343 matches
-
cald par să treacă printre ceasuri și cifre. Se cuvine deci lăudat, pentru ea și nu doar pentru ea, umorul retro al tânărului grafician și poet Andrei Gamarț.) Sigur, Neagu Djuvara nu-i peste tot afabil. Uneori o undă de maliție cade radical pe capul câte cuiva sau în cârca a câte ceva. Una din victime e, ŕ propos de etnologul Mihai Pop, o instituție prestigioasă: Când a împlinit 90 de ani, succesoarea Academiei Republicii Socialiste România a catadicsit să-l numească
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
punem, aici, la socoteală pe cei ce, amatori de orice fiare, nu cresc pisici decît ca să se-amuze: uzul nu-i totuna cu abuzul; și, cu toate că aceste animale, cînd, mai cu seamă,-s încă june, sunt gentile, au, totuși, o maliție înnăscută, fiind, din fire, false și perverse, defecte ce sporesc cu vîrsta, fie și dacă educația le maschează. Jivine categoric hoațe, ajung, cînd educația le e bună, mlădioase și lingușitoare ca escrocii; sunt tot atît de dibace, de subtile, împart
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
Gârbea poate fi asemănat unui juke-box al spiritualității universale, în care fisele sînt introduse aleatoriu conform capriciilor umorului valah. De aici, un uluitor și mereu ironic "curcubeu al gravitației", în care rogvaiv-ul aluziilor livrești oferă spectacole imprevizibile orizontului de așteptare. Maliția, deghizată adeseori în cinism, face legea în această strategie a deturnării lectorului, silit să devină, astfel, din ipocrit cel mai inocent, de nu chiar membru al comunității "stupid people"... Capul lui Moțoc, "textul pentru teatru" (nu "piesa" sau "drama"!) care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
administrat el, dar ne lipsește eticheta care să ne indice prețul. Lucrul se poate, desigur, explica prin vechea convenție a criticii de întâmpinare, mai mereu tatonantă când vine vorba de autori aflați la prima carte. Entuziasmele gratuite sunt - laolaltă cu malițiile sau nemulțumirile - temperate domolite, retrase în teacă. Traseul unui scriitor nu se poate aproxima din prima carte publicată, iar surprizele sunt, îndeobște, mai așteptate chiar decât confirmările seci ale verdictelor. Pe de altă parte, o lectură atentă și dispusă să
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
rezistă de minune în acest al doilea roman al lui Bogdan Popescu nu e numaidecât forța de a construi personaje, ci arta de a modela povestași. Iar, de aici pornind, tot restul: voci, narațiuni, invenții, fantazări, rectificări, polemici, bârfe, zvonuri, maliții, încrâncenări & tensiuni. Doi dintre actanți fac, prin calupuri de cuvinte, mai mult decât ar izbuti orice narator echilibrat. Chiar mai mult, îndrăznesc să cred, decât naratorul care ține în spate epica din Cine adoarme ultimul. Primul dintre ei e fiul
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
de percepție ci și de limbaj. Acel "semioriental imoderat", cum îl definea Paul Morand, balcanicul care, e într-una-i din fibrele intime, autorul Tragicului, se caracterizează printr-un dezechilibru uneori, doar uneori compensat de arta cuvîntului. Iată un portret-robot furnicat de maliții, să zicem, argheziene: "Intelectualul umanist face tot ce poate pentru a obține, mai cu seamă cînd e fotografiat sau filmat, o aură inconfundabilă. Fiind cabotin prin esența lui, megaloman și crezîndu-se mereu privit și admirat, el este în permanență în
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
bineînțeles, sub masca unei revizuiri ori a unei repoziționări judicioase, aduse la zi, obiective. Sondajul implicit și aerul timpului aveau nevoie de acoperirea solidă a unei conștiințe critice. Iar în acest scenariu, Bogdan Crețu reprezenta - o spun fără umbră de maliție - mâna fermă care ar fi urmat să scoată castanele din foc. Din fericire, abilul cronicar de la Convorbiri literare a făcut, în substanțiala prefață a Băutorilor de absint, mai mult decât era prevăzut pentru o asemenea întreprindere editorială. Adică și-a
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
Complet independent de uluitoarea vivacitate a omului și de buna dinamică a editurilor, scrisul lui Radu Cosașu nu îmbătrânește niciodată. Fiecare primă lectură, fiecare fragedă reluare a volumelor sale mai vechi sfârșește, nediferențiat, într-o admirație intelectuală situată departe de malițiile obișnuite ale reconsiderării. Supraviețuirea, cuvântul care îi titrează episodic mai toate cărțile de ceva vreme încoace, se confirmă fără drept de apel. Rezistența la istoria mare și din an în an tot mai sinistră e contrabalansată de o imunitate epidermică
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
restrâns al vânzării, va fi nevoie de un check-up efectuat prin activități de outreach, precum și de un follow-up corespunzător." Desigur, densitatea de anglicisme e - probabil - triplă față de ceea ce ne dezvăluie o perioadă infimă de practică într-o companie multinațională. Dacă maliția aceasta ar fi venit din partea unui rusofil înveterat sau a unui profesor de limba română încremenit în eternele secționări de frază neaoșă, am fi putut foarte bine să strâmbăm - cosmopolit - din nas. Numai că autorul acestei savuroase pastișe e nimeni
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
mai râvnită a oricărui critic literar) își găsesc și ele locul. E drept că la finalul cărții, fără prea zgomotoase surle și fără trâmbițe carnavalești. Ați auzit, spre exemplu, de Jacques G. Costin? Bănuiesc că nu, așa cum - iertați-mi ușoara maliție - nu par să fi auzit nici cei mai mulți dintre antologatori. Și totuși: Lipsa de interes a exegeților pentru literatura lui Jacques G. Costin este regretabilă. Excepțiile (Mihai Zamfir, Ov. S. Crohmălniceanu, Geo Șerban) nu fac decât să confirme regula. Nici o antologie
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
al ridicării din sprânceană. Consultați selecția de ecouri la volumul al doilea - orchestrată de Dan Stanca, Tudorel Urian, Paul Cernat, Doris Mironescu, Bianca Burța-Cernat, Antonio Patraș, Mihai Iovănel, Andrei Terian, Al. Cistelecan - și vă veți convinge singuri. Stereotipii ambalate colorat, maliții de diagnostician, scrupule teoretice. Am mai spus, cu câteva luni în urmă, cum stau lucrurile cu magnetizarea automată a recenzentului în fața tomurilor lui Dan C. Mihăilescu. Și - alt semn de ready made, recunosc - nu-mi iau vorba îndărăt... Cel mai
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
Sorin Lavric AȘa cum sunt oameni cărora le e rău de înălțime sau care amețesc atunci cînd se deplasează cu viteze prea mari, tot așa există o specie de oameni cărora le e rău de infinit. Nu e vorba de nici o maliție aici, ci de o constatare statistică. De fapt, specia în cauză e atît de numeroasă încît nu greșesc spunînd că, cu excepția matematicienilor, nici o altă categorie umană nu se simte bine în apropierea infinitului. Nici fizicienii, nici poeții și cu atît
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
legați de un anume spațiu (poate chiar și de un sound al locului), americanii au avantajul laxității și neatârnării. De aici poate ironia, causticitatea și aroganța noastră. Și nu cred că sunt neapărat atribute smulse de înclinația tipică europeanului pentru maliție și orgoliu, ci uneori atare aprecieri sunt pur și simplu senine, eliberate de patimi și parti-pris-uri. Să ne gândim doar la monotonia cenușie a muzicilor postseriale, la speculația evident mercantilă a creațiilor repetitive (cele mai recente fiind tangente la muzica
O. K. by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9689_a_11014]
-
comediilor lui Alecsandri, de G. Pienescu, tot Minerva, '73. Chirițele sînt patru, foarte cunoscute, toate: Chirița în Iași sau Două fete și-o neneacă, Chirița în provinție, Cucoana Chirița în voiaj, Chirița în balon. Toate stîrnesc, cum nota, nu fără maliție, Călinescu, emoții arheologice. Și constatarea că tocmai această "clasă de mijloc" a unei literaturi ca a noastră, lipsită de eroi, în sensul romantic, și cu atît mai mult de eroine, e cea care a supraviețuit cel mai bine schimbărilor de
Școala femeilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019]
-
împiedica să nu te întrebi de ce, de vreme ce poți să te descurci în orice împrejurare dacă urmezi întocmai indicațiile din paginile ei, de ce oamenii care citesc astfel de cărți nu reușesc să se descurce în viață? Observația nu se vrea o maliție menită a arunca vreo umbră asupra cărții, ci o nedumerire pornită mai degrabă dintr-o neîncredere personală în efectul pe care îl pot avea cărțile practice asupra vieții noastre.
Flatulența socială by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9729_a_11054]
-
Mai trebuie să mai ai și un pic de tupeu în tine." " După cum vorbești, cred că te străduiești ceva cu ea", face cu o ironie ascunsă dom' profesor. Madama era însă prea pătrunsă de exercițiile ei pedagogico-sufletiste ca să-i observe maliția și, oricum, subtilitatea nu e vreuna dintre calitățile ei, ce-i drept, puțintele. "Mă străduiesc, Cornele, mă străduiesc, da' tot degeaba. Nimic nu se lipește de ea, zău așa! Și simt că-mi bat gura de pomană, de fiecare dată
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cuvânt. Medicul se întoarse și, privindu-l pe deasupra ochelarilor, lansă interogația: "Dumneata?". Portarul se cam zăpăci dinaintea acestei întrebări atât de cuprinzătoare: "Io sunt Vasile, Mirică Vasile." ORL-istul îi surâse, întinzându-i afabil mâna, dar cu o strălucire de maliție în priviri: "Bond, James Bond!". Nea Vasile dădu noroc și se holbă amuțit de uimire. Medicul urmă calm: "Încântat de cunoștință, domnule Mirică! Problema e ce te aduce pe dumneata în cabinetul meu. Ia spune-mi o poveste frumoasă acum
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
specie amfibie, "critica de a doua zi", mai aplicată și totodată integratoare, cu dosare ale receptării de primă instanță. În mod curent, Cornel Regman s-a raportat la scrisul celorlalți critici sub un unghi polemic și într-o expresie caustică. Malițiile lui se distribuie generos scriitorilor lăudați excesiv și celor care o fac, cronicarii cuprinși de evlavie și dedați la genuflexiuni, colaborând prea mult cu un autor. Parcurgând Patru decenii de proză literară românească, un volum solid la propriu și la
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
și pronunțate. — Oh, domnul Myatt a avut o altă prietenă, pe care a cunoscut-o mai bine decât pe mine. Myatt Întoarse capul să comande prânzul și când deveni iarăși atent la ei, Janet Pardoe spunea cu Îngăduitoare și dulce maliție: — Oh, i-a fost iubită, dacă Înțelegi. Domnul Stein râse cu poftă: — Uită-te la pezevenghiul de el! Roșește. — Și să știi că l-a părăsit, spuse Janet Pardoe. — L-a părăsit? Dar de ce? A bătut-o? — Ei, dacă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
zâmbet zeflemitor, care Îl făcu pe Flavius-Tiberius să tresară. Din partea ei te poți aștepta la orice, Își zise el. Apoi, cu glas tare: M-am născut și am crescut aici. Și acest lucru nu te Îngrijorează? Întrebă Iolanda, cu o maliție În glas ce nu mai mira pe nimeni. Nu Înțeleg Întrebarea, bâigui Petru. Era iritat. Începuse un joc ciudat al replicilor care risca să prelungească mica lor reuniune până la ora Închiderii. Parcă zicea că Îl așteptau părinții la masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sta în cerul lui / Cu ochiul lui hazliul, / Privea la Lună cu mister/ Văzând din ea pustiul.“ Versurile sunt atât de prețios-banale și de prozaice, încât atunci când ajungi la pasajul despre scânteile din genele dese ale Luceafărului te gândești cu maliție dacă n-ar trebui să chemi pompierii. Inghit ´ irea unui tub de cauciuc Faptul că un autor are o poziție socială înaltă nu schimbă valoarea cărților sale. Nici în bine, nici în rău. Schimbă însă reacția față de ele. Mulți comentatori
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
anulat omul de acțiune, rămîne gînditorul de după acțiune, fără să fie vorba de o metamorfoză a personalității, ci doar de o desăvîrșită împlinire a ei, în plan spiritual. Nu putem accepta asociația lipsită de profunzime, nu și de o anumită maliție mimînd umorul, făcută de un mai nou exeget (L. Russo), între destinul ideilor lui Savonarola și cele ale lui Machiavelli, care, prin ironia soartei, ar fi fost acoperite deopotrivă de formula "profeție dezarmată". Deci, un Machiavelli victima propriei formule, s-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și le-a dat lui însuși, dar care, fiind pline de virtuți, merită să fie cunoscute de toți regii, dacă ele "ar putea fi sursa fericirii oamenilor". De presupus că în subtextul, cel puțin al ultimei considerații, se poate citi maliția de marcă specific voltaireană. Ceea ce plusează în favoarea tînărului autor cu mentalitate germanică e răscumpărat prin ironie, cum se întîmplă într-o frază în care Voltaire afirmă că eseul lui Frederic e mult mai bine scris decît cel al lui Machiavelli
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ca și viața în aer liber și mișcarea, îi pârguise pielea, îi colorase obraji, îi dăduse o suplețe gingașă care începea să aibă rotunjimi de femeie. Ochii migdalați, care îmi aminteau fără încetare de Simion, scăpărau de inteligență și de maliție. Era răsfățata comunității noastre și mai ales a lui Gery și tovarășa nedespărțită, prietena lui Vasili. Numai îmbrăcămintea cenușie și sărăcăcioasă putea aminti că era copilul unei deținute, ea însăși în detenție. Dar ea sfida cu forța tinereții chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pupilă genială. Cartea Cazul Wagner stă sub zodia hiperbolei monstruoase. Toate verdictele se susțin prin violența sunetului lor, purtate de propria energie negativă, de parcă furia autorului, vrînd să acopere enormitatea remarcilor, le rostește cu glas țipător. E un exces de maliție, un prisos de răutate ponegritoare și, deasupra a toate, o exaltare nefirească a cărei principală trăsătură este lipsa de căldură. Nietzsche este un posedat rece, șarjele lui polemice semănînd cu focurile de artificii brăzdînd un cer înghețat. Ritm alert de
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]