665 matches
-
Petrescu), cuprinzând o literatură confesivă (jurnale, memorii, scrisori) axată pe relatarea unor experiențe ale intimității sau ale interiorității. Tot ce a apărut până acum aici mi s-a părut atractiv și demn de citit imediat: Doamna de Sévigné, Scrisorile "divinei marchize" (traduse de Irina Mavrodin); William Styron, Bezna vizibilă. Amintiri despre nebunie (traducere de Mihnea Gafița); Jaroslav Seifert, Toate frumusețile lumii (în traducerea lui Jean Grosu); Jean Cocteau, Opium. Jurnalul unei dezintoxicări (tradus de Luminița Brăileanu). Sunt curios ce va urma
Salut unei noi edituri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8864_a_10189]
-
Prozarium-ului sunt de toate felurile: amintiri, vise, însemnări cvasi-gratuite, prilejuite de observarea obiectelor din arealul poetului, aspecte din cotidian. Apare chiar și o "parabolă a presei" cu un neașteptat final biblic sau alta cu versiunea maramureșană a celebrei formule romanești "Marchiza a ieșit la ora cinci (Marc, Iza a ieșit la cinci - din albie)". Toate aceste mici poeme în proză au delicatețea și fragilitatea efemeridelor, fluturii migrează cu dezinvoltură dintr-un text în altul. Zborul lor este, într-un fel, elementul
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
stil național. Desenul fiecărei case, vile, schițele, fotografii din timpul construcțiilor - emoționante - povestea discretă a familiilor, proprietarilor, fotografii de astăzi, studiul comparativ cu zone urbanistice asemănătoare de la Paris, de pildă, imagini cu detalii prezentînd elemente eclectice-lucarne, intrări principale, grilaje, sere, marchize, fotografii în sepia de atunci, din Bucureștiul dintre 1900 și 1933, toalete de epocă și interioare, toate bucură nu doar spiritul, ochiul, mintea, ci îmi dau sentimentul major că lupta pentru recuperarea istoriei, a culturii, a identității este o prioritate
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
în pofida înfățișării sale ludice, actul scriptic reprezintă echivalentul unui destin, id est o formă de captivitate: "Sîntem prizonierii unei fraze; ai uneia, e drept, celebre, dar niște prizonieri ai ei. Sîntem captivii, fie și de lux, ai unei propoziții anodine: "Marchiza a ieșit la ceasul cinci". Sîntem ostatici ai unui anunț din care-i greu să ne răscumpărăm..." (Regele Marc și rîul Iza). Sublim "prizonier", "ostatic" de lux al limbajului, Șerban Foarță își ia revanșa lucrîndu-l aidoma unui orfevru fantast, nesățios
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
desfoiat, să-ți pară greu și, la urmă, să mi-l dai să-l duc tot eu... * F2: Întârziată fără vreme se plimbă Toamna prin grădini, cu faldurii hlamidei plini de crizanteme. Și cum abia plutește-n mers, ca o marchiză, de parcă-ntregul univers privește-n urmă-i cu surpriză, un liliac, nedumerit de-alura ei de domnișoară, s-a-ngălbenit, s-a zăpăcit și de emoție-a-nflorit a doua oară. * B1: Toamna, cu-a ei albă frunte și cu galbenii conduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
poartă, că gardu era oricum înnădit cu sârmă și abea dă să mai ținea. Nu mai zic că umbla toată liota aia dă câini să mă muște p'in el. Ia uită-te, dom'ne la ea, unde-mi era marchiza dă Toporu cu blazonu'! Da' cân' am luat geanta să mă uit, m-am ofticat și mai rău. Mă, băiatule, mă gândeam și eu că cine știe dân ce piele o fi. Aiurea! Mușama, bă, Relule. Mușama ca aia dă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai importante ce concretizau relațiile mele cu Iozefina. Valy reia firul întrerupt parcă în mod intenționat: Nu te uita la sărăcia de aici și nici la aerul ăsta închis. Gândește-te că pe-aici, prin „țimărul” acesta au trecut atâtea marchize, baronese, metrese, ducese și prințese... Noroc că mai există pe lumea asta, destui bărbați fraieri, nu? Altfel chiar că ar fi sfârșitul lumii... 3. Îl privesc drept în ochi și-l întreb folosind, așa cum se purta mai nou, numele personajului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
până la capăt, ca și cum ar fi desfășurat un ghem de sfoară aruncând cu viteză ghemul și ținând un capăt al sforii în așa fel ca firul să se deruleze: Dacă pică el, pică și alții. Da, da. Cei de lângă el: marchizi, marchize. Sunt pe-o mână și nu știu că sunt monitorizați de sus. Și au cam aceleași bube. Chitanțiere false îți spun ceva? Acte false îți spun ceva? Deturnări de fonduri nu-ți spun nimica? Și-apoi crezi că Ursul va
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
oarecare pericol. Zăpada Îl izbea În ochi și i se aduna În butuci de gheață pe călcâiele pantofilor. La un moment dat alunecă și văzu pentru o clipă venind În Întâmpinarea lui, asemenea unui pește ridicându-se din apele Întunecate, marchiza luminată a unei cafenele. Șopti „Sfântă Fecioară, cea plină de grație“, Împlântându-și călcâiele În zăpadă și agățându-se cu degetele. Salvat de marginea jgheabului, se ridică În picioare și râse ușor. Nu avea sens să te-nfurii pe natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
draperie și trase de șnurul de care-i atârna revolverul câțiva centimetri mai sus. Se gândi dacă n-ar exista posibilitatea să scape pe fereastră, dar Își aminti că urma să cadă drept În jos, cale de zece metri, până pe marchiza cafenelei. Apoi ușile batante se deschiseră și se Închiseră. Anna șopti prin gaura cheii: — Etajul de jos. Atunci e În regulă, se gândi Joseph. Nu trebuie să mă grăbesc. Înapoi În dormitorul Annei și de acolo peste acoperiș. Va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mă grăbesc să mă furișez În gară ca un pungaș care se străduiește să nu atragă atenția la intrare, ascunzându-se În umbra cabinelor? Avea timp pentru o ceașcă de cafea, așa că alese una din mesele de pe trotuar, la marginea marchizei, cea pe care o văzuse venind spre el când alunecase pe acoperiș. Privi În sus prin zăpada care cădea, un etaj, două etaje, trei etaje, și iată geamul luminat de la studioul lui Herr Kolber - patru etaje, iar silueta clădirii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu ceilalți și, cînd am ajuns și eu, n-am mai găsit decît o bucățică de foaie de salată. Avea gust de Jane Eyre. Am ieșit din alee pe strada Hanovra, chiar vizavi de intensitatea luminoasă de la Casino. Pe o marchiză ce dădea spre trotuar, Înconjurate de lumini galbene, se aflau cuvintele FETE, FETE, FETE ȘI TOT CE-I MAI BUN ÎN BOSTON. Dedesubtul marchizei, de fiecare parte a unui ghișeu de bilete din sticlă, se aflau fotografiile alb-negru În mărime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Am ieșit din alee pe strada Hanovra, chiar vizavi de intensitatea luminoasă de la Casino. Pe o marchiză ce dădea spre trotuar, Înconjurate de lumini galbene, se aflau cuvintele FETE, FETE, FETE ȘI TOT CE-I MAI BUN ÎN BOSTON. Dedesubtul marchizei, de fiecare parte a unui ghișeu de bilete din sticlă, se aflau fotografiile alb-negru În mărime naturală a ceea ce, de atunci, am ajuns să identific drept femei frumoase. Nu purtau nici un fel de haine, ci doar pantofi cu toc Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dintr-o cutie muzicală și se insinua printre bucățile de moloz. Era incredibil de tristă, avea acea tristețe plină de nostalgie, care te seacă la inimă, a unui vechi circ aflat În pragul falimentului. Întregul teatru era iluminat și pe marchiza cu lumini albe, În șirul cărora nu lipsea nici măcar un bec, se puteau citi cuvintele URMĂTOAREA MARE AFACERE și, dedesubtul lor, TOATE BILETELE LA JUMĂTATE DE PREȚ. Stăteau Înșirați la ghișeu, pe trei-patru rînduri, iar coada șerpuia dincolo de cîmpul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nici nu există. Se rătăcise din București, unde cu cîteva zile înainte tocmai se scosese și ultimul tramvai cu cai, într-o lume cu alt ritm și alte reguli. Alte mirosuri, alte volume, alte culori. Stătea cu Ali Mehmet în marchiza hotelului, cafea și șerbet, geamul era crăpat și prin el se vedea o fîșie albă de praf care era răscolită din cînd în cînd de un cîine hoinar, țepos, cu limba atîrnînd de căldură. Înăuntru, la Ali Mehmet, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cercetară mai de-aproape. — De unde-o fi venit? întreba Vetéa Pitó, dând glas gândurilor tuturor. Niciodată nu mi-aș fi închipuit c-ar putea exista o ființă atât de înspăimântătoare. —Nu-i de pe insulele astea, răspunse Chimé convins. Nici de pe Marchize, Australe sau Tonga. Trebuie să fi venit din Al Cincilea Cerc. Asta e clar, remarcă Tapú Tetuanúi. Nimeni n-a auzit vreodata vorbindu-se despre așa ceva... Făcu o scurtă pauză și se aplecă asupra chipului prizonierului. Mă întreb dacă lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
puțin după aceea, ridică mâna, arătând spre un grup de stele care se aflau exact deasupra capetelor lor. —Cele de-acolo sunt Cele Șapte Văduve Nebune, spuse. În perioada asta a anului se ivesc prin dreptul crestei Fatu Hiva, în Marchize, si se ascund în spatele insulei sfinte Rarotonga. Făcu o nouă pauză, apoi adaugă cu un glas hotărât: Când o să fiu navigator, o să te duc la carnavalul care se serbează acolo o dată la opt ani. Hiro Tavaeárii a fost o dată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ne aflăm în vara lui 1940). La întoarcere, protagonista romanului constată că iubitul ei s-a căsătorit și că nu-i mai recunoaște meritele științifice (considerabile). Romanul se dezvoltă și în alte direcții epice. Totul este însă povestit în stilul „Marchiza ieși la ora cinci“. În plus, replicile personajelor au ceva ceremonios și nefiresc, făcându-l chiar (uneori) pe cunoscătorul de literatură să zâmbească ironic: Numai cu jertfă se fac lucrurile mari, a completat dr. Borza. Istoria marilor descoperiri e un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
spunea Apollinaire despre Gauguin, cea mai stranie figură a secolului al XIX-lea, cel care a părăsit Bursa de la Paris, unde fusese angajat prin intervenția tutorelui său, și s-a dus să moară într-o colibă de sălbatici, în insulele Marchize. De ce caută unii oameni exilul, marea singurătate, cu lumânarea? Există o adevărată religie a singurătății. Simt că sunt adepta sau poate prizoniera? acestei religii. Îți poți permite să fii victima victima, am zis? unei asemenea excentricități, atunci când te numești Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
psihologia ce amintește frapant de calamitățile în serie ale celor Două orfeline arată nivelul deplorabil la care evoluează Mateiu Caragiale. Ca profunzime și credibilitate, Craii reprezintă varianta pentru un public năuc a filmelor lui Bernard Borderie, un fel de Angelica, marchiza esteților. La orice pagină ai deschide, dai peste construcții gramaticale și situații naratoriale care n-au de-a face nici măcar cu strategiile romanului popular (Nicoale Manolescu încearcă să acrediteze o atare perspectivă). Ele sunt deprimantele semne ale totalei lipse de
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
meșteri, Georges Bouton și Charles-Armand Trépardoux, care lucrau într-un magazin de jucării la Paris, în 1881. Jules-Albert de Dion i-a angajat pe cei doi meșteri și a deschis astfel o nouă pagină din istoria automobilelor. Supranumita "La Marquise" (marchiza), în semn de omagiu față de mama contelui, mașina a participat la prima cursă automobilistica, în 1887, între Paris și Versailles. Rezervorul de 20 de litri îi permite să parcurgă 32 de kilometri. Cu o lungime de 2,7 metri și
Cât a costat cel mai vechi automobil în stare de funcţionare () [Corola-journal/Journalistic/68695_a_70020]
-
cărți legate în piele maro, cu litere aurii. Mama lui era o femeie care nu agrea neseriozitatea. Ocupa un loc de cinste în Liga Femeilor Patriote și o durea faptul că fiul ei se apropiase atât de mult de băiatul Marchizei Matsugae - o femeie pe care n-o preocupau asemenea activități. În plus, ea se mândrea mereu cu rezultatele școlare ale lui Shigekuni Honda, cu sârguința, sănătatea și bunele lui maniere și nu se sfia să le laude în gura mare
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
agenții guvernamentale, magazinele refuzând să se-ntoarcă aici din mall-urile de la periferie. Vechiul Bagdad, odinioară cele cinci-șase cinematografe de pe Weiser unde rulau numai premiere, se întinde acum între două terenuri virane, dalele în stil arab au fost scoase, iar marchiza, care ultima oară făcea reclamă unor perechi filme de porno, se scorojește și ruginește, au mai rămas pe ea literele JUTOR și, dedesubt, SALV - rămășițe haotice ale unui apel la restaurarea istorică. Cinematografele copilăriei, cu miresmele lor dulci și catifeaua
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
viață de pe scena Brewerului de sud, viețile astea sunt tinere, se înalță viguroase ca seva, pe când a lui e bătrână și pe ducă. Străzile astea obosite freamătă de viață. Vechile case cu ziduri comune au fost revăruite, reproiectate, modernizate cu marchize din aluminiu și cu balustrade de fier forjat care au început și ele să prindă patină. Sunt niște fante umplute și pe mai departe, constructorii prind numerele străzilor pe gemulețele în formă de evantai de deasupra ușilor de la intrare. Blocurile
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
a căror importanță pentru creația artistului este de obicei minimalizată. Statueta reprezentând-o pe Oviri (1894), o sălbatică zeitate tahitiană cu care artistul s-a identificat sau basorelieful decorând fațada de la „Maison du Juir”, ultima reședință a sa din insulele Marchize, sunt creații evident legate de mituri întâlnite sau imaginate de Gauguin. Admirându-le, vizitatorul este ajutat să descopere referințe similare în picturi, „ascunse” dincolo de mirajul culorilor. În afara faptului că ignoră ceea ce a produs în alte medii în afară de pictură, preconcepțiile comune
Expoziții la Galeria Națională din Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5407_a_6732]