71 matches
-
opreliște, în comparație cu cei care-o aplică... Ei, comuniștii canadieni pot analiza și evalua atât foloasele, cât și ponoasele doctrinei maoiste, își dădu cu părerea Miu Gheorghiu. Da! Sunt de acord, aprobă profesorul... Nu i-am răspuns, însă, doamnei... În esență, maoismul consideră că pentru statele asiatice, cu o structură predominant agrară, hegemonia în revoluție n-o poate avea proletariatul, fiindcă acesta lipsește cu desăvârșire, ori e mult prea redus numericește; așadar, conducerea în revoluție revine țărănimii sărace, omnipotentă, radicală, consecventă, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pe care l-am citit în faza maximă a conflictului chino-sovietic, îi atacau pe maoiști că au "terfelit" concepția marxistă cu elemente tradiționale de factură confucianistă... Care-i opinia dumneavoastră?, întrebă el. În aparență, lucrurile sunt simple, logice, în principiu. Maoismul susține că în prima ei fază revoluția trebuie să lichideze din exterior exploatarea națională, iar din interiorul țării, pe cea socială. Apoi, în cea de-a doua fază, mai lungă și mai dificilă, intervin tocmai acele elemente de factură confucianistă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Empatia! Dreptatea! Cumpătarea! Ascetismul! Iubirea aproapelui! Respectarea în toate a principiului "ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!"... În cazul acesta interveni Elvira într-o izbucnire entuziastă, năvalnică este limpede ca lumina zilei: ca intenție, ca ideal uman, maoismul mi se pare superior marxism-leninismului... Miu a tresărit, dintr-o dată, ofensat grav, la auzul acestor cuvinte. În timp ce profesorul s-a întors să-și ia batista din haina pe care o scosese și o așezase pe spătarul scaunului, Miu și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
comunismului internațional. O situație cu adevărat unică și care va culmina cu implozia reminiscențelor revoluționare ale leninismului (Copilaș: 2009c, 89-111). Leninismul asianizat disprețuia leninismul europenizat ca o capitulare ideologică în confruntarea cu capitalismul global. Prefer conceptul de leninism asianizat în locul maoismului, cu care nu se confundă în ciuda faptului că împărtășește numeroase similarități deoarece beneficiază de două avantaje majore. Primul este că evidențiază filiația leninistă a comunismului chinez, tratat deseori ca o specie ideologică sui-generis, în ciuda eșafodajului conceptual comun tuturor acestor mișcări
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
viitor, fascismul nu îi acordă acestuia ponderea pe care o are în cazul regimurilor leniniste, cărora leninismul romantic le aparține fără doar și poate. În ceea ce privește leninismul asianizat, situația este puțin mai complicată. Într-adevăr, tangențele și chiar filiația ideologică dintre maoism și ceaușism lasă foarte puțin spațiu posibilităților de identificare a diferențelor dintre ele. Cu toate acestea, aș argumenta că leninismul asianizat are o orientare ideologică mai moderată, atât în ceea ce privește "construirea socialismului", cât și la nivelul relațiilor internaționale. Sigur, mai ales
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
poate să se bazeze [a se vedea Perlmutter și LeoGrande, 1982]. Ideologia legitimă este marxism-leninismul, instrument de mobilizare și control al participării celor mai semnificative cuceriri ale culturii occidentale. Variantele ideologice concrete, dezvoltate în anumite țări (printre care titoismul și maoismul), nu modifică prea mult funcția de mobilizare deținută, ci, pur și simplu o adaptează la tradițiile culturale și la structura socială a țării. Modelul este caracterizat, însă, de o diferență structurală foarte mare a partidului, a sindicatelor și altor forme
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
a fost deosebit de agitată și, deseori, atipică în raport cu ceea ce știm noi despre istoria Europei și a teritoriilor vecine ei. Secolul XX a fost pentru chinezi unul foarte dramatic. Trecerea de la Imperiu la Republică (1912, 1922), lunga ocupație japoneză (1937-1945), precum și maoismul au adus Chinei suferințe și pierderi, materiale și umane, greu de imaginat pentru noi, cei care trăim în țări incomparabil mai mici. Cum spuneam, istoria acestei țări are multe momente atipice și chiar paradoxale în raport cu modelele istorice cunoscute de noi
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
un ideal „planetar”, ne-acceptând, nu surparea lui, ci falsitatea lui, îi rămân cu toate acestea credincioși! De altfel, acest „simptom” se poate observa, cred eu, nu numai în țările post-comuniste, dar și în marile capitale culturale, Berlin sau Paris. Maoismul, de exemplu, în care au crezut câteva generații de francezi cu o rară fervoare, nu a fost un semn oare al incapacității de „dezlipire” de un sistem ideologic, un refuz al stalinismului, dar rămânând pe aceleași poziții ideatice și dogmatice
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trăiești la Paris, poți avea surpriza de a întâlni mulți intelectuali, medici, ingineri, jurnaliști sau oameni de condei care tresar când tu, venit dintr-o mică țară din estul european, îndrăznești să condamni în tonuri prea aspre practicile sângeroase ale maoismului - revoluția culturală, de exemplu, de care înșiși chinezii, care, în mod formal nu au renunțat la o ideologie de stat comunitară, se distanțează categoric.Ă Aflat azi spre sfârșitul unei ample cariere literare, nu pot să nu-mi exprim recunoștința
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
in Japan", în Markovits și Silverstein op. cit. MacFarquhar, R. (coord.) (1997), The Politics of China: The Eras of Mao and Deng, ed. a 2-a, Cambridge University Press, Cambridge. MacFarquhar, R. (1997b), ,,The Succession to Mao and the End of Maoism, 1969-82", în MacFarquhar op. cit. Manning, P. (2000), ,,Policing New Social Spaces", în Sheptycki op. cit. Markovits, A. și Silverstein, M. (coord.) (1988), The Politics of Scandal: Power and Process in Liberal Democracy, Holmes and Meier, New York. Masud-Piloto, F. (1996), From Welcomed
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
bolșevic Vladimir Ilici Lenin. Partidele comuniste din zilele noastre pot uneori să nu folosească în mod oficial termenul "comunist" pentru a se autodenumi. Chiar dacă fac asta, însă, nu toate partidele comuniste urmează interpretările stricte ale uneia din școlile comunismului: leninismul, maoismul, stalinismul sau troțkismul. Primele partide comuniste au început să fie înființate în toată lumea la începutul secolului al XX-lea, după fondarea de către bolșevici a Internaționalei Comuniste. Partidele comuniste au deținut puterea în 21 de națiuni de-a lungul istoriei, cea
Partid comunist () [Corola-website/Science/299810_a_301139]
-
provocat moartea a 40-70 milioane de oameni. În consolidarea regimului comunist în China s-a bazat pe țărănime și pe cultul personalității. Contribuțiile sale aduse teoriei marxist-leniniste, strategiile sale militare și politicile sale comuniste sunt cunoscute colectiv sub numele de "maoism". Mao rămâne o figură controversată până în ziua de azi. Este privit în China ca un mare revoluționar, un strateg politic, un mare conducător de armată și salvator al națiunii. Chinezii îl mai văd pe Mao ca pe un om care
Mao Zedong () [Corola-website/Science/304205_a_305534]
-
de statul laic și transformată în teza drepturilor individuale inalienabile garantate și distribuite de stat, facilitându-se apariția totalitarismului. Orice credință în consistență, în adevăruri nechestionabile, este o atitudine-"hybris" care provoacă inevitabil apariția unor fanatisme ca Stalinismul, Nazismul sau Maoismul. Acestea sunt, alături de tradiția umanistă de proveniență creștină (umanismul eliberat de creștinism, chiar dacă înrădăcinat în el, nu mai este o sursă de echilibru pentru dezvoltarea culturală ci o „utopie al autonomiei umane și a speranței de perfecțiune nelimitată”), cele mai
Leszek Kołakowski () [Corola-website/Science/305448_a_306777]
-
Din deceniul al șaptelea al secolului trecut până la moartea principalului lider al partidului, Mao Zedong, a fost principala sursă de inspirație pentru mișcările sociale comuniste din întreaga lume. În timpul deceniului al șaptele și al optulea, ideile sale politice cunoscute ca "maoism", a reprezentat o ramură puternică a comunismului, care a existat în opoziție cu "Revizionismul în mișcarea socialistărevisionism". sovietic. După moartea lui Mao (1976), PCC a adoptat linia politica numită Comunism cu caracteristici chineze și a inițiat reforma economică chineză. În
Partidul Comunist Chinez () [Corola-website/Science/303474_a_304803]
-
fiind norvegiancă, se mută în Norvegia, unde va lucra și trăi majoritatea anilor 1970. La începutul anului 1970 începe să editeze proză. În 1973 publica primul roman. În timpul anilor petrecuți în Norvegia vine în contact cu o formă a comunismului, maoismul, și participă activ la ea, fără însă a deveni membru. Multe din aceste motive și experințe personale vor fi prelucrate în romanul "Der Chinese". În cărțile lui, tema politică și economică vor ocupa un mare spațiu. Din 1980 locul de
Henning Mankell () [Corola-website/Science/313744_a_315073]
-
Chinez. Mai târziu, comuniștii chinezi au dezvoltat teoria maoistă. Astăzi, termenul "Leninism" (sau, mai des, "Marxism-Leninism") este folosit în autocaracterizarea a trei ideologii separate, care își au rădăcinile în leninism, dar care altfel sunt foarte diferite una de cealaltă: Stalinismul, Maoismul, și Troțkism. Dacă maoismul poate fi apreciat ca o subcategorie a stalinismului din multe puncte de vedere, troțkismul și stalinismul sunt adversari de neîmpăcat. (Troțkiștii s-au opus a ceea ce ei considerau drept politici nedemocratice ale Uniunii Sovietice sub conducerea
Leninism () [Corola-website/Science/298234_a_299563]
-
chinezi au dezvoltat teoria maoistă. Astăzi, termenul "Leninism" (sau, mai des, "Marxism-Leninism") este folosit în autocaracterizarea a trei ideologii separate, care își au rădăcinile în leninism, dar care altfel sunt foarte diferite una de cealaltă: Stalinismul, Maoismul, și Troțkism. Dacă maoismul poate fi apreciat ca o subcategorie a stalinismului din multe puncte de vedere, troțkismul și stalinismul sunt adversari de neîmpăcat. (Troțkiștii s-au opus a ceea ce ei considerau drept politici nedemocratice ale Uniunii Sovietice sub conducerea lui Stalin, ca și
Leninism () [Corola-website/Science/298234_a_299563]
-
din cealaltă parte a spectrului politic decât președintele). Mișcarea populară din mai 1968 paralizează regimul pentru câteva săptămâni, datorită unor insurecții fără precedent. Această mișcare se încadrează într-o mișcare revoluționară mondială și este influențată de curente de extremă stânga (maoism, troțkysm, anarhism etc.), care vor marca anii 1970. Din 1984, peisajul politic este marcat de creșterea partidului de extremă dreapta Frontul Național, care înregistrează de atunci scoruri electorale de peste 10%. În același timp, electoratul de extremă stânga se diminuează și
A Cincea Republică Franceză () [Corola-website/Science/296734_a_298063]
-
1999 profesor la Universitatea Paris VIII ("Université Paris-VIII"), apoi director al Institutului de Filosofie din cadrul École normale supérieure (ENS) din Paris. Chiar și după pensionare lucrează încă la "Collège internațional de philosophie". Badiou a fost mult timp unul dintre liderii maoismului francez. Tatăl lui Badiou, Raymond Badiou (1905-1996), a fost profesor de matematică la școlile din Rochefort-sur-Mer, Rabat, Casablanca și Toulouse. În timpul celui de-al doilea război mondial a luat parte la mișcarea Rezistență franceză ("La résistance intérieure française"). Între anii
Alain Badiou () [Corola-website/Science/336954_a_338283]
-
iar mama sa a murit pe când avea numai cinci ani. Studiază filozofia și activează o perioadă ca profesor de acestă specialitate la o universitate din orășelul Ayacucho. Intră în contact cu partidul comunist, aflat în ilegalitate, și devine adept al maoismului. După o perioadă de câteva luni petrecute în China, în 1978 iese din învățământ și se angajează în lupta politică pentru înființarea Cărării Luminoase, mișcare care promovează ideea unei lovituri de stat. În 1992, în timpul mandatului lui Alberto Fujimori, este
Abimael Guzmán () [Corola-website/Science/333560_a_334889]
-
Wiazemsky, nepoata lui Mauriac. De altfel, filmul este inspirat de cartea acesteia din urmă, Un an après. Pe iubitorii cineastului, care l-au preluat de mult cu păcatele și capriciile lui cu tot, comedioara nu are cum să-i miște. Maoismul simbolizat de aglomerările de roșu din apartamentul lui, perne, rochia nevestei, halatul lui, până și telefonul - pot smulge un zâmbet și atât. Pierderea repetată a ochelarilor - idem. Refacerea manifestărilor contestatare din mai 1968 par, pe alocuri, un joc de-a
Cannes 2017. Clint Eastwood răspunde unei întrebări „De ce credeți că vă iubesc francezii?" „Pentru că sunt nebuni" by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/104469_a_105761]