost, fudul, infatuat
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
și de Verlaine și Cehov) pentru a înfățișa un crîmpei din haosul uman, carnavalul, atmosfera confuză, veselia exuberantă și, fatalmente, căderea în monotonie. In „Moșii”, Caragiale le redă printr-o „tablă de materii”: „Turtă dulce - panorame - tricoloruri - bragă - baloane - soldați - mahalagioaice - lampioane - limonadă - fracuri - decorațiuni - decorați - donițe - menajerii - provinciali - fluiere - cerșetori - ciubere - cimpoaie - miniștri - pungași de buzunare - hărdaie - bone - doici - trăsuri - muzici - artifiții - fotografii la minut - comèdii”.5) Un recensămînt ironic, făcut cu aparentă indiferență, această enumerare se întinde pe un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
epigrame, precum C. Pavelescu: "Iancu Luca Caragiale Îți dă berea pe măsură. Face și literatură... Însă nu face parale." Cu cei din afara profesiei sale, se pot decela relații de constrîngere ("Și așa toată ziua Caragiale ocăra elevii ca o adevărată mahalagioaică" notează Al. Ionescu în evocarea Caragiale corector! despre raporturile cu tinerii tipografi), de afinitate (lui Alceu Urechia îi scrie Cu dor tropical) sau de galanterie salonardă mascată în jocuri de cuvinte: "Ce deosebire există între D-rul Kremnitz și o sofa
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ar trebui totuși, în opinia mea, să folosească un alt termen, cu origine necunoscută. Un termen care transgresează originea socială, un termen care exprimă plastic și sugestiv tipologia complicată, diversă și toxică a acestor oameni din vremea noastră, înglobând laolaltă mahalagioaice gureșe, derbedei cu tupeu, țoape cu "Vuitton", ciobani în "Armani" sau ghiorlani cu "Porsche", toată pletora de creaturi care se ceartă isteric la televizor sau arată, nu numai metaforic, degetul mijlociu ca semn de identificare și care ne fac să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
din media n-au încotro, sub apăsarea barbară a patronilor (care, evident, au băgat bani ca să câștige, și asta e singura asigurare de câștig!), și trebuie să trudească zilnic la alimentarea haznalei polimorfe, sufocante, din spatele ecranului. Acompaniați de răcnete de mahalagioaică și amenințări de smardoi! Cum am spus-o și în amfiteatru, nu cred deloc că nevoia reală a publicului este asta. Sau dacă este așa, dincolo de eșantionările primitive și de relevanța discutabilă a indicilor de audiență, poate ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
prezintă nici o importanță. Pentru omul incult, cine e autorul e o întrebare fără interes; în mahala se citesc cu entuziasm Dramele Parisului, dar nimeni nu știe că sunt de Ponson du Terrail, deși numele acestuia e scris pe copertă; pe mahalagioaică o interesează cartea, subiectul, și nu cine a scris cartea. Când Anton Pann publică Noul Erotocrit, nici pentru dânsul, nici pentru cititorii săi, nu avea importanță autorul. De aceea, cei care vorbesc astăzi cu dispreț despre plagiatul din prima jumătate
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ridicol de împestrițată, umplu paginile cele mai frumoase ale lui Caragiale. Citiți, de pildă, minunata O lacună... Prostia aceasta, lipsa de cultură, mahalagismul aces-ta, Caragiale ni le arată și sub haina bogăției. În Five o'clock, barbaria și vulgaritatea unor mahalagioaice ordinare se desfășură într-un palat luxos, plin de obiecte de artă scumpe. Mai mult decât oricare alta, această schiță ne arată cât e de ușor să-ți asimilezi partea materială a civilizației, dar cât e de greu s-o
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în aceste două schițe e vorba tot de clasa mizerabilă, pe care el o urăște și o disprețuiește atât de mult! Ba chiar și Bubico să nu se creadă că arată antipatia lui Caragiale pentru cîini: Bubico e copilașul unei mahalagioaice, și ceea ce-l agasează pe Caragiale e plăcerea mahalagioaicei, exprimată prin acele gingășii: "zăhărel", "lăptic"... * Dar în numele cui se ridică Caragiale împotriva acestei lumi noi, creațiune a liberalismului? În numele cărei concepții, cărui sentiment? Și, fiindcă e vorba de o anumită
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mizerabilă, pe care el o urăște și o disprețuiește atât de mult! Ba chiar și Bubico să nu se creadă că arată antipatia lui Caragiale pentru cîini: Bubico e copilașul unei mahalagioaice, și ceea ce-l agasează pe Caragiale e plăcerea mahalagioaicei, exprimată prin acele gingășii: "zăhărel", "lăptic"... * Dar în numele cui se ridică Caragiale împotriva acestei lumi noi, creațiune a liberalismului? În numele cărei concepții, cărui sentiment? Și, fiindcă e vorba de o anumită stare de lucruri, de o anumită clasă, în numele cărei
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
al reprezentanților bisericii și artificialitatea, automatismul și banalitatea din traiul acestora. Întotdeauna însă ironia sau întrevăzuta satiră sunt îndulcite de tonul bonom, indulgent. În eroicomicul roman pseudopolițist Cazul maicii Varvara, de exemplu, deși personajele feminine au un comportament verbal asemănător mahalagioaicelor din schițele lui Caragiale, sesizăm îngăduința cu care le sunt divulgate defectele. Reproducerea certurilor dintre măicuțele al căror comportament este departe de a fi unul decent și umil are doar scopul înveselirii narațiunii și nu o funcționalitate satirică. Nenumărate pasaje
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]