409 matches
-
tip de poezie nu poate fi adecvat definit prin recursul la criterii ca acela al „transparenței” sau „tranzitivității”. Mai potrivit ar fi poate termenul de translucid 242 (care, putând fi interpretat, după împrejurări, ca „semitransparent” sau „semiopac”, se sustrage principiilor maniheiste ale logicii lui „sau... sau”). Vom prefera însă, pentru moment, să vorbim despre un teritoriu (de-altminteri suficient de difuz) al poeziei metatranzitive, căruia i se circumscriu experiențe poetice în aparență destul de diferite. De la Francis Ponge la William Carlos Williams
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
constitutivă a realității 415. În fond, nu altceva sugerau teoreticieni ca Mihai Șora sau Solomon Marcus atunci când preferau termenul traslucid, care - prin posibilitatea de a fi interpretat, în funcție de context, fie ca „semitransparent”, fie ca „semiopac” - reușește să se sustragă principiilor maniheiste ale logicii lui „sau...sau”. În lumina unor asemenea puncte de vedere, termenul de poezie metatranzitivă, pe care l-am propus, prezintă avantajul că - distanțându-se, în egală măsură, de referențialismul naiv, ca și de autoreferențialitea extremă - reușește să submineze
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
care evocă vechile dispute religioase: laicitate, neutralitate, clericalism sunt câțiva dintre ei. De Îndată ce Îi pronunțăm, suntem bănuiți că am aparține uneia dintre cele două categorii În conflict: anticlericalilor sau partizanilor unei Întoarceri la teocrație. Din fericire, realitatea este mai puțin maniheistă. ν Pe lângă laicismul combatant și integrismul multiform, putem să ne imaginăm un ideal laic ca instrument de pace socială, Într-un univers politic multiconfesional. Care sunt originea și semnificația inițială ale adjectivului pornind de la care secolul al XIX-lea a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Radu Cosașu, Sorin Titel, spărgeau clișeele cu care lucra așa-zisul realism socialist, silind proza noastră scurtă să primească o infuzie salutară de viață concretă, observată la fața locului, fără ochelari, împrumutați. Oamenii adevărați, reacțiile lor imprevizibile, făceau derizorii clasificările maniheiste ca și comportările dictate de niște generalități socio-politice abstracte, nu o dată false". După ce a îndemnat "fructuos" generația '50, mai apoi pe cea din anii '60, ajuns la generația '80, "Ovid Crohmălniceanu, în numele Partidului Unic, o asmuțea vîrtos (spune Luca Pițu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ideologică. Sînt amendați Alecsandri, C. Dem. Teodorescu, care ar fi cules doar balade și doine în consens cu interesele claselor exploatatoare. În realitate ar fi fost refuzat acel folclor cu miez revoluționar. Folcloristica cu amprentă marxistă reselectează textele în grilă maniheistă. Mihai Beniuc, partinic în Despre poezie (ESPLA, 1953), susține fără argumente sau exemple reale: "Poezia noastră populară, mai ales cea epică, are un pronunțat caracter de clasă, de luptă de clasă. Ea nu este a boierilor ce huzuresc, ci a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Către același episcop Serapion, I, în PSB, vol. 16, p. 87) „Minunat era (Cuviosul Antonie - n.n.) și în credință și evlavie. Căci nu voia să fie în comuniune cu schismaticii meletieni, cunoscând viclenia și apostazia lor de la început; nici cu maniheiștii sau cu alți eretici nu vorbea prietenește, ci doar îi îndemna să-și schimbe gândurile și să se întoarcă la dreapta credință. Socotea și spunea că prietenia și convorbirea cu ei<footnote Părinții din vechime îi sfătuiau pe creștini să
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
deja predam popelicanii În mâinile nesătuilor mei ortaci. „Totul-i clar. Urmăriți-mă, pentru că trebuie să ne Întoarcem până către secolul al IV-lea, pe teritoriu bizantin, pe timpul când În zona mediteraneană s-au răspândit deja diferite mișcări de inspirație maniheistă. Începem cu arhonticii, Întemeiați În Armenia de Petru din Cafarba-rucha, care trebuie să admiteți că-i un nume de toată frumusețea, Anti-iudaici, diavolul se identifică cu Sabaoth, dumnezeul iudeilor, care trăiește În al șaptelea cer. Pentru a ajunge la Marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Democrației Socialiste, inspirată, după unii, de la Iluminații din Bavaria. 1875 Helena Petrovna Blavatsky fondează Societatea Teosofică. Apare Isis Dezvăluită. Baronul Spedalieri se proclamă membru al Marii Loji a Fraților Solitari de pe Munte, Frate Iluminat al Ordinului Antic și Restaurat al Maniheiștilor și Înalt iluminat al Martiniștilor. 1877 Madame Blavatsky vorbește despre rolul teosofic al lui Saint-Germain. Printre incarnările lui au fost Roger și Francis Bacon, Rosencreutz, Proclos, Saint-Albans. Marele Orient din Franța suprimă invocația către Marele Arhitect al Universului și proclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cod masonic nu se va găsi alt Dumnezeu decât cel al lui Mani. Este cel al masonului cabalist, al Rozacruceenilor de altădată; este cel al masonului martinist... De altfel, toate infamiile atribuite Templierilor sunt exact acelea ce li se atribuiau maniheiștilor. (Abbé Barruel, Mémoires pour servir à l’histoire du jacobinisme, Hamburg, 1798, 2, XIII) Strategia iezuiților ne-a devenit limpede când l-am descoperit pe părintele Barruel. În 1797 și 1798, ca reacție la revoluția franceză, el Își scria ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o să ne ceară să Înmulțim dovezile pentru a stabili că acest grad din Roza-Cruce a fost introdus cu abilitate de către șefii masoneriei... Identitatea doctrinei ei, a urii și a practicilor ei nelegiuite cu cele ale Cabalei, ale Gnosticilor și ale Maniheiștilor ne indică identitatea autorilor, anume Evreii Cabaliști. (Mons. Léon Meurin, S.J., La Franc-Maçonnerie, Synagogue de Satan, Paris, Retaux, 1893, p. 182) Când apar Misterele poporului, iezuiții văd că Ordonanța le este atribuită lor și se aruncă spre unica tactică ofensivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
profetului, ci În Însăși persoana Imamului, domn, căpetenie, epifanie a divinității, realitate teofanică, Rege al Lumii. Or, ce se Întâmpla cu aripa asta eretică a islamismului, care ajungea Încet-Încet să fie infiltrată de toate doctrinele ezoterice din bazinul mediteranean, de la maniheiști la gnostici, de la neoplatonici la mistica iraniană, de toate acele sugestii pe care le urmărisem de ani de zile În cursul dezvoltării lor occidentale? Istoria era lungă, nu reușeam s-o depănăm, asta și pentru că feluriții autori și protagoniști arabi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
au pentru evoluția istoriei o singură explicație. Marxismul economic găsea răul în proprietate, marxismul cultural îl depistează în putere, izomorfă supraeului freudian, instrumentul prin care grupuri definite în termeni de rasă, sex etc. dețin puterea asupra altor grupuri". Aceeași "judecată maniheistă a luptei de clasă" cheia de boltă a "învățăturii" marxist-leniniste stăpânește și noua ideologie a corectitudinii politice, cu diferența că aici rolul de victimă pozitivă nu-l mai deține proletariatul, ci minoritățile de tot felul aflate sub opresiunea majorităților. Pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ideologilor de "dreapta", care, de fapt, mărturisesc în tot ce fac o ideologie agresivă de stânga, a politicienilor jucând în locul rolului de arbitru stipulat de Constituție rolul de "arbitru-jucător", toate acestea indicând o contradicție în termeni, "una din invențiile logicii maniheiste, cu atât mai devastatoare pentru politică". Pretinșii "salvatori ai nației" (încă o falsă autosituare!), spune Theodor Codreanu, "sunt întotdeauna la putere, dar dau impresia că se află în opoziție. Țin sub control mass-media, ...formează conștiințe. Dar... având atâta putere... ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dintr-o dată serioasă. În Nord, nu puțini au cunoscut flăcările rugului pentru această idee. Toată Provența, până sus la Toulouse, poartă Încă rănile devastării, după cruciada Împotriva catarilor. Dante izbucni În râs. - Nu, maestre, n-ai teamă. N-am devenit maniheist. Dumnezeu e Unul. Iar lumina harului său se Întinde În măsuri diferite În Întreg universul. Dar dacă În claritatea desăvârșită a bolților cristaline ale cerurilor ea pătrunde fără variații, ajunsă În lumea sublunară se articulează și se destramă precum valurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
După ce Eudoxiu fusese refuzat în tinerețe la conducerea Academiei, episodul geometriei aplicate contează poate ca o ocazie de reconciliere... -2Un platonician hedonist! Platinician și hedonist! Performanța merită să zăbovim puțin... Evident, platonismul lui Eudoxiu nu poate fi ortodox: nu dualism maniheist, nu ură față de trup dublată de o glorificare a sufletului, nu pasiune pentru pulsiunea de moarte, nu desconsiderare a cărnii senzuale, ci o poziție ontologică și metafizică cu totul diferită. Ceea ce se cunoaște ca esențial pentru înțelegerea articulării acestor două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
responsabilitatea actelor rele. În ciuda condamnării ei oficiale, susținători ai ei nu au lipsit. Unul dintre ei a fost, În tinerețea sa, Sfântul Augustin, pe vremea când Încă nu se convertise pe deplin la creștinism. La Roma, el frecventa o secta maniheiștilor, a căror doctrină promova convingerea că lumea este esențialmente rea, că răul este o forță imanentă caracterului de a fi al lumii, că nu omul este cel care greșește, ci că amestecul de materialitate În spiritualitatea omenească este sursa răului
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
forță creatoare. Dintre cele două, Răul e totuși cel mai activ. Căci prea adesea Binele trândăvește” (I, 34). Oricum, preferă angelicului demonicul. De ce, atunci, n-ar prefera Paradisului Infernul, din moment ce, mărturisește, “în primele veacuri ale erei creștine aș fi fost maniheist” (I, 35)?! Undeva, cu referire la sine însuși, precizează: „Un bogomil al secolului XX” (III, 69). Recitindu-și Demiurgul cel rău, spune același lucru: „Sunt bogomil și budist” (III, 34). Oricum, în momentele de disperare, deși, cum vom vedea, uneori
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
încearcă răsturnarea domnului prin falsificarea banilor destinați tributului către Poartă - sau prin psihologia personajelor, înfățișate de altfel cu o admirabilă știință de portretist. Livresc fără a fi manierist, el folosește tehnica naivă a primelor romane românești - ce operează prin opunerea maniheistă a personajelor sau prin exhibarea unei morale evidente - și, totodată, reconstituie o savuroasă și plauzibilă limbă arhaizantă. Parodiind romanul picaresc și comic prin afișarea ironică a convențiilor, Calpuzanii poate fi citit și ca un roman cu cifru, o sugestie în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285366_a_286695]
-
să vezi dacă În discursul pe care Îl propunem noi este ceva excesiv de moralizator, obositor, apăsător, dacă nu cumva noi suntem cei care resuscităm, activăm o mitologie comparată referitoare la anii ’50 sau la comunism, dacă nu prezentăm o viziune maniheistă cu puncte albe și puncte negre, buni și răi. Probabil că un lucru pe care Îl putem transmite este să vă punem pe voi În situația părinților sau bunicilor voștri care au trăit ceea ce se povestește; persoane ca și voi
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
După ce Eudoxiu fusese refuzat în tinerețe la conducerea Academiei, episodul geometriei aplicate contează poate ca o ocazie de reconciliere... -2Un platonician hedonist! Platinician și hedonist! Performanța merită să zăbovim puțin... Evident, platonismul lui Eudoxiu nu poate fi ortodox: nu dualism maniheist, nu ură față de trup dublată de o glorificare a sufletului, nu pasiune pentru pulsiunea de moarte, nu desconsiderare a cărnii senzuale, ci o poziție ontologică și metafizică cu totul diferită. Ceea ce se cunoaște ca esențial pentru înțelegerea articulării acestor două
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și fac o ierarhie a genurilor umane și a atribuțiilor lor (metafora vaselor distincte evidențiază existența mai multor modalități de a-l sluji pe Dumnezeu). Fericitului Ieronim nu putea combate căsătoria în favoarea fecioriei, căci astfel ar fi căzut în erezia maniheistă, pe care încerca să o înlăture. Tot ceea ce sugera el era legat de faptul că, deși onorabilă și legală, un dar al lui Dumnezeu, instituția căsătoriei rămânea inferioară castității, celei din urmă fiindu-i rezervate, în lumea de dincolo, locuri
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
bazată pe elucidarea unui caz de spionaj industrial internațional, asezonată cu indigeste episoade „picante”. Un prilej pentru o anchetă cu vizibile conotații eticiste se întâlnește în Un mincinos în plus... (1985), unde personajele se împart, aproape de la început, în serii maniheiste: „cei buni și drepți” (un milițian și un portar, fost boxer) împotriva celor „reacționari” (un bigot perfid și un șofer afemeiat, vinovat moral de moartea unei fete înțepate de un roi de albine). Are loc și o dezbatere privind existența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290049_a_291378]
-
ajuta la crearea unei utopii ficționale care, ca orice utopie, nu reprezintă realitatea, ci o idealizare a acesteia întrucât viața în complexitatea ei nu favorizează, din nefericire, doar pe cei buni, după cum, de altfel, nici nu oferă posibilitatea unei împărțiri maniheiste. Ce este interesant, însă, în ceea ce privește utopia clasică este faptul că, pentru a o impune, autorii își subsumează operele tocmai unui principiu pe care, aparent, îl încalcă prin alunecarea înspre artificial, și anume noțiunea de verosimil. Inițiatorul acestei reguli este de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
care poate duce în final la schematism, pericol evitat doar prin savoarea și inteligența stilului. Intenția autorului este de a atrage atenția asupra amenințării pe care o reprezintă atitudinea Modernilor față de învățătura antică, păcătuind însă prin reducerea la o structură maniheistă a întregului conflict,89 după cum reiese și din prezentarea începutului disputei: "Câte un Antic, însingurat și tescuit la mijlocul unui raft întreg de Moderni, stăruia cinstit (subl. n.) să dispute cazul și să le dovedească, prin argumente din cele mai limpezi
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
epocii, care au fost cum nu se poate mai vii. Această punere sub lupă a unui moment ce de multe ori a fost totuși privit din prisma numeroaselor prejudecăți literare dezvăluie complexitatea resorturilor ideologiei pașoptiste. În acest sens, a percepe maniheist clasic vs. romantic opțiunile estetice ale perioadei 1830-1860 este o greșeală. Nuanțările multiple ale îmbinărilor elementelor celor două paradigme o dovedesc atât la nivelul creațiilor literare cât și al teoretizărilor. Desigur, nici a privi unilateral epoca doar din perspectiva romantismului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]