393 matches
-
casă di pe Ulița Brăhăriei, care se cheamă acum” zic hotarnicii, „Ulița Măjilor”. Locul aparținea „dumneei Bălași, femeia lui Ianachi Gîndul negustoriu ot Iași”. La sfârșitul anaforiei, trimișii „dumisale vel logofătului” spun că locul „din sus să hotărăști cu Ulița Măjilor și a Brăhării”. Cu alte cuvinte, Ulița Măjilor și Ulița Brăhăriei sunt două cărări diferite... Faptul că cele două uliți sunt diferite se vede și dintr un zapis din 25 mai 1754 (7262) - deci cu 11 ani mai târziu - în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
acum” zic hotarnicii, „Ulița Măjilor”. Locul aparținea „dumneei Bălași, femeia lui Ianachi Gîndul negustoriu ot Iași”. La sfârșitul anaforiei, trimișii „dumisale vel logofătului” spun că locul „din sus să hotărăști cu Ulița Măjilor și a Brăhării”. Cu alte cuvinte, Ulița Măjilor și Ulița Brăhăriei sunt două cărări diferite... Faptul că cele două uliți sunt diferite se vede și dintr un zapis din 25 mai 1754 (7262) - deci cu 11 ani mai târziu - în care se spune: „Adecă eu, Neculai Hotincean, împreună cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Eși, din sus de biserica Vovideniei, din vale de Ulița Brăhăriei”. Apoi greșelile sunt pe oameni, părinte. Numai că în asemenea acte nu trebuie să-și găsească locul o asemenea greșeală. Până una-alta, hai să urmăm calea spre Ulița Măjilor, care-i la doi pași de aici. Nu-ți miroase a pește, fiule? Nu știu dacă este vreun miros mai răzbătător decât cel de pește. Așa că adia pe când eram tocmai în celălalt capăt al Uliței Hagioaiei...Curiozitatea care mă roade
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
fiule? Nu știu dacă este vreun miros mai răzbătător decât cel de pește. Așa că adia pe când eram tocmai în celălalt capăt al Uliței Hagioaiei...Curiozitatea care mă roade este dacă trimișii domnești cu treburi de hotărnicie mai confundă Brăhăria cu Măjile. Dacă povestea Uliței Măjilor este lămurită, atunci ce ai de spus despre cele scrise de „Ianole ficiorul Vătățoaiei” în zapisul de vânzare întocmit la 18 septembrie 1697 (7206)? Ianole spune că vinde un loc de casă „pre Ulița Măjilor celor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
este vreun miros mai răzbătător decât cel de pește. Așa că adia pe când eram tocmai în celălalt capăt al Uliței Hagioaiei...Curiozitatea care mă roade este dacă trimișii domnești cu treburi de hotărnicie mai confundă Brăhăria cu Măjile. Dacă povestea Uliței Măjilor este lămurită, atunci ce ai de spus despre cele scrise de „Ianole ficiorul Vătățoaiei” în zapisul de vânzare întocmit la 18 septembrie 1697 (7206)? Ianole spune că vinde un loc de casă „pre Ulița Măjilor celor Bătrîne”. Dacă-i să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cu Măjile. Dacă povestea Uliței Măjilor este lămurită, atunci ce ai de spus despre cele scrise de „Ianole ficiorul Vătățoaiei” în zapisul de vânzare întocmit la 18 septembrie 1697 (7206)? Ianole spune că vinde un loc de casă „pre Ulița Măjilor celor Bătrîne”. Dacă-i să-mi dau cu părerea, eu cred că o bucată din Ulița Măjilor a fost chiar de la începuturi o uliță a dughenelor pentru pește, aceasta fiind numită în cele din urmă „Ulița Măjilor celor Bătrâne”. Sau
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Ianole ficiorul Vătățoaiei” în zapisul de vânzare întocmit la 18 septembrie 1697 (7206)? Ianole spune că vinde un loc de casă „pre Ulița Măjilor celor Bătrîne”. Dacă-i să-mi dau cu părerea, eu cred că o bucată din Ulița Măjilor a fost chiar de la începuturi o uliță a dughenelor pentru pește, aceasta fiind numită în cele din urmă „Ulița Măjilor celor Bătrâne”. Sau cu alte cuvinte vechea Uliță a Măjilor. Acum am să-ți pomenesc de o înaltă față bisericească
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
casă „pre Ulița Măjilor celor Bătrîne”. Dacă-i să-mi dau cu părerea, eu cred că o bucată din Ulița Măjilor a fost chiar de la începuturi o uliță a dughenelor pentru pește, aceasta fiind numită în cele din urmă „Ulița Măjilor celor Bătrâne”. Sau cu alte cuvinte vechea Uliță a Măjilor. Acum am să-ți pomenesc de o înaltă față bisericească, care spune lucruri ce știu că nu le prea iubești, dar n-am ce face. E bine totuși că sfinția
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dau cu părerea, eu cred că o bucată din Ulița Măjilor a fost chiar de la începuturi o uliță a dughenelor pentru pește, aceasta fiind numită în cele din urmă „Ulița Măjilor celor Bătrâne”. Sau cu alte cuvinte vechea Uliță a Măjilor. Acum am să-ți pomenesc de o înaltă față bisericească, care spune lucruri ce știu că nu le prea iubești, dar n-am ce face. E bine totuși că sfinția ta știe ce îmi place și ce nu. Sunt însă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
acoperiș) și cu hrube de piiatră și deasupra cu casă crîcimă, șindilită și cu 4 dugheni alăture fiind tot în rînd, șindilite, supt un acoperemîntu cum și loc sterpu ca de două dugheni alăture cu pivnița...ce iaste la Ulița Măjilor...Așijdere au mai dat și șapte pogoane vie lucrătoare la łifești...au mai dat și 250 lei...agiutor la lucrul sfintii mănăstiri ce să face acum Mitropolii în orașul acesta al Iașilor, unde să...prăznuiește hramul Sfîntului marelui Gheorghie”. Să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Divanului, pe motiv că moșia Cecanii aduce mai mult venit decât dugheana cu pivniță... Atunci Sandul - ca să scape de judecată - a dăruit Mitropoliei trei pogoane de vie la Grozești, în ținutul Putnei, și un loc de casă aflat între Ulița Măjilor și Ulița Brăhăriei. Anapoda treabă, n-am ce spune. Și cam hapsân mitropolitul Nichifor! Dar tocmai mi-am amintit din nou de țiganii robi, a căror soartă nu s-a schimbat secole de-a rândul. Așa se face că întâlnim
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
lui Dumnezeu, noi, Ștefan, domn al țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor...că dăm și am dat această carte a noastră mănăstirii noastre de la Neamț...pentru aceea ca să fie slobod și în bunăvoie să trimită trei măji ale sale după pește, sau la Chilia, sau la Cetatea Albă, sau la Nistru sau în oricare parte prin țara noastră. Aceste trei măji să umble peste tot slobode și în bunăvoie... Pentru aceasta, nici un boier al nostru sau vameș
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
noastră mănăstirii noastre de la Neamț...pentru aceea ca să fie slobod și în bunăvoie să trimită trei măji ale sale după pește, sau la Chilia, sau la Cetatea Albă, sau la Nistru sau în oricare parte prin țara noastră. Aceste trei măji să umble peste tot slobode și în bunăvoie... Pentru aceasta, nici un boier al nostru sau vameș să nu aibă a opri nicăieri carele mănăstirești, pentru nimic, nici vameșii de la Suceava. Toate aceste mai sus-scrise să fie mănăstirii noastre neclintite, întru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
o avea În rândul tuturor claselor sociale din Roma, și, În fine, cu tot sprijinul Înaltului Scaun - și al președintelui. Dar acum? Poate că visul Îi prevestea viitorul? Era un vis premonitoriu? Cum să deosebești un coșmar de o premoniție? Maja ar fi știut sigur. Maja, atât de cerebrală și de superstițioasă, În fiecare dimineață Își nota cu o atenție deosebită visele de peste noapte, Într-un caiet special pe care Îl ținea În sertarul lenjeriei: Cartea Viselor, scria pe copertă. O dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
claselor sociale din Roma, și, În fine, cu tot sprijinul Înaltului Scaun - și al președintelui. Dar acum? Poate că visul Îi prevestea viitorul? Era un vis premonitoriu? Cum să deosebești un coșmar de o premoniție? Maja ar fi știut sigur. Maja, atât de cerebrală și de superstițioasă, În fiecare dimineață Își nota cu o atenție deosebită visele de peste noapte, Într-un caiet special pe care Îl ținea În sertarul lenjeriei: Cartea Viselor, scria pe copertă. O dată, pe ascuns, Îl citise. Visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
atenție deosebită visele de peste noapte, Într-un caiet special pe care Îl ținea În sertarul lenjeriei: Cartea Viselor, scria pe copertă. O dată, pe ascuns, Îl citise. Visele Majei, foarte rar erotice și oricum de o banalitate uimitoare, Îl plictisiseră. Însă Maja susținea că avusese darul de a interpreta visele - când era copilă, Înainte de a fi cu el -, iar Elio o credea, de ce nu? Femeile se pricep la lumea cealaltă, la viitor și la moarte. Era ud leoarcă, neliniștit și speriat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe care Roma ți-o dăruiește când ești Înfrânt e grandioasă, ca și puterea cu care s-a grăbit să te Încoroneze. Și atunci nu vor mai fi nici dineuri, nici serbări, nici electori, nici prieteni, și poate că nici Maja. Vei fi singur. Nici măcar nu se putea gândi la asta. Dădu pătura la o parte și se ridică pe marginea patului. Mobilierul camerei sale - din lemn de nuc Întunecat, aproape negru - Îi părea amenințător. Șifonierul masiv părea că stă gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
părea amenințător. Șifonierul masiv părea că stă gata să cadă peste el, zdrobindu-l. Perdelele din brocart verde nu lăsau să treacă nici o rază de lumină. Ecranul televizorului afișa ora 2.07. Dac-ar fi trezit-o la ora asta, Maja nu l-ar fi iertat niciodată. Dar Îi era imposibil să adoarmă din nou, riscând să revadă În vis mutra Teclei Molinari, o, imposibil. Desculț, pe vârfuri, se Îndreptă spre ușă. În camera fetiței, lumina era aprinsă, deoarece Camilla se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de a privi chipul micuței sale. Trecu peste căsuța păpușilor, peste teatrul de marionete și peste corpul bonei. Dormea Întinsă pe spate, ca Într-un sarcofag, cu o expresie de nemulțumire pe chip. Urâtă, o femeie urâtă cu desăvârșire, căci Maja Își angaja personalul pe baza trăsăturilor fizice: inconștientă frică de rivalitate. Istețime femeiască, precauții jalnice și inutile, căci avocatul Fioravanti Își iubea tânăra soție, cândva atât de grațioasă, Încât Îi părea că ar fi reîncarnarea prințesei din Vacanță la Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
stoicism la sărut. Încă mișcat și Înduioșat, cu transpirația care Îi Îngheța pijamaua, ieși din camera Camillei și rămase câteva clipe pe coridor. Auzi În continuare bătăile pendulului din salon, de la etajul inferior, și scârțâitul lemnului În vila inertă. Deci Maja adormise, adormise de curând. S-ar fi făcut foc și pară dac-ar fi trezit-o. Dar nu voia s-o trezească. Intră În camera ei În vârful picioarelor. Simți un parfum promițător de lemn, de somn și secreții vaginale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
interminabile, astmul, cântecele de leagăn și răcelile, și fusese considerat mai practic să se păstreze camerele separate - de altfel, casa era destul de mare și erau destule camere, chiar prea multe, doar pentru ei trei. Elio se așeză pe marginea patului: Maja nu se mișcă. Avea un somn adânc - dormea câte șapte-opt, uneori nouă ore pe noapte. Nu Înțelegea cum de putea să facă asta. Lui Îi fuseseră Întotdeauna suficiente patru. Îi părea că, dormind, Își irosește timpul, că pierde ceva important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fuseseră Întotdeauna suficiente patru. Îi părea că, dormind, Își irosește timpul, că pierde ceva important, poate o șansă. Sudorile reci de pe spate Îl umplură de frig. Ridică pătura și se strecură cu grijă În pat. Salteaua era tare - În loc de arcuri, Maja dorise să pună o placă de lemn, el a crezut Întotdeauna că Încerca să se pedepsească pentru tot binele de care avusese parte. Atât de tare, Încât i se păru că e Întins Într-un sicriu. Și patul era rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cefei pe albul pernei. Respira lent, regulat. Se lipi de trupul ei. Își plimbă ușor degetele de-a lungul șirei spinării. Se excită când Îi atinse fesele. Lăsă un deget să alunece peste cămașa de noapte, peste crăpătura dintre ele. Maja nu se trezi. Elio agăță cu unghia poala cămășii și o trase Încet În sus. Descoperi stupefiat că soția lui, respectabila lui soție, nu purta chiloți. Fir-ar. Își puse un deget, apoi două, apoi toată mâna pe linia părului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de mai multe ori zona aceea rasă, până când sexul i se Întări, dar ea nu se trezi. Somnul ei liniștit și profund Îl excita și În același timp Îl enerva. Îi părea nedrept și crud să stea singur treaz, pe când Maja visa cine știe ce. Dar nu visa nimic senzual, căci era uscată. Când se urcă deasupra ei, pătrunzând-o și făcându-și loc Între coapsele ei, Își propuse să acționeze Încet - pentru a-i da timp să-l ajungă din urmă -, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mere umflate cu sfârcurile tari ca două cucuie, și nu-i găsi nici pântecele plat, minunat de concav, În locul căruia simțea ceva umflat și bombat ca un sipet. Și nu-i mai recunoștea carnea. O pompa pe Tecla Molinari sau Maja devenise ca Tecla Molinari, o matroană plină de celulită, spongioasă și plină de găuri ca o savarină? Da, cu siguranță se Îngrășase și avea o burtă tare și umflată, bombată, și era uscată, aproape abrazivă, și era oribil, continua din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]