400 matches
-
Czesław Miłosz îl prevestise încă din 1953. Critica sistemului nu mai părea insuportabilă cenzurii, câtă vreme sistemul însuși încetase să mai fie asociat cu sovietismul pe care naționalismul începuse a-l repudia. Toată discuția iscată în ultima vreme de radicalismul maniheist al Hertei Müller ar fi avut alt curs, mai normal, dacă s-ar fi avut în vedere literatura însăși din comunism, și nu comportamentul scriitorilor. Curajul și lașitatea au sens, când vorbim despre literatură, dacă luăm în considerare opere, nu
Miza în artă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5952_a_7277]
-
Rougemont, pentru a cita doar nume mai sonore. S-au primit mesaje de sprijin de la Eleanor Roosevelt, André Gide, Julian Huxley. Congresul avea să fie în bună măsură spectacolul solistului Arthur Koestler, care a fascinat audiența prin discursuri fulminante, simplificator maniheiste, în limba germană. Noțiunile stânga și dreapta nu mai au relevanță, a proclamat el de la tribună, acum lumea trebuie să aleagă între binele întruchipat de Statele Unite și răul întruchipat de Uniunea Sovietică. Congresul a adoptat Manifestul libertății, al cărui proiect
Maniheism la două capete (3) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6252_a_7577]
-
mult. Ca să se înțeleagă despre ce e vorba, e necesară o scurtă incursiune istorică. Personajul literar, acela de roman îndeosebi, are, la rândul lui, o istorie deloc liniară. El a fost, rând pe rând, inventat, copiat de pe realitate, simplu și maniheist conceput, complex, clar, indescifrabil, banal sau misterios. Totul a depins de atitudinea autorului. De fapt, de concepția lui. În Arca lui Noe am schițat trei formule de roman în funcție de interpretarea (implicată, de cele mai multe ori) pe care romancierii au dat-o
Romanul și umanismul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6254_a_7579]
-
dolar pe care fata o înghite în fiecare zi pentru a o ascunde de autoritățile care au decretat ilegală deținerea de valută. Gestul explicabil prin nevroza indusă de noile măsuri ale regimului comunist are însă numaidecât o descărcare simbolică, opțiunea maniheistă cap sau pajură devenind una existențială, fără relativizări dialectice. Există printre bărbații care trec pragul casei Sabinei atât bonomul funcționar scăldat în propria banalitate, cât și poetul național, Marcel Wodzicki (Blazej Wojcik), care nu acceptă cu niciun chip concilierea cu
Reversul medaliei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6157_a_7482]
-
era problema lui: fanatismul lui a fost de neclintit, a fost cu adevărat absolut și absolutizant, dar cauzele, pârdalnicele, se schimbau mereu, cel mai adesea în contrariul lor. Cu alte cuvinte, Arthur Koestler a fost și a rămas totdeauna un maniheist pur sânge, cu particularitatea că binele de azi era susceptibil să devină răul de mâine și viceversa. Se devota cu aceeași febrilitate „binelui" curent, oricare ar fi fost el, dar rămânea apt să se privească în oglindă și să-și
Maniheism la două capete (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6284_a_7609]
-
O carte despre extremism Ziarist și actor, francezul Christophe Bourseiller a publicat recent o carte consacrată extremismelor de tot soiul, plină de interesante observații. Opinia autorului este că extremismul e suma socială a unor nemulțumiri individuale proprii unor personalităț i maniheiste. Extremistul este conștiința unor inși cu structură debilă și infantilă. El trăiește sub imperiul unor imperative categorice, refuzând nuanța, ambiguitatea, ambivalența. E un fanatic care tranșează, un medium ideal pentru certitudinea altora, care îl inspiră și îl manipulează. Nu i
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4885_a_6210]
-
contrariul său, știa să facă din libertate ipostaza servituții totale. Potrivit lui Tismăneanu, marxismul este o fantasmă oraculară mînată de dorința de a explica exhaustiv lumea. În fine, prin cruzimea cu care și-a eliminat adversarii, marxismul a fost un sistem maniheist, menit a exclude pe toți cei ce nu erau de acord cu el. Vladimir Tismăneanu rămîne un caz aparte de intelectual care pare să nu aibă antipatii și idiosincrazii incurabile. E în spiritul său un ecou statornic al prezumției de
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
fotbal a României sau împuțitul București sînt doar insule de țigănie într-o mare senină de latinitate! Nu, românii, la grămadă, sînt «țiganii» Franței!”). Unde conduc toate acestea? Spre populismul rasist. Ușor de înțeles, pentru că e compus din categorii simple, maniheiste, populismul, explică Vintilă Mihăilescu, funcționează de minune în vremuri de criză (și de consum cultural scăzut spre nul, am adăuga); la fel și rasismul, depozitar al străvechii strategii a țapului ispășitor. Ce se întâmplă în aceste condiții cu valorile pe
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5234_a_6559]
-
Sîrbu adresate familiei (surorii și mamei sale), între anii 1967-1970. Ele sunt interesante și pentru biografia scriitorului, dar și pentru reconstituirea și înțelegerea atmosferei din epocă. Mai cu seamă generațiile noi, care n-au trăit acele vremuri și văd lucrurile maniheist, au de câștigat din parcurgerea acestor documente: perioada era mult mai nuanțată decât ne-o reprezentăm grăbit astăzi. De pildă, scriitorul pe care-l identificăm cu victima era, în același timp, jucat cu piesele sale la teatrele din țară, avea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5031_a_6356]
-
cu propria urâțenie lehamitea față de o Românie analfabetă și murdară. Maria însă evadează în spațiul unei Românii mioritice, o Românie pe care dragostea ei dorește să o salveze și pe care tocmai sentimentele sale o păstrează pură, ideală. Deși conceput maniheist, copilăresc, filmul iese în evidență tocmai prin această prospețime și inocentare a viziunii. Poate că uneori lucrurile sunt în alb și negru după culoarea sufletului nostru. Tot cu mențiune a fost premiat și scurtmetrajul de animație, Planet RO2012, realizat de Csont
„Filmul de Piatra“, ediția 3.0 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4990_a_6315]
-
al globalizării și al piețelor libere.” Constatarea e gâtuită de sentimentul tristeții în fața mentalității triumfaliste a „bravei lumi noi”, de aroganța celor care și-au fixat țeluri în viitor, dar ignoră disprețuitor lecțiile istoriei. Lumea noastră e dominată de „entuziasme maniheiste”, de graba de a rupe orice legătură cu trecutul. Omul nou al proiectelor utopic-politice ale secolului al XX- lea a triumfat și glasul lui se aude tunător: „trecutul nu are să ne învețe nimic interesant.” Plasat cu fața spre viitor, omul
Brave old world (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5663_a_6988]
-
să vorbești decât cu riscul să te trezești bănuit că nutrești nostalgii după cenzura comunistă. Nu sunt un spirit relativist și nu pun în cumpănă ce e voie cu ce nu e voie. Aș pleda mai degrabă pentru o abordare maniheistă a lucrurilor: nu există nici așa, nici altminteri, există doar așa sau altminteri. Umorul lui Caragiale e acela care mă face să-l citesc cu umor. Navigând printre bloguri și siteuri, am remarcat că polemica stârnită în jurul penalizării de către CNA
Ce nu e voie nu e voie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5819_a_7144]
-
adus în discuție diferența dintre cronica literară și critica literară, limpezind concepte și reproșându-le în mod implicit cronicarilor inconsecvența, retragerea în studii academice și pierderea contactului cu literatura nouă. Același tânăr istoric și critic a inițiat un bilanț destul de maniheist al cărților bune/ rele apărute în cursul anului trecut. Dezbaterea din a doua zi a încercat să răspundă întrebărilor-provocare ridicate de A. Lăcătuș: în ce măsură putem vorbi de o relativă schimbare în peisajul prozei românești sau de coagularea unor tendințe dominante
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
suflet, deși erau resemnați ca umiliți, perdanți ai unei zile și plini de zgura nedreptăților, precum cei modești ca statut social. Trenul pierdut de „proști“ deraiază, iar în momentul opririi camionului, de curiozitate, la locul incidentului, se produce confruntarea simbolică, maniheistă și cam tezistă, a ruralului obidit dintotdeauna cu brutalul conductor care-l umpluse de sânge, nu cu mult timp înainte: „Pentru câteva clipe, privirile celor doi se încrucișează precum săbiile într-un duel, unul se uită cu asprime și mustrare
Longevitatea în altă formă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3198_a_4523]
-
ele sunt prezente de fiecare dată activiștii, securiștii, regizorii obtuzi ai unui spectacol absurd care trece în ochii tuturor drept o farsă. Până și acele imagini au ceva teatral, buf, însăilat, de spectacol ieftin de brigadă artistică unde sunt expuse maniheist virtuțile și păcatele capitale. În rest, glumele se țin lanț în întreprinderea unde lucrează Emilia, și acest umor salvator oferă fața umană a regimului, alimentează estalgia și creditează un început de mitologizare. Emilia o spune simplu în chip de concluzie
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
Oișteanu își face o busolă menită a-l orienta în luxurianța temelor e distincția dintre ordine și dezordine, haosul fiind latura malignă a lumii, în vreme ce cosmosul (numele grecesc pentru ordine) e partea benignă. Dihotomia e evidentă, la fel ca viziunea maniheistă pe care o însuflețește, binele fiind totuna cu ordinea, în vreme ce răului îi revine chipul ingrat al haosului. Odată acceptată perechea celor două principii, din a căror competiție se nasc aberațiile lumii, autorul caută ilustrări mitice ale acestor symplegade: o stihie
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
Graiul îngerilor. Reconstituiri, dispute, utopii“), scrise cu alte prilejuri și slujind altor motivații, dau senzația de corp străin în armonia întregului. Prezența lor e oțioasă și aduce a gratuită îndopare a conținutului. Chiar lăsate deoparte, ele nu aduc impietate viziunii maniheiste. O figură ambiguă a folclorului românesc este solomonarul, genul de șaman înzestrat cu puteri nefirești, al cărui rol e de a influența fenomenele meteorologice, împotrivindu-se astfel demonilor climatici. Solomonarul e vraciul cu înfățișare de sihastru cerșetor, călătorind pe nori
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
unu cât se poate de clar, si anume: facem totul pentru a nu împărți țară în două, așa cum a făcut Victor Ponta (acesta i-a împărțit pe români în "băsiști" și "antibăsiști"). Pur și simplu, cetățenii care dezaprobă acest discurs maniheist și-au dat seama că ajungerea, de exemplu, a lui Victor Ponta la Cotroceni ar însemna continuarea acestui spectacol politic lipsit de substanță, motiv pentru care au optat pentru cea de-a doua variantă, mult mai tăcută, rezervată, chiar dacă lipsită
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
Pavić privitoare la idioritmici și cenobiți din romanul său Peisaj pictat în ceai, scris în cheie masculină. De fapt, Pavić urmărește destinul femeii într-o lume a bărbaților, descrie modele de comportament și tipuri de femei în contrast cu lumea bărbaților tranșată maniheist în învingători și învinși, și întrevede pentru ea posibilitatea de a fi în afara sau deasupra acestei diviziuni: de a fi o terță persoană. Un al treilea pantof, cum spune Pavić. Pe cît de lirică pe atît de erotică, narațiunea lui
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
și Hortensia Papadat-Bengescu (1973). Acestea sunt "studii monografice", construite după o structură tradițională, cu dorință de obiectivitate și de limpezime. Premisele sunt însă frecvent subminate de adoptarea procedeelor eseului, prin care își fac loc observații rafinate, în contrast cu rigiditatea sociologizantă și maniheistă a criticii oficioase a timpului. Critica de întâmpinare a remarcat de îndată înclinațiile de portretist, care resuscitează, din amănunte caracteristice, un destin, traseul elocvent al unei vieți și al unei opere. Exegezele lui Constantin Ciopraga din această perioadă, în special
Constantin Ciopraga, nonagenar Eseu lexicografic by Dan Mănucă () [Corola-journal/Imaginative/10592_a_11917]
-
rațiunea. Putem să ne comparăm cu ceva? Omul balansează între yng și yang care se ia doar așa și reprezintă natura din ea. Egoul se departează de minte lumina rupe întunericul prin cuvinte optimistul ajunge pesimist omul convins în echilibrul maniheist ca instinct de cultură învins. A mai trecut o noapte peste o zi rațiune, instinct, și cum trecem din dualitate la UNITATE? Un frig se adaugă la căldura din cetate, atomul se rupe prin Om doar floarea răsare din pom
DUALITATE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385292_a_386621]
-
să mă zvârcolesc precum un dement, de frica morții, eu totuși continui să mă apropii de camera aceea, supunându-mă unor îndemnuri cu totul și cu totul străine de rațiunea mea. Sunt, așadar, prizonierul și în același timp marioneta forțelor maniheiste ale universului. Ce om poate rezista cu cugetul curat unei asemenea grozăvii? Și cine poate face asta fără să piară? Dar iată-mă acum deschizând ușa camerei din mijloc cu propria-mi mână, singur săvârșind acest act fără putință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dintr-o dată serioasă. În Nord, nu puțini au cunoscut flăcările rugului pentru această idee. Toată Provența, până sus la Toulouse, poartă Încă rănile devastării, după cruciada Împotriva catarilor. Dante izbucni În râs. - Nu, maestre, n-ai teamă. N-am devenit maniheist. Dumnezeu e Unul. Iar lumina harului său se Întinde În măsuri diferite În Întreg universul. Dar dacă În claritatea desăvârșită a bolților cristaline ale cerurilor ea pătrunde fără variații, ajunsă În lumea sublunară se articulează și se destramă precum valurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
După ce Eudoxiu fusese refuzat în tinerețe la conducerea Academiei, episodul geometriei aplicate contează poate ca o ocazie de reconciliere... -2Un platonician hedonist! Platinician și hedonist! Performanța merită să zăbovim puțin... Evident, platonismul lui Eudoxiu nu poate fi ortodox: nu dualism maniheist, nu ură față de trup dublată de o glorificare a sufletului, nu pasiune pentru pulsiunea de moarte, nu desconsiderare a cărnii senzuale, ci o poziție ontologică și metafizică cu totul diferită. Ceea ce se cunoaște ca esențial pentru înțelegerea articulării acestor două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o schimbare de anvergura celei care s-a produs. În același timp cartea pune în lumină existența, în acea perioadă, a unor circulații de idei, imagini, oameni și bunuri între Est și Vest care invită la o revizie a imaginarului maniheist al războiului rece, structurat pe opoziția blocurilor. Viața cotidiană de oriunde și oricând înseamnă putere de cumpărare, viață de zi cu zi, școală, muncă, posibilități de instruire, de culturalizare, de distracție (lecturi, filme, spectacole, concerte, expoziții, etc. Putem vorbi, în
VIAŢA COTIDIANĂ ŞI PUTEREA ÎN COMUNISM de ELISABETA POP în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349005_a_350334]