137 matches
-
aprilie 1945 la Galați, sculptor VĂDEANU ADRIAN, n.29 decembrie 1968 la Galați, sculptor VESA-GAVRILĂ MARIANA, n. 16 martie 1957 la Galați VLAD AUREL, n. 31 martie 1954 la Galați, sculptor VLAD ELENA-LENUȚA, n. 13 august 1956 la Galați ZAMFIRESCU-BEDIVAN MALA, n. 8 ianuarie 1928 la Galați PROFESORI BALABAN IOAN, n. Bălăbănești BRĂILEANU CLAUDIU, n. 12 martie 1975 la Galați LEPĂDATU V.GHEORGHE, n. 1951 la Tg.Bujor, prof. univ. dr. Universitatea Creștină ’’Dimitrie Cantemir’’ București MARCU SILVIA, n. Galați, cercetător
FIII GALAŢIULUI DE PE ALTE MELEAGURI DE PROF. UNIV. ASOC. POMPILIU COMŞA, PREŞEDINTE ASOCIAŢIA FIII GALAŢIULUI DE PE ALTE MELEAGURI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376162_a_377491]
-
motiv, pentru a putea Înțelege manifestările conștiinței pervertite, trebuie să clarificăm natura Eului. Eul aflat sub influența conștiinței perverse este el Însuși un Eu pervertit, În sensul de Eu Înclinat către intenții și acțiuni negative, imorale. Un Eu al Răului: mala mens. Acesta este un Eu neliniștit, frământat de patimi, un Eu frustrat care nu-și mai poate găsi liniștea și Împlinirea decât proiectând propriile sale frustrări asupra celorlalți. Asemenea exemple ne sunt oferite de nesfârșita galerie de personaje literare: lady
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o carte totodată extraordinară și modestă, în care autorii nu-și iau decât sarcina rememorării și a mărturisirii. Fără acest efort hermeneutic de înțelegere a trecutului recent, orice proiect de solidaritate politică și comunitară este condamnat ab ovo usque ad mala. Puterea credinței și arta speranței. Vocația teologiei politice în mileniul treitc "Puterea credinței și arta speranței. Vocația teologiei politice în mileniul trei" PÒlij ¥ndra did£skei. (Cetatea îl învață pe om.) Simonide din Keos, fr. 15 O altă cetățenietc "O
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
S. Buck, Mama, București, [1937], Ultima datorie, București, 1944; F. L. Baum, Vrăjitorul din Oz, București, 1940 (în colaborare cu Jozefina Baltazar); Fannie Hurst, În marginea vieții, București, 1940; E. M. Remarque, Iubește pe aproapele tău, București, 1945; John Knittel, Via Mala, București, 1946, Thérèse Etienne, București, [1947]; Bernard Shaw, Cezar și Cleopatra, București, 1948 (în colaborare cu Mary Lăzărescu); Octave Aubry, Maria Walewska, București, [f.a.]; V. Grossmann, Stepan Colciughin, I-III, București, 1949-1950 (în colaborare cu Ștefania Brătulescu); A. Iacobson, O
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
Praga și al trăsurilor din Lisabona. Fadoul din cârciumele Alfamei. Liniștea disciplinată din banlieurile Genevei. Forfota pestriță de pe Podul Rialto. Nostalgia turnului Belem, stâncile aspre de la Cabo da Roca, divina absență a tavanului de la Batalha și dulceața goticului manuelin. Strahovul, Mala Strana, Place des Vosges, scârțâitul melancolic al treptelor în Casa Goethe din Frankfurt. Refluxul magnific de la Boulogne sur Mer. Străduțele insomniilor cioraniene din Sibiu și Rășinari. Cerul de la Sf. Gheorghe-Deltă, literalmente acoperit de aripile pelicanilor și berzelor. Răceala em fatică
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dar oamenii reuniți într-un corp social se transformă în tot atîția proști". Nu doar poeții germani au constatat aceasta. Cu mult înaintea lor, romanii născociseră un proverb care-a făcut o carieră sclipitoare: Senatores omnes boni viri, senatus romanus mala bestia, toți senatorii sînt oameni de bine, dar Senatul roman e un dobitoc prost. Astfel defineau ei contrastul ce opunea calitățile probabile ale fiecărui senator considerat separat, lipsei de înțelepciune, de considerație și rigoare morală, caracteristică deliberărilor comune ale ilustrei
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
anul 2, august 1995, p. 24. 150 Leon Benaros, El tango y los lugares y casas del băile, La historia del tango, vol. 2, Corregidor, Buenos Aires, 1977, pp. 208-209. 151 În spaniolă argentiniana: "Sos entre el camandulaje / un cacho de mala suerte / sos el barbijo de muerte / que rubrică el sabalaje / sos el alma del chusmaje / metida en un bandoneón". 152 Angela Dellepiane, Ernesto Sábato, un análisis de șu narrativa, Ed. Nova, Buenos Aires, 1979, p. 306: "tal vez es la danza
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
rezultatul unui refuz constant de a găsi ,,adevărul" în realitatea dată. Personajul Întâmplărilor... se simte închis în real ca într-un prizonierat care nu face decât să perpetueze ,,bizara aventură de a fi om"222. Tot în termeni kierkegaardieni, disperarea, ,,mala dia sufletului", afecteză personajele lui Blecher în momentul în care acestea conștientizează că ,,eului nu îi este dat să fie decât eu", iar în ,,disperarea de a nu voi să fii tu însuți sau de a voi să scapi de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
al Cândeștilor, Ursan al Ursenilor. Din toponimia locală sunt luate și numele altor eroi ca Bran, Moroiu, Mateiaș sau Dragoslav. Pentru eroii de neam slav, scriitorul caută nume corespunzătoare, astfel eroina feminină a primului volum Din bătrâni se va numi Mala, iar surorile ei: Luda și Ringa. Sextil Pușcariu 182 îi atrăgea atenția lui Slavici îndată după apariția romanului că n-a ținut cont de faptul că dă nume slave personajelor sale înainte ca slavii să se fi așezat în spațiul
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
decizională pentru răspunderea integrală a acestui drum. Contestările, lamentările și suferințele trăite de aceștia angajează însăși umanitatea. Ei nu pot fi anonimi, iar dispariția în moarte a eroului tragic aici Bodea, ulterior Manea este doar fizică. Iubirea dintre Bodea și Mala sau aceea dintre Manea și Ana rămâne dincolo de moartea eroilor săi. Ea trecuse proba perenității în numeroasele și cruntele încercări ale vieții. Romanul Manea cel de-al doilea volum al ciclului Din bătrâni e superior volumului întâi și aceasta și
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
inculți și altor laici; într-adevăr, poporul obișnuit, băieții și fetele, când îi întâlneau pe frații minori pe drumurile Toscanei, după cum am auzit de sute de ori, îi luau în râs astfel: Hor attorno fratt’Helya, Ke pres’ha la mala via. [Roiesc în jurul fratelui Elia, Care a luat-o pe o cale greșită.] Frații buni se supărau foarte tare și se mâniau atunci când auzeau astfel de lucruri. Părea că într-adevăr se adeveriseră cele spuse de Domnul: Voi sunteți sarea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cel actual al lui Ovidiu și al Fabiei). "Gloriei râvnite îi place să urce pe căi abrupte. Cine l-ar cunoaște pe Hector, dacă Troia ar fi fost fericită? Calea spre virtute se deschide în mijlocul relelelor publice (Publica virtuti per mala facta via est, v. 76)". Câte aluzii la situația prezentă nu numai a lui Ovidiu, ci a Imperiului! "Virtutea, care se ascunde, care zace necunoscută în evenimentele fericite, apare și se afirmă în evenimentele potrivnice". (v. 79-80) Quae latet inque
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
camera nupțială cu divinul Augustus. Ovidiu o sfătuiește pe Fabia să aleagă momentul cel mai oportun pentru a se apropia de Livia ca să-i susțină cauza. Nu trebuie să apere factum-ul poetului, iar greșeala trebuie tăinuită: "Nec factum defende meum; mala causa silenda est" (v. 147) dar cu rugăminți presante și cu lacrimi trebuie să-i ceară un loc de exil mai puțin dur. Din aceste versuri rezultă clar și categoric că Fabia era la curent cu acel factum care a
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
implica și alte persoane în actul de acuzare a imperiului. Maximus este neliniștit și se întreabă dacă este adevărată vestea pe care "faima rea a vinii sale i-o adusese": Cum tibi quaerenti, num verus nuntius esset, Attulerat culpae quem mala fama meae, Inter confessum dubie dubieque negantem Haerebam, pavidas dante timore notas, Exemploque nivis, quam mollit acquaticus auster, Gutta per attonitas ibat oborta genas 391. Cu aceste puține rânduri poetul ne-a prezentat întâlnirea dramatică dintre el și Maximus. Cel
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
I, 29 (unde Paulus nu este nominalizat); PLUTARH, De garrul., 11. 414 PLINIUS SEC., Nat. Hist., VII, 149-150: "tot ancipites morbi corporis... totiens petita insidiis vita, ... adulterium filiae et consilia parricidae palam facta,... aliud in nepte adulterium, iuncta deinde tot mala,... iuxta haec Variana clades et maiestatis eius foeda sugillatio, abdicatio Postumi Agrippae post adoptionem, desiderium post relegationem, inde suspicio in Fabium arcanorumque proditionem, hinc uxoris et Tiberi cogitationes, suprema eius cura". 415 Ex Ponto, IV, VI, 5-14. În RIPERT: Fabiae
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
considerații îl conduc pe Molinaeus la următoarea concluzie: «[...] este necesar și util ca o anumită consuetudine de a percepe dobânda, să fie menținută și tolerată». Astfel încât «stulta illa et non minus perniciosa quam superstitiosa opinio de usura de se absolute mala». Molinaeus a fost exilat, iar cartea sa a fost pusă la Index. Totuși, treptat, ideile sale au aruncat o sămânță care va da mai apoi roade. Calvin și-a găsit urmași în umanistul Joachim Camerario, în Joakob Bornitz și mai
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
aleg să ia în discuție conceptele o fac atribuindu-le aceleași caracteristici pe care le atribuie și spe ciilor inteli gibile, considerând că sunt cele prin care cunoaștem, id quo-ul cunoașterii, care se află într-o relație de identitate for mala cu forma esențială a obiectului extramental. Singura diferență dintre speciile inteligibile și concepte este aceea că speciile inteligibile se află la începutul cunoașterii, pe când conceptele a la sfârșit. Ideea este că aceste două entități intermediare sunt privite ca fiind, în
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
transmiterea informațiilor despre obiecte, si nu obiectele ca atare ale puterilor cognitive. Între formă care are un mod de a fi natural și material în obiectul extramental și puterea cognitivă actualizată de specia sensibilă există o relație de identitate for mala. Altfel spus, conținutul informațional pe care îl transmite specia, proprietatea accidentala a obiectului a culoarea, dimensiunea etc. a, este formal identică cu forma care se află în organul de simt. Acest lucru înseamnă că formele, deci și speciile sensibile care
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
1948; (din 1993 este rezervație a biosferei - 74.111 de hectare), Pieniny (2125 de hectare, înființat în 1967), Nizke Tatra (81.095 de hectare, înființat în 1978, cel mai mare), Slovensky raj (19.763 de hectare, înființat în 1988) și Mala Tatra (22.630 de hectare, înființat în 1988). Până la sfârșitul anilor 1980 s-a dezvoltat conceptul „Sistemului Teritorial de Stabilitate Ecologică”. Acesta nu se limitează la grija pentru zonele cele mai valoroase, ci are în vedere interconexiunea și managementul durabil
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi /Conservation of biodiversity in Iaşi county. In: Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
precizează într-un comunicat al organizatorilor. Festivalul este evenimentul principal al toamnei culturale românești. Astra Film este unul dintre marile festivaluri de profil din Europa și din România care atrage zeci de mii de spectatori din toate țările europene. Nina mala C. Rogozanu Într-o recenzie completă și temperată, criticul ziarului „The Times“, Michael Kerrigan, observa, și nu e greu s-o faci dacă îl știi cât de cât pe Llosa și obsesia lui pentru Flaubert (să amintim excelentul eseu Orgia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
livrești, prin scene teribile și mai ales prin capitole precum cel din Miraflores de un rafinament absolut ieșit din comun. Llosa își arată dorința lui de a cotrobăi cu ochi de critic literar în extremele „educațiilor sentimentale“. Fata rea, nina mala, bad girl, mantisa religiosa (călugărița, cea care își devorează masculul după împerechere) sau cum vrem să-i spunem are un sfârșit tragic. Moare de cancer, nu înainte de a mai avea o întâlnire cu Ricardo, căruia îi lasă moștenire ceea ce reușise
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
cu bani cu care fusese înainte. Este un dar venit în momentul oportun pentru un Ricardo îmbătrânit, neputincios, decăzut la gradul de traducător de povestiri din limba rusă (nu mai era în stare să traducă simultan la întâlniri diplomatice). Nina mala îndură o pedeapsă exemplară pentru curajul ei de a suferi de toate maladiile contemporane care acompaniază gama fantasmelor femeii secolului XX. Iubitul ei suferă de fantasmagorii livrești, suferă de romantism, el este o victimă ceva mai subtilă prin simplul fapt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
nerv al scriiturii pe care nu le observam în romanele de peste 600 de pagini și cu un chef de joacă și de risc epic ieșit din comun. Mario Vargas Llosa, Rătăcirile fetei nesăbuite, traducere de Luminița Voina-Răuț, Humanitas, 2007 Nina mala C. Rogozanu Într-o recenzie completă și temperată, criticul ziarului „The Times“, Michael Kerrigan, observa, și nu e greu s-o faci dacă îl știi cât de cât pe Llosa și obsesia lui pentru Flaubert (să amintim excelentul eseu Orgia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
livrești, prin scene teribile și mai ales prin capitole precum cel din Miraflores de un rafinament absolut ieșit din comun. Llosa își arată dorința lui de a cotrobăi cu ochi de critic literar în extremele „educațiilor sentimentale“. Fata rea, nina mala, bad girl, mantisa religiosa (călugărița, cea care își devorează masculul după împerechere) sau cum vrem să-i spunem are un sfârșit tragic. Moare de cancer, nu înainte de a mai avea o întâlnire cu Ricardo, căruia îi lasă moștenire ceea ce reușise
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
cu bani cu care fusese înainte. Este un dar venit în momentul oportun pentru un Ricardo îmbătrânit, neputincios, decăzut la gradul de traducător de povestiri din limba rusă (nu mai era în stare să traducă simultan la întâlniri diplomatice). Nina mala îndură o pedeapsă exemplară pentru curajul ei de a suferi de toate maladiile contemporane care acompaniază gama fantasmelor femeii secolului XX. Iubitul ei suferă de fantasmagorii livrești, suferă de romantism, el este o victimă ceva mai subtilă prin simplul fapt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]