176 matches
-
bis, bis, bis, ecoul e al nopții, bate gongul, mergem înainte, ne fălim cu cuvintele altora și facem o modă din idioțeniile noastre, suntem tâmpiți, deosebit de tâmpiți, dar totuși mai respirăm când ne acompaniem umbrele, și avem posibilitatea să îmbrăcăm mantou de gherilă și în unanimitate să ne dăm norocul la colțul străzii, de aceea facem repetiții, bis, bis, bis. Referință Bibliografică: suntem aceiași / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2191, Anul VI, 30 decembrie 2016. Drepturi de Autor
SUNTEM ACEIAŞI de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377419_a_378748]
-
Părăsită de oamenii de bună credință, de Dumnezeu însă de bună seamă că nu, biserica respiră liniște. În ciuda luminii atotprezente, care inundă fiecare colț, sugerând doar optic căldura, frigul dinăuntru mușcă mai aprig decât cel de-afară. Îmbrăcat cu un mantou tivit cu blană de vidră, drept odăjdie, cu chipul încadrat de părul complet albit și des ca o cușmă ireală, preotul Eginald Schlattner se-ndreaptă spre noi, ne salută și ne invită să luăm loc în banca „străinilor”. În ton
RĂMAS BUN LA ROŞIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375302_a_376631]
-
transformară în partide amoroase. Când a terminat tabloul, pictorul îndrăgostit a rugat-o să-l privească, dar fata a tresărit... Palmaresul tău acum mai include o cucerire viața asta nu-i de mine, doresc dragoste, iubire. Luându-și pe ea mantoul, un sărut i-a dăruit și-i șopti, așa în fugă, “cu arta- m-ai cucerit - ție-ți rămâne tabloul, plec la noul meu iubit!” Referință Bibliografică: Tabloul / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1200, Anul IV, 14
TABLOUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375620_a_376949]
-
deschise ușa încet de tot să nu cumva să-l trezească din somn pe Ștefan și, pășind în vârful degetelor ca o balerină, intră în hol și începu să se dezbrace în fața oglinzii. Urma parcă un ritula, întâi își puse mantoul în cuier, apoi își trase ciorapii, rochia, și rămase aproape goală în oglindă. Se privi și se roși și ea de goliciunea ei; se iubea ca Narcis pe sine când descoperi totuși cât de frumoasă este. Visa ca o nebună
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
ființe care se căutaseră cu înfrigurare și se găsiseră în aceste împrejurări fericite. -Scuzați-mi nepolitețea, doamnă, dar nu știu cu ce să încep... Mă aflu sub emoțiile unui miracol... Vă rog să poftiți în cameră! Îi deschise ușa, îi prinse mantoul și-l agăță în cuier. Veronica Micle zâmbi de naivitatea și stângăcia lui, trecu pragul ușii și-i cercetă cu atenție camera, apoi se îndreptă spre el și-i șopti: -Așa mi te închipuiam, un faun singuratic! Voce de catifea
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
îmbogățiți -, aceste imagini nu au scandalos nimic altceva decît emfaza bine gîndită a legendelor care le însoțesc și se emoționează de privilegiile și gusturile de bogătași ale comuniștilor care n-ar fi trebuit să fie așa Elena Ceaușescu avea șase mantouri de vizon și pantofi încrustați cu diamante false aceste imagini, ale pantofilor lăcuiți, s-au pierdut în momentul în care trebuiau evitate întrebările asupra finalității și sensului revoluției. De ce au fost lichidați Ceaușeștii? Răspunsul se găsește în mesajul AFP, din
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Nici trăsura, nici caii englezi ca la carte, semn de mare șic, nu pot ține piept stuporii stârnite de pintenii auriți, ornați cu câte o rotiță dințată cât o farfurie pentru desert, de șalvarii aduși parcă din Turcia sau de mantoul cu mâneci largi, fâlfâitoare. Iar pentru buclele răvășite ale căpitanului T., prinse Într-un soi de bonetă, Gronow nu Își mai găsește cuvintele, cotropit de jenă la amintirea felului În care un ideal, totuși nobil, dandysmul, a putut fi compromis
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
puține și cvasinecunoscute. Iar exemplele - destul de inconsistente. Nu mai impresionează pe nimeni că, de pildă, În 1922, Marsen Hartley intră Într-un night-club, la o gală, Îmbrăcat Într-o superbă rochie de seară, cu o orhidee uriașă prinsă la reverul mantoului. După cum, de ani buni, nu fac valuri prea mari nici libertatea câștigată de mișcările gay de pe tot mapamondul În ultimele decenii, nici spectacolele orgiastice superelaborate ale unor formații celebre, nici excentricitatea căutată a vestimentației cutărei sau cutărei vedete. Nimic nu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
s-ar putea recunoaște orice banal tânăr contemporan”1. În tinerețe, decis să-și surprindă contemporanii prin extravaganța costumelor de catifea albă, prin buchetele de violete prinse În loc de cravată, el Își compune mai apoi un stil de o sobră eleganță: mantou gris perle, cu tăietură simplă, eșarfă albă. Semn distinctiv - un baston cu măciulie din porțelan albastru. Cu gesturi ample, bizare, cu o mustață impertinentă à la Whistler, cel care Își descrie apariția longilină cu umor („Sunt un iepure cu mantou
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mantou gris perle, cu tăietură simplă, eșarfă albă. Semn distinctiv - un baston cu măciulie din porțelan albastru. Cu gesturi ample, bizare, cu o mustață impertinentă à la Whistler, cel care Își descrie apariția longilină cu umor („Sunt un iepure cu mantou”) rămâne În amintirea contemporanilor pentru arta conversației ieșită din comun, amestec ciudat de insolență și delicatețe, de efuziune și răceală studiată. Dar și pentru legendara sa locuință sau pentru nu mai puțin renumita grădină. Însuși Gallé, inventatorul stilului liberty, Îi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ansamblu, dar o subminează subtil la nivelul detaliilor (croi, textură, culoare, accesorii). Și, mai ales, prin inegalabila eleganță a stilului, prin modul inconfundabil de a purta și a se purta În acele veșminte. Atunci când Îi descrie minuțios toaletele (de dimineață: mantou bleu, vestă de piele gălbuie, ghete și pantaloni din antilopă; de seară: mantou bleu, pantaloni negri, cu nasturi la gleznă, ciorapi de mătase și joben), căpitanul Jesse, admiratorul frenetic al lui Brummell, știe ce vrea să sublinieze: unicitatea veșmintelor marelui
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mai ales, prin inegalabila eleganță a stilului, prin modul inconfundabil de a purta și a se purta În acele veșminte. Atunci când Îi descrie minuțios toaletele (de dimineață: mantou bleu, vestă de piele gălbuie, ghete și pantaloni din antilopă; de seară: mantou bleu, pantaloni negri, cu nasturi la gleznă, ciorapi de mătase și joben), căpitanul Jesse, admiratorul frenetic al lui Brummell, știe ce vrea să sublinieze: unicitatea veșmintelor marelui dandy. S-au scris pagini Întregi despre protocolul (aproape ecleziastic) al Îmbrăcatului, despre
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
în urma mea. Sau zvâcnirile sângelui meu la tâmple. Ecoul lor a devenit mai sonor pe o stradă cotită, care m-a antrenat ca un tobogan. Am făcut stânga-mprejur. Mi s-a părut că zăresc o siluetă feminină, într-un mantou lung, care s-a strecurat sub o boltă. Am rămas în picioare, fără vlagă, sprijinindu-mă de un perete. Lumea se dezagrega, zidul ceda sub palma mea, ferestrele unduiau pe fațadele livide ale clădirilor... Ca prin farmec, s-au ivit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
autor de piese destinate teatrelor dramatice, în 1929, când colegii săi de generație Victor Eftimiu și Mihail Sorbul dăduseră de mult scenei principalele lor scrieri. Preferințele lui K. se orientează acum către dramă și comedia satirică. Marcel & Marcel. Rochii și mantouri, anunțată inițial sub titlul Anișoara și ispita (1929), este povestea unei provinciale intrate în mediul bucureștean - frivol, scânteietor în aparențele lui, făgăduind o viață ușoară, în care luxul și aventura te însoțesc permanent. Epatată de sclipirile înșelătoare ale acestei lumi
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
pas deveneai tot mai străină, te-am simțit în mine cu o violență care a făcut să-nceapă să mă doară ochii. Tu plecai, iar eu îți ghiceam căldura respirației în aerul nopții, răcoarea degetelor în mănuși, bătăile inimii sub mantou. Te-ai întors. Erai deja atât de departe, că nu îmi mai dădeam seama dacă zâmbeai sau mă priveai cu tristețe. Am mers spre tine, cu sentimentul că te regăsesc după o foarte lungă despărțire, la capătul unui nesfârșit drum
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
et avoir, de Gabriel Marcel, L’Être et les êtres, de Maurice Blondel, ambele apărute În 1935. Atât Marcel, cât și Blondel vor deveni nume de referință pentru ceea ce se va numi ulterior „existențialismul ontologic creștin”. Ambii vor influența „sub mantou” noua generație de teologi catolici, constituindu-se și Într-o alternativă fecundă, pe de o parte, la existențialismul sartrian, pe de altă parte, la marxismul althusserian. În 1937, Yves Congar publică o carte de pionierat În materie de ecumenism, Chrétiens
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
plimbare de Înviorare? În cele din urmă opinie pentru a doua alternativă. Așa dar, Îmbrăcă pardesiul de culoare gribleumaren, care recent fusese adus acasă dela croitor, se mai privi odată În oglindă corectând cu abilitate o cută abea vizibilă a mantoului, și Însfârșit, cu precauția unui răufăcător - părăsi dormitorul de o noapte a prietenei sale, fară nici un chef de a face act de prezență la birou. Mergea la pas domol, de promenadă, savurând cu plăcere aerul curat de primăvară. Briza mării
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acasă, să nu-i mai reproșeze nimic. Aruncă o ultimă privire prin mulțime, când instantaneu observă o frumoasă fată ce Înainta greu datorită aglomerației, privind În toate direcțiile. Blondă, părul oxigenat, tunsă scurt cu breton Îl privea surâzător.Purta un mantou de un profund negru croită de un profesionist de clasă În așa fel, Încât Îi scotea În relief tinerețea trupului, oferind privirilor o distinsă eleganță!! În ce privește ochii...? Încremeni de uimire...! „O tu, benefică natură generată din metamorfoza Universului, cum ai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nesaț fără să inspir aerul banal în zilele ploioase de marți din când în când se mai zărește câte-o chioară cioară ce-și face loc în bătrâna gară cra cra cra creangă ruptă de tramvai câțiva pelerini îmbrăcați în mantouri lungi și-n pantaloni de blugi se grăbesc și se tot zoresc și umbletul și-l măresc iar noi doi cuminți ne jucăm de-a v-ați ascunselea sub umbrele mari crezând că suntem țâncii și stăpânii luncilor iazurilor și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cresc codrii grei de aramă ne ținem pe tăcute respirația oprită între pleoape și-n privirea celuilalt cerul pare un boț mare de pământ făr’de ape un déjà-vu retrăit în detalii imaginare din banalul orășel în blugi și-n mantouri lungi pelerini grăbiți prin lungul șir de vagoane când seara... când seara se-aprind felinare un trecător își ia rămas bun de la ultimul zâmbet de copil o carte, o pagină ninsă în gând un semn că exiști aici acolo ieri
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ca să le surprindă reacția. — Din ziare. Un avocat pe nume Charles Hartshorn s-a sinucis. Se spunea acolo că a lucrat pentru CASL și se insinua că a fost hăituit de polițiștii fasciști ai Procuraturii. Reacții curate. Claire își perie mantoul și zise: — Am auzit. Charlie era un bun prieten al cauzei noastre. Loftis păru tensionat, însă doar un pic. Poate că făcuse sex cu avocatul. — Marele juriu s-a prăbușit, dar l-a luat și pe Charlie cu el. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ei verde sau albastră, purtată, de dimineață până seara, la gospodărie, la spital, în oraș, lua așa de mult forma bunei Lina, o formă boțită și curată, încît părea una și aceeași rochie și una și aceeași cu ea. Iar "mantourile" de mătase, lux personal rămas din cine știe ce aspirație de fată săracă, pierdeau de la început orice lustru și ostentație și se mototoleau în jurul stăpânei cu modestie și stângăcie. Pentru a-și ilustra opiniile asupra Lenorei, doctorul Rim avu buna idee să
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
bizarerie nostimă. Nu fusese timp decât pentru câteva întâlniri tăcute, presimțiri și eschive, în jumătatea de an până când străina părăsise brusc orășelul. Păstraseră însă legătura, își scriau, plecase cândva la București, s-o vadă. Mijloc de decembrie, Ira purta un mantou nou, din stofă groasă, bleu, păr de cămilă. Orașul se colorase, se copilărea. Becuri, bomboane, brazi, veselia trubadurilor peste care fulguia lent, ca în albumele de vacanță. Străzile pline de o lumină mare, festivă. Hai să urcăm, soră-mea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ce are să-i spuie: ― În camera asta stăteam și eu înainte de a mă mărita, în vacanțe, când mă întorceam de la pension. Pe atunci măicuța nu închiria... Câte visuri frumoase am visat în pătuceanul ăsta! Încurajat, tânărul stăruia să-i scoată mantoul, murmurând întruna: ― Doamnă Mimi, te rog... Nu mușc, zău! Nu mușc! Mimi izbucni în rîs: ― Te cred, fiindcă nici nu ți-aș permite... să-mi faci semne! Pe urmă, ca să-l potolească, adăugă sentimental: ― Mi-ești simpatic, dar... Titu își
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îi zicea ele ntre ele. Un an a stat la croitorie și-a pughilit la cârpe, ș-acu parcă simte mirosu de mangal de la fieru de călcat, ce-l mai legăna să s-aprinză tăciunii, e-hei, ce rochii, ce mantouri era ! Parcă le vede pe manechine. În anii ăia a văzut ea cucoane adevărate, cucoanele Bucureștiului, care de care mai împarfumate și mai elegantarisite, toate clientele Patroanei. Și-unele o plăcea, era curățică, albă la față și cu păru negru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]