6,872 matches
-
anunțându-și demisia sub privirea straniu-mirată a premierului C.P. Tăriceanu, și imaginea domnului Ionuț Popescu, ministrul Finanțelor, refuzând să semneze ajutoarele promise de primul ministru pentru ,Tractorul". Și e o caniculăăăăăăă..., încât pe fața primului ministru se poate citi cu majuscule cugetarea-convingere că nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, ci totul se revocă... Mare căldură! Trecând la ale noastre, după ce ne-au amenințat încă de prin primăvară, chiar toate televiziunile se țin de cuvânt și ne prezintă acum programe
De la isterie la bâzâială by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11469_a_12794]
-
argumentele radierii erau de ordin ,etic" (operele majore au cauționat regimul, deci ar fi fost ideal ca aceste opere să nu fi existat), în ultima perioadă ele tind să capete o coloratură ,estetică". S-au scris, adevărat, câteva cărți cu majusculă înainte de 1989, dar ele sunt valoroase și actuale, ,continuă să ne spună ceva" în măsura în care satisfac gustul unor publiciști tineri și mai puțin tineri. Valoarea unei întregi literaturi depinde, prin urmare, de indispoziția lui X și idiosincrazia lui Y, o receptare
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
ingenioasă și pare - la prima vedere - infailibilă cînd e aplicată la film, ea nu inspiră deloc încredere cînd e vorba de literatură. Îți vine să zici că autorul face experimente gratuite, se joacă de-a literatura, ratînd cerințele scrise cu majuscule în manualul marelui scriitor: construcție monumentală, personaje memorabile, analiză și psihologie cît de mult posibil etc. Pe scurt, nu vrea să scrie o capodoperă. Și de ce, mă rog, ar vrea? El preferă doar să spună o poveste, prinde din zbor
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
singur cuvânt: DURERE... Îmi explic singur cu glas tare, pe când scriu în carnet: Nu durerea vulgară, văicăreață, plângăreață -, ci durerea ailaltă, acceptată, distilată, durerea făcută esență cu tot sacrificiul vieții tale și din care va ieși Poezia, ori Povestea, cu majusculă... P.S. După-amiază, la Medicină, străvechea, umanista Instituție, în care jos se află încăperea unde a fost bibliotecar Eminescu, - o întâlnire pe care nu o voi uita niciodată, - mulțumindu-le din inimă confraților, ca și autorităților ieșene.
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
însă care pot contribui neîndoios la buna înțelegere a spectacolului și a personajelor angajate într-însul. Istoria e însoțită de ceea ce francezii numesc la petite histoire, acea savuroasă lume a anecdotelor, cancanurilor, vorbelor de spirit apte a oferi Istoriei cu majusculă sarea și piperul care-i dreg eventualul gust fad. E uimitor cît de multe picanterii a putut înmagazina memoria d-lui Gheran, îndreptîndu-ne gîndul către un alt performer al unei asemenea modalități, Mircea Zaciu în ipostază de diarist. Exempli gratia
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
intermediare pagini de un alb semnificativ. Căci "șaizeciștii" și apoi "șaptezeciștii" așază din nou tablourile la locurile lor, șterg de praf busturile de bronz și le ridică, într-un elan demonstrativ, pe vechiul soclu, recondiționând o mantie a Poeziei (cu majusculă) de care se agață cu patos de învățăcei. Astfel procedează Nichita Stănescu, protestând, prin evlavia în fața unor icoane lirice (Eminescu, Ion Barbu), împotriva rudimentarului realism socialist. Apărut după un deceniu de neomodernism cu fața îndreptată spre modelele interbelice, Ion Mircea
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
romanului Lumea în două zile de cea prezentă, a șaptea. Treizeci de ani, alocați în părți egale celor două epoci pe care cartea le-a traversat, cu un succes deloc periclitat sau diminuat, cu acea măreție liniștită a operelor cu majusculă. Scrisă și publicată într-un moment istoric greu, într-un context rigidizat prin reîntoarcerea regimului la poncifele realismului socialist (suntem la numai câțiva ani de la Tezele din iulie 1971), ficțiunea lui George Bălăiță (care a împlinit în aprilie 70 de
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
realiza printr-o mare expoziție retrospectivă în București, pe care fiul său, profesorul arhitect Sorin Vasilescu o plănuiește de multă vreme. Implinirea acestei binevenite idei întârzie însă și ignorarea persistă asupra unui nume pentru care arta s-a scris cu majusculă. Aurel Vasilescu l-a avut ca maestru la Școala de Arte Frumoase din București, pe Camil Ressu de care îmi vorbea întotdeauna cu multă admirație. Marii pictori din prima jumătate a secolului XX - și în special Gheorghe Petrașcu - au exercitat
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
să pot studia, condiție fără de care, nu... Dându-mi seama de eroarea făcută, în 1949, la Verificări, am provocat cu bună știință excluderea mea, despre care am mai scris. Repet, spre a întări ideea, că pentru mine Cartea, Cultura cu majuscule contau mai mult decât realitatea și că ele m-au ferit să înaintez pe un drum greșit... În 1940 devenisem un troțkist fără să știu. Ideea că marea cultură de la Homer la Shakespeare este una singură, după specificul fiecărei țări
Catren uitat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13025_a_14350]
-
de la p. 118 ed. engl.); p. 26: „the church historian Socrates” - p. 70: „istoricul ecleziast Socrate” în loc de „istoricul bisericesc Socrates”; peste tot, „Church” a fost tradus și redat prin „biserică” (ex. p. 24, 174, 177) în loc de „Biserică”, întrucât, scris cu majusculă, termenul desemnează instituția, nu clădirea; necunoscând istoria ecleziastică și nefăcând nici un efort de documentare, traducătoarele au redat pe multe pagini cuvântul „of” din formule de genul „x (numele unui episcop) of Cappadocia, Caesarea, Cyzicus etc.” prin prepoziția „din”, deși corect
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
cand ii auzi că bani nu au importantă pe cine minte”) și - cum se vede chiar din ultimul exemplu - renunțarea la punctuație, cu excepția semnelor de exclamație și de întrebare, prezente chiar în exces - ?, !!, ???. Textul se derulează fără punctuație și fără majuscule - “mai deea eu am o vilă” - incluzînd uneori și simple greșeli de tastare - confuzia i/a: “pe prost al omorî cu tăcerea”. Unele forme pot fi erori grave, dar s-ar putea explica și prin intenția transgresivă de a accentua
Scroll-uri și chat-uri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13024_a_14349]
-
unui volum al autorului). Pentru el călătoria nu e unidimensională: autentic se călătorește numai în interiorul lucrurilor, înțelegându-le esența. De aici și citatele cu rol de motto, pe care le așază la începutul cărții, despre adevăr, istorie, glorie - toate cu majusculă. Ghidat și de spiritul său mistic nedisimulat, autorul pare să ajungă în unele momente ale peregrinărilor la concluziile Eclesiastului. Dacă istoria nu e chiar un coșmar, ca la Joyce, e, în orice caz "Un mit pe care l-am creat
Adevărata dimensiune a călătoriei by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9045_a_10370]
-
Daniel Dubuissin, Evenimentul zilei titra cu litere roșii de 3-4 cm: "Eliade făcut praf!" (5 iulie 2003). Până și un istoric - Florin }urcanu, autor al unei monumentale monografii despre Eliade, răspunde unui interviu, luat de Simona Chițan, care reproduce cu majuscule: "Eliade a fost fără îndoială un militant activ înscris în mișcarea legionară. Rapoartele politice îl desemnează chiar ca "scriitor legionar". (Evenimentul zilei, nr. 4371, 23 februarie 2006). Ce sunt aceste "rapoarte politice" ale fostei Siguranțe și apoi ale Securității, ne-
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
între textele aflate în posesia sa, cele din 1999 și cele din 2004 (cînd nu reprezintă intervenții ale autorului), frumos aranjate unul sub altul în paginile "Literatorului", se pot justifica prin aplicarea principiilor de transcriere enunțate. Ele privesc: scrierea cu majusculă sau cu literă mică a punctelor cardinale (Apus/ apus), păstrarea majusculei numai în cazul în care un substantiv are în text valoare alegorică (Viața/ viața), eliminarea dublei marcări a dialogului (la V. Voiculescu), prin liniuță de dialog și prin ghilimele
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
din 2004 (cînd nu reprezintă intervenții ale autorului), frumos aranjate unul sub altul în paginile "Literatorului", se pot justifica prin aplicarea principiilor de transcriere enunțate. Ele privesc: scrierea cu majusculă sau cu literă mică a punctelor cardinale (Apus/ apus), păstrarea majusculei numai în cazul în care un substantiv are în text valoare alegorică (Viața/ viața), eliminarea dublei marcări a dialogului (la V. Voiculescu), prin liniuță de dialog și prin ghilimele, utilizarea virgulei conform ortografiei în vigoare, corectarea tacită a scrierii substantivelor
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
Ion Pop observă, în acest sens, că " Ceea ce a surprins la Emil Brumaru - în contextul literar al anilor �70 încă din Versuri-le începutului, a fost deliberata de-problematizare a discursului liric. Regimul, dominant, al interogației neliniștite, al Ideilor cu majusculă, s-a văzut înlocuit de unul al exclamației candide în fața unui univers ce părea depășit și compromis, în mare măsură, ca minor și insignifiant. Energia lirică se cheltuia - și avea să se consume mereu pe parcursul operei - întru elogiul niciodată extenuat
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
sînt, în ordine, nu și da. E adevărat, cotizez săptămînal un articol în Gazeta Sporturilor și nu încetez să mă bucur. Poate că lumea se va dumiri că, în fond, gazetăria sportivă nu e nici sora handicapată a Jurnalismului cu majusculă, nici un produs de subcultură adresat unor inși mărginiți, certați cu gramatica și cu mintea muiată în trascău. Ovidiu Ioanițoaia a reușit să crească la Gazetă un snop de ziariști iuți la minte și condei, verticali, informați și curioși să afle
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
Atunci am văzut-o. Stătea în ușa vagonului ținând în brațe un pachet învelit într-o hârtie albastră cu cerbi trăgând sănii, cu clopoței aurii, cu rămurele de brad și cu câțiva "La mulți ani!" scriși cu litere roșii, imitând majuscule din vechile manuscrise. Era într-un pardesiu cafeniu. O fetișcană micuță, tunsă scurt, cu câteva șuvițe aurii căzându-i pe frunte. Pistruiată. Zâmbea într-una, de parcă a venit tocmai atunci la întâlnire și întârziase. Mă privea nepăsătoare la tot ce
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Paul Goma My Papa recunoști timbrul specific, ritmul condensat și nervos al versului. Despre alții însă mă întreb ce caută acolo; de pildă, Aura Christi și ale sale trei poezii, debordând de cuvinte mari și abstracte, de altele scrise cu majuscule You, Valley, Being, Destiny (desuet trucul) și de metafore transparente rău. Mai grav e faptul că la ea e evident un anume anacronism (o astfel de poezie se scria pe la începutul secolului trecut) care viciază și alte poeme din colecție
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
Ion Stanomir - Mihail Sadoveanu în 1952 - Nimic nu poate egala, în regimurile de democrație populară calchiate după tiparul sovietic, prestigiul de care se bucură clasicul, ortografiat întotdeauna cu majusculă, maestrul către care se îndreaptă generații de tineri scriitori în căutarea îndrumării, cel în consistența căruia tradiția se întâlnește cu încrederea în inevitabilitatea progresului pe care partidul comunist/ bolșevic /muncitoresc îl ipostaziază, pe scena istoriei. Odată avangarda domesticită sau eliminată
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
și ne-au cântat despre adierea de geniu care a atins, în ziua nașterii lui, glezna unui bebeluș ce avea să devină geniu absolut. Unii i-au vărsat vidanje pe mormânt, alții l-au numit, umflați de plâns, “POETUL”, cu majuscule, și s-au arătat deciși să se arunce în groapă după el. Și tot așa, într-un delir fără limite, care cred că l-a îngrețoșat și pe bietul Păunescu, așa mort cum e. De-aia zic: bine că e
Păunescu, acest diavol, acest înger, acest porc şi acest geniu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21296_a_22621]
-
exemplu bun pt de ce nu e regalitatea o idee bună). Că a trăit evenimente importante și în unele a fost personaj principal (23 august). Dar... să scrii nu numai “Regele”, “Majestatea Să” dar până și pronumele referitroare la el cu majuscula, ceea ce nu se face decât pt Iisus Hristos ?! La urma urmei, a fost un om destul de obișnuit pus într-o situație foarte neobișnuită. Un om relativ bun dar relativ slab (dar cu unele pusee de energie). Un om sub vremuri
Regele nostru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82442_a_83767]
-
i) se întâmplă în acest stil neutru, de raport. Să ne oprim deocamdată la cel dintâi volum. Chiar din primul vers al poemului inițial aflăm un fapt care, în sine, pare prea puțin verosimil. Poetul mărturisește, abrupt, (începând versul cu majusculă, fapt cu totul excepțional), cum "a umblat odată cu o amintire în mâini". Ceea ce atrage atenția aici este abilitatea cu care eul poetic "jonglează" cu lumile - mai mult sau mai puțin adevărate, mai mult sau mai puțin ficționale - dovedindu-se de
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
să meargă drept la țintă, în miezul unei opere. Contextualizările, încadrările în epocă și paralelele culturale sunt un halou pentru textul citit și înțeles în structura lui intimă, în ceea ce are unic, irepetabil. Lecturile sunt selective, autoarea preferând cărțile cu majusculă și delicatesele literare. Critica sa, atunci, e în mod necesar și logic una afimativă, jubilând pe marginea propriilor descoperiri, bucuroasă de a le comunica și celorlalți. Totul, la un nivel de exigență maximă, fără rabat amical, sentimental, non-profesional. Când te
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
Dl Pienescu nu e mulțumit nici de acea ediție!) Luând de bună ediția de bază, cu "nepermis de multele ei greșeli" ortografice, aș fi adăugat și altele, de o capitală însemnătate, cum ar fi faptul de a fi transcris cu majusculă numele zilelor săptămânii, lunilor - așa cum normal era în 1942 și nu cum este astăzi. Mărturisesc că a operat aici un subiectivism în adevăr de neiertat: am rămas cu această preferință din anii adolescenței. în ediție, m-am gândit a păstra
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]