940 matches
-
am învățat-o de la el. Îl onorăm, astăzi, pentru că ne-a arătat cum e să iubești teatrul, dar să-l judeci drept. Michaela Tonitza-Iordache * Mărturisind public, simplu și cu mult farmec, că triumfurile mondene îl fascinează, George Banu închide gura malițioșilor, printre care mă număr și eu la loc de frunte. Principala calitate a lui Biță este evitarea, prin slalom elegant, a hipertensiunii polemice. Contradicția, cel mai vag flirt cu dialogul contradictoriu, ar crispa caracterul vizionar și creator al discursului său
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
că odată preparat fiind, să ne ia mai puțin timp cu aprovizionarea. Resemnata, trebuia să plece la fabrica Sintofarm, unde era inginer de tură, la ora 6 dimineață ca să se întoarcă, sfârșita de oboseală, târziu când se făcuse deja noaptea. Malițios, încercam să o fac să ia lucrurile mai usor: îmi reproșez și astăzi glumă de a vopsi cu culori diferite tacâmurile noastre, sub pretext ca să le evităm spălarea.... De o curățenie sufletească exemplara, lua lucrurile așa cum sunt, pe când eu mocneam
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Mircea Eliade. Prizonierul istoriei se detașează net printr-o obiectivitate foarte greu de pus în scenă dacă ne gândim la prea acidele dispute privitoare la Eliade. Nu întâlnim nici mitizarea indigestă, de manual, a istoricului religiilor, nici viziunea unilaterală și malițioasă a "uitării fascismului" (după Alexandra Laignel-Lavastine). Am putea vorbi despre o anume "uitare a maniheismului" în cazul lui Florin }urcanu. Prezentarea Ioanei Pârvulescu nu lasă nici un dubiu. Ba, mai mult, e un discret semn din ochi îndemnând la lectură: ,De ce
Premiul Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/10006_a_11331]
-
Nicolae Manolescu. Florina Pârjol despre Mateiu Cragiale. Bogdan Alexandru Stănescu despre Urmuz. Ioan Stanomir despre Ionel Teodoreanu. Sorin Lavric despre Constantin Noica. (În ultimele două cazuri am trișat: știu că astfel de biografii ar putea fi scrise!) Dacă un cititor malițios m-ar întreba: bine-bine, dar dumneata, a cui biografie ai vrea s-o scrii? Aș răspunde fără ezitare: a Iuliei Hasdeu!
Trădarea jurnaliștilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10036_a_11361]
-
merită atenție în ochii danezului numai în măsura în care, departe de a fi o atitudine morală privitoare la semeni, ea este de la bun început o atitudine metafizică față de întreaga lume. Așadar, nu ironia aceea banală care trădează umoarea sarcastică a unui spirit malițios și frustrat, ci starea de spirit a unei ființe superioare pentru care singurul mod de a înfrunta realitatea este tocmai ironia. Înfățișate succint într-o enumerare seacă, principalele însușiri ale ironiei sînt: detașarea, batjocura, prefăcătoria, amuzamentul și spiritul de frondă
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
merge la pas”. Și culoarea ochilor spune destule. Există chiar o mistică a culorilor, în general - de la textele pe carele folosim, până la imprimarea culorilor din robotica aproape sufocantă care ne ia zilnic în primire. Ei bine, se vor întreba unii malițioși, cui prodest acest netămăduitor ocol ... lexical ? Răspund - pentru a mă pregăti să scriu (à la cronicarii moldoveni) despre fața plăcută a Profesorului, care se luminează prin ochii vioi, căutători de dialog. Și când nu sunt de față oameni (colegi de
Trăind lângă modele. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_198]
-
Go-ului românesc, prima participare la un campionat oficial, avea să se soldeze cu rezultate destul de bune. Un joc devenit artă Ce este, însă, Go-ul - veți întreba - și de ce este el atât de diferit? Un răspuns foarte elocvent - chiar dacă malițioșii îl vor acuza de pledoarie „pro domo” - îl dă chiar Federația Europeană a acestui joc. Go-ul (așa după cum este cunoscut în Japonia și în general în afara Extremului Orient), Wei Qi (denumirea sa chineză) sau Pa-dok (cea coreeană) este considerat
Agenda2004-41-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282959_a_284288]
-
automatismul suprarealist, avînd, în acest context sensibil, o încărcătură revendicativa. Prin absurdul pur, poetul ajunge la o impersonalitate caricaturala, deci paradoxal tendențioasa: " copilul meu are o mie de porecle, / fragile și cuminți, precum diminețile mele - / copilul meu, e un epitaf malițios / care merge la serviciu, lîngă Hubertus - / în timp ce lăuntricul meu copil a luat, deja, / formă de lift..." (Lunecînd). Sau într-o panoramare sentimental-geologică, parodica în ondulația îndrăznelilor asociative: "viorile curg printre mari straturi / de lucruri - / trupurile lor ard pînă la sărut
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
cel putin o "ciudățenie". Astăzi el tinde să devină realitate, urmând să apară, în curând, al patrulea volum din ciclu și ajungând, astfel public, la jumătatea drumului. Mai mulți confrați cunosc "ciudățenia" din auzite, unii se miră, alții fac aprecieri malițioase. Totul în treacăt, "că veni vorba..." Nici "ciudățenia" - chiar dacă de dupa zâmbet au apărut aprecieri profund măgulitoare din partea celor care au citit primele trei volume masive - nu reușește să mai miște critică din loc. Este greu de rezumat aici o psihologie
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
e drept, mai multă simpatie decît altor confrați, dar pe care nu-i menajează și nu-i îmbogățește cu însușiri pe care nu le au. Dintre ceilalți critici, preferatul lui este S. Cioculescu (et pour căușe!), nu G. Călinescu (lăudat malițios și combătut cordial). Cornel Regman e un raționalist incurabil și care n-a căzut în mrejele nici unei mode. A trecut peste structuralism (cea mai atractivă maladie a criticii din jumătatea a doua a secolului) cum a trecut peste toate: cu
Luciditatea cronicarului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17739_a_19064]
-
felul în care s-a purtat Domnită Ileana. A doua zi, spălătoresele au revenit, spăsite, la castel, oferindu-se să își reia lucrul, adică să spele rufele rămase. Li s-a spus, pe un ton perfect calm, cîtuși de puțin malițios sau răutăcios triumfator, că nu mai este nevoie, iar la spaimă lor că vor fi definitiv concediate, prințesa le-a mulțumit pentru ajutor, amintindu-le că le așteaptă a doua zi să revină la slujbă. Mai mult decît atît, profitînd
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
îndelung exersata, care nu are nimic naiv. Sofisticatele tehnici narative învățate sau inventate de-a lungul timpului de autor au primit de data aceasta comandă de a sintetiză firescul. Eliberat de complexe, capabil să fie el însuși (adică blazat și malițios) pe parcursul a peste trei sute de pagini și stăpân pe mijloacele de exprimare, Dumitru Tepeneag face în Pont des Arts ceea ce au făcut întotdeauna mării prozatori: povestește. Povestește ce se întâmplă cu el și cu cei din jur, povestește ce citește
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
și spaimele de cutremure ori alte blesteme ce urmau a se abate asupra capetelor noastre. Nu știu dacă între cele două există vreo legătură, sau data de 15 ianuarie pe care au avut-o în comun să fi fost doar malițioasă coincidență. Dar și coincidențele au uneori darul de a inspira idei, de a arunca poate o mai clară lumină asupra unor fenomene. "Dilema" în care ne aflăm de vreo zece ani încoace, de cînd discursul critic public a devenit posibil
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
nihiliste, solemnitatea gestului primejdios, un echilibru în dezechilibru, ca al unui acrobat care merge pe o sîrmă.Cinicul se retrage uneori cu un pas înapoi, redevenind sceptic. Analiza se obiectivează, detasându-se de "pantomima grotesca" a dezgustului ușor isteroid, înscenat cu malițioasa voluptate (un academism à rebours ). Iată-l pe Cioran în stare aproape pură, evocat și mimat: "Șunt două lucruri complementare aici, îmi spun acum. Neputința de a ne rupe de noi înșine și fascinația - dorința, oroare, opacitate - a străinătății. Mulți
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
-l credem, fie și pentru bunul (amarnicul!) motiv că textele sale radiografiază trecutul nostru nu prea îndepărtat, realul explorat aici făcînd parte din istoria noastră recentă: e chiar viata-viată de aici și de atunci (nu și de acum? ne întreabă malițios, printre rînduri, autorul). Ion Beldeanu este cel mai autentic bacovian din literatura noastră de azi. Iar "bacovianismul" sau nu e pastișa și nici semn de epigonism, ci model productiv, insula de originalitate în peisajul niciodată mohorît, mereu animat, al literaturii
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
lui. Presupun că ați fost primul "barbian", fiindcă, daca nu mă înșel, ați debutat în volum înainte cu vreo doi ani de Dan Botta. În acest volum din 1929, Nod ars, influența lui Ion Barbu era atît de vizibilă, încît malițiosul Șerban Cioculescu v-a numit Ion Barbu Brezianu. - Era totuși o apreciere plină de simpatie. Dar mai bine vă spun cum a aparut acest prim volum al meu. Exact în urmă cu șapte decenii, de ziua mea, cînd împlineam 20
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
dorit locuința, o are, e mulțumit. Dar adevăratul Cioran e unul lipsit de acasă, un exilat dintr-o țară, din lume, din orice. Despre el vorbește frază, nesincera an plan personal". Deci e pusă pe tapet sinceritatea. E adevărat că malițiosul Wilde spunea: "Puțină sinceritate e periculoasă, iar o doză mare e cu totul nefasta". ansa nu există o sinceritate mai adâncă, una de ordinul revelației profunzimilor, aptă a se integra estetic prin chiar substanță să? E neapărat nevoie să opunem
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
Enescu", cu un an an urma, a grandioaselor manifestări dedicate Zilelor Mondiale ale Muzicii, ca și a recentei ediții a concursului enescian; acesta din urmă organizat an pripa și antrenând un numar modest de concurenți. ăntrebarea este ăndreptătită și deloc malițioasa. Motivația a fost una de ordin cultural sau a vizat cosmetizarea unei imagini? Iată ăntrebarea. La care nu aștept răspuns. Așadar imaginație și virtuozitate organizatorică, infuzie valutară modestă dar atent direcționată an situații absolut obligatorii, cordialitate și... zâmbete, ăn susținerea
Început de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17488_a_18813]
-
patos social, o "tensiune morală și lingvistică" pe care filmul de azi le-a pierdut... Scorsese e obsedat de recuperarea memoriei ("fără memorie nu există cinema"), de împrospătarea memoriei afective, si nu de pretexte istorice sau critice. De altfel, zice malițios, "îmi place prea mult cinematograful ca să fiu critic."
Mica infractiune si VIP-urile locale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17522_a_18847]
-
puțini cunoscători în lume mai buni decât Brook, în materie de Shakespeare. Fiecare cuvânt al lui este bine cumpănit. Știe, desigur, ce ecou are fiecare cuvânt al lui. Cartea și interviul nu sunt însă deloc conformiste. Brook e ironic și malițios. De pildă, când înșiră cele „șaizeci de școli care își apără cu ferocitate candidatul propriu (la paternitatea operei - nota mea) pitit în spatele lui Shakespeare”. E vorba de o modă care datează nu de azi, de ieri. La sfârșitul secolului XIX
„Guvernanți, citiți-l pe Shakespeare!“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2552_a_3877]
-
rămîn singură în pat, să nu mă gîndesc și să nu trăiesc acele clipe extraordinare. În momentul în care gîndul devine foarte intens, crede-mă că și trupul răspunde. Adică își retrăiește plăcerea.“ Întîmplarea (iarăși întîmplarea !) sau, poate, o intenție malițioasă a redacției a intercalat, între cele două interviuri, un text intitulat „Dăscălița lui Goga, povestea unei iubiri neîncepute“. Este vorba de învățătoarea Aurelia Rusu, care a trăit între 1882 și 1975 și de care Octavian Goga se îndrăgostise fulgerător în
Ars amandi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2447_a_3772]
-
spun că le sfidează. Dar iată că din nou, în finalul acestei dări de seamă, mă refer la Nicolae Breban, cum atât de mulți au făcut-o în timpul Colocviului de la Sinaia. Și atât de insistent au făcut-o încât unii malițioși au fost auziți șoptind prin colțuri că reuniunea noastră, s-ar fi putut intitula, după cum au mers lucrurile, "Colocviu despre Breban". Fie și așa, din moment ce, oricum, a fost o reușită.
Situația romanului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16695_a_18020]
-
realizat artizanal de un prieten al său, Cristian Cosma. Adevăratul debut îl constituie însă apariția culegerii de care ne ocupăm, Manifest anarhist și alte fracturi, la una din cele mai bune edituri de poezie din România, Editura Vinea. Dacă suntem malițioși, putem citi cartea și ca pe un document psihiatric. Personajul liric configurat în poeme (personaj care uneori își spune chiar Marius Ianuș) vorbește despre multe, dar cel mai des se plânge că n-are succes (și nici măcar acces) la femei
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
nesfârșit (ca Nicolae Breban), nu face paradă de tehnică narativă (ca Mircea Nedelciu). Spune exact ceea ce are de spus, ca Marin Preda, în întâlnirea din Pământuri. Spre deosebire însă de Marin Preda, el își autentifică spunerea printr-o sesizare (deloc malițioasă, ci doar resemnată) a comediei existenței și printr-o fină și elegantă relativizare a reprezentării. Textele sale au o fosforescență culturală, pe care nu o au povestirile din întâlnirea din Pământuri. Ioan Groșan este un Marin Preda intelectualizat. O poveste
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
propriu, din paginile unei copii xerox, prin nu se știe ce capriciu al întâmplării), istorioare cu un anumit coeficient de senzațional ("întâlnirea" cu Ștefan cel Mare), sunt doar câteva din decupajele ce alcătuiesc substanța acestei cărți. Nu lipsesc nici accentele malițioase, umorul alunecă adesea în sarcasm, iar ironia devine mușcătoare. În acest sens, episodul intitulat Castronul cu căpșuni poate fi edificator: "Octavian Paler stătea la un birou pe care se aflau teancuri de cărți de o înălțime ostentativă și o lampă
Miniaturi în proză by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16908_a_18233]