169 matches
-
alugat de proprietarul gheretei de ceai, care ieșise și aruncase cu pietre după el. Sampath pedalase până departe și se oprise în mijlocul unui câmp să-și revină. La fel de nemișcat ca plantele din jurul lui, absorbind liniștea și verdeața. Oh, dar cu maimuțele era altfel, își zise fără voia lui, privindu-le cum treceau prin bucătăria mamei sale, răsturnând oale și tigăi, dând găleți de-a rostogolul prin livadă, în timp ce zăngănitul discordant de metal umplea aerul. Erau așa de frumoase, așa pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
atunci. Acum încerca să compună și el ceva. — Dar nu, nu răspunde, spuse cu voce tare. Rămâi în copac. Ce știu ei despre... despre... De ce? Ce știu ei despre... despre soare? Ce știu ei despre copacul meu? Despre problema cu maimuțele? nu... nu suna bine. Ce știu ei despre... un măgar gri care se duce la piață? Nu, nici ăsta nu era un vers bun. Ce știu ei despre... Oh, vai. Încerca să găsească niște gânduri demne de a fi puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
un bărbat vulgar. Dar numeroși oameni săriră în apărarea domnișoarei Jyotsna. — Cum poți să spui așa ceva? N-ai pic de rușine. — Oh, prostii, zise spionul, care era într-o dispoziție execrabilă în ultimele zile. Normal că trebuie să terminăm cu maimuțele. Fac dezordine peste tot. Oamenii nu-și credeau urechilor. — Ai auzit ce-a zis? se întrebau unii pe alții. Prostii, să terminăm cu, fac dezordine... Domnișoara Jyotsna se întoarse plină de sălbăticie să dea ochii cu el. Ipocrit cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
spuse după câtva timp doamna de la Protecția Maimuțelor. — Oho! sări brigadierul plin de ură și triumf. Încearcă tu să negociezi cu o maimuță, tanti. Și seriozitatea protestului fu oarecum subminată de imaginea doamnei celei dârze de la Protecția Maimuțelor negociind cu maimuțele, imagine care unora li se păru extrem de amuzantă, așa că, în ciuda obiecțiilor puternice pe care le aveau împotriva acestui plan, începură să chicotească destul de nepotrivit. Perceptorul districtual îi privi uimit. Cum de puteau râde? Chiar după ce strigaseră amenințări furioase... Cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mamiuță rea le strică și pe celelalte.“ — Dar, domnule, strigă cineva din mulțimea care asculta, inspirat de micul joc de cuvinte al domnului Gupta, chiar poți învăța o maimuță bătrână trucuri noi? — Vai, spuse altcineva, o s-avem destule probleme cu maimuțele tinere, indiferent dacă maimuțele bătrâne învață sau nu ceva. Da, da, spuse domnul Gupta, ar fi un caz de „Cine scoate capul în vreme de război e lovit în cap.“ Era încântat să se dea-n spectacol cu câteva dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Un val de oboseală îl cuprinse. Fusese o zi lungă. Își scoase ochelarii și se frecă la ochi. — Permiteți-ne să antrenăm poliția și armata ca să prindă maimuțe, spuse domnul Chawla. Alegeți o zi în viitorul apropiat și prindeți toate maimuțele în același timp. Putem folosi camionale armatei ca să le transportăm într-o pădure îndepărtată, de preferat din alt stat, de unde să le fie imposibil să se întoarcă sau să facă rost de băutură. Vor fi nevoite să revină la viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
totul, iar de la vizita Colectorului Districtual stătea cu fața spre frunze, preocupat, din câte știa tatăl său, de gândul plecării. Dacă Sampath ar coborî din copac și-ar fugi, stricând totul? Nu, nu mergea așa. Lucrurile trebuiau rezolvate. Problema cu maimuțele trebuia rezolvată și pacea reinstaurată. Și, categoric, își zicea el după întâlnirile și discuțiile din ziua respectivă, nu se putea lăsa nimic la voia incapacității birocratice. Frustrarea sa crescuse constant pe parcursul planurilor și ședințelor de mai devreme din ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
la o stare de detenție impusă de de familie, simțindu-se ca și cum mândria i-ar fi fost ignorată și insultată. Se plimba în sus și-n jos prin camera sa mică, gândindu-se la soarta lui Pinky în mijlocul necazului cu maimuțele, la soarta lui... În sus și-n jos. Și de fiecare dată cînd se oprea să asculte, cu o ureche indignată lipită de ușă, auzea murmurele negocierilor pentru căsătorie care se înălțau pe scări din sufrageria de dedesubt. Timpul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Bănuiesc că a fost vina mea. Era din nou neliniștit și nefericit. Era clar că toate deciziile pe care le luase fuseseră neinspirate. Întâi bucătarul și insultarea cotletelor lui, apoi inspectorul sanitar șef și concediul lui. Și acum problema cu maimuțele se va agrava, va izbucni un scandal, tatăl lui va auzi despre asta și va fi stânjenit... Oh, era o treabă îngrozitoare. Mai bine s-ar fi apucat de computere, viața sa ar fi fost mai frumoasă și mai liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și era posibil să scape în orice clipă. Oamenii își ocupară pozițiile de luptă. — Și plasele, măgarilor? Trebuie să aveți plasele cu voi, urlă brigadierul. Ar fi trebuit să fie deja descărcate. Dar plasele care ar fi trebuit să țină maimuțele îl țineau în clipa aceea pe băiatul Hungry Hop în loc, și, când soldații se duseră să le ia, desoperiră că eforturile lor de a le trage jos din jeep erau în mare măsură zădărnicite de faptul că acesta era prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Muncă de lămurire pentru GAC”. Într-o dimineață m-am încrucișat prin burniță cu domnișoara Cornelia care era însoțită de un bărbat sprințar și subțiratic, cu figura șoltică. Domnișoara făcu prezentările: în sfîrșit îl cunoșteam pe Costică. Cu trăsături de maimuțică, bot ieșit și ochii înfundați, capabili de o expresie concentrată, la secretar nici o trăsătură nu era animată de inteligență. Toate păreau doar șăgalnice și fugoase. Fulgerîndu-mă cu o privire care știa să cîntărească, Fărocoastă zîmbi simpatic. I-am surîs. Ipocriți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
întorci la creșă ca să te poți elibera și emancipa? se miră Braintree. Din câte se pare, există ideea aia aiurită cum că trebuie să fii tot timpul îndrăgostit și plin de pasiune. — Maimuțele, spuse morocănos Wilt. — Maimuțele? Ce-i cu maimuțele? — E toată povestea aia cu modelul animal. Dacă animalele o fac, atunci și ființele umane trebuie s-o facă. Imperativul teritorial și maimuța albă. Pui totul în cârca modelului ăluia și, în loc să progresezi, regresezi cu un milion de ani. Intri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
reteze orice nouă întrebare. Clientul nu mai avea chef de întrebări, deși nu se mișca din loc. „Ghinion, auzi. Ocazie pierdută, ghinion! Cuvântul național ăsta e: ghinion. Ghinion, cică. Mereu avem ghinion, ghinion. Caracterul, duduie, asta e problema! Nici un ghinion, maimuțico. Caracter, asta e!“ Mai bine nu, nu mai avea putere de scandal. Seara se dovedise, în definitiv, generoasă. Fănică îl ferise de indigestie, apoi îi oferise o variantă comestibilă a biografiei sale, apoi a salutat-o pe trecătoarea superbă, planetară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
n-aș ști că tu ești bărbatul vieții mele. În momentul acela, am decis că își spuseseră destule și am lăsat-o pe Lucy să iasă din ascunzătoare. Ea a traversat în goană încăperea, repezindu-se la Honey. Aici erai, maimuțică mică, a spus fosta învățătoare învăluind-o pe fata noastră într-o îmbrățișare și săltând-o de la pământ; când, în fine, a lăsat-o iar jos, a întrebat: Ai auzit ce-am vorbit cu Tom? Lucy a aprobat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Uite, o să avem grijă ca totul să fie mai sigur imediat. Ammaji se afla dedesubt cu un morman de pietre și o praștie făcută dintr-o ramură și o bucată de elastic negru. În timp ce ea lansa pietricelele, ținând la distanță maimuțele furioase, ședința foto se derulă conform instrucțiunilor domnului Chawla. Sampath dorise să pozeze cum se cuvenea, cu un zâmbet drăguț și eventual cu un braț încolăcit ca din întâmplare în jurul unei crengi. Numai că tatăl său nul lăsase să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cineva nevoie. Nimic din toatea astea n-ar fi existat dacă nu ar fi fost domnul Chawla. Nimic din ele. Sampath, îi spuse tatăl său, poate că a venit vremea să îți construim o chilie cum se cuvine. Problema cu maimuțele ne scapă de sub control. Dacă ai locui într-un adăpost de beton, le-am putea ține afară și-am putea să controlăm situația. În orice caz, nu te putem lăsa să stai veșnic într-un copac. Ce se va-ntâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
alugat de proprietarul gheretei de ceai, care ieșise și aruncase cu pietre după el. Sampath pedalase până departe și se oprise în mijlocul unui câmp să-și revină. La fel de nemișcat ca plantele din jurul lui, absorbind liniștea și verdeața. Oh, dar cu maimuțele era altfel, își zise fără voia lui, privindu-le cum treceau prin bucătăria mamei sale, răsturnând oale și tigăi, dând găleți de-a rostogolul prin livadă, în timp ce zăngănitul discordant de metal umplea aerul. Erau așa de frumoase, așa pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
atunci. Acum încerca să compună și el ceva. — Dar nu, nu răspunde, spuse cu voce tare. Rămâi în copac. Ce știu ei despre... despre... De ce? Ce știu ei despre... despre soare? Ce știu ei despre copacul meu? Despre problema cu maimuțele? nu... nu suna bine. Ce știu ei despre... un măgar gri care se duce la piață? Nu, nici ăsta nu era un vers bun. Ce știu ei despre... Oh, vai. Încerca să găsească niște gânduri demne de a fi puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
un bărbat vulgar. Dar numeroși oameni săriră în apărarea domnișoarei Jyotsna. — Cum poți să spui așa ceva? N-ai pic de rușine. — Oh, prostii, zise spionul, care era într-o dispoziție execrabilă în ultimele zile. Normal că trebuie să terminăm cu maimuțele. Fac dezordine peste tot. Oamenii nu-și credeau urechilor. — Ai auzit ce-a zis? se întrebau unii pe alții. Prostii, să terminăm cu, fac dezordine... Domnișoara Jyotsna se întoarse plină de sălbăticie să dea ochii cu el. Ipocrit cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
spuse după câtva timp doamna de la Protecția Maimuțelor. — Oho! sări brigadierul plin de ură și triumf. Încearcă tu să negociezi cu o maimuță, tanti. Și seriozitatea protestului fu oarecum subminată de imaginea doamnei celei dârze de la Protecția Maimuțelor negociind cu maimuțele, imagine care unora li se păru extrem de amuzantă, așa că, în ciuda obiecțiilor puternice pe care le aveau împotriva acestui plan, începură să chicotească destul de nepotrivit. Perceptorul districtual îi privi uimit. Cum de puteau râde? Chiar după ce strigaseră amenințări furioase... Cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mamiuță rea le strică și pe celelalte.“ — Dar, domnule, strigă cineva din mulțimea care asculta, inspirat de micul joc de cuvinte al domnului Gupta, chiar poți învăța o maimuță bătrână trucuri noi? — Vai, spuse altcineva, o s-avem destule probleme cu maimuțele tinere, indiferent dacă maimuțele bătrâne învață sau nu ceva. Da, da, spuse domnul Gupta, ar fi un caz de „Cine scoate capul în vreme de război e lovit în cap.“ Era încântat să se dea-n spectacol cu câteva dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Un val de oboseală îl cuprinse. Fusese o zi lungă. Își scoase ochelarii și se frecă la ochi. — Permiteți-ne să antrenăm poliția și armata ca să prindă maimuțe, spuse domnul Chawla. Alegeți o zi în viitorul apropiat și prindeți toate maimuțele în același timp. Putem folosi camionale armatei ca să le transportăm într-o pădure îndepărtată, de preferat din alt stat, de unde să le fie imposibil să se întoarcă sau să facă rost de băutură. Vor fi nevoite să revină la viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
totul, iar de la vizita Colectorului Districtual stătea cu fața spre frunze, preocupat, din câte știa tatăl său, de gândul plecării. Dacă Sampath ar coborî din copac și-ar fugi, stricând totul? Nu, nu mergea așa. Lucrurile trebuiau rezolvate. Problema cu maimuțele trebuia rezolvată și pacea reinstaurată. Și, categoric, își zicea el după întâlnirile și discuțiile din ziua respectivă, nu se putea lăsa nimic la voia incapacității birocratice. Frustrarea sa crescuse constant pe parcursul planurilor și ședințelor de mai devreme din ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
la o stare de detenție impusă de de familie, simțindu-se ca și cum mândria i-ar fi fost ignorată și insultată. Se plimba în sus și-n jos prin camera sa mică, gândindu-se la soarta lui Pinky în mijlocul necazului cu maimuțele, la soarta lui... În sus și-n jos. Și de fiecare dată cînd se oprea să asculte, cu o ureche indignată lipită de ușă, auzea murmurele negocierilor pentru căsătorie care se înălțau pe scări din sufrageria de dedesubt. Timpul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Bănuiesc că a fost vina mea. Era din nou neliniștit și nefericit. Era clar că toate deciziile pe care le luase fuseseră neinspirate. Întâi bucătarul și insultarea cotletelor lui, apoi inspectorul sanitar șef și concediul lui. Și acum problema cu maimuțele se va agrava, va izbucni un scandal, tatăl lui va auzi despre asta și va fi stânjenit... Oh, era o treabă îngrozitoare. Mai bine s-ar fi apucat de computere, viața sa ar fi fost mai frumoasă și mai liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]