115 matches
-
spre un spectacol de un rafinament în răspăr: " Netedă femeia că gresia/ primind îmbrățișarea lustru/ și dîra aspră a zilei iernînd" (Alunecare). Sau: " Întors pe dos cu gesturi înecate spintec/ carnea paginii albă/ îmi revăd rănile cu o milă copilăroasa" (Maimuțăreli). Tip asocial, cu izbucniri incomode (la nivelul discursului!), poetul își înscrie existența într-o marginalizare structurală, pe care o savurează la modul antinarcisiac: Înfipt cu tălpile zdravăn/ în zoiul dezăpezirii/ cu urechi veșnic fluturătoare/ înjuram mărimile zilei le vorbeam lung
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
spuse pe un ton stupid copilăresc sau forțat umoristic: îndrăgostiții de Char n-au suportat această dezinvoltură, în timp ce pe mine, mai distant, m-a lăsat indiferent. în schimb n-am putut rămîne insensibil la un moment unic: cînd noi urmăream maimuțărelile actorilor pe scenă, la un moment dat, din sală se ridică, o persoană, cinci, zece, cincizeci, o sută și coboară încet treptele ca un fluviu de oameni ce pătrund pe platou pentru a depune mărturie. Scena devine neagră de lume
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
susține că "nimic din toate astea nu afectează PSD. E greu ca în câteva luni să-l disociezi pe Tăriceanu de imaginea liberalismului. Fost premier al liberalilor, fost șef al PNL, identificat din 1990 cu PNL, iată argumente că toată maimuțăreală lui jenantă să se verse în capul liberalilor. Menținerea ambiguității mai este/nu mai este în PNL ajută și ea la compromiterea urmașilor Brătienilor". Sebastian Lăzăroiu atrage atenția și asupra momentului în care Călin Popescu Tăriceanu nu a vrut să
Lăzăroiu: Mi-e clar târgul Tăriceanu-PSD. PNL să lămurească by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29127_a_30452]
-
transformă textele într-o suită de șabloane, grave ca efect, insuportabile atunci cînd intri în contact cu ele. Șabloane care se strecoară parșiv în creierii copiilor, cu care lupți greu, care îi îndeamnă la mimetism și nu la inovație, la maimuțăreli ieftine, la facile tipare de gîndire, la stîlcirea limbii române, la o lălăială în rostire care deformează vocalele și înghite consoanele, la previzibile rezolvări. Am fost într-o duminică dimineață la Teatrul Creangă. Așa mă duc de cele mai multe ori pentru că
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
strecoară în suflet și nu-l mai părăsește, pentru felul în care plictiseala este alungată de dozarea pe care vocea o dă misterului, suspansului, fricii, complicității cu un personaj sau altul, capacitatea de a urmări logica faptelor, lipsa tradițională a maimuțărelii și a prefacerii tonului în funcție de roluri, specifică atunci cînd este vorba de teatru pentru copii, radiofonic sau nu l-au cucerit definitiv pe fiul meu. Și pentru el a fost Moțu o călăuză. I-a incitat gustul pentru teatru de
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
ale verii lui 2012, gata să răstoarne bruma de societate liberă pe care o aveam, pentru ca subiectul să fie imediat abandonat și lăsat în așteptare până spre finalul cărții. Acest loc final spune că avem un „neo-feudalism“ (de acord, o maimuțăreală capitalistă cu instrumente, scopuri și vanități precarolingiene). Până aici, grămezi de argumente arată cum apariția libertății este o raritate istorică întâmplătoare, adesea un echivoc cultural, că teoriile progresului ei necesar sunt contrafactuale, că nici construcțiile noastre culturale, nici datele noastre
Ca un bănuț în buzunarul rupt by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2385_a_3710]
-
jurnaliști vorbeau în transmisiunile lor despre „rege”, „casa regală”, „succesiunea la tron”, „consiliul de coroană”, fără să realizeze penibilul devastator al situației: era vorba despre niște persoane autointitulate regi, fără nicio legătură cu regalitatea. Era vorba despre o mascaradă, o maimuțăreală, o uzurpare de titulaturi, la care nimeni nu are dreptul. Nimeni, într-o lume normală, nu are cum să se autoproclame rege, prinț, împărat și să fie luat în serios. Să ne închipuim că mâine, după acest model, câtorva inși
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3312_a_4637]
-
muncit mult, prea s-au spetit "aleșii neamului", așa că trebuie redus drastic programul de lucru: săptămâna parlamentară nu se mai încheie joi, ci miercuri. La câte idioțenii se fac și se spun, în comisii și în plen, cum și în maimuțăreala numită "audiere parlamentară", cred că și varianta asta e prea lungă: o simplă întâlnire, la bufet, lunea pe la prânz, ar fi ultrasuficientă pentru a măsura eficiența acestei pacoste nesimțite și rapace căzută pe capul românilor. Frâiele puterii se află oricum
Democrația ca o mlaștină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12440_a_13765]
-
degrabă, care brodează pe o temă oarecare. Și teme reale sînt destule în aceste să le spunem proze, temele obsesive ale societății românești din acești ani: disprețul demnitarului față de omul de rînd, frauda generalizată, comicăria unor gesturi electorale (călugărul Vasile), maimuțăreala tragi-comică a unei lumi noi văzute cu amară ironie. Pentru a detecta însă astfel de pretexte, trebuie săpat adînc în pădurea de simboluri, trebuie trecut dincolo de scutul stilistic la care Constantin Țoiu nu renunță niciodată. E bine, e rău? Depinde
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
tot mai mult în gramatică și în matematică,/ în etimologii, în astronomie, în bălegarul filosofiei" (Psalmul 4). Și, pe deasupra, e conștient că "cineva" îi dă voie să "inventeze haosul", un haos populat cu excrementele diavolului după ce a inventat lumea, cu maimuțăreli sacre pentru cititorul subtil care s-ar prea putea să fie una și aceeași persoană cu domnul malefic cu degete lungi și "împarfumate", pentru care "nu sîntem decît niște dezaxați păduchioși,/ semănători de viitor scăpătat, orbii realităților,/ fățăraie de mortăciuni
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
orientându-se într-o ierarhie socială complicată. La jumătatea cogniției, cea mai mare presiune a selecției intrase acum în joc - gloata din cap. Și, antrenat de forța lor, creierul ei îl citi pe al lui. —Ce-ți pasă ție de maimuțărelile astea? Țesălatul și mișmașurile. Contează doar ce simți tu față de munca ta. Orice simțire față de munca lui dispăruse. Rămăsese doar judecata sumară. Ea-și înălță capul spre el, în căutare. Și la acest simplu gest inofensiv, cuvintele se revărsară deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
reducerea lor la patru litere mici de tipar. Cât de nefirească poate fi o relație! Această femeie este needucabilă și irecuperabilă! Pe lângă ea, eu parcă mi-aș fi petrecut copilăria în țâfnosul Boston. Cum se cheamă legătura asta dintre noi? Maimuțăreală!Nu-i nici o legătură! De pildă, telefoanele, eibine, nu suport telefoanele astea! Fusese adorabil de copilăroasă când mă avertizase c-o să mă sune întruna - dar, surpriză, vorbise serios! Sunt la birou, unde părinții nevoiași ai unui copil psihopat îmi explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
trivial, fără să-ți dai seama de ce, să știi că adevărata fire a acestui om e și ea trivială, iar toate trăsăturile nobile pe care le-ai observat la el mai devreme sunt fie o prefăcătorie conștientă, fie o simplă maimuțăreală inconștientă, iar pe viitor omul acela se va schimba negreșit în rău, își va găsi o ocupație mai "profitabilă" și va renunța fără regrete la toate ideile sale nobile, socotindu-le doar niște rătăciri ale tinereții, niște elanuri trecătoare." E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
întro altă manieră decât cea logică, intuind excelent sensul său existențial și religios. Întrun loc din Fărâme filozofice, va relua în formă abreviată o sentință mai veche atribuită lui Tertulian. „Intelectul zice că paradoxul este absurdul, ceea ce nui decât o maimuțăreală, fiindcă paradoxul e paradox, quia absurdum. Ofensa rămâne în afara para doxului și păstrează probabilitatea, în timp ce paradoxul este cel mai improbabil.“ Revin de aceea la câteva pagini din scrierile sale, în care paradoxul, invocat explicit, aduce în față ceea ce excede înțelegerea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sesizat. „Ofensa rămâ ne deci în afara paradoxului, iar motivul ei este quia absurdum; intelectul nu a observat asta, însă a observato para doxul, care se ia acum după mărturia ofensei. Intelectul zice că paradoxul este absurdul, ceea ce nui decât o maimuțăreală, fiindcă paradoxul e paradox, quia absurdum. Ofensa rămâne în afara paradoxului și păstrează probabilitatea, în timp ce paradoxul este cel mai improbabil.“ Nu expresia în latină, reluată aici de două ori, ne trimite la ceea ce i sa atribuit lui Tertulian. Această expresie este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
admirabil înfățișată. O poți recunoaște la fel de bine și astăzi, căci între timp nu sa schimbat aproape nimic. De altfel, nu cred că se poate învăța ceva cu privire la cele absurde. „Intelec tul zice că paradoxul este absurdul, ceea ce nui decât o maimuțăreală, fiindcă paradoxul e paradox, quia absurdum. Ofensa rămâne în afara paradoxului și păstrează probabilitatea, în timp ce paradoxul este cel mai improbabil.“ Cam același lucru afli și astăzi, chiar în forme mai abrupte. Înțelegerea față de acest quia absurdum este deja adusă între granițele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
mine, Toader. Stănică nu gândise nimic extraordinar spunând aceste vorbe, dar apoi fu străbătut de o idee insidioasă. "Ce mai nevastă, își zise, ar fi "o fată ca asta" (evită înadins, din scrupul, preciziunea), grecoaică de-a noastră, sănătoasă, fără maimuțăreli. Și ce mai avere are fata asta! Ah, Doamne, de ce m-ai făcut unchi?!" - Nici nu ne gândim, urmă Toader, numaidecât la un om cu avere. Îi dau zestre destulă. Mai bine un tânăr sărac, dar care să vrea să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
își făcu cruce și se culcă, iar a doua zi aruncă doliul și umblă după jurnalele de mode. - Na, zise Aglae, zărind-o pe fereastră, ți-am spus eu cănu ține doliul! "Papa în sus, papa în jos.'' Toate numai maimuțăreli. Se vede că i-a dat Costache bani pe furiș, că altfel de unde-ar avea? În fond Otilia se plictisea și ar fi voit să iasă în oraș însoțită de cineva. Se temea să nu-l tulbure pe Felix și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
În setea ei de a imita, țara și-a simțit instinctiv golurile. Dacă selecționa valorile occidentale după un criticism sever, nu realiza caricaturi mai puțin minore și își rata, în plus, elanul. Paradoxul nostru istoric ne-a obligat la această maimuțăreală, dacă nu fecundă, extrem de revelatoare. Am imitat gesturi, sisteme, ideologii, organizații, de la haina de fiecare zi până la speculații metafizice. Obsesia Occidentului a fost marea noastră fericire. Păcatele liberalismului românesc sânt răscumpărate îndeajuns de furia modernistă, care a lansat România artificial
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o cupă de șampanie în operatorul care se ocupă de film. — Ce faci acolo, corcitură amețită? Cât durează să pui toată chestia asta în funcțiune? Operatorul bâlbâie niște scuze în urdu. Și vorbește-mi în engleză! Nu suport să aud maimuțăreala asta de limbă blestemată! — Iertați-mă, sahib! Însuflețit peste măsură, prințul Firoz le cere scuze oaspeților săi, iar Pran aruncă o privire spre rândul de scaune din spate. În timp ce operatorul încearcă să-și pună mașinăria la lucru, Privett-Clampe continuă discuțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
violurilor posibile? Ca iubitor de pașoptism și junimism (între care la nivelul de dincolo de polemică se străvede nu ruptură, ci admirabilă continuitate) nu pot decât să privesc cu un interes enorm aceste frământări identitare de bună calitate, fără nimic din maimuțărelile de angoase importate ale unei generații care are multe răspunderi și mult de decantat, pentru a face față acestor răspunderi. Amputata modernizare a României s-a datorat mereu în istorie unor tineri precum autorii acestei cărți (să mă ierte în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
avea tovărășii dă vârsta ei cu caș la gură, acepta să mă asculte când fredonam, la zile mari, Imnu Național dân meleagu nost, Însoțit d-o tamburină; da, cum bine se zice că nu todeauna Îi arde la maimuță dă maimuțăreli, când io mă speteam cu clenții sau rădeam un ciob de siestă, Flora bibilica să juca În beci d-a Călătoria În Centru lu Pământu. Lu bunicu ei nu-i plăcea dă espedițiile alea. Să crampona să crează că beciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că vrem, săriră toți. ― A fost un proces care a făcut vâlvă, proștilor, mă mir că n-ați auzit de el. Dar ce pretenție să am de la niște capete seci ca ale voastre... Procesele tale, Antoane, n-au fost decât maimuțăreli în comparație cu el, pricepi? Mai-mu-ță-reli. Nu te uita la mine urât, că nu glumesc. Ai fost tu judecător, dar n-ai cunoscut ce-am visat eu azi noapte. Și proptindu-se bine pe picioare, Călugărul se dezlănțui: ― Ascultați-mă, găgăuților, un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în odăjdii, pe un tron ca un papă viu, și judecat. Da, da, judecat cu cadavrul de față, pe tron, ce căscați gurile așa? Nu v-am spus eu că toate procesele pe care le-ați cunoscut voi sânt niște maimuțăreli? N-aveți geniu, domnilor, n-aveți geniu. Mă rog, faceți și voi ce puteți, Dumnezeu să vă binecuvânteze. Bătrânii trepidau. Călugărul le făcu semn să se astâmpere. ― Aveți răbdare că vă povestesc tot, gunoaielor. Și cum se ploconiseră toți dinaintea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o formulă repetată de Supraveghetori și întărită de ceilalți masoni prin monotonul așa să fie. Prințul începea să regrete că acceptase invitația de a asista la ceremonia aceea deosebit de plictisitoare. Totul semăna cu o clovnerie de doi bani, cu o maimuțăreală fără sens. Doar aiureli. Ca și pijamalele acelea caraghioase sau șorțulețele cu ciucurei, ca să nu mai pomenească de umblatul lor cu tălpile goale pe mozaicul umed. Nimic atrăgător. Nimic serios. La un moment dat, în apogeul acelei ceremonii „înălțătoare”, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]