176 matches
-
înfățișează un bărbat îmbrăcat cu o mantie de brocart albastru, ornată cu fire de aur, care poartă pe cap o beretă roșie brodată cu fir de aur. Soția sa poartă o tunică strânsă la mâneci și brodată cu perle, un mantou bleu, fără mâneci, ornat cu motive roșii și aur, iar pe cap o pălărie mică de culoare roșie, cu marginile ridicate în sus, așezată peste un voal de mătase brodat cu aur și roș. În tablou mai sunt reprezentați trei
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
pe cap o pălărie mică de culoare roșie, cu marginile ridicate în sus, așezată peste un voal de mătase brodat cu aur și roș. În tablou mai sunt reprezentați trei copii, dintre care unul poartă o bonetă roșie și un mantou acoperit cu aur, de brandenburg albastru, având mâinile strânse în rugăciune. Primul personaj, condus de Sfântul Nicolae, oferă biserica Mântuitorului Iisus Hristos care stă pe un jilț. Figurile personajelor laice sunt parțial distruse. Deasupra portalului de intrare în pridvor se
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
să mă așez. Altcineva care era mai aproape se așeza înaintea mea. Tocurile înalte ale pantofilor mei mă oboseau. La o altă stație s-a liberat un loc pe o bancă. M-am așezat lângă un bărbat. Părea elegant în mantoul lui bleumarin, fără pălărie, relativ tânăr, cât se putea vedea în semi întunericul vagonului. Din cauza paltoanelor, sau a dimensiunilor băncilor, eram cam la strâmtoare. Când se mișca îi simțeam șoldul. A întors capul spre mine. Nu știu ce a văzut el, eu
Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
cum poate ca pleca în concediu așa singură spre sfârșitul lunii a opta? Putea sa pățească ceva. Observai însă că își vâra în ele prea multe lucruri și prea groase pentru luna iulie. De pildă fulare, căciulite, pulovere de lână, mantouri... Stăteam rezemat de tocul ușii și mă uitam, încercînd să înțeleg. Rufărie intimă, dar multă, bluze, sutiene, ciorapi groși de iarnă, mănuși, un costum de schi, feluri de fuste, rochii multicolore... Uneori se apleca și bâjbâia prin sertare de jos
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai apărea încărcată de vrajă. Așa era, a simțit că vreau să-i spun ceva și, cu toate că sâmbetele și duminicile le petreceam la mine, acum vroia să plece. Oare? Da, de-a binelea, își trăsese botinele și acum își căuta mantoul, dacă nu cumva vroia s-o opresc. "Stai, zisei, unde vrei să pleci?", fără să adaug că nu înțelegeam de ce se abătea de la... "Bine, mai stau, zise cu vocea ei voalată și impersonală (cînd voia să-și păstreze deplina ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că e bine să iei hotărâri de unul singur." "Ai dreptate, murmurai surprins, și valul de tandrețe pentru ea reveni. Da, repetai, ai dreptate. Nu voi lua hotărâri de unul singur." Se ridică și se pregăti de plecare. Îi ținui mantoul și ea se răsuci apoi și mă îmbrățișă și clipe lungi ne chinuirăm chipurile, lipite strâns, ca și când am fi vrut amândoi să devenim o singură entitate și sufletele să ni se contopească, cum se întîmplase cu adevărat în acea seară
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu care-i bătea inima și privind la silueta greoaie a profesorului său, în lumina leșioasă care se cernea prin luminatorul de deasupra ușii. Un moment mai târziu, lumina cenușie, dar limpede venită din stradă o revelă pe Alex, în mantoul ei de blană cel mai elegant, cu ochii prelungi, strălucitori, cu buzele-i lungi, palide, zâmbitoare. Când John Robert se dădu la o parte, fără să scoată un cuvânt, iar ea păși înăuntru, îl văzu pe George. Expresiile zugrăvite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spuse: „Bună ziua“. Alex înaintă pe lângă John Robert, care-i ținea ușa deschisă, și se opri la piciorul scării, pentru a se feri din calea lui George. Acesta trecu pe lângă ea, întorcându-și capul. Mâna lui atinse blana moale, cenușie, a mantoului lung, pe care-l purta ea, cu un cordon din verigi de metal, bine strâns în jurul taliei subțiri. Simți în nări mireasma pudrei ei. Se cutremură când ajunse în dreptul lui John Robert și acesta închise ușa în urma lui. În stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la Băi, o pregătise să-l găsească îmbătrânit. Acum însă, îmbrăcat într-o haină largă, neglijentă, de catifea reiată și un pulovăr gri pe care-l purta pe sub bretele, părea mai puțin bătrân. Fără să fie invitată, Alex își scoase mantoul de blană și-l aruncă pe un scaun. Măsură dintr-o privire încăperea, atât de mică, cu un șemineu strâmt, afumat și un grătar negru, subțire, două fotolii jerpelite și un bufet scund, lucios, ornat cu un milieu din dantelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
răspunse: — Domnul Osmore o să se îngrijească de toate detaliile astea. O să-i cer să-ți comunice în scris. John Robert se ridică. Evident, întrevederea luase sfârșit. Alex regreta că nu acceptase ceașca de ceai. Se ridică și ea, își îmbrăcă mantoul moale, învăluitor, și își strânse cordonul cu o verigă mai mult ca de obicei. — Bine, o să ținem legătura. — Da, îți mulțumesc că ai venit. Un moment mai târziu, Alex se găsea din nou în strada măturată de vânt, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
peste care continuau să se lase, șovăielnic, fulgii ca niște scame de hârtie. Începu să se uite prin „oalele cu aburi“. — Nora mea e atât de ciudată, spuse Alex. Cu toții o iubim. Ei bine, auf Wiedersehen. Alex se îndepărtă, în mantou de blană și cizme negre. Aș dori să faci cunoscut familiei tale că numele meu de familie e Scarlett-Taylor, și nu Taylor. Ce părere ai despre mama? Foarte arătoasă. Și ce lucruri minunate i-ai povestit despre mine? Absolut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
el se dă în spectacol; utilizarea furculiței pentru toate înlesnirile pe care un astfel de instrument le poate aduce în servirea mesei nu are nicio semnificație. Astfel, în acest climat ecuatorial, am întâlnit un sătean care se sufoca sub un mantou gros de iarnă, spectacol neobișnuit pe care l-am căuta în zadar la lucrătorii manuali din Etoumbi, unde nu există niciodată o asemenea lipsă de adaptare a utilizării. Mai înainte, constrângerea nevoilor vitale construia economia monetară, pe de o parte
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
destul de largi, cu manșetă** Cravatele erau de lățime medie. După cel de-al Doilea Război Mondial, mai ales în timpul de austeritate prelungită din primii ani, moda este mai săracă, mai simplă, mai modestă și de slabă calitate. Taioarele, rochiile și mantourile de damă au umerii lați și ridicați, după moda masculină. Din economie de material, rochia este mai scurtă și mai strîmtă, iar pantofii trotteur au tocul mai jos (economie de lemn). Tonul acum în materie de modă nu-l mai
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Am un dulap de stejar), deoarece cu acest din urmă sens a fost detașat, cel puțin în subconștient, din sintagma [lemn de] stejar; una este semnificația lui iepure în enunțul am o coadă de iepure și alta în am un mantou de iepure, unde cuvântul a fost condensat din [blană de] iepure. Fenomenul se produce și în alte limbi: fr. (manteau) en lapin < (manteau) en [fourrure de] lapin; tc. kakım înseamnă "hermină", dar și "blană de hermină", cu acest din urmă
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
pas deveneai tot mai străină, te-am simțit în mine cu o violență care a făcut să-nceapă să mă doară ochii. Tu plecai, iar eu îți ghiceam căldura respirației în aerul nopții, răcoarea degetelor în mănuși, bătăile inimii sub mantou. Te-ai întors. Erai deja atât de departe, că nu îmi mai dădeam seama dacă zâmbeai sau mă priveai cu tristețe. Am mers spre tine, cu sentimentul că te regăsesc după o foarte lungă despărțire, la capătul unui nesfârșit drum
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
autor de piese destinate teatrelor dramatice, în 1929, când colegii săi de generație Victor Eftimiu și Mihail Sorbul dăduseră de mult scenei principalele lor scrieri. Preferințele lui K. se orientează acum către dramă și comedia satirică. Marcel & Marcel. Rochii și mantouri, anunțată inițial sub titlul Anișoara și ispita (1929), este povestea unei provinciale intrate în mediul bucureștean - frivol, scânteietor în aparențele lui, făgăduind o viață ușoară, în care luxul și aventura te însoțesc permanent. Epatată de sclipirile înșelătoare ale acestei lumi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
med. ro. chemosensibilitate (chémosensibillité s.f.; en. chemosensitivity); cian(o)-,- cian "albastru" (cf. gr. κύανος,-οΰ s.m. "substanță de culoare albastră"): med. ro. cianogen adj. (cf. fr. cyanogene, adj.; en. cyanogenic); clamid(o)- "strat protector" (cf. gr. χλαμύς,- ύδος s.f. "capă, mantou"); clino- "înclinație", "pat" (cf. gr. κλίνω,- ειν vb. "a înclina, a atârna, a ține, a se deplasa, a respinge"): med. ro clinică (cf. fr. clinique, s.f.; en. clinic); cloro- "verde" (cf. gr. χλωρός, -ά, -όν adj. "verde, verde închis până la
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
cu La Star, Lavelli și Cortez s-au revăzut pentru Salomeea de Richard Strauss, tot la Palais Gar nier, sub bagheta dirijorală a lui Kent Nagano. Din nou o Viorica tunsă scurt, truculentă, acoperită în blănuri de veveriță, ca un mantou de mici cadavre, Herodias grotescă, alături de Salomeea Eddei Moser, simplă până la esență. "A fost un mare succes, ni s-au cerut multe spectacole în plus, mai ales din punctul de vedere al punerii în scenă. Am căutat mai degrabă esența
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
a unui "individ ciudat" care se așază seara la colțul bulevardului Broadway și al străzii Twenty-sixth (Douăzeci și șase). Asemeni lui Crane, Dreiser manipulează în mod abil așteptările majorității cititorilor atunci când acesta le descrie un "soldat scund, îndesat, într-un mantou larg și cu o pălărie din fetru moale", căruia un polițist i se adresează în treacăt, când îl salută, drept "Căpitane". Căpitanul și-a ocupat locul în zona teatrului de lux al orașului, pe unde trec "persoane înstărite care se
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
suficienți bani pentru oamenii aliniați în spatele lui. Apoi își duce companionii fără adăpost la o pensiune și le plătește șederea pentru acea noapte. "Când ultimul dintre ei a dispărut pe scara ponosită, el iese în aerul rece, se înfofolește în mantou, își coboară borurile pălăriei și hoinărește solitar și tăcut prin noapte" (172). Până aici, se poate bănui că și Căpitanul este un om fără adăpost. Dar acest lucru nu este niciodată confirmat, iar cititorul este lăsat să se confrunte cu
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
exteriorități ce ar fi la Descartes ca un fel de orizont pentru că, de fapt: .) Uneori s-a conchis conform acestui pasaj că Descartes a fost solipsist, pentru că el se îndoiește de existența celorlalți și pentru că își imaginează că poate vede mantouri și pălării ce ascund simple resorturi și nu oameni. Dar în acest caz se uită firul analizei al cărui scop este de a dovedi că înțelegerea ne arată mai bine decât simțurile sensul celor pe care le vedem, pentru că evidența
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
intervine acolo unde nici imaginația nu ne-ar putea asigura de existența unui alt lucru. Și dacă admitem că Descartes a definit substanța ca fiind un lucru înveșmîntat sau chiar costumat în atribute sau accidente ), așa cum oamenii sunt înveșmîntați cu mantouri și pălării, trebuie înțeles că prin cuvîntul “extension” folosit în paragraful respectiv, spiritului lui Descartes i se prezintă de fapt cuvîntul “substanță” ascuns într-un fel în imaginea oamenilor îmbrăcați; dar acest cuvînt “substanță” nu este singurul omis din scriitură
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
fin, cu o figură de intelectual, care se uita lung la mine, dar nu îndrăznea să mi se adreseze. Eu pe atunci eram cochetă și aveam două paltoane - unul de stofă și unul de blană - , amândouă prefăcute din două foste mantouri elegante ale mamei, pe care le alternam. Îmi schimbam mereu și pieptănătura. Am aflat ulterior că tânărul Marius Ralian a crezut că eram două. Două surori care semănau foarte bine între ele, iar el nu știa care dintre cele două
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de școlă riță precoce și aplicată, dăruind-o și cu un pseudonim potrivit: „Pandora“ sau „pe cale“, cum i se spunea Căii Victoriei, unde un reporter fotograf al Timpului a prins-o În obiecti vul lui pur tând cu eleganță un mantou de agneau rasé, pe atunci o noutate, expresie a gratitudinilor mele generoase, dar nu prea ruinătoare; sau În Balcicul Însorit, pe bordul cutterului cu siluetă de pasăre marină al vechiului meu prieten și colaborator de la Noua Revistă Română Nae Ionescu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
doar „amabile”, ci și juste în aprecierea romanului : „...model de literatură psihologică străbătută de o poezie rară... compoziție unitară și armonioasă... Dragostea unui intelectual între două vârste pentru o fată mult mai tânără decât dânsul, dragoste în care punerea unui mantou pe umerii iubitei devine un act de mare îndrăzneală erotică, e zugrăvită în notația pregnantă a unor elemente umile ce-și găsesc farmecul în însăși gingașa lor fragilitate. Pe fondul vechi, prăfuit, perimat, frăgezimea sentimentului ̀ nflorește pură. Chiar lipsa
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]