334 matches
-
preluat din familie sau din lecturarea necritica a panseurilor comuniștilor din toate țările, uniți în nevoia lectorilor de a se lasă capturați de o ideologie ce le promite o lumea fără durere, întristare și suspin. Este lesne de constatat că maniheismul specific disputelor politice de la noi este prezent și în domeniul științific și cultural - deci, și în cercetarea comunismului. Astfel, după căderea regimului comunist, s-au produs replieri, unii vectori de opinie erijându-se în unici judecători ai comunismului. Marginalizații de
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Omul, veșnic împărțit între cele două extremități, oscilând când într-o parte, când în cealaltă, glisând pe gheața subțire a lucidității, a patimilor, a dorințelor care trebuie satisfăcute, are în permanmență dinainte-i, cele două posibilități, într-un fel de maniheism indus, care ține de condiția lui de om cu trup și suflet, minte și spirit. Nu poate fi total înclinat spre bine, dar nici rău în întregime. Cu alte cuvinte, în orice rău, există și un strop de bine și
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]
-
și ura săracilor și mișeilor, sfidarea și risipa stăpânilor, și revolta supușilor, limitele morale și gnoseologice ale omului autonom”. Țuțea pleda pentru ordinea creștină care se va putea instala prin grația divină, când vor dispărea cultul forței, orgoliul, ura și maniheismul. „Eșecurile reuniunilor umane se aseamănă cu grămădirea oilor la umbră, pentru a scăpa de arșiță. S-ar putea ca Dumnezeu să trezească omul prin teama de război sau prin război, făcând astfel cunoscută ordinea Lui”. Înalt Preasfințitul Pimen - Arhiepiscopul Sucevei
DESPRE LIBERTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383307_a_384636]
-
sau compromiterea gravă a acestuia și este o formă de agresiune [Henri-Piere Cathala, Epoca dezinformării, Editura Militară, București, 1991, p. 24]. Concluzionând, dezinformarea încearcă să creeze vulnerabilități adversarului și să le exploateze iar cele trei coordonate care o caracterizează sunt: - maniheismul, prin împărțirea în două tabere, a celor buni și a adversarilor cei răi; - diabolizarea celor răi prin intermediul unor formulări logomahice destinate să-i denigreze și să-i discrediteze, acestea fiind structurate pe acuzații inventate și colportate prin agenții de influență
Laszlo Tokes – Portretul unui agent de influență I [Corola-blog/BlogPost/93279_a_94571]
-
și „(...) opinia publică internațională trebuie trezită la realitate pentru a înțelege că maghiarii nu luptă pentru drepturi cuvenite minorităților, ci pentru însăși existența lor”. Sursă: www.egerhirek.hu Sunt cuprinse în aceste formule logomahice toate cele trei coordonate ale dezinformării: maniheismul, prin împărțirea în două tabere, cei buni și cei răi, diabolizarea adversarului cel rău prin intermediul unor acuzații denigratoare inventate și colportate de agenții de influență prin „cutii de rezonanță” și ținta, care este opinia publică. Și o ultimă mențiune: după
Portretul neretușat al unui agent de influență, episodul 3 [Corola-blog/BlogPost/93281_a_94573]
-
există două feluri de existență, prinzându-l ca urmare pe Protarh mandatat de Philebos în capcana unei definiții înguste a hedonismului: o viață de plăceri și o viață de reflecție. Lăsându-l pe stăpânul jocului să reducă chestiunea la acest maniheism practic pentru a conduce dezbaterea - sau mai curând să-și asasineze interlocutorul -, Protarh se trezește că e constrâns să poarte niște haine care nu-i aparțin. După ce a opus aceste două feluri de viață și l-a abandonat pe primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
opoziții care te lasă să alegi între două imposibilități îo viață de plăceri fără reflecție, o viață de reflecție fără plăceri), un hedonist autentic, un veritabil adversar al lui Platon, pe o scenă filosofică reală, și nu trucată, ar recuza maniheismul, ar respinge dualismul reducționist și ar revendica pentru sine această opțiune a unei terțe vieți. El n-ar lăsa să i se fure ideea uitându-se cum o șterge șmecherul zeflemitor și flecar: ar angaja niște discuții asupra părților ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
clar. Până la urmă, două universuri... în perspectiva acestui joc al spiritului, gânditorii greci opun foarte frecvent viața de plăceri celei consacrate înțelepciunii. De o parte, binefacerile virtuții; de cealaltă, nenorocirile viciului. într-o opoziție radicală, în stilul celui mai pur maniheism de școală, sunt puse față în față două moduri de existență: unul îi dă trupului toată puterea sa, celălalt se edifică pe celebrarea și pe buna folosire a sufletului. Situație ipotetică ideală - ca și cum în viața de toate zilele lucrurile s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
aflați în total dezacord cu lumea reală. Se înșală, pentru că numeroase figuri angajate în politica politicianistă a Romei se reclamă de la epicurism sau suferă influența lui. Cicero, căruia îi datorăm acest gen de simplificare, avea numeroase motive să întrețină acest maniheism simplist, reducționist și eronat. Printre altele, pentru că Piso, protectorul lui Philodemos, nu l-a susținut într-o afacere de promovare politică. Și a văzut trecându-i pe sub nas guvernarea Macedoniei, la care râvnea, atribuită unui dușman al său. De atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
care predomină elementele romantice, amintind de stilul lui Eminescu. Astfel, “Zâmbete gnomice” poate fi considerată o ipostază modernă a “Glossei” marelui nostru Luceafăr: “De milenii iată, nimeni nu-i schimbat la-nfățișare./ Teoria darwinistă e călcată în picioare./ Poate doar maniheismul un război subtil va duce/ Binele ieșind în față se trezește la răscruce.” Ilie Marinescu, poetul psiholog Ilie Marinescu debutează în anul 2002 cu volumul de poezii “Maieutica iubirii”. Un an mai târziu, acesta semnează volumul de pamflete și satire
RASPUNSURI SI INTREBARI PE CALEA VIETII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367138_a_368467]
-
corespondențelor ce pot fi stabilite între acestea. Astfel, am explorat „tărâmul” conexiunilor dintre creștinism și alte curente majore în genul taoismului, budismului și islamului. Am în pregătire astfel de abordări și în raport cu alte curente dispărute în negura istoriei în genul maniheismului, zoroastrismului, mazdeismului etc. În final, de ce mă interesează toate aceste lucruri? De ce să investești timp și efort pentru ceva ce nu îți aduce nici un fel de remunerație materială? Răspunsul pe care pot să îl dau decurge din faptul că am
INTERVIU CU OCTAVIAN LUPU REDACTOR AL REVISTEI CONEXIUNI CONTEMPORANE (ÎN PREZENT CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 55 din 24 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349022_a_350351]
-
înaintarea veacurilor”(XXX, 18). a. Fericitul Augustin: „un Origen al Apusului?”Augustin pune temelia unei învățături despre grație care va caracteriza gândirea apuseană până la Toma d'Aquino și Luther . Izvoarele unei asemenea învățături sunt considerate etica stoică, filosofia neoplatonică și maniheismul. Elemente constitutive ale eticii augustiniene sunt învățătura despre predestinarea absolută și învățătura despre păcatul „original”, ambele cu consecințe grave pentru tema libertății umane. Una dintre cele mai serioase carențe ale augustinianismului este dualismul dintre natură și har. Consecința inevitabilă a
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
Thomas d’Aquino, Luther, Calvin etc.), trebuie făcute în prealabil următoarele trei precizări: 1)Fiu al păcatului în tinerețe și mai târziu profesor de retorică, în cele din urmă, ceea ce înseamnă mai înainte de convertire, Augustin se dedică filosofiei, trecând de la maniheism la scepticism (lui îi revine celebra formulare „Dubito ergo cogito” - Mă îndoiesc, deci gândesc, care l-a influențat hotărâtor pe Descartes) și apoi la neoplatonism, școala contemporană cu el. Firește că în aceste condiții propice enciclopedismului și necontenitei desăvârșiri spirituale
DIN DIALECTICA SAU ÎNCEPUTUL DISCURSULUI SEMIOTIC AL LUI AUGUSTIN DE HIPONA de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344424_a_345753]
-
la fel ca ceilalți; 7-Doamna Viorica; 8-Căruțașul; 9-Tudor. Jurnalistul harnic și scormonitor (“de Valea Jiului”), Nicolae Țic, a reușit, cu brio, să creioneze adevărate “fiziologii”[2] (cum numai pașoptiștii “zilelor de-aur a scripturelor române” au fost vrednici să izbândească!) - evitând maniheismul: o proză fără eroi autentici (excepție face Războinicul-Absolut-împotriva-Morții, Tudor, din povestirea omonimă, ultima din volum...: “Nimeni să nu întrebe dacă Tudor mai trăiește ori nu. Socotesc absurdă această întrebare” - cf. Tudor, p. 127), fără demoni autentici (...excepție făcând, cel mult
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
și filosofice, căci cele religioase urmăresc de regulă reașezarea dogmelor) au un pronunțat caracter protestatar, care prin comunicare și/sau fuziune (indiscutabilă este influența lui Wiclyffe asupra lui Hus) duce, așa cum punctează Vlăduțescu, la solidaritatea lor. De pildă, trecerea de la maniheism la catharism nu este altceva decât drumul de la o erezie preponderent religioasă la una preponderent socială. Ba mai mult, cu temei se afirmă că ereziile preponderent sociale și filosofice (care au și importante trăsături religioase, fără a fi reductibile la
DESPRE IUDEO-CREŞTINI, GNOSTICI SI ESENIENI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380941_a_382270]
-
fac decât să repete tragedia Fericitului Augustin și anume: devin creștini (atenție, moralismul nu înseamnă Creștinism ci doar morala în Iisus Hristos Domnul constituie Creștinismul) ca și el, care însă nu a încetat să poarte în interiorul lui simptomele Neoplatonismului și Maniheismului, fără să se fi eliberat de legăturile lor cu înțelesurile cele slabe ale lumii (Col. 2, 8 - 20). Și evident este faptul că transformările explozive de-a lungul timpului, fie și superficiale, provoacă impresii, cum a fost cea a Fer
DESPRE PARTICIPAREA TINERILOR CRESTINI IN U.E.... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371248_a_372577]
-
nu fac decât să repete tragedia Fericitului Augustin și anume: devin creștini (atenție, moralismul nu înseamnă Creștinism ci doar morala în Hristos Domnul constituie Creștinismul) ca și el, care însă nu a încetat să poarte în interiorul lui simptomele Neoplatonismului și Maniheismului, fără să se fi eliberat de legăturile lor cu înțelesurile cele slabe ale lumii (Col. 2, 8 - 20). Și evident este faptul că transformările explozive de-a lungul timpului, fie și superficiale, provoacă impresii, cum a fost cea a Fer
DESPRE FOLOSUL, PARTICIPAREA ŞI IMPACTUL TINERILOR CREŞTINI ROMÂNI ORTODOCŞI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 20 din 20 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344964_a_346293]
-
într-o stare de luciditate maximă a conștiinței poetice (printre altele, coperțile volumelor sunt foarte sugestive pentru magia dinăuntru, iar meritul, cel puțin în ultimele două cazuri aparțin fiicei sale, Maria Alexandra BURLUI!). Poetul pare să fie cuprins de un ’’maniheism’’ liric debordant de care ar da neîndoioas dovadă, în fața morții prietenoase, un Hieronimus Bosch convertit de urgență la ecologie. Spirituală, de ce nu! Este posesorul rațiunii ’’de a fi’’ teleologice, ’’ Un ucenic nebun sau Mare Arhitect/A programat mecanica cerească’’, textele
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
copiilor ceea ce se întâmplă pe ecran nu este „real” și mai ales faptul că numărul mare de victime îi „desensibilizează” pe tineri, ca și pentru adulți, în fața gravității violenței. Scenarizarea violenței „de dragul violenței” (estetica spectaculară, dramatizată și ludică a violenței); Maniheismul tratării semio-discursive a actelor în scenele de violență (reducerea confruntărilor dintre personaje și actori la dispute între două „tipuri pure” de actanți: unii 100% „negativi”, alții 100% „pozitivi” - toți fiind, deopotrivă, eroizați. Combinarea unei scheme cultural-valorice maniheiste și naturalizante (lupta
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
TV sau a filmelor americane violente este pornită, înainte de toate, din neliniștea produsă de slăbirea transmiterii către noile generații a unor repere ale culturii și democrației europene (discuție, negociere, respectul de sine și de altul, altruismulț), în favoarea unor contravalori ca: maniheismul, intoleranța, supunerea la legea celui mai puternic” (Frau-Meigs și Jehel, 1997, p. 121). Studiul impactului violenței mediatice nu poate fi redus la tema efectelor. Sensul violenței sociale și televizuale ține de rolul major al televiziunii de azi în crearea imaginarului
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Faptul că aparține clasei celor care se Închină la Fetișuri, a celor care au cultul Eroilor, a Politeiștilor sau oricărei alte clase poate să rămână neclarificat (schweben) În stadiul actual al cunoștințelor noastre. Este destul de clară o anumită tentă de Maniheism, ce-i drept, nu sub formă Gnostică: ci (Întrucât Eroarea umană e ciclică și reapare la anumite intervale) o asemănare destul de considerabilă cu Superstiția aceea a Călugărilor de pe Muntele Athos, care fac post negru și Își privesc multă vreme cu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
în mare măsură, însă lipsite de un gram de umor, succesiunea aptă pentru scenă a evenimentelor explică suficient interesul oamenilor de teatru pentru acest text. Dar și aici s-ar fi simțit nevoia unei surdine puse demonstrației exagerate și unui maniheism care îngrădește vizibil posibilele deschideri și semnificații. SCRIERI: Revolte și răstigniri, București, 1920; Sonata umbrelor, București, 1921; Schattensymphonie, tr. Max Hochdorf, Potsdam, 1922; Clopote peste adâncuri, București, 1927. Repere bibliografice: I.C. [Ion Călugăru], „Revolte și răstigniri”, SBR, 1920, 2; Șerban
DOMINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
și o divergență religioasă: este vorba de Sf. Dumitru, de care se va lega acțiunea lui Ioniță, viitorul împărat, care va isprăvi sub zidurile Thesalonicului, apărut în fața grecilor ca un pedepsitor, dar și ca o atitudine de revoltă religioasă-referire la maniheism (bogomilism). În 1187, împăratul Isaac Anghelos, regretând că nu a acționat eficace, a pornit din nou împotriva românilor și bulgarilor. Însoțit de trupe puține, el și-a instalat tabăra în apropierea Adrianopolului, apoi a așteptat sosirea restului armatei, și a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe timp urât. Cu o documentare minuțioasă, dar și cu o economicoasă investiție de fantezie, C. alcătuiește trei romane cu haiduci și cu panduri, plasate în vremea lui Caragea: Iancu Jianu (1940), Haiducii (1957), Tudor Vladimirescu (1960). Dominat de un maniheism ireductibil, naratorul pune în stare de conflict două tabere: jefuitorii, încărcați de grele păcate, și masa de nevoiași, care printre vaiete și blesteme îndură necurmatele silnicii. Din ura mocnită crește „volbura mâniei” și din cătun în cătun se întinde un
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
reînnoadă cu izvoarele întregii gândiri grecești: celălalt țărm al bazinului mediteranean... Astfel încât influențele presupun și un aport din partea spiritualităților importante din punct de vedere geografic: mazdeismul persan, iudaismul palestinian, foarte probabil orfismul helenistic și bineînțeles, pitagorismul și platonismul grecești. Dualismul maniheismului chaldeean - secolul III al erei noastre - este și el coborâtor din aceste influențe amestecate atunci când opune binele și răul pe același principiu ca și gnosticii. Luptă între Lumini și Tenebre la Ormuz și Ahriman la perși, mesianism apocaliptic și profetic
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]