117 matches
-
oricare ar fi ea, și a iluziilor pe care acesta și le făurește despre libertate încearcă S. în Bricheta roz (1985). Construit schematic, tributar ideologiei din plină „epocă de aur”, romanul pune problema emigrației în Occident. Personajul bun, numit generic Malacul, exponent al „socialismului multilateral”, are un accident și se trezește, printr-o ciudată transgresiune spațială, în lumea liberă, de Dincolo, în Centru. Revenit în Cartier, adică în țară, el este invidiat de semeni, pentru a căror propășire trudise și care
SFINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
-se doar între ei, după o ierarhie prestabilită. Au loc confruntări și discuții despre „civilizația sterilizantă”, despre libertatea individului și limitele asumate. În mod cu totul neclar, din nou senzațional și fără a se oferi vreo motivație, după ce se întoarce, Malacul dispare, în accident ori presupusă crimă - se spune -, de parcă nu s-ar fi putut reintegra în lumea de dinaintea plecării, acum tulburată. În pofida intenției de a-și înscrie romanele în actualitatea imediată, S. nu izbutește să închege credibil materia epică și
SFINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
considerând-o „una din cele mai bune comedii românești”. Ea poate, într-adevăr, să intereseze prin demența vanității nobiliare a lui Fotin Bujorescu, comică prin modul absurd de concesiv în care se finalizează: Amos - crede bătrânul boier - e asemenea unui malac al său, devenit, prin îngrijire, cel mai frumos taur. Se anticipează oarecum apoteoza omului și a mârțoagei din piesa lui G. Ciprian. Dintre celelalte piese de teatru, doar Ziua din urmă, poate cea mai inconsistentă, dar agreabilă prin replicile sclipitoare
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
Hanley. La masa de lângă noi stăteau câteva dame destul de bete. Cum adică jidan, spuse una dintre târfe. Ce-nseamnă asta, jidan, vagabond irlandez ce ești și tu? — Da, sigur, spuse Jack. Asta e. — Jidan, o ținea ea pe-a ei. Malacii ăștia de irlandezi, una-două i-auzi cu jidanii lor. Ce dracu’ mai Înseamnă și asta, jidan? Hai să plecăm de-aici. — Jidani, auzi. V-a văzut careva făcând cinste cuiva vreodată? Vă cos nevestele buzunarele-n fiecare dimineață. Irlandezii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
promisiunile acelea nocturne, la beție, care se spulberau odată cu răsăritul soarelui. Bătăile în ușă sunt scurte, energice, asemenea acelora ale unor polițiști la ușa unei case în care știu că se ascunde un criminal. Unde este bolnavul, întreabă ei, doi malaci îmbrăcați cu veste aurii, iar eu mă învârt de colo până colo în costumul meu nou, ridicol, e culcat pe pat, mă scuz eu, și îi conduc spre zâmbetul acela radios și tânăr al său, pe care nu i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vaidoc era cu bandele de la Bariera Vergului, conduse pe-atunci de Borilă. Le plătea ca să-l protejeze. Cristian Vasile își dădea obolul celor din Tei, de la Maica Domnului, frații Gri gore. De mai multe ori guriștii se-ntâlniseră, însoțiți de malacii lor, și scoseseră cuțitele. Povestea mea începe însă într-un mo ment de armistițiu. În acea seară bărbatul în smoking alb, mult prea șic pentru înfățișarea lui de docher dat cu brian tină, începu cu un cântec pe care abia
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
puiule, îl consolă doamna Reilly. Ce băutură ai acolo-n pahar? Arată ca siropu’ de ananas. Chiar dacă ți-aș descri-o, mă îndoiesc că ai înțelege ce este. — Cum îndrăznești să vorbești astfel cu scumpa și iubita mea mamă? — Ia taci, malacule, se răsti tânărul. Mai bine uită-te la haina mea! — E absolut grotescă. Hai s-o lăsăm baltă! Să fim prieteni, interveni doamna Reilly cu buzele pline de spumă. Avem destule bombe și chestii d-astea. — Și trebuie să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de trabuc. Deci așa se explică apendicele acela al oficialității. Arată în mod clar ca un vlăstar al birocrației. Pe funcționarii guvernamentali îi poți recunoaște după golul desăvârșit care ocupă locul unde majoritatea oamenilor își au fețele. — Tine-ți gura, malacule! Ai plătit cârnațu’ pe care-l mănânci? — În mod indirect. Poți să-l scazi din salariul meu de mizerie. Ignatius privi cum mâzgălește domnul Clyde niște numere pe un carnet. Spune-mi, ce tabu sanitar arhaic am violat? Presupun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Închisă. Cinci insecte cu aripi argintii se zbat Înăuntru. Acum urmează partea a doua, Îi dă instrucțiuni Wakefield. Arată către casa de peste drum și Îi descrie ce trebuie să facă acolo. N-ar trebui să primesc jumătate din bani acum? Malacul Își ia o față de dur. O să-i primești pe toți mîine, cînd toată treaba o să fie terminată. Paznicul ridică din umeri. MÎine dimineață Wakefield o să dea un telefon la Centrul de Control al Termitelor și le va spune exact unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
urăsc pe cioroi. E drept, În liceu nu erau foarte mulți, majoritatea erau la liceul tehnic Pierre-de-Coubertin, unde ilustrul Defrance făcea striptease filozofic și Îi lingea În fund pe tineri. Chiar Într-una din clasele mele era un negrălău, un malac pe nume Ben. Purta Întotdeauna caschetă și bascheți Nike și sunt sigur că avea o mătărângă enormă. Evident, toate fetele erau În genunchi În fața acestui babuin; și eu care Încercam să le predau Mallarmé, zău, nu avea nici un sens. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lămurească să se-nscrie de bună voie la colectivă. Băteau majurii cu săculeți, să nu rămână urme. Nu bătea ăla. Goncea stătea pă scaun, citea ziarul Scânteia sau bea un pahar de șpriț, ciugulea semințe de bostan. De bătut bătea alți malaci, da’ Goncea stătea și cică lămurea omu’ cu ideologia și glasul partidului. Că era specialist. Câți a lămurit el... Oftă visător, scărpinându-se după ceafă. Era clar că treceau prin el imagini porno. - Seara Goncea avea plăceri și aducea fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
măsura voastră? Nu că ați fi voi cei mai grozavi! Dar copiile voastre, dacă nimeresc pe mîna unor guvernante bune doar să scoată niște papă-lapte din oricine sau a unor profesoare de pian bătrîne și ciufute, vor ajunge doar niște malaci cu burtă și gușă! Nimic din bandiții de Thomas și Jesper În cele două momîi umflate. Împăiate! „M-am văzut cu Jesper...“, a zis Thomas, pentru a-i mai lua Spartanului ceva din elan. Derutat, acesta s-a oprit cîteva
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de apă, în care, mai curând, erau fierte niște cârpe, dar care purta numele ceai. Până la ora 18,30, când Mandravela suna pregătirea pentru stingere și-i strângea înapoi, ca pe niște găini în cotețe, întemnițații desfășurau, sub comandamentul unui malac, programe de ordine, curățenie și educative. Ori se hârjoneau prin tratamente. Te strigau, dacă-ți știai numele, te ridicai și plecai, nu știai câtă rețetă îți rămâne până la raiul cel mare. Îți împingeau acul sub piele, îți sfredeleau vena și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Le ridica moralul. La Mociornița, ți se adresau scurt, milităros, voios, cu "Oligofrenule!" Adeseori, oligofrenelor li se spunea, prescurtat, în bătaie de joc, "Olie", iar oligofrenilor "Gogo". Pe măsură ce agitația creștea în saloane iar comunicarea interpersonală stătea a da în clocot, malacii se pregăteau să-i ia pe pacienți la furtune. Asta însemna să le aplice tușeul rectal. Bolnavii adulmecau pericolul și cei care puteau vorbi își reluau fiecare, de groază, ceremonialul verbal, frazele obsedante. Deveneau impenetrabili la argumente, tremurau, se adăpostea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înainte de a se crăpa de dimineață, Așezământul psihiatric își scutura zgaibaracele, duhurile negre se reîntorceau aici să-și joace bărbunca, deasupra creierelor abolite de cunoștință ale internaților, peisajul clinic se reînsuflețea. Apărea supraveghetorul șef și cordaciul Mandravela, cu haita de malaci și asistente după el. Intra, lua la rând încuietorile exterioare, clănțănea orificiile lor externe, dădea de perete ușile metalice ale saloanelor și rezervelor, răsucea comutatoarele și striga deșteptarea. Extrăgea pacienții de sub baricadele lor onirice și fecale. Decupla sondele gastrice, intravezicale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
impară, pajiștile să apară pieptănate, cu cărare spre dreapta sau cu cărare spre stânga. Pe la ora 14, gustarea sau prânzul. Rar când se îndurau, în timpul zilei, să lase să pătrundă, la loc, în odăi miros de nebun vioi înghețat. Veneau malacii afară la Gogo. Din despărțiturile de inox ale unui cărucior, deșelat de haleală, puteai căpăta, dacă mama ta te ouase cu noroc, în niște căni strălucitoare de tablă, cu toarte cât toate zilele, iahnie fierbinte de fasole, iahnie fierbinte de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un infirmier nou, subțirel, fără rânjet pervers, dar cu ambele palme bandajate, îi pasă palmat Regelui o rețetă împăturită, laolaltă cu sfatul de-a o lectura diseară, în pat. Regele avea pat. Însemnărica a citit-o. Pe la unșpe noaptea, când malacii, drăgostindu-le, le transportau pe asistente pe tărâmuri fără stres și fără tamponaje excretorii, Suveranul se lăsă pe burlanele lui și, prin gurile de aerisire ale Corpului Central, la un pas de Sinistrat, fentîndu-i-l pe cardiofob (care căzuse, de un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-acuma. Își scutură haina cea umedă, plină. Balconu-l privește și tare suspină. Zădarnic făcut-au ghitara-i paradă; Inez nici visase să vie să-l vadă. Și ce-i mai rămâne să facă săracul? În lac să privească cum joacă malacul? Mai bine prin tufe se fură cu pază... Ca nimeni s-auză și nimeni să vază. În urmă-i o ușă-n balcon se deschide... Prin flori se arată o gură ce râde... Cu fața ascunsă în păru-i, șirată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se iubeau. Zavaidoc era cu bandele de la Bariera Vergului, conduse pe-atunci de Borilă. Le plătea ca să-l protejeze. Cristian Vasile își dădea obolul celor din Tei, de la Maica Domnului, frații Grigore. De mai multe ori guriștii se-ntîlniseră, însoțiți de malacii lor și scoseseră cuțitele. Povestea mea începe însă într-un moment de armistițiu. în acea seară bărbatul în smoking alb, mult prea șic pentru înfățișarea lui de docher dat cu briantină, începu cu un cântec pe care abia-l compusese
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
El poate fi chezaș pentru faptul că sunt bun cu copiii și cu câinii vagabonzi, și cam atât. — Foarte rău. M-am gândit un moment. Cam singurul lucru pe care-l puteam face era să-i sun pe cei doi malaci de la Gestapo care-mi devastaseră biroul și să le arunc În poală ce aflasem. Mai mult ca sigur, puteam să pariez, vor fi foarte nemulțumiți din cauza mea, și bănuiam că, dacă-i sun, asta mi-ar asigura o călătorie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ceva timp. De unde ai numărul meu?“, la care tipul îmi zice „Lasă asta, ne vedem în față la Biltmore mâine la prânz“. Cum eram lefteră, i-am zis că-i OK și m-am întâlnit cu cei doi tipi. Doi malaci care semănau ca două picături de apă. Mi-am dat seama imediat că-i vorba de niște polițiști, tată și fiu. Îmi dau banii, tinerelul suferă de halitoză, dar mi s-au întâmplat chestii și mai nasoale. Îmi spune cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Un cutremur selectiv. Ziceai c-am dispărut imediat după el. Hai să vedem: ai fost dimineața acasă la mine?“ „Da.“, am recunoscut. „Și ce-ai văzut acolo?“ „Casa făcută praf. Zob, una cu pământul. Acoperiș, zidărie, mobilă, tot. Și doi malaci de la poliție (mă rog, de la falsa poliție) scotocindu-ți prin lucruri. Unul dintre ei m-a și luat de gât, și nu ca să-mi verifice ganglionii.“ „Asta crezi tu că ai văzut. În realitate, casa-i la locul ei, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Brutus la mine la serviciu (îl îndopa portăreasa cu niște resturi de salam, când am plecat de-acolo) și că avea o urmă vineție pe gât în dimineața aia. Și-apoi, chiar tu ne-ai vorbit de Rapotan și Penciu, malacii din casă...“ „Ăștia sunt singurii care există cu-adevărat. Nu știu dacă chiar te-ai întâlnit cu ei, dar băieții nu te-au luat doar pe tine-n vizor.“ „Sigur există.“, a insistat Maria, „Ne-au urmărit și pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de curiozitate (ce scria pe biletul distrus?), ca într-o poveste oribilă, cu familii nobiliare și cumsecade, care încep în negura istoriei și se termină sub ochii tăi, într-o baltă de sânge. Pe-al treilea computer se înghionteau câțiva malaci cu mutre patibulare: un soi de milițieni aduși la zi, fără chipiu, dar cu pantofi cu găurele. Grupul forfotea lângă o dubă parcată pe faleză, în Constanța. Mașina părea scoasă din anii ’80: un Aro 144, cu ușiță rabatabilă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
patologicului. Dacă se face abstracție de exotism, interesul comediei rămâne mai mult medical decât literar. Între cele vreo douăzeci de piese pe care le-ar fi avut gata, V. menționează intr-un interviu comediile Duduia din Frunzeni și Răpirea doamnei Malac, alături de dramele Yoshivara, Disciplina și Delir (un fragment fusese tipărit în 1925 în „Puntea de fildeș”). Din păcate, toate aceste texte dramatice anunțate cu panaș, dar și alte manuscrise au dispărut în bombardamentul aviatic din 7 mai 1944, eveniment tragic
VEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290489_a_291818]