193 matches
-
început, nici destul noroc. Abia când rămânem singuri ne dăm seama și, uneori, atunci e prea târziu. Mi-am repetat însă mereu că răul nu e atotputernic câtă vreme cel care-l suportă speră că răul va avea un sfârșit. Mangustele imperfecte au o singură șansă de partea lor: să-și spună că și cobra e imperfectă. Dacă izbutesc să văd răul limitat în timp, mi-am zis adesea, îl voi vedea limitat și în putere. Înseamnă că el nu e
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de spectacol un alt proces. Și pe cine am putea judeca în chip adevărat aici? Doar pe noi. Te simt cum dai târcoale și mă privești încruntat. Îți imaginezi că mă joc? Ei, află că nu mă joc. Începe "procesul mangustelor imperfecte"... Dealtfel, eu nu fac decât să-l continui. Dumneata l-ai început. Crezi că n-am înțeles? După cum observi, m-am molipsit. Am căpătat și eu pasiunea proceselor. Vei fi prima ei victimă. Împreună cu mine. Și procurorul și avocatul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
departe... Nici eu nu voi spune despre dumneata "sărmanul". Deși poate că în unele privințe ai merita mai mult decât mine. Căci ai fost și mai singur ca mine. Asta m-a mai consolat. Ai fost sau ești încă o mangustă mai imperfectă decât mine. Și imperfecțiunile astea diferă. Unii depășesc măsura. Eu mai puțin. Dumneata mai mult. Era firesc ca nici pedeapsa să nu fie aceeași și dacă destinul ne-a aruncat în aceeași gară pustie înseamnă că nici destinul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pustie înseamnă că nici destinul nu e bun judecător. Eu am așteptat deoarece am crezut că nu era nici de datoria mea, nici șansa mea să lupt pentru tandrețe,, dar dumneata ce-ai făcut? Ți-ai făcut o teorie despre mangustele imperfecte. Și ai uitat un lucru important. Că această mangustă imperfectă se luptă uneori cu sine însăși. Ea își privește continuu umbra și face din umbra ei o cobră. Când au apărut îmblînzitorii erai o victimă ușoară. Căci, înaintea lor
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am așteptat deoarece am crezut că nu era nici de datoria mea, nici șansa mea să lupt pentru tandrețe,, dar dumneata ce-ai făcut? Ți-ai făcut o teorie despre mangustele imperfecte. Și ai uitat un lucru important. Că această mangustă imperfectă se luptă uneori cu sine însăși. Ea își privește continuu umbra și face din umbra ei o cobră. Când au apărut îmblînzitorii erai o victimă ușoară. Căci, înaintea lor, ai făcut și treaba îmblînzitorilor și treaba victimelor, profesore. Iar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ei o cobră. Când au apărut îmblînzitorii erai o victimă ușoară. Căci, înaintea lor, ai făcut și treaba îmblînzitorilor și treaba victimelor, profesore. Iar asta se pedepsește. Nu putem fi și îmblînzitor și victimă în același timp. Și cobră și mangustă, în loc să se lupte cu ceea ce trebuia să se lupte, în loc să se lupte cu cobra, așa cum era destinul mangustei, mangusta aceasta s-a lovit mereu de propria ei umbră. A fost obsedată de propria ei umbră. Pe scurt, nu te-ai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
îmblînzitorilor și treaba victimelor, profesore. Iar asta se pedepsește. Nu putem fi și îmblînzitor și victimă în același timp. Și cobră și mangustă, în loc să se lupte cu ceea ce trebuia să se lupte, în loc să se lupte cu cobra, așa cum era destinul mangustei, mangusta aceasta s-a lovit mereu de propria ei umbră. A fost obsedată de propria ei umbră. Pe scurt, nu te-ai mulțumit să-ți dărui întreaga afecțiune de care erai capabil. Ți-ai dăruit și întreaga compasiune. Și ca să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și treaba victimelor, profesore. Iar asta se pedepsește. Nu putem fi și îmblînzitor și victimă în același timp. Și cobră și mangustă, în loc să se lupte cu ceea ce trebuia să se lupte, în loc să se lupte cu cobra, așa cum era destinul mangustei, mangusta aceasta s-a lovit mereu de propria ei umbră. A fost obsedată de propria ei umbră. Pe scurt, nu te-ai mulțumit să-ți dărui întreaga afecțiune de care erai capabil. Ți-ai dăruit și întreaga compasiune. Și ca să ai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de mine continuu, să uit repede și imediat. Altminteri, îmi ziceam, rămân înnămolită în amintire și e mizerabil și inutil. Nu e așa. Înțeleg acum că nu e așa. Dealtfel, am fost prea mulțumită de ecuația mea, se pare. Ca mangustă imperfectă ce sânt trebuia să mă aștept. În definitiv, ce este o mangustă imperfectă? În cazul nostru, o mangustă imperfectă e o eroare a naturii. Dacă e închisă într-o cabină de ștrand seara, stă acolo toată noaptea fără să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în amintire și e mizerabil și inutil. Nu e așa. Înțeleg acum că nu e așa. Dealtfel, am fost prea mulțumită de ecuația mea, se pare. Ca mangustă imperfectă ce sânt trebuia să mă aștept. În definitiv, ce este o mangustă imperfectă? În cazul nostru, o mangustă imperfectă e o eroare a naturii. Dacă e închisă într-o cabină de ștrand seara, stă acolo toată noaptea fără să se zbată. Și dacă se lovește de cobre adevărate, fuge acasă, zăvorește ușa
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
inutil. Nu e așa. Înțeleg acum că nu e așa. Dealtfel, am fost prea mulțumită de ecuația mea, se pare. Ca mangustă imperfectă ce sânt trebuia să mă aștept. În definitiv, ce este o mangustă imperfectă? În cazul nostru, o mangustă imperfectă e o eroare a naturii. Dacă e închisă într-o cabină de ștrand seara, stă acolo toată noaptea fără să se zbată. Și dacă se lovește de cobre adevărate, fuge acasă, zăvorește ușa și, de teamă, se mușcă singură
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Pe al doilea n-ar mai avea cine să-l sape... Am destul curaj să nu-mi pierd speranța, vei zice. Și recunosc că atunci când te aud vorbind despre speranță aproape îți dau dreptate. Pe urmă îmi aduc aminte că mangustele imperfecte s-au învățat să nu facă nimic pentru mântuirea lor. Speră, și cu asta gata. Și-au încheiat obligațiile. Cei care l-au creat pe Christos l-au răstignit și au sperat după aceea să fie mântuiți. Nu, profesore
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
jumătate ascunsă de barba roșie. Când s-a ridicat din bălării, am observat că era crăcănat. Umbla în picioarele goale și era mânjit de noroi până la genunchi. Ai înțeles cine era. N-avea torță, dar strângea ca de obicei o mangustă la piept. Înghețasem și nu știam ce să fac, ce să spun. Iar el nu zicea nimic. Se uita la mine, mă măsura din cap până în picioare și rânjea. M-am uitat în jur, gîndindu-mă că putea fi însoțit, așa cum
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
parcă de mine. Stătea în bălării, lângă arțarul tăiat, și asculta vântul. Parcă nu-l mai interesa prezența mea. Avea ochii absenți și la un moment dat am crezut că dormea în picioare. Dar n-am îndrăznit să mă mișc. Mangusta adormise și ea. Într-un timp, am auzit un schelălăit de câine. Atunci îmblînzitorul a tresărit și cu o voce răgușită, rea, m-a întrebat: "Unde-i nebunul?" "Care nebun?" m-am bâlbâit eu. A făcut un gest nervos cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de-afară. Pe la miezul nopții, am ieșit totuși în spatele gării și iarăși l-am văzut pe îmblînzitor dormind pe burtă în bălării. Dar nu dormea. Mă aștepta. Când m-a auzit, s-a întors și s-a ridicat. Își mângâia mangusta și de data aceasta m-a întrebat imediat. "Unde e?" "Lipsește", i-am răspuns. "Dar nu i-ai spus că-l aștept?" "Nu", m-am scuzat eu mai mult ca să spun ceva. După asta a rămas să asculte vântul ca
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
spus odată? Că omul este singurul animal care e nefericit. Celelalte animale cunosc setea, foamea, căldura, frigul. Nefericirea nu. În cazul ăsta, nici fericirea", ți-am replicat atunci. Acum îți spun la fel. Dar dacă rămânem aici nu există scăpare. Mangusta devine din ce în ce mai slabă, mai vulnerabilă, până ce într-o zi nu va mai avea curajul să privească nici umbra care se leagănă alături de ea... Am o singură viață pe care am distrus-o, e adevărat, dar n-am risipit-o. Și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ea... Am o singură viață pe care am distrus-o, e adevărat, dar n-am risipit-o. Și nu vreau s-o risipesc. Așa că, iată sentința în procesul nostru, domnule profesor. Ridică-te în picioare s-o asculți. "Cele două manguste imperfecte sânt condamnate să plece imediat și să caute dincolo de pădure un drum." Nu, nu protesta. Sentința e definitivă." 27. Până la capela părăsită totul a fost ca și prima oară. Și chiar la capelă părea că nimic nu se schimbase
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la Centrul de Control al Termitelor și le va spune exact unde pot să găsească termite de Formosa. Se roagă să fi fost sterilizate și să nu poată depune vreun ou. Nu vrea să distrugă orașul. O specie nonendemică, precum mangustele În Martinica și nutria În Louisiana, e ca un incendiator Într-o pădure, sau ca un scrîntit lăsat de capul lui cu o bombă artizanală; distrugerea este mult prea simplă. Tehnologii joase. Sau nici un fel de tehnologii. CÎnd revine În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Porto Rico, am Încercat aceeași senzație de disconfort creată de mediul tropical - miasme de apă coclită și de vegetație marină descompusă, degajate de lagună - izul Înțepător al vieții vegetale din junglă și al materiei animale În putrefacție. În Porto Rico, mangustele sunt la fel de comune ca și câinii vagabonzi prin alte părți. Nu te‑ai fi gândit că animalele astea circulă În voie pe drum și pe ulițele laterale din sate. Noaptea, izbucneau rafale de muzică tribală, venind din oraș. Cocoșii Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mine, ci să mă culc eu cu dumneavoastră! 337 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Unde? Știa. Era debaraua. - Singura șansă să ne salvăm... Este că pe-aici... mișună... locuințele numite languste! Doru Sinistratul n-avea urechea exersată și înțelese manguste. Cu un procedeu din luptele libere, giganta îl descărcă, precum un balot, pe raftul din mijloc al debaralei. Simții unghiile. Piciorul ei încolăcindu-i pieptul. "Un gol istoric se întinde." Se sufoca. Și se gândi dacă nu i se va
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a fost însă întâmpinată cu severitate de critică. Mai concesiv, cronicarul dramatic avizat care era Rebreanu îi găsise unele calități în pitoresc, dar mai ales in conturarea personajului principal, înfățișat „cu o gingășie sălbateca, în care parcă vibrează ceva din mangusta lui Kipling” (o nuvelă a scriitorului englez fusese, de altfel, sursa de inspirație a piesei), iar Perpessicius o aprecia și el pentru notă originală. Autoarea și-a tradus piesă în limba franceză, dar fără a o țipari. Netipărite și nereprezentate
VERBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290487_a_291816]
-
cu cibertextul nouă accepție, combinație de om și unealtă om, dormi, prunc al meu tovarăș de călătorie, te-am alăturat cuiva înveșmîntat în straiele morții, chip că să te apăr de ea! să te desprind de text altfel, biped ca mangusta, ochii și urechile țintă în bezmeticele iepe din toate părțile, moarte peste tot! Cezar Ivănescu, Rebricea ropotind pregătită de nuntă cu trenul fantastic, mitografemele erotico-thanatice de consumație în asemenea căldură, ideograma mesajului o ai, este chiar mesajul, ca totdeauna ideograma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
tot o vîrstă de fier, ca atunci cînd se pun pe vîrste lucrurile, a opta oară tradus aș mai ierta o dată și apoi, hotărît, a zece oară, Caragiale! Grajduri păduri și vîlcele, conexiune cu locuri încîntate, păduri și vîlcele memoria, mangustă ai fost, moarte ai fost și de pe locuri te muți în paranoia cea mai păcătoasă, cu pilde, că ridic glasul precum Domnul, adevărat, adevărat zic vouă, cine-și iubește sufletul său îl va pierde! dar eu nu, că să cîrtesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de la copilandri care am cumpărat și bere, răceala spre dimineață puști fără casă, am băut bine mai înainte, am fumat, cîți bani ai strîns de la călători? cățeaua mai jos, amușinăm de aseară la zeama scursă din cașuri, spinarea arcuită de mangustă vreo deformare rahitică, acceleratul Timișoara Iași de pe alt traseu, prin Oradea ori prin Buziaș, cafea, nepotul înăltuț, banii numărați cîte unul, mai dă-mi o cafea și dă o înghețată la copil! patru montaniarzi, ce e pe voi aproape uniformă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ai prins, nene? Era acolo, foarte agitat. Mă uit mai bine. Nu-i șobolan este o... nevăstuică. Ce blăniță, ce botuț! Vine și soția. Jivina mîrîie și se repede pufnind la mușcat. Nu-i nevăstuică, îmi spune specialista, este o... mangustă. Mergem în casă după scule, ca să deschidem capcana. Întîrziem cam o oră și cînd venim... mangusta plecase. Cu dinții a ros o gaură, exact cît trebuia, în plasa de sîrmă. Bravo! Admirabilă ești, bre! Mă bucur de colocatarii mei, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]