350 matches
-
o colecționeze, căci știa că întotdeauna o bibliotecă dă bine într-o casă. Astfel, deși avea o bibliotecă mică, era bine întocmită. Trecând, într-o bună zi, prin fața oglinzii celei mari de la intrare, elegantă și mândru înrămată în lemn de mahon, cu incrustații arabe, acesta tresări uimit. Deși era încredințat că se găsește într-o deplină singurătate, o singurătate incoruptibilă, solidă și de neschimbat, constata acum, cuprins de tot de uluire, că mai este cineva acolo. Se afla chiar în fața lui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
gheara necruțătoare a bătrâneții, numele lui Doré înseamnă doar amintirea unui volum infolio greu și dificil de manevrat, cu marginea filelor aurită - și legătura cărții adesea lipsită de gust, în conformitate cu gustul epocii -, zăcând cel mai adesea pe masa lustruită de mahon. Poate că lângă ea se mai aflau și cele mai importante fotografii de familie, ca și cum Gustave Doré ar fi fost cel puțin o rudă. Dante, poveștile lui Perrault, Don Quijote, fabulele lui La Fontaine, toate aceste mărturii indispensabile despre gustul artistic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
erau făcute lambriurile, butonul schimbătorului de viteze și canapelele frumoase, îmbrăcate în piele de vițel. Și i-am spus-o. Avea motor pe benzină. în climatul nostru, a spus tata, nu poți avea diesel. Și despre lemn a spus: E mahon. Pe drum ne-am oprit în Norsjö. Acolo l-am întâlnit pe bancherul care urma să administreze mica mea avere. Este o mare binecuvântare, a spus el, să ai existența asigurată. Avea un costum negru de piele, părul îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
preocupat întreaga lui carieră literară" (Brooks, 1990: 67), ne asigură marele exeget al operei faulkneriene. Perfect adevărat. Însă felul în care tratează scriitorul sugestia mitologică în Soldier's Pay e cu totul diferit. Exemplul dat de Brooks - seducerea de către Donald Mahon, „omul natural", „faunul" care respinge convențiile sociale, a unei fete incapabilă să stârnească extazul „nimfolepsic" (Emmy are mâinile înroșite de muncă și e, în general, o ființă butucănoasă, ursuză, lipsită de grație) - nu amintește defel repertoriul romantic. Din contră, Faulkner
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
punct de vedere textual, sugestiile sunt indubitabile. Numai că sensul în care sunt interpretate de Faulkner sugerează orice, dar nu romantism. Nimic bucolic - în ciuda descrierilor de natură - în demersul scriitorului. Drept dovadă, și Januarius Jones, dublul perfect al lui Donald Mahon - se reflectă în aceeași oglindă deformatoare, cu diferența că „satirul gras" e privit cu un ochi rău, disprețuitor, pe când Donald pare să întrupeze varianta solară a aceleiași entități. Brooks are dreptate - infirmân-du-și ipoteza - atunci când afirmă că „pentru Jones, sexul e
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
lui T. S. Eliot, ajungem la concluzia că „ireala" capitală britanică s-a subdivizat, întinzându-se pe întrega suprafață a pământului și renăscând, cu demonii și îngerii săi, în sudul american. Suferința sufletească profundă a tuturor personajelor - cu excepția lui Donald Mahon, a cărui suferință e fizică -, disperarea, neașezarea, neputința de a-și găsi un loc doar al lor, felul dezordonat în care trăiesc, visceralitatea agresivă sunt elemente constitutive ale modernității ivite din demolarea spațiului și valorilor tradiției engleze - o tradiție în
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
un loc doar al lor, felul dezordonat în care trăiesc, visceralitatea agresivă sunt elemente constitutive ale modernității ivite din demolarea spațiului și valorilor tradiției engleze - o tradiție în egală măsură fascinantă și opresivă. Cele doar câteva cuvinte rostite de Donald Mahon pe parcursul straniei sale agonii se estompează sub presiunea dialogurilor, conversațiilor și confruntărilor dintre celelalte personaje. Acest Odiseu mut pierde și bătălia întoarcerii acasă, după ce pierduse șansa apoteozei. El s-a plasat în afara timpului, pentru că timpul fusese deja confiscat de protagoniștii
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
Președintele venezuelian Hugo Chavez a prezentat un nou sicriu ce conține rămășițele lumești ale eroului revoluționar al Americii Latine de secol XIX, Simon Bolivar, anunță BBC News. Autor: Alexandra Dumitru Sicriul din mahon, încrustat cu diamante și stele de aur a fost prezentat în cadrul unei ceremonii menite să marcheze moartea „Eliberatorului”din 1830. La începutul secolului XIX Somon Bolivar a fondat Gran Colombia, o federație ce în prezent reprezintă Venezuela, Columbia, Panama și
Noul sicriu al lui Bolivar încrustat cu diamante şi stele de aur () [Corola-journal/Journalistic/67770_a_69095]
-
umbre, sunete și șoapte, dezlănțuiri de energie ținută până atunci sub control. Asemeni unui carnasier pregătit să-și devore prada, Januarius Jones se dezlănțuie, indiferent la lumea din jur, indiferent la decizia lui Gilligan de a-l aduce pe Donald Mahon „să asculte muzica" — singurul lucru pe care-l mai putea face, deoarece începuse să orbească: „Jones, intrând în competiție, dansă cu ea de două ori, o dată șase picioare și apoi nouă picioare. Nu putea dansa cu ușurința plină de forță
Primul Faulkner (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6797_a_8122]
-
de latină eșuat într-un târg unde cultura e doar o prezență stranie, semn ea însăși al decăderii lumii „naturale". Cu toate acestea, nu e nimic „cultural" în comportamentul lui. Îl vedem dizertând de mai multe ori în prezența reverendului Mahon pe teme literare, dar scenele sunt lipsite de profunzime. Ele adaugă o filă mult prea subțire la dosarul demoniac ce pregătește dezlănțuirea forței primitive a fiarei. Dacă n-ar fi fost decât acest personaj — Januarius Jones —, amestec de slăbiciune umană
Primul Faulkner (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6797_a_8122]
-
a epopeii homerice. Argumentele nu lipsesc, chiar dacă uneori simbolurile și episoadele din Odiseea sunt preluate cu semn schimbat. Joyce însuși nu procedase, oare, în același fel? Parodierea înseamnă omagiu, rescriere, interpretare, dar și răsturnare a perspectivei. Reîntoarcerea / aducerea lui Donald Mahon corespunde, fără îndoială, modelului homeric: cultural vorbind, orice reîntoarcere este o odisee! Gary Harrington identifică elementele care dau aceastei paralele nu doar spectaculozitate, ci și substanță. Primul argument provine din situația obiectivă prezentată: asemeni lui Ulise, Donald Mahon se întoarce
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]
-
lui Donald Mahon corespunde, fără îndoială, modelului homeric: cultural vorbind, orice reîntoarcere este o odisee! Gary Harrington identifică elementele care dau aceastei paralele nu doar spectaculozitate, ci și substanță. Primul argument provine din situația obiectivă prezentată: asemeni lui Ulise, Donald Mahon se întoarce din război. Sosirea e premersă de un dialog între Ahile și Marte, o confruntare textuală desfășurată în regim parodic, tocmai pentru a pune în contrast - exact ca în Ulysses al lui Joyce - eroismul lumii vechi și formele degradate
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]
-
sugerată probabil de referința sarcastică a lui Jones care-l numește pe Donald Ťfratele lui Mercurť - constituie una din principalele trăsături ale paralelei între Odiseu și Donald." (Harrington, 1990: 13). Amândoi au câte o rană: Odiseu una dobândită la vânătoare, Mahon într-o misiune militară eșuată. Eroul grec va fi recunoscut după acea rană, eroul modern va deveni de nerecunoscut tocmai datorită ei. În drumul spre casă, personajul homeric este protejat de zeița Atena. Soldatul american se află în grija unei
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]
-
cărei nume, Powers, sugerează potențiala natură războinică a personajului. Despre ambii eroi familiile cred că au murit, și ambii, la întoarcerea acasă, vor fi niște prezențe/absențe. Dacă pe Ulise îl așteaptă în Ithaca, țesându-și pânza, o singură Penelopă, Mahon are privilegiul de-a fi obiectul obsesiei neliniștite a două femei: una dintre ele, Cecily, îi e necredincioasă, cealaltă, Emmy, îl trădează atunci când află știrea că iubitul îi va muri. În ambele cazuri, Faulkner face trimiteri precise la ocupația simbolică
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]
-
expresionist-apocaliptic impus de T. S. Eliot în The Waste Land. Lumea soldaților întorși de pe front e una a "dezrădăcinării și dizlocării", un "târâm pustiu" al minții și sentimentelor. Perfectă întrupare a "cadavrului-viu" (nu neapărat în sensul dramei lui Tolstoi), Donald Mahon navetează între două lumi: lumea celor încă vii și lumea celor ce n-au murit de tot. Sau, mai bine, spus, încă nu își dau seama că sunt morți, că locuiesc într-un tărâm pustiit, că viețile lor nu au
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]
-
încă din primăvara vieții - pentru Margaret Powers, cei întorși de pe front sunt doar "niște suflete pierdute așteptând să meargă în iad" - iar universul descentrat le alterează chiar și funcțiile elementare. Nici unul din ei nu-și duce la îndeplinire misiunea: reverendul Mahon și-a abandonat funcția de îndrumător spiritual, refugiindu-se în "cultivarea grădinii", adică în contemplarea artificială a naturii; Cecily refuză cu încăpățânare să-și respecte angajamentul față de iubitul mutilat; Joe Gilligan însuși pierde întreaga forță retorică pe care-o demonstrase
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]
-
respecte angajamentul față de iubitul mutilat; Joe Gilligan însuși pierde întreaga forță retorică pe care-o demonstrase în tren, ca și cum ariditatea fundamentală a așezării sudice ar fi paralizat organul producător de sunete, așa cum rănile de război au provocat paralizia lui Donald Mahon. Simțind că alunecă într-un teritoriu al negativității pure, apăsătoare, Faulkner contrapunctează frecvent, apelând la faconda ironică și la ŕ part-eul jovial, în spectaculoase schimburi de replici, ca în piesele decadent-sarcastice ale lui Oscar Wilde: "Jones rămase într-o tăcere
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]
-
închis, unde vor fi obligate, sub presiunea evenimentelor și a curiozității localnicilor, să aducă la suprafață misterul existenței lor anterioare, provoacă o veritabilă furtună în localitatea în care mai degrabă se supraviețuia decât se trăia. Ca într-un western, Donald Mahon, soldatul muribund, Jim Gilligan, soldatul lăsat la vatră, și Margaret Powers, văduva plină de compasiune, se ivesc din necunoscut pentru a tulbura liniștea patriarhală a unei așezări unde dramele erau aplatizate de presiunea protestantismului evanghelic. Constituirea acestui grup - descrisă pe
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
a fost o veritabilă obsesie a generației lui Faulkner. Nu doar în povestiri, dar și în The Great Gatsby F. Scott Fitzgerald construiește un personaj adânc vulnerat de experiențele trăite ca soldat sau în preajma frontului. Într-un fel paradoxal, Donald Mahon străbate același traseu și are parte de același tratament: în timp ce se află în război, iubita îl trădează. E secundar faptul că Jay Gatsby se îmbogățește făcând speculă în timp ce soldații mor pe front, pentru că statutul de milionar reprezintă doar o etapă
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
în timp ce se află în război, iubita îl trădează. E secundar faptul că Jay Gatsby se îmbogățește făcând speculă în timp ce soldații mor pe front, pentru că statutul de milionar reprezintă doar o etapă în bătălia sa absurdă de a reînvia trecutul. Și Mahon, și Gatsby își găsesc finalmente moartea, dovedindu-se neputincioși în fața ambiției de a recuceri ceea ce au pierdut. Influența prozei de secol nouăsprezece e suficient de puternică pentru a nu defini romanul drept un produs al modernității literare. Faulkner nu are
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
ceilalți eroi sunt personaje de-a gata, recrutați din tipologia clasicizată a epocii: Cecily e varianta sudistă a lui Daisy Buchanan, adică logodnica infidelă, Jim Gilligan e rezervistul frustrat, Emmy o Jane Eyre căreia i se refuză șansa happy-end-ului, reverendul Mahon e părintele naiv și sentimental, incapabil să perceapă dimensiunea tragediei desfășurate sub privirile sale, în fine, mica armată a personajelor colective e infectată cu ticurile bineștiute din atâtea romane victoriene și post-victoriene ce descriu încremenita viață a târgurilor de provincie
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
echivalează cu ridicarea unei noi cortine. O parte a personajele din "sceneta" anterioară dispar din prim-plan (conductorul, Julian Lowe, Schluss etc.), iar atenția e acaparată de "oamenii vechi", de locuitorii târgului încremenit în ticurile propriei neputințe: Januarius Jones, reverendul Mahon și soția acestuia (părinții soldatului muribund), Cecily Saunders, logodnica lui Mahon, George Farr, bărbatul îndrăgostit de Cecily, Emmy, iubita de-o noapte a lui Donald Mahon, precum și mulțimea de figuranți-ciocli gata să se înfrupte din amănuntele tragediei, perpetuân-du-și viața din
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
sceneta" anterioară dispar din prim-plan (conductorul, Julian Lowe, Schluss etc.), iar atenția e acaparată de "oamenii vechi", de locuitorii târgului încremenit în ticurile propriei neputințe: Januarius Jones, reverendul Mahon și soția acestuia (părinții soldatului muribund), Cecily Saunders, logodnica lui Mahon, George Farr, bărbatul îndrăgostit de Cecily, Emmy, iubita de-o noapte a lui Donald Mahon, precum și mulțimea de figuranți-ciocli gata să se înfrupte din amănuntele tragediei, perpetuân-du-și viața din contemplarea plină de lăcomie a degradării și morții eroului întors de la
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
de "oamenii vechi", de locuitorii târgului încremenit în ticurile propriei neputințe: Januarius Jones, reverendul Mahon și soția acestuia (părinții soldatului muribund), Cecily Saunders, logodnica lui Mahon, George Farr, bărbatul îndrăgostit de Cecily, Emmy, iubita de-o noapte a lui Donald Mahon, precum și mulțimea de figuranți-ciocli gata să se înfrupte din amănuntele tragediei, perpetuân-du-și viața din contemplarea plină de lăcomie a degradării și morții eroului întors de la război. Charlestown nu e, firește, Yoknapatawpha. Orașul e prea schematic descris - ba chiar s-ar
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
numai în limba lui maternă, ci și în franceză și în germană. Din când în când își schimba ochelarii, ridicându-și ridica fruntea ca un leu, să audă mai bine. Sau ca o panteră roz care a făcut impostație... Derek Mahon intervenea, obsedat de soarta poeziei irlandeze ("Englez să fii, înseamnă să ai dreptate; irlandez - să greșești"), Lionel Ray ne servea aforisme: "La Pythie ne dicte pas des symphonies". Voia să-i contrarieze pe toți și reușea. Ne-am enervat că
Întâlnire cu Oskar Pastior by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7279_a_8604]