396 matches
-
De altfel, Șerban Foarță e și autorul unui ingenios și subtil eseu despre jurnalism - Dublul regim (diurn/nocturn) al presei (1997) - și se plasează cu bună știință în plin paradox: un poet aflat sub semnul esteticului, al ludicului, al scriiturii manieriste și rafinate se ocupă de scriitura cea mai directă, de textele care, cu o redactare adesea elementară și neglijentă, își asumă condiția perisabilității. Din fericire, paradoxurile și contradicțiile sînt situațiile cele mai productive pe termen lung. Cum se vede și
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
Rodica Zafiu Latura ludică, manieristă sau experimentală a literaturii române a produs, printre altele, cîteva interesante exemple de limbi imaginare; în același timp, istoria culturală a contactelor lingvistice multiple a favorizat plurilingvismul literar, prezența în texte a unui amestec (tot ludic, manierist sau experimental) al
Limbi imaginare, limbi amestecate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15660_a_16985]
-
Zafiu Latura ludică, manieristă sau experimentală a literaturii române a produs, printre altele, cîteva interesante exemple de limbi imaginare; în același timp, istoria culturală a contactelor lingvistice multiple a favorizat plurilingvismul literar, prezența în texte a unui amestec (tot ludic, manierist sau experimental) al mai multor limbi, adesea în variante macaronice. Pentru lingviști, aceste "curiozități literare" reprezintă un domeniu de interes firesc: prin materialul lor, construit în așa fel încît să devină cît mai străin sau să-și păstreze legături cu
Limbi imaginare, limbi amestecate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15660_a_16985]
-
păstrat la distanță. Lucrul se vede bine tocmai în planul limbajului: pagina care deschide romanul e (ca Pajerele, aproape) cu grijă ferită de "neologism": singurele cuvinte ceva mai noi (dar nu din sfera cultă) sînt postaș și lampă. La stratul manierist arhaizant, care a fost de atîtea ori observat de comentatori, variația stilistică cea mai pregnantă e adusă ulterior de argou - deci tot de o sursă predominant internă.
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
plescăitul limbii se auzea în tot vagonul, iar de unde ședeam eu nu era greu de observat că suptul acela depășea simpla nevoie alimentară, avea în el ceva mult mai complicat, părea o acțiune voluntară, pe deplin asumată și chiar puțin manieristă. După cum se apăsa în burduful, de culoarea măslinei verzi, al țîței, după cum întindea sfîrcul și după cum închidea și deschidea ochii, lăsa impresia că îl interesa mai mult ceremonialul decît hrana propriu-zisă. Țiganca, de o frumusețe stranie și sălbatică, să tot
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
și trei de ani, publică în The Guardian lista celor cincizeci și două de lucruri pe care nu le va mai face niciodată. Primul: n-o să mai scrie la The Guardian. Ultimul: n-o să mai scrie niciodată romane. Gest enorm, manierist, de bună seamă, fiindcă cei mai mulți oameni nu reușesc să respecte nici măcar un angajament în zece puncte. Însă lumea îl ia în serios, mai ales agentul lui, Tom Bruce Shepperd, căruia îi încurcă toate socotelile. Dar nici chip nu e să
Straniul caz al domnului Gwyn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2587_a_3912]
-
cărți de căpătâi, un roman de Bolaño, pe care nu aflăm dacă-l citește sau nu. E un răzvrătit care dispare brusc și misterios, însă nu în felul westernurilor, ci al filmelor de artă. Este, am mai spus-o, un manierist, rațional și obsedat de numere, dar construindu-și, din detalii fine, portretul perfect. Fostul autor de romane e mai interesant decât proza lui. În traducerea subtil-atentă la nuanțe a Gabrielei Lungu, tema și chiar organizarea cărții aduc ecouri din Șase
Straniul caz al domnului Gwyn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2587_a_3912]
-
negative a fost, fără îndoială, și ideologică, dar, așa cum vom arăta în continuare, scriitorul a făcut eforturi ca, în primele două volume, arta să depășească teza. Cronica de familie rezistă ca și cronică a monstruozităților, iar bestiarul ia proporțiile bâlciului manierist. Intenționalitatea este depășită de reușita estetică, și se poate chiar afirma că prozatorul posedă una dintre cele mai puternice imaginații caricaturale din literatura română. Deformarea tendențioasă a schemei istoriei este - așa cum vom demonstra - reglată în jurul unor momente neesențiale ale firului
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
două trucuri de viziune. Astfel, schema tendențioasă a temporalității e depășită prin încadrarea ei în suflul tragic al motivului lui vanitas vanitatum. Caricaturizarea vituperantă a aristocrației, o altă obiecție adusă scrierii, este cu mult depășită prin proiectarea ei ca bâlci manierist. Scrierea este transformată într-o cronică a monstruozităților, valabilă independent de citirea orientată după grila ideologică. Și mai interesant este faptul că exact bizareria intrinsecă, inșii robotizați de instinctele larvare, lumea plăcerilor și a violenței sunt ingredientele care provoacă admirația
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
Fără strălucire demonstrativa, fără ingeniozitate. Cu câteva săptămâni în urmă scriam despre o antologie a lui Liviu Ioan Stoiciu. Susțineam acolo, delimitându-mă politicos de majoritatea comentatorilor dinaintea mea, ca Stoiciu este, culmea, un extraordinar poet al subtilităților, aproape un manierist. Fără să vrea asta și, probabil, fără s-o știe. Am aflat, ulterior, că punctul meu de vedere i s-a părut autorului inacceptabil. Înțeleg foarte bine de ce, insă n-am de gand să mi-l schimb. Nu văd, în
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
scenei sub picioare, de mască", scrie Nicolae Manolescu; "Pe scenă, e o apariție inconfundabilă. Fără să denatureze personajele, el le împrumută întotdeauna o intensitate a trăirii la limita calcinării. Hieratic în gest și vorbă, fără teama de a trece drept manierist, creează în juru-i un spațiu singular de aristocrație intelectuală, de poezie dureroasă", adaugă Victor Durnea. Ilustru exponent al boemei artistice interbelice, îmbarcat, alături de prietenii tinereții (Arșavir Acterian, Pericle Martinescu, Horia Stamatu) pe "Corabia cu ratați", amestecat în tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
filmelor lui Kusturica". Berlinezul "Tagesspiegel" se fixează în titlul recenziei asupra simbolului entomologic al "copleșitorului" roman-fluture și plasează viziunea lui Cărtărescu în tradiția filozofico-religioasă și mistică a unui Cioran și Eliade mai degrabă decît în cea a suprarealismului. " Capodopera sa manieristă îl catapultează pe Mircea Cărtărescu în vîrful potențialului creativității literare europene" - constată și "Neue Zürcher Zeitung", ziarul elvețian fiind unul din cele mai sensibile seismografe ale tectonicii estetice și intelectuale din estul și sud-estul continentului. Epilogul volumului de eseuri Europa
Mircea Cărtărescu în presa germană by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8770_a_10095]
-
și platitudine, iar apoi (Rondo ritmico; con introduzione) de mobilitate și contrast, culminând cu un climax terifiant, rezolvat printr-o desinență oarecum mistică și, în orice caz, ca o posibilă redempție. Sherban Lupu a intuit toate acestea, cu precădere stigmatele manieriste și referințele programatice, livrându-le într-o manieră neaoș expresionistă, așa cum îi stă bine unei lucrări aparținând celei de-a doua școli vieneze. Reacția publicului a fost însă una rezervată, muzica lui Berg debordându-i tabieturile, obișnuințele. Mi-am dat
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]
-
răsplătită de mesajul pe care îl transmite. Gazetarul se cheltuiește prea mult ca să spună puțin, fiind logoreic acolo unde poate fi parcimonios, și grafoman acolo unde poate fi lapidar ca un grefier. Îmi vine să spun că Vianu Mureșan e manierist prin temperament și calofil prin deformare profesională. Căci atunci cînd predai toată ziua filozofie, simți la un moment dat nevoia să compensezi uscăciunea conceptelor cu doze cumpănite de dulceață lexicală. Numai că Mureșan cade în extrema cealaltă, devenind obositor de
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
un moment dat nevoia să compensezi uscăciunea conceptelor cu doze cumpănite de dulceață lexicală. Numai că Mureșan cade în extrema cealaltă, devenind obositor de artificios, ca un navigator care înoată în propriile fraze. Paradoxul lui Vianu Mureșan este că, deși manierist în exprimare, filonul din care îi ies frazele e autentic. Are sensibilitate cît muntele, numai că sunetul la care ajunge, deși e unul de calitate muzicală, lasă o impresie estetică care nu e pe măsura sunetului. E ca atunci cînd
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
viciu, așa cum s-a întâmplat, de pildă, în câmpul artelor plastice, cu alexandrinismul. "Manierismul, remarca Tudor Vianu, apare mai ales atunci când se produce disocierea și dezacordul dintre originalitatea artistului și a națiunii, epocii sau culturii care îi înglobează". Sunt astfel manieriști compozitorii care conservă canoanele inspirației clasice ori romantice în circumstanțe cu totul străine, modulate esențial în raport cu realitatea lor originară, dar și compozitorii care cedează fără rezistența gustului comun al timpului, modelor facile ori populiste. Mult timp am fost convins că
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
romantice în circumstanțe cu totul străine, modulate esențial în raport cu realitatea lor originară, dar și compozitorii care cedează fără rezistența gustului comun al timpului, modelor facile ori populiste. Mult timp am fost convins că muzica irlandeză savantă comportă un oarece filon manierist, fie și pentru că se află în puternicul siaj al componisticii britanice, dar mai ales, pentru că există un irepresibil sentiment al insularității, un instinct al experiențelor reiterabile, indiferent de împrejurări și imperative. Treptat mi-am dat seama că mă înșelasem, că
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
maestrul greco-hispanic este rima istorică perfect adecvată pentru o parte semnificativă din lucrările lui Vladimir Zamfirescu, în care estetica și ideologia, cea din urmă în accepțiunea ei etimologică de știință, de abilitate a ideii, sunt, în mod evident, de factură manieristă. Și asta nu doar în ceea ce privește morfologia elementară, alungirea formelor, prevalența conceptului față de anatomie etc., ci și în ceea ce privește perspectiva intelectuală care stă la baza compozițiilor, anume distorsiunile privirii, expresivitățile detaliilor, mișcarea teatrală, asamblarea anamorfotică etc. Aproape în totalitatea ei sau, cel
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
nu este și singura în cercetarea limbajului pe care pictorul o face implicit. Incursiunii, la nivelul iconografiei, în istoria sacră și în istoria profană a umanității, îi corespunde, la nivelul expresiei propriu-zise, o incursiune similară prin istoria codurilor. În afara spațiului manierist, din vecinătatea lui El Greco, acolo unde Vladimir Zamfirescu se simte pe deplin liber, itinerariul său mai cuprinde filosofia barocă a clar-obscurului, caligrafia suavă și angelică a elenismului, grafia pură a picturii nordice, din specia Cranach -Holbein, senzualitatea lascivă a simbolismului
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
din specia Cranach -Holbein, senzualitatea lascivă a simbolismului și pe aceea sangvină a expresionismului, pentru ca, finalmente, să ajungă în albul imaculat al unui reflex suprematist, în care austeritatea misticului și polemica lui Malevici cu materia cromatică se întîlnesc inevitabil. Deși manierist prin dinamica sa lăuntrică, pictorul este, prin pluralismul său stilistico-afectiv, un postmodern înfiorat și contemplativ. Iar eposul existențial și teologic, pe care îl propune prin tematică și prin iconografie, și care se insinuează imperceptibil și în metabolismul receptării, are drept
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
damnarea sa, dublată de voluptate. Dedat jocurilor verbale infinite, unei cascade de aliterații, omonimii, omofonii, de amețitoare acrobații fonic-semantice, poetul își identifică o imanență dureroasă prin însăși limita conținută în orice postură stilistică asumată. Frenezia cu care operează în direcție manieristă - G. R. Hocke presupunem că l-ar fi citit cu satisfacție - e nu doar un mod de libertate asociativă ci și unul de supunere la un tipar, un travaliu al respectării acestuia. în pofida livrescului, a saturației erudite, să menționăm că
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
mult și liniștit/ și tu să citești din Proust și să privești/ la copacul singuratic din grădină/ să ai o lăcomie a simțurilor, o poftă/ de expresie abia stăpânită/ să te refugiezi în cuvinte rare/ de pildă să folosești adjective manieriste/ (...) să împingi gândul până la starea de vis/ să aluneci senin pe coridoarele memoriei/ și acolo să vezi arena de zinc în care/ fericit te scăldai când erai copil" (Despre fericire). Delicii livrești, muzica omului și a naturii, creația poetică, reflecția
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
asimilat unei viziuni magice sau unui hipertehnicism retoric, plasat în zona periferică a simplului alegorism sau în aceea mai înaltă a esotericului, Arcimboldo continuă să incite prin refuzul său de a se lăsa încadrat cu docilitate. Trăind în plină epocă manieristă, în care performanța intelectuală și tropismul ideii sunt elemente definitorii, el reprezintă, ca și manierismul în general, punctul de intersecție a doi vectori: pe de o parte, memoria spiritului renascentist și, pe de alta, aproximarea proiectului baroc. Renascentistă este la
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
lăcomia descrierii formelor și în abia stăpînita expansiune de linii și de accente cromatice. Însă performanța sa nu stă nici în generozitatea memoriei și nici în capacitatea prefigurării. Ea se regăsește,în primul rînd, în reflexivitatea sa analitică. Nu ,,alegorii manieriste relativ simple" face Arcimboldo, cum prea grăbit afirmă Hocke, și nici nu realizeză ,,tablouri metonimice" cum spune Mario Praz. Demersul său nu este unul strict declamativ, al unui alegorist sau al unui retor, ci unul reflexiv și hermeneutic. El operează
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
clară decât în opera lui Christian Schad (1894-1982). Spre deosebire de Grosz și Dix, Schad a fost total neinteresat de critica socială sau satira politică. Unul dintre fondatorii dadaismului, Schad descoperă la un moment dat pictura Renașterii italiene și folosește modelul portretelor manieriste ale lui Bronzino pentru a sugera inaccesibilitatea contemporanilor săi, indiferent dacă aceștia sunt aristocrați dezrădăcinați (Contele St. Genois), secretare (Sonia) sau artiști de circ (Agosta, omul cu aripi și Rasha, porumbelul negru). Otto Dix declara la un moment dat că
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]