181 matches
-
de asta, spuse Marty și se întoarse să plece. Și de acum încolo, ține-l pe blestematul de frate-tu departe de spital. Clar? — Sigur, Marty. Sigur. Marty Roberts ieși ca să-și mute mașina din spațiul de urgență. Dădu în marșarier și conduse la secțiunea rezervată pentru doctori, din garaj. Apoi rămase în mașină, pentru mult timp. Gândindu-se la Raza. O să-ți primești partea. Se părea că Raza începea să creadă că acela era programul lui și că Marty Roberts
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să-și deseneze pe față o linie de la ureche la nas, ce evoca perioada roșie din creația lui Picasso, cea care a urmat perioadei albastre. Îmi blochezi spațiul de parcare, îi atrase atenția voios Jack Allen în timp ce ea dădea în marșarier. Fain machiajul tribal. A înlocuit piercingul în împodobirea propriei persoane? Fran înjură. Jack Allen părea să găsească întotdeauna o cale de-a o pune într-o poziție de inferioritate. Era un adevărat talent. Mai ales dacă se întâmpla ca posesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
adevărat cuplu. Îi doresc să putrezească În Închisoare cît mai Încet cu putință. - Îți spun pentru ultima oară: mișcă-te! El nu se clinti. Fără să-l scape din ochi, Gwen trînti portiera, Învîrti cheia În contact, efectuă un rapid marșarier și, apăsînd din toate puterile pe accelerator, făcu mașina să țîșnească drept Înainte spre Philippe. Ochii Închiși la culoare ai acestuia intrară În panică și, convins că ea nu va șovăi să-l izbească, se aruncă violent Într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
întâlnea în cale. — Nu te teme, îl liniști el. Nu-ți poate face rău. Selva te apără. — Doboară selva... Luă macabrul pachet învelit în frunze de bananier și porni, scârbit, către luminiș. Când ajunse în fața tractorului, mecanicul tresări speriat, puse marșarierul și începu să dea îndărăt cu graba pe care i-o permiteau copacii. Merse în urma lui până ajunse la primul tronson al șoselei, ceva mai mult decât un luminiș deschis în desișul pădurii; pământul cărămiziu contrasta cu verdele hățișurilor, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
acum liber și săriră înăuntru. Motorul se înecă de două ori, scoase un șir de explozii care îi îngroziră pe indigeni și începu să ruleze încet, îndepărtându-se în direcția opusă taberei. Căpitanul urcă în jeep, iar Planchart băgă în marșarier, se răsuci și se întoarse pe unde veniseră. După câteva clipe, totul era din nou liniștit și tăcut. Ieșiră pe șoseaua deschisă și singuratică. — Se întâmplă ceva. Nu e doar teama de yubani. Porniră din nou la drum, în adâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Un fum negru ieșea din el. — Ce ți-am trimis. Ascultă, vorbim mai târziu. —Ce...? Amanda închisese. În timp ce Hugo scotea la lumină pâinea incinerată, în ușa de la intrare s-a auzit o bubuitură, însoțită de sunetul unei mașini date în marșarier. Știind, din trecut, cât de periculos era să lași copilul în scaunul cel înalt, Hugo a aruncat și prăjitorul și pâinea în chiuvetă, l-a luat pe Theo și l-a așezat rapid pe podea, i-a dat cheile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
scrie Ford pentru că emblema mustangului în galop, plasată în față, în spate și pe volan, era suficientă. Iar acel exemplar în care tocmai urma să ne îmbarcăm era ultimul model, cu computer de bord și senzori de parcare, videocameră de marșarier, scaune încălzite, cutie de viteză cu dublu sistem (automat și manual), cu tot interiorul îmbrăcat în piele... Cum Victor aștepta în mod evident un comentariu din partea mea i-am spus : — e frumoasă. — e în leasing, îmi explică Victor. nouă ar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
prăvăli în apă. Am ieșit din mașină numai în slipuri, să împingem mașina din față, spre înapoi. Tarzan era la volan. Cu lopățica ne-am făcut în pământul ud și moale niște adâncituri de sprijin pentru picioare; Tarzan băgase în marșarier, noi împingeam, ploaia torențială curgea peste noi și țânțarii mușcau din carnea noastră la discreție. Văzusem cândva un film cu jungla din Matto Grosso din Brazilia, cu niște oameni care munceau zi lumină în niște condiții de groază, în ploaie
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cuvine dacă nu își băuse cana de ceai. Deschise de tot storurile, așteptând să fiarbă apa. Albastrul cerului începea deja să se lumineze, iar iedera de la geam se legăna ușor în adierea blândă. Peste drum, Sienna Mendez își băga în marșarier Lexus-ul nou-nouț și îl conducea cu grijă pe stradă. Toată lumea conducea încet pe drumurile din aceste zone locuite, care avea la fiecare câțiva metri indicatoare cu „Atenție la copii“; nu erau așa de mulți copii în Pueblo Bravo care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
vreme, își reaminti, luând o curbă anevoioasă și simțind cum i se întețesc bătăile inimii. Era frumos să revezi Irlanda, dar șoselele astea afurisite erau imposibile! Nu reuși să vireze spre castel din prima și fu nevoită să bage în marșarier pe drumul întortocheat de țară, temându-se ca nu cumva să vină ceva din spate și să o lovească. Dar nu era cazul. Singurele zgomote pe care le auzea erau mugetele molcome ale cirezilor dintr-un câmp din apropiere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fi fost foarte tentat să aranjez eu Însumi acest lucru. — Cum avea de gând să te termine? l-am Întrebat. Ce dovadă exista, atât de compromițătoare pentru dumneata? Șalupa ajunse la confluența dintre Langer See și Seddinsee. Six schimbă În marșarier și Îndreptă barca spre sud În direcția peninsulei deluroase care era Schmöckwitz. — În mod cert, curiozitatea dumitale nu cunoaște limite, Herr Gunther. Îmi pare rău că trebuie să te dezamăgesc, Însă. Salut ajutorul dumitale, dar nu văd nici un motiv ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
debarcaderului cu o ploaie de picături metalice, trimițând În sus așchii, rupând crengi și tăind prin frunziș. Privind din nou În fața mea, am avut doar atâta timp la dispoziție cât să trag de maneta de accelerație ca să o pun În marșarier și să cârmesc departe de asaltul poliției. Apoi am oprit motorul și mi-am ridicat instinctiv mâinile sus deasupra capului, lăsându-mi arma să cadă pe jos În barcă. Abia atunci am observat urma roșie, cu contur perfect, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
lor sexuală înainte. În caz că poate își cerea banii înapoi. Sau, și mai rău, poate încerca să reactiveze lucrurile. —Uite, usuc-o, spuse ea, împingând-o pe Molly către el. Eu mă grăbesc. În timp ce Clodagh scotea Nissan-ul Micra de pe alee în marșarier, Molly stătea în dreptul ușii de la intrare și se smiorcăia: — Vreau și eu să merg! Plângea cu atâta agonie, încât câțiva vecini au ieșit de urgență la geamuri să vadă cine era omorât. Și eu, chițăi Craig la unison cu sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe podea. Le-am indicat o ieșire laterală din apropierea coridorului. Gardianul le deschise ușa din exterior. Șirul țicniților traversă parcarea. Gardianul îi ținu la respect, cu arma ațintită spre ei, până când am găsit duba și am venit spre ei în marșarier. Gardianul deschise ușa din spate a dubei. M-am uitat în oglinda retrovizoare și am urmărit cum se îmbarcă încărcătura. Șușoteau între ei, sorbind cu nesaț aerul rece al nopții în timp ce urcau cu greu în vehicul. Gardianul zăvorî ușa în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la fugă. Dolphine strigă în urma mea: — Banii! Am rupt-o la fugă spre crucea în flăcări, gândindu-mă că eu i-am lăsat cicatricele alea, eu, i-am făcut-o... Am ajuns la mașină, m-am urcat, am băgat în marșarier, am intrat în cruce și-am dărâmat-o în nisip, apoi am forțat vitezele, prima, a doua, a treia, și-am țâșnit înainte. În timp ce patinam pe drumul de coastă ce ducea spre nord, am mai apucat să aud: Mașina mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dovedească. Făceau parte din școala veche: acolo unde lecțiile se Învățau cu ciocanul. Nimeni n-a văzut nimic niciodată. Nimeni nu chițăia. — Încotro? Logan strânse din umeri. — La următorii agenți de pariuri de pe listă, bănuiesc. Agenta Watson băgă mașina În marșarier și ieși cu spatele din parcare. Farurile clipeau, transformând scările În pumnale de argint. Aproape că ajunseseră la drumul principal, când o mașină particulară verde-ruginiu apăru de nicăieri. Watson apăsă cu putere frânele, urlă „La dracu’!“ și opri motorul. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fi mai mult decât fericit să aștept până atunci, crede-mă... — Bine, bine, hai să mergem. Am să fac o pauză după-amiază ca să mă cazez, apoi ne întoarcem la lucru. — Sună grozav. El a ridicat geamul și a băgat în marșarier, stârnind un nor de praf cu roțile din spate ale Jeepului. Leigh se grăbi și ea să urce în mașina ei închiriată și porni pe urma lui. El a virat la stânga pe Sagg Road, a luat-o prin sat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vînd ponturi. Se duse la Tiny. De Soto-ul lui Cindy era afară, cu o tavă de haleală agățată În cadrul portierei. Bud Își parcă mașina lîngă a ei. Cindy Îl văzu, aruncă tava și ridică geamul. Bam! De Soto-ul porni În marșarier. Bud se repezi, ridică capota motorului și scoase distribuitorul. Motorul muri. Cindy coborî geamul. — N-a fost de-ajuns că mi-ai furat banii! Acu’ mă lași și nemîncată! Bud Îi aruncă În poală o bancnotă de cinci dolari. — Fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nu s-a putut mișca preț de câteva minute, timp în care trupul lui se fortifica, dar creierul simțea lipsa oxigenului. În cele din urmă, cu un efort uriaș, se târî până pe scaunul șoferului. Băgă în viteză și dădu în marșarier prin ușile garajului. Dar n-a fost suficient ca să le deschidă și a încercat din nou. Tot n-a fost suficient: mai mult de-atât n-a putut. Dar zgomotul atrăsese atenție unui grup de trecători beți care au reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
buzna peste ei și ceruse să i se dea mașina altcuiva. Mi-au azvârlit cheile și n-au făcut decât să râdă atunci când i-am rugat să o scoată din atelier, pentru că nu eram prea sigură că pot manevra În marșarier o mașină cu schimbător de viteze. Mi-a luat apoi o jumătate de oră ca să trec de zece intersecții fără să fi găsit Încă un loc bun de Întors ca s-o apuc spre nord, spre locul de parcare din apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îi era blocată de iaht, hoțul Își temperă viteza. Schimbă direcția și trecu pe sub podul pietonal către insula centrală, un labirint de canale navigabile Întretăiate și ieșiri În toate direcțiile. Încercînd să blocheze orice rută de scăpare, iahtul ieși În marșarier, Într-un nor de gaze de eșapament, apoi se năpusti Înainte cînd șalupa se Întrupă din beznă chiar În fața lui. Continuînd să stea netulburat la cîrmă, cu picioarele depărtate Într-o poză plină de eleganță, hoțul trase de roată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
parcată În fața lui. Se auzi scrîșnet de metal sfîșiat cînd se Îndoi o aripă, iar un far se sfărîmă și căzu printre roți. Costumele dansară pe umerașele lor ca un șir de faraoni beți. ZÎmbindu-le turiștilor Înspăimîntați, Crawford băgă În marșarier, apoi smuci iar mașina Înainte, ridicînd mîinile cînd aripa strivită a camionetei Îi jupui vopseaua de pe portieră. Deja nu-mi mai băteam capul să mă feresc, așa că, atunci cînd Crawford reuși să scape cu Saabul din strînsoare și Își reluă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
foarte Încet pînă În fața vilei cufundate În tăcere, unde opri să arunce o privire. Îi vedeam tendoanele gîtului Încordîndu-i-se și fălcile Încleștate, În timp ce buzele-i murmurau cine știe ce vorbe grele pregătite pentru Întîlnirea cu psihiatrul. Acceleră brusc, frînă și intră În marșarier pe poarta deschisă. Coborî din mașină pe prundișul nemăturat, se apropie de o fereastră și privi Înăuntru, așteptînd să iasă Sanger ca să-l ocărască. Însă psihiatrul abandonase deja vila, mutîndu-se la vreun kilometru și jumătate spre sud, Într-unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
rubașcă ce are piciorul drept bandajat, moș Ilie se apropie de automobil. Îmi pare rău. Atunci rămâne pe data viitoare. Zâmbește și salută politicos, ridicându-și pălăria. La bună vedere, domnule Rădulescu. La bună vedere, domnule Solomovici. Mașina intră în marșarier, un scrâșnet metalic anunță schimbarea vitezei și atunci când automobilul demarează în trombă, pentru o fracțiune de secundă, prin geamul lateral, Marius o vede pe Smaranda cum își întoarce ochii în direcția lui, trimițându-i un sărut discret din vârful buzelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prevăzător ochii peste marginea tranșeului. Blindatul răsturnat pe spate, ca un gândac uriaș, este învăluit în fum negru, gros. Flăcări mari ies din găurile blindajului distrus. Probabil speriat, sau numai precaut, conductorul celui de-al doilea tanc se retrage în marșarier. Este cam departe, dar dacă reușește cumva să se apropie sub șase metri, poate intra în unghiul mort. Culege câteva grenade de pe centura unui soldat mort, dar chiar înainte să iasă din groapă, o siluetă apare în mijlocul peisajului lunar. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]