668 matches
-
cu haiduci a avut o „intrigă atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva creații actoricești memorabile, printre care Răspopitul interpretat de Toma Caragiu și Anița interpretată de Marga Barbu, comparată de critic cu o „marchiză a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film francez celebru în epocă. Filmările au fost realizate într-un cadru natural spectaculos, pe ritmurile unei muzici cu inflexiuni haiducești. Filmul a „prins” la public, determinând realizarea de continuări
Haiducii lui Șaptecai () [Corola-website/Science/319975_a_321304]
-
atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva creații actoricești memorabile, printre care Răspopitul interpretat de Toma Caragiu și Anița interpretată de Marga Barbu, comparată de critic cu o „marchiză a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film francez celebru în epocă. Filmările au fost realizate într-un cadru natural spectaculos, pe ritmurile unei muzici cu inflexiuni haiducești. Filmul a „prins” la public, determinând realizarea de continuări. Criticul Tudor Caranfil nu a dat
Haiducii lui Șaptecai () [Corola-website/Science/319975_a_321304]
-
Contele Feodor Ivanovici Tolstoi (1782 — 1846) a fost un bețiv notoriu, gastronom și duelist. Se spune că a omorât 11 oameni în dueluri. În 1803 a participat la primul înconjur rusesc al pământului. După ce și-a tatuat corpul în insulele Marchize și a corupt întregul echipaj, căpitanul Krusenstern l-a abandonat pe una din insulele Aleutine lângă Kamceatka. La întoarcerea lui în Sankt Peterburg a fost numit „americanul”. A luptat brav în războiul patriotic din 1812, dar și-a scandalizat familia
Familia Tolstoi () [Corola-website/Science/310062_a_311391]
-
căsătorit cu Claude Françoise de Lezay (1767-1791). Din căsătorie a rezultat nașterea lui Alberic de Beauharnais (1786-1791) și a Stephaniei. Tatăl ei s-a recăsătorit în 1799 cu Suzanne Fortin-Duplessis (1775-1850) cu care a avut o fiică, Joséphine de Beauharnais, marchiză de Quiqueran-Beaujeu (1803-1870). Soarta familiei ei va fi definită de către o altă Joséphine. La data de 13 decembrie 1779 Alexandre, Viconte de Beauharnais, văr primar cu tatăl ei, s-a căsătorit cu Joséphine Tascher de la Pagerie. La data de 23
Stéphanie de Beauharnais () [Corola-website/Science/317909_a_319238]
-
Gabrielle Émilie Le Tonnelier de Breteuil, marchiză du Châtelet (n. 17 decembrie 1706, Paris - d. 10 septembrie 1749, Lunéville), cunoscută sub numele de , a fost o matematiciană și fiziciană franceză în perioada iluminismului. Este una dintre primele femei care aveau cunoștințe profunde de matematică și fizică și
Émilie du Châtelet () [Corola-website/Science/311010_a_312339]
-
tranzacții comerciale din vechi timpuri.. În anul 1910, portul Turnu Măgurele era considerat ca al patrulea port românesc la Dunăre. Cheiul de piatră al portului a fost construit în anul 1906, iar clădirea navigației fluviale (pe care muncitorii o numeau “marchiza”) în anii 1910. În anii 1930 a fost construit pentru acele timpuri un impozant siloz pentru grânele ce se În anul 1892 a fost realizată construcția căii ferate între oraș și port. Până în anul 1960, activitatea portuară la Turnu Măgurele
Turnu Măgurele () [Corola-website/Science/296984_a_298313]
-
Sofiei de Hanovra. În 1698 George Louis a devenit Elector de Hanovra și în 1714 rege al Marii Britanii sub numele George I. Melusine s-a mutat cu el în Anglia; la 18 iulie 1716 a fost numită Ducesă de Munster, marchiză de Dungannon, contesă de Dungannon și baronesă Dundalk. La 19 martie 1719 a fost numită Ducesă de Kendal, contesă de Feversham și baroneasă Glastonbury. În 1723, Carol al VI-lea, Împărat Roman a numit-o Prințesă de Eberstein. Această ultimă
Melusine von der Schulenburg, Ducesă de Kent () [Corola-website/Science/327323_a_328652]
-
colaborare cu Filarmonica Transilvania din Cluj-Napoca. În aprilie 2008 colaborează cu Filarmonica de Stat Oradea într-o serie de concerte de arii și scene din opere. Sfârșitul anului îi aduce un nou rol pe scena Operei Brașov, în luna decembrie: Marchiza de Berkenfield din opera "Fiica regimentului" de Donizetti. Tot în decembrie colaborează cu Orchestra Medicilor Dr. „Ermil Nichifor” la realizarea unui concert festiv de Crăciun și Anul Nou, pe scena Ateneului Român din București.
Carmen Topciu () [Corola-website/Science/316738_a_318067]
-
regență pentru fiii săi cu amanta sa, Madame de Montespan: Louis-Auguste de Bourbon, duce du Maine și Louis-Alexandre de Bourbon, conte de Toulouse, care au fost recunoscuți la insistența celei de-a doua soții a lui Ludovic, Françoise d'Aubigné, marchiză de Maintenon. Testamentul stipula că până noul rege va ajunge la vârsta majoratului, națiunea urma să fie guvernată de un Consiliu de Regență alcătuit din paisprezece membri. Ducele de Orléans (fiul fratelui mai mic al lui Ludovic al XIV-lea
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
guvernului. În practică, metresele regelui au exercitat o influență dominantă în alegerea sau îndepărtarea miniștrilor de stat. Cele mai faimoase metrese ale lui Ludovic au fost Marie Anne de Maillynesle, Ducesă de Châteauroux; irlandeza Louisa O'Murphy, Jeanne Antoinette Poisson, Marchiză de Pompadour (numită Madame de Pompadour, metresă din 1745 până în 1750); și Marie Jeanne Bécu, Contesă du Barry. Triumviratul a apărut în 1771, când Ludovic al XV-lea a exilat pe ducele de Choiseul, ministrul afacerilor externe și a restructurat
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
Versailles, el l-a demis pe episcopul Fitz-James din funcția sa de capelan, l-a exilat la dioceza sa și a rechemat-o pe Madame de Chateauroux, care a murit înainte de întoarcerea sa oficială ca favorită. Jeanne-Antoinette Poisson, mai târziu marchiză de Pompadour, care l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745 la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei "Delfinului", a fost cea mai faimoasă metresă a lui Ludovic. Era o femeie frumoasă, educată, cultă, inteligentă și
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
un defect major în ochii celor de la Curte: era un om de rând din rândul burgheziei. Regele pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a acordat titlul de "marchiza de Pompadour". Publicul a acceptat, în general, metresele lui Ludovic al XIV-lea, care, în afară de Madame de Maintenon, toate au fost alese din cele mai înalte sfere ale aristocrației și au avut o influență foarte mică asupra guvernului. Dar că
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
a compromis cu un om de rând a fost considerat a fi o rușine profundă. Curând au existat sute de calomnii numite "poissonnades" (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește", un joc de cuvinte pe baza numelui de familie a marchizei, "Poisson" care înseamnă "pește" în franceză), prin care marchiza era atacată violent. În ciuda criticilor, marchiza de Pompadour a avut o influență de netăgăduit asupra înfloririi artelor franceze în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea, o domnie care este adesea considerată
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
considerat a fi o rușine profundă. Curând au existat sute de calomnii numite "poissonnades" (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește", un joc de cuvinte pe baza numelui de familie a marchizei, "Poisson" care înseamnă "pește" în franceză), prin care marchiza era atacată violent. În ciuda criticilor, marchiza de Pompadour a avut o influență de netăgăduit asupra înfloririi artelor franceze în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea, o domnie care este adesea considerată vârf de arhitectură și design interior. Patroană a artelor
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
Curând au existat sute de calomnii numite "poissonnades" (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește", un joc de cuvinte pe baza numelui de familie a marchizei, "Poisson" care înseamnă "pește" în franceză), prin care marchiza era atacată violent. În ciuda criticilor, marchiza de Pompadour a avut o influență de netăgăduit asupra înfloririi artelor franceze în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea, o domnie care este adesea considerată vârf de arhitectură și design interior. Patroană a artelor, marchiza a acumulat o cantitate considerabilă
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
era atacată violent. În ciuda criticilor, marchiza de Pompadour a avut o influență de netăgăduit asupra înfloririi artelor franceze în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea, o domnie care este adesea considerată vârf de arhitectură și design interior. Patroană a artelor, marchiza a acumulat o cantitate considerabilă de mobilier și obiecte de artă. Ea a fost responsabilă pentru dezvoltarea extraordinară a fabricii de porțelan Sèvres, care a devenit unul dintre producătorii de porțelan cei mai renumiți din Europa iar comenziile ei au
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
și familiile artizanilor pentru mulți ani. Ea a fost, de asemenea, patroana arhitecturii, fiind responsabilă pentru construirea Pieții Ludovic al XV-lea (numită acum Place de la Concorde) și a Școlii Militare din Paris, ambele construite de protejatul ei Ange-Jacques Gabriel. Marchiza era liberală și-a susținut în mod constant "Encyclopedie" împotriva atacurilor Bisericii. Ea a fost un susținător al Iluminismului și a încercat să-l influențeze pe rege cu aceste idei noi. A fost criticată pentru luxul pe care l-a
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
și-a susținut în mod constant "Encyclopedie" împotriva atacurilor Bisericii. Ea a fost un susținător al Iluminismului și a încercat să-l influențeze pe rege cu aceste idei noi. A fost criticată pentru luxul pe care l-a expus. Oficial, marchiza stătea la etajul doi al Palatului Versailles într-un apartament mic însă confortabil. Acolo ea a organizat mese pentru rege, cu oaspeți aleși, departe de fastul și eticheta Curții. Regele, care aprecia stilul de viață burghez mai mult decât strămoșul
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
mic însă confortabil. Acolo ea a organizat mese pentru rege, cu oaspeți aleși, departe de fastul și eticheta Curții. Regele, care aprecia stilul de viață burghez mai mult decât strămoșul său Ludovic al XIV-lea, descoperea în apartamentul privat al marchizei de Pompadour, situat deasupra propriul său birou și a dormitorului, intimitatea și prezența liniștitoare feminină de care a fost lipsit în timpul copilăriei sale. Marchiza de Pompadour, care avea o sănătate fragilă, i-a fost doar prietenă după anul 1750. Deși
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
viață burghez mai mult decât strămoșul său Ludovic al XIV-lea, descoperea în apartamentul privat al marchizei de Pompadour, situat deasupra propriul său birou și a dormitorului, intimitatea și prezența liniștitoare feminină de care a fost lipsit în timpul copilăriei sale. Marchiza de Pompadour, care avea o sănătate fragilă, i-a fost doar prietenă după anul 1750. Deși relația lor sexuală s-a sfârșit, ea a rămas confidenta și prietena regelui până la moartea ei. După 1750, regele a avut o serie de
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
sticlei, cu care excepții, vitraliile fiind executate de maiștri sticlari locali. Această implicare a unor artizani care cunoșteau nu numai zona ci și sentimentele populației locale a permis vitraliilor să prezinte cu mai multă exactitate sentimentele acestei populații. Astfel, vitraliul Marchizei de La Rochejaquelein instalat în capela castelului de Clisson și realizat de maistrul parizian Émile Hirsch, este mai complex din punct de vedere tehnic decât vitraliile meșterilor locali, dar nu are conținului emoțional al acestora. Unul din primii artiști care s-
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
au luat amândoi parte la mișcările regaliste de la Bordeaux. În 1815, Louis de La Rochejaquelein a încercat să organizeze o nouă revoltă în Vendée, împotriva lui Napoleon dar a fost ucis în bătălia de la Pont des Marthes la 4 iunie 1815. Marchiza de La Rochejaquelein a murit la Orléans în 1857. Ea este cunoscută pentru memoriile sale, care prezintă războiul de Vendée din punctul de vedere ar regaliștilor. Un vitraliu dedicat marchizei de La Rochejaquelein, realizat de maistrul sticlar parizian Émile Hirsch (1832-1904) a
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
ucis în bătălia de la Pont des Marthes la 4 iunie 1815. Marchiza de La Rochejaquelein a murit la Orléans în 1857. Ea este cunoscută pentru memoriile sale, care prezintă războiul de Vendée din punctul de vedere ar regaliștilor. Un vitraliu dedicat marchizei de La Rochejaquelein, realizat de maistrul sticlar parizian Émile Hirsch (1832-1904) a fost instalat în capela castelului de Clisson din Boismé cu ocazia renovării acesteia în 1878. Unele din vitraliile mai moderne abandonează reprezentările figurative și prezintă diferite imagini alegorice. Dintre
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
X în 1824 . Poziția plătit 2.000 de livre pe an , plus alocațiile . Marat a fost în curând în mare a cererii că un medic instanță printre aristocrația și -a folosit averea nou -descoperit de a înființa un laborator în Marchiza de l' Aubespine's ( considerat de unii a fi amantă lui ) casă . Curând el a fost să publice operele pe foc și căldura , electricitate și lumină . În Memoires , să Brissot dușman mai târziu a recunoscut influență crescândă Marat în cercurile
Jean-Paul Marat () [Corola-website/Science/310852_a_312181]
-
și Michelangelo, faima lui Perugino începe să descrească. Între anii 1500-1505 primește la Florența doar două comenzi, una din ele, ""Lupta între Iubire și Castitate"" (1505), pentru castelul "San Giorgio" din Mantova al Isabellei d'Este, nu este pe placul marchizei. Perugino nu ia în serios criticile la adresa picturilor sale din biserica "Santissima Annunzziata". În ciuda faptului că este admirat din ce în ce mai puțin, continuă să picteze cu o enegie uriașă până în ultima clipă a vieții sale. Moare în februarie 1523 în Fontignano, lângă
Pietro Perugino () [Corola-website/Science/312224_a_313553]