16,589 matches
-
în chilia lui Steinhardt vede cărțile noastre cu dedicația și manuscrisul lui despre închisori, care-i mai fusese confiscat acum mai mulți ani de Secu și dat înapoi. A doua zi dimineața, Securitatea din Maramureș: percheziție. Îi iau din nou manuscrisul - și cărțile". Uneori plecăciunea e atît de grotescă, încît o resping pînă și beneficiarii ei: "Artiștii și scriitorii nu și-au dat încă seama că nici prostituția nu se mai plătește (lui Petru Vintilă nici nu i s-a publicat
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
Adriana Bittel Vin de la Gaudeamus acasă, pe la șapte seara, bucuroasă de achiziții și găsesc ușa smulsă din toc, iar înăuntru - toate lucrurile din dulapuri și sertare de-a valma pe jos. Manuscrise amestecate cu lenjerie și medicamente, clasorul cu poze de scriitori, adunate de mulți ani pentru revistă, răsturnat și călcat în picioare, acte printre cămăși și ciorapi, colecția de pixuri și creioane împrăștiată peste tot și scrîșnind sub pași. Doar camera
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
Gherla, apoi revine la Blaj, unde este repus în drepturi și este un apropiat al epsicopului blăjean. Nicolae Caușa nu menționează anul morții cărturarului blăjean. Cercetătorii iluminismului românesc transilvan au identificat șase lucrări ale lui Gherontie Cotore, majoritatea rămase în manuscris. Student teolog fiind încă, scrie, în 1746, Despre articulușurile ceale de price, editate acum pentru prima dată, după mai bine de un sfert de mileniu. Pentru înțelegerea acestei lucrări este important să reamintim că ea a fost scrisă la doi
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
1726 al lui De Camellis, apărut tot la Tyrnavia, introducerea și concluziile se caracterizează printr-o mare dragoste de neam și prin dorința sinceră de a contribui prin luminarea lui la propășirea acestuia. Nu știu dacă Gherontie Cotore a cunoscut manuscrisul lucrării lui Miron Costin, De neamul moldovenilor, dar șirurile frumoase din "Cuvânt înainte către cetitoriu", aduc în minte rezonanțe din "Predoslovia" croniciarului moldovean: "Drept aceea, pravoslavnice cetitoriule, de cumva vei afla nescari greșuri în slove, să nu mă blastemi, nici
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
selectică și indici), prefața este semnată de prof. univ. dr. Iacob Mârza, iar glosarul și nota asupra ediției sunt întocmite de conf. univ. dr. Mihai Alin Gherman. Ediția are și o valoare bibliofilă, pentru că paginile 119-241 cuprind reproducerea fotocopiată a manuscrisului în chirilice de la 1746. O carte citată adeseori, dar rareori consultată ajunge acum la îndemâna celor preocupați de istoria și cultura Transilvaniei. Si Grigore Maior este unul dintre precursorii Școlii Ardelene, despre a cărui activitate se știau puține lucruri. Și mai
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
Începutul ei era socotit până acum, aproximativ anul 1780 - anul apariției gramaticii lui Samuil Micu și Gheorghe Șincai, Elementa linquae daco-romanae sive valachicae. Începutul Școlii Ardelene trebuie plasat cu cel puțin un deceniu și jumătate înainte, la 1765, data când manuscrisul Lexiconului ... era încheiat. Deși rămase în manuscris, aceste lucrări au impulsionat preocupările și activitatea lingvistică a reprezentanților Școlii Ardelene (Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior), căci aceștia l-au avut profesor la clasă, "învățător limbilor" - după cum glăsuiește un document de
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
anul 1780 - anul apariției gramaticii lui Samuil Micu și Gheorghe Șincai, Elementa linquae daco-romanae sive valachicae. Începutul Școlii Ardelene trebuie plasat cu cel puțin un deceniu și jumătate înainte, la 1765, data când manuscrisul Lexiconului ... era încheiat. Deși rămase în manuscris, aceste lucrări au impulsionat preocupările și activitatea lingvistică a reprezentanților Școlii Ardelene (Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior), căci aceștia l-au avut profesor la clasă, "învățător limbilor" - după cum glăsuiește un document de epocă.
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
dă-ne nooă, Doamne!" în loc să zicem "dă-ne, Doamne!". Exemplul perfect de raționalizare a limbii - în acord cu proiectul clar formulat de construire a unui registru "înalt", depărtat de "limba de obște" - , apare la Budai-Deleanu. în dialogul din Dascălul românesc (manuscris circa 1815-1820), autorul îl pune pe dascăl să condamne "acest chip de grăire" ("L-au chemat pre el; mi-au dat mie; te-or mîntui pre tine"), atestat și în cărțile vechi, dar pe care tradiția nu-l justifică din
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
amalgam subtil de mit și adevăr. Dar să nu pierdem din vedere, luați de vârtejul evenimentelor și de vitalitatea oamenilor care le transfigurează în artă, cuceritor, că, de fapt, avem dinainte o ediție și că ea reproduce "corect și fidel" manuscrisul autorului, aflat în Biblioteca Academiei Române, la cotele 77, 78, 79. În acest caz, ne rămâne să urmărim textul pe două direcții. Prezența lui Nicolae Bălcescu, necontestat om de știință, care aduce în subsolurile cărții sale atenta și variata sa informare
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
a lăcui lumea, dar spre a impopula mormintele." A doua cercetare privește activitatea editorului, care are sub control întregul text. Activitatea sa pornește de la simplu către complicat și complex. Intervine, corectând în text, dar reproduce în subsol forma greșită din manuscris; corijează nume când, dintr-o scăpare de condei sau poate confuzie (greșeala se repetă), Bălcescu scrie în loc de "Doamna Stanca" soția lui Mihai, "Doamna Florica" în realitate fiica voievodului, "Munții Alpi", în loc de "Carpați", localitatea "Piatra", în loc de "Baia"; semnalează lipsurile, cât și
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
reproducând versurile lipsă după o gravură de Aegidius Sadeler, aflată în Cabinetul de stampe al Bibliotecii Academiei Române, cât și traducerea versurilor. Însușindu-și îndemnul lui Nicolae Bălcescu: "Să dăm ochire acestor evenimente", Andrei Rusu, cu experiența sa îndelung aplicată pe manuscrise, responsabil editor și textolog, a readus în conștiința românilor, o lucrare importantă și ca informare, și ca expresivitate artistică, și cu atât mai mult ca simbol și mărturie a idealului înfăptuit de Mihai Viteazul. Aportul lui Nicolae Bălcescu este definitiv
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
care fusese domnul Carol. Jandarmii i-au deschis valiza. După ce i-au frunzărit fără prea mare interes, dar încruntându-se, caietul de elev în care scria din când în când, în franceză, poezii, au vrut să știe mai multe despre manuscrisul neterminat cu reportajele sale despre America de Nord. Manuscrisul era dactilografiat de pe timpuri, în românește, și asta i-a intrigat cu siguranță. Ca, de altfel, colecția lui de fotografii în alb și negru, cu muncitori, țărani și siluete de femei, pe care
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
deschis valiza. După ce i-au frunzărit fără prea mare interes, dar încruntându-se, caietul de elev în care scria din când în când, în franceză, poezii, au vrut să știe mai multe despre manuscrisul neterminat cu reportajele sale despre America de Nord. Manuscrisul era dactilografiat de pe timpuri, în românește, și asta i-a intrigat cu siguranță. Ca, de altfel, colecția lui de fotografii în alb și negru, cu muncitori, țărani și siluete de femei, pe care a contat întotdeauna că ar putea s-
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
lui de fotografii în alb și negru, cu muncitori, țărani și siluete de femei, pe care a contat întotdeauna că ar putea s-o vândă la nevoie, la bucată. Domnul Carol s-a uitat îndelung, umilit, în valiza deschisă, la manuscris, la colecție, la celălalt costum al său gri petrol, cu trei piese, moștenit de la taică-su și la lenjeria de corp pusă alandala de către Craii apărători ai ordinii. Apoi, calm, le-a explicat că într-o viață anterioară avusese aceste
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
modernitate remarcabilă, singular la acea oră în literatura română, nu a stârnit nici o reacție în presa vremii, suntem tentați să îl catalogăm pe Dinu Pillat drept un romancier urmărit constant de nenoroc. (Cu atât mai mult cu cât știm că manuscrisul celui de-al patrulea și, totodată, celui din urmă roman al său, încheiat în 1948, va fi confiscat în momentul arestării de către Securitate și, astfel, pierdut pentru totdeauna.) Există, după știința noastră, o singură cronică dedicată romanului Moartea cotidiană în
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
Constantin Țoiu Ar trebui, cred, să se înmulțească analizele punctuale ale modului în care au operat, timp de decenii, cenzura oficială și autocenzura personală: de la manuscrise la textul tipărit (cu eventuale documente și mărturii ale redacției sau editurii), de la o ediție la alta - cu modificările de interes specifice fiecărei perioade. Din punct de vedere strict lingvistic, interesează mai ales conotațiile unor cuvinte, gradul de subversivitate care
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
prin privirea întregului ediției ca document uman, unul dintre cele mai percutante. Deoarece, scrupulos documentată și avizat interpretată printr-o cunoaștere neabătută a ansamblului vast, cât și a infimului, ediția pune în lumină efortul fizic al împlinirii sale, complicațiile depistării manuscriselor și a textelor, cât și a urmăririi lor. Cu alte cuvinte însuflețirea materialului documentar. Dar și stilul construcției, determinat de faptul că editorul nu este doar aproape de lucruri, ci în miezul lor, direct, sincer, pasionat de fapte, de oameni, de
Spectacolul anilor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14545_a_15870]
-
Nicolae Mecu pentru viața intimă a romanelor călinesciene, sobru consemnat sub titlul general Note, Comentarii, Variante. Este echilibrat, scris cu o frază sigură, după compararea articolelor din presă, a edițiilor princeps ale fiecărui roman, a diferitelor ediții între ele, a manuscriselor, atâtea câte s-au mai păstrat, descrise în sine, în destinul ajungerii lor în anume loc, fondurile manuscriselor de la Biblioteca Academiei și Muzeul literaturii, din ansamblul Saint Georges al Bibliotecii Naționale, din Biblioteca Institutului G. Călinescu, de unde publică "în premieră
Spectacolul anilor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14545_a_15870]
-
scris cu o frază sigură, după compararea articolelor din presă, a edițiilor princeps ale fiecărui roman, a diferitelor ediții între ele, a manuscriselor, atâtea câte s-au mai păstrat, descrise în sine, în destinul ajungerii lor în anume loc, fondurile manuscriselor de la Biblioteca Academiei și Muzeul literaturii, din ansamblul Saint Georges al Bibliotecii Naționale, din Biblioteca Institutului G. Călinescu, de unde publică "în premieră" o scrisoare a lui Al. Rosetti referitoare la Enigma Otiliei, sau cronica singulară și mai puțin cunoscută a
Spectacolul anilor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14545_a_15870]
-
Rodica Zafiu Ar trebui, cred, să se înmulțească analizele punctuale ale modului în care au operat, timp de decenii, cenzura oficială și autocenzura personală: de la manuscrise la textul tipărit (cu eventuale documente și mărturii ale redacției sau editurii), de la o ediție la alta - cu modificările de interes specifice fiecărei perioade. Din punct de vedere strict lingvistic, interesează mai ales conotațiile unor cuvinte, gradul de subversivitate care
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
bardul de la Mircești avusese grijă să propună două variante de "Cuvinte adaptate pe imnul național compus de Hübsch" (V. Alecsandri, Poezii, vol. II, Bibl. "Semănătorul", Ed. Librăriei Diecezane, Arad, 1927, p. 122-123), din care redăm versiunea mai puțin cunoscută "după manuscrisul autorului": "Trăiască Patria Cât soarele ceresc, Raiu dulce, românesc, Ce poart' un mare nume! Fie'n veci el ferit De nevoi! Fie'n veci locuit De eroi! O! Doamne sfinte Ceresc părinte! Întinde-a ta mână Pe țeara română!" Cu
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
poezii pe care Puiu, decăzut după 23 august 1944, venise la Gazeta literară să le vândă fiindcă acum o ducea prost cu banii... Îl sfătuisem pe culoarul vopsit în alb ca de policlinică al redacției să se ducă să vândă manuscrisele atât de prețioase la Academie, - nu mai știu ce făcuse cu ele... Le citisem lacom pe loc și pot să spun că erau grozave. Păcat că se pierdură... Țin minte că Puiu se ferea de familie, să nu-l dea
Urziceni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14627_a_15952]
-
în iconografie, numeroase episoade fiind preluate disparat în cărți vechi. Datarea protografului și a copiei păstrate a rămas încă nerezolvată (se estimează totuși că data traducerii s-ar plasa în sec. al XVII-lea), la fel și pro-blema localizării, căci manuscrisul a rămas multă vreme inaccesibil. Alexandra Moraru și Mihai Moraru scriu în studiul filologic care deschide volumul: Se crede că scrierea, a cărei tradiție se sprijină pe un protograf grec conservat doar prin copii mult mai recente, ar fi fost
Legende pentru toți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14647_a_15972]
-
în original în limba siriacă, a fost repede tradusă în greacă și latină, ceea ce explică amploarea răspândirii sale și, poate, faptul că legenda a cunoscut la fel de repede o a doua versiune îmbogățită succesiv până la încorporarea a numeroase elemente de supranatural. Manuscrisul românesc nu este decât o copie după traducere și datează din 1675, particularitățile textului fiind predominant moldovenești. Disputa lui Isus cu Satana este o apocrifă biblică, manuscrisul fiind tot o traducere moldovenească din slavonă, cel mai probabil de la începutul secolului
Legende pentru toți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14647_a_15972]
-
o a doua versiune îmbogățită succesiv până la încorporarea a numeroase elemente de supranatural. Manuscrisul românesc nu este decât o copie după traducere și datează din 1675, particularitățile textului fiind predominant moldovenești. Disputa lui Isus cu Satana este o apocrifă biblică, manuscrisul fiind tot o traducere moldovenească din slavonă, cel mai probabil de la începutul secolului al XVIII-lea. Scrierea își are originea în Evanghelia după Marcu (în special cap. 4:1-12) unde este povestit episodul ispitirii lui Isus de către diavol în timpul refugiului
Legende pentru toți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14647_a_15972]