158 matches
-
sau prin alte mijloace (în vorbire prin intonație sau prin mimică, iar în scris prin puncte de suspensie ori redare în italice). Cuvîntul grecesc de la baza termenului ironie semnifica "întrebare", căci faptul de a întreba, simulînd ignoranța, face parte din maieutica socratică. Această perspectivă a întrebării rămîne însă actuală, deoarece destinatarul enunțului ironic trebuie să se întrebe asupra sensului real al lui. Pornind de la sugestiile retoricii, există abordări ale retoricii prin considerarea ei ca o figură bazată pe discordanța dintre diferitele
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este mai mare; așadar, el "nu poate fi cel mai înțelept". Facultatea de a raționa trebuie trezită în om pentru ca adevărul (care există în stare latentă) să fie scos, din umbră, la lumină. Scoaterea la lumină se face prin "moșire", maieutică (cuvânt provenit de la "moșit", în limba greacă). Metoda întrebărilor, dezvoltată de Socrate și descrisă în scrierile lui Platon, a rămas celebră prin importanța dată calității întrebării și angajarea în îndoieli care apropie de adevăr. Metoda dialectică a cercetării impune "descompunerea
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
îndoieli care apropie de adevăr. Metoda dialectică a cercetării impune "descompunerea" acesteia prin întrebări ale căror răspunsuri sunt distilate gradual, eliminându-se neesențialul și contradicțiile. Ea este similară metodei actuale din cercetare, aceea de stabilire prealabilă a ipotezei de lucru. Maieutica socratică consideră că dascălul poate fi "o moașă" cu darul de a-l face pe elev să nască înțelepciune. De altfel, Socrate spunea: "Moașa ajută femeia să nască copii doar până la o anumită vârstă; după aceea este recomandată retragerea". De
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
de zi o femeie”), pe orbita căruia gravitează câțiva bărbați fantomatici (Maestrul de Vânătoare, principele Pierre), atinși uneori, prin ricoșeu, de dozele de sarcasm pe care protagonista și le administrează regulat: „Ora de logică:/ camera ginșii bărbatul de-o noapte/ maieutica (Maestrul de Vânătoare/ e adept al lui Socrate)// Ora de fapte:/ Marta s-a tuns/ Marta-și visează un trup de argint/ copiază teze despre măsură// Apoi: pudra trufia rimelul lavanda” (Teze neterminate despre Marta). Poemele din Dimineața tinerelor doamne (1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
roman pe an, al cincilea, în 1985, având titlul "Verbele auxiliare ale inimii" introducere în beletristică. Această a doua parte a titlului se repetă pe frontispiciul fiecăruia din cele cinci romane, invariabil, ca și cum ar fi vorba de un ciclu de maieutică literară. După "Cartea lui Hrabal" (1990), acest autor cu nume nobiliar, publică O femeie (1995) roman la care ne vom opri, și "Harmonia caelestis" (2000). Tradus în principalele limbi europene, dar și în olandeză, finlandeză, suedeză, norvegiană, letonă, poloneză, daneză
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
semințe vii, care angajau, personalizau. Pentru domnu’ Fetescu întrebările noastre nu erau strict evaluate, dihotomic, ca bune ori rele. Important era să întrebăm, să ne întrebăm. De fiece dată ochii lui, mari, arătau uimire, lărgime de cer, primitoare. În spiritul maieuticii socratice provoca lecțiile noastre de zbor, la care rațiunea, experiența, imaginația, afectivitatea își corespundeau. În privirea vulturească și cald colocvială totodată, atingeai starea când scurtimea - cuantificabilul, exactitatea, precizia, formula - devenea prelungire, articulare și șlefuire de diamant viu, de lumină (corpuscul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
autorilor damnați sa fie doar „note de subsol la Platon”, a însemnat cel mai radical, fermecător și durabil proces intentat „Tatălui Logosului”. Sunt extrem de multe „capetele de acuzare”, aduse direct sau indirect filosofiei / filosofemelor platoniciene: primul ar fi evidențiat de maieutica socratică, de metoda descoperirii adevărului prin dezbatere (poate fi numită „filosofema dialogului” - filosofia este / ca dialog); al doilea rezidă în reliefarea necesității teleologice a filosofiei în viața publică, în democrație (poate fi numită „filosofema înțeleptului rege” - filosofia Ideilor ca temelie
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2274]
-
Bocancea & Tompea, Două decenii..., ed. cît., p. 22. 32 A. Mucchielli, Dicționar..., p. 64. 33 S. Bocancea, "Introducere" în Bocancea & Tompea, Două decenii..., ed. cît., p. 24. 34 A. Mucchielli, Dicționar..., op. cît., p. 11. 35 Vasile Sebastian Dancu, "O maieutica inversata", prefață la Sorin Bocancea & Doru Tompea, Două decenii..., ed. cît., 2015, p. 20. 36 A. Mucchielli, Dicționar..., ed. cît., pp. 120-122. 37 V. S. Dancu, "O maieutica inversata", ed. cît., pp. 18-19. 38 S. Bocancea, "Introducere" în Bocancea & Tompea
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
A. Mucchielli, Dicționar..., op. cît., p. 11. 35 Vasile Sebastian Dancu, "O maieutica inversata", prefață la Sorin Bocancea & Doru Tompea, Două decenii..., ed. cît., 2015, p. 20. 36 A. Mucchielli, Dicționar..., ed. cît., pp. 120-122. 37 V. S. Dancu, "O maieutica inversata", ed. cît., pp. 18-19. 38 S. Bocancea, "Introducere" în Bocancea & Tompea, Două decenii..., ed. cît., p. 24. 39 Ibidem, p. 26 40 V. S. Dancu, op. cît., p. 20. Bibliografie BECKER, Howards S., The epistemology of qualitative research, prezentare
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
69-72. CHELCEA, Septimiu, Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative, Editura Economică, București, 2004. CONDUR, Georgeta, "Avatarurile Omului Nou - din comunism în postcomunism", în Bocancea & Șandru (coord.), Totalitarismul. De la origini la consecințe, ed. cît., pp. 173-185. DANCU, Vasile Sebastian, "O maieutica inversata", prefață la Sorin Bocancea & Doru Tompea, Două decenii de comunism în Iașul universitar, ed. cît., pp. 11-20. DURKHEIM, Émile, Regulile metodei sociologice, trad. Dan Lungu, Editura Polirom, Iași, 2002. GHIGLIONE, Rodolphe & Banjamin Matalon, Leș anquêtes sociologiques. Théories et pratique
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
mai degrabă devine "lichid", se răspândește ușor în farmecul cadrelor temporale pe care le-a reînviat și apoi le lasă să se desfășoare sub ochii noștri. În fine, diferența de generatii dintre cei doi interlocutori face din întreg demersul o maieutica inversă, una în care spontaneitatea și ingenuitatea jucată sau reală uneori pe care o datorăm lui Sorin Bocancea moșește renașterea sensurilor unei lumi pe care "Înțeleptul" se abține să o judece, să o claseze, să o interpreteze. Efectul de expresivitate
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
datorăm lui Sorin Bocancea moșește renașterea sensurilor unei lumi pe care "Înțeleptul" se abține să o judece, să o claseze, să o interpreteze. Efectul de expresivitate este unul de excepție iar întreaga lucrare are un mare caracter de originalitate. O maieutica ciudată în care, în fond, cei doi autori sunt, împreună, acel Socrate care ne împinge să descoperim fiecare adevărul nostru"17. Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată O lucrare ce abordează o problemă puțin tratată în
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
ed. cît., p. 9. 14 Sorin Bocancea, "Introducere" în Sorin Bocancea & Doru Tompea, Două decenii de comunism în Iașul universitar, Editura Institutul European, Iași, 2015, p. 23. 15 Ibidem, p. 25. 16 Ibidem, p. 27. 17 Vasile Sebastian Dancu, "O maieutica inversata", în S. Bocancea & D. Tompea, Două decenii de comunism în Iașul universitar, ed. cît., 2015, p. 20. 18 Alină Hurubean, "Cuvânt înainte" în Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată, Editura Institutul European, Iași, 2015, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
diversiuni, Editura Institutul European, Iași, 2015. BOCANCEA, Sorin; TOMPEA, Doru, Două decenii de comunism în Iașul universitar, Editura Institutul European, Iași, 2015. BOCANCEA, Sorin; MUREȘAN, Mircea, Așa ne-am petrecut Revoluția, Editura Institutul European, Iași, 2014. DANCU, Vasile Sebastian, "O maieutica inversata", în S. Bocancea & D. Tompea, Două decenii de comunism în Iașul universitar, ed. cît.. HUREZEANU, Emil, "Paradoxurile comunismului național românesc", în S. Bocancea (coord.), De la presă studențeasca în comunism la presă postcomunistă, ed. cît., pp. 7-17. HURUBEAN, Alină, Statutul
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
care încheie placheta vorbește despre inutilitate și gol lăuntric în curgerea implacabilă a timpului. Imaginea ultimă nu se compune la P. dintr-o poezie interiorizată a senectuții, ci dintr-o accentuare a adecvării la conjunctural. Discobolul (1972), Poema română (1980), Maieutica luminii (1985), Drumul luminilor (1987) conțin texte encomiastice folosind o anume îndemânare a punerii în scenă și deturnând unele concepte estetice pentru a da oarece lustru versului obedient, suprasaturat de clișee, proslăvind partidul și conducătorul lui. Sonetul este specia pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
pe care autorul o exersează abuziv, titlul unei poezii fiind Tortură-mi e tiparul tău sonor. SCRIERI: Cartea rănilor, București, 1946; Clamor, București, 1968; Discobolul, București, 1972; Murmurul statuilor, București, 1974; Profil de ivoriu, București, 1976; Poema română, București, 1980; Maieutica luminii, București, 1985; Drumul luminilor, Iași, 1987; Gheorghe Lovendal, București, 1987. Ediții: Poarta cuvintelor, București, 1971; I. Valjan, Generația de sacrificiu, pref. edit., București, 1985 (în colaborare cu Despina Vasilescu-Valjan), Cu glasul timpului, pref. Șerban Cioculescu, București, 1987 (în colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
Muzica unei vieți. Corespondență, pref. trad., București, 1982; Lubomir Donizka, Stele pe cerul muzicii. Evoluția muzicii ușoare universale, București, 1985 (în colaborare cu Doina Zalman). Repere bibliografice: Const. Ciopraga, „Discobolul”, CRC, 1972, 51; Lit. rom. cont., I, 509-511; Nicolae Georgescu, „Maieutica luminii”, LCF, 1986, 4; Simion Bărbulescu, „Maieutica luminii”, RL, 1986, 35; Dicț. scriit. rom., III, 876-877; Firan, Profiluri, II, 202-203. S.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
1982; Lubomir Donizka, Stele pe cerul muzicii. Evoluția muzicii ușoare universale, București, 1985 (în colaborare cu Doina Zalman). Repere bibliografice: Const. Ciopraga, „Discobolul”, CRC, 1972, 51; Lit. rom. cont., I, 509-511; Nicolae Georgescu, „Maieutica luminii”, LCF, 1986, 4; Simion Bărbulescu, „Maieutica luminii”, RL, 1986, 35; Dicț. scriit. rom., III, 876-877; Firan, Profiluri, II, 202-203. S.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
pământean. E o țintă care mai curând ne Înspăimântă prin intangibilitatea ei, decât ne Îndeamnă la o prefacere spirituală insistentă, continuă. Dar nu numai țintele Îi diferențiază pe cei doi, ci și mijloacele de atingere a acestora. Unele capcane ale maieuticii socratice sunt „figuri” retorice destul de simple, construite pe inducerea adevărului (știut dinainte!) dinspre magistru către discipol (pe baza principiului „nu-i așa că-i așa?”). Educatul este condus pas cu pas spre o idee la care profesorul ține morțiș. Cel ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
conversației. (Aceasta și pentru că limbajul este probabil singurul sistem semiotic autotelic.) Între culpabilizarea socratică a scriiturii (Phaidros, 274 b-e) și prostituarea rostirii în cazul sofiștilor, Platon a preferat dialogul ca gen literar capabil să reproducă protocoalele ascunse ale gândirii. Toată maieutica și efortul anamnezei depindeau de buna însușire a regulilor dialogului, practicat ca joc al diferențelor într-o intimă proximitate față de Zeu ori daimon. Nu doar tăcere mistică, dar nici retorică incontinentă, dialogul conduce rațiunea spre Unul indivizibil aflat la o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
esențele”, filozoful are conștiința propriei ex-centrări în raport cu „esențialul”; cel lipsit de disciplina gândirii temeiurilor se va crede mereu vrednic să stea în centrul scenei din marele teatru al lumii. „Centrul” însă este invizibil și atopic, origine și sens ale ființei. Maieutica socratică înfățișează omul, dar mai ales tânărul ca pe un proiect. Sensul vieții nu se preia mimetic, de-a gata, ci se descoperă spontan, în fulgurații colocviale și tăceri voluntare. Dialogul autentic nu are un set limitat de întrebări sau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sacrament preotul celebrant este un canal al lui Dumnezeu, însă, spre deosebire de celelalte sacramente, în sacramentul reconcilierii, procesul dialogic denotă un caracter mult mai creativ, nefiind legat doar de ritual. Prin aceasta, confesorului i se recunoaște un mod original de intervenție maieutică. El nu este chemat să fie în acest dialog doar maestru de morală, ci și un „maestru de credință”. În dialogul său, slujitorul sacru „se mișcă de fapt între arta (pedagogia și intuiția viitorului) și tehnica (...) raportului interpersonal, între paternitatea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
interogație asupra naturii filozofiei și asupra rostului ei. Demersul lui Dilhey este în genere inductiv, dar tinde spre constituirea unei scheme abstracte, spre "un tip ideal" în sensul acreditat de Max Weber. Am putea vorbi aici despre un fel de maieutică realizată prin dialog cu sine însuși, despre un demers de tip socratic, pe care Dilthey îl întreprinde pentru a descoperi Ideea de filozofie, ascunsă dincolo de imperfectele ei întrupări în diverse sisteme metafizice înțelese ca Weltanschauungen. El vizează desprinderea trăsăturilor formale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
5. Curricula ezoterice 50 2.5.1. Misterele de la Eleusis 50 2.5.2. Misterele dionisiace 51 2.5.3. Misterele orfice 52 2.5.4. Misterele pitagoreice 52 Note și referințe bibliografice 56 Capitolul III. Curriculumul eironic și metoda maieutică 67 3.1. Primul teoretician al curriculumului 67 3.2. O cercetare peirastică a curriculumului 68 3.3. Theaitetos - omul care se va desăvârși 71 Note și referințe bibliografice 71 Capitolul IV. Curricula akademic și isocratic 77 4.1. Școlile
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ne privește, preferăm denumirea etapa antropologică a curriculumului.) Ultramodernismul pedagogic nu este „ultima modă” efemeră a gândirii și practicii educaționale, ci redescoperirea târzie a vocației fundamentale a omului - animal nedesăvârșit biologic, condamnat „să se nască pentru a doua oară” prin maieutică socratică, să-și adauge o „a doua natură” prin travaliu physiopoietic, să interiorizeze, de-a lungul întregii vieți, mari „zei axiologici”: Alétheia, Kalós, Agáthon, Dike, Eleutheria. Ultramodernismul pedagogic vizează așadar reumanizarea educației pentru condițiile societății contemporane. O societate informatizată și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]