1,101 matches
-
Franței complimentul, - deși mult mai tîrziu, - cînd izbucni și la ei revoluția, nepoata celei dintîi... Care nepoată se dovedi cam arierată, deși avea să fie atît de iubită și de susținută în Franța pînă în zilele noastre.... Cîteva fraze ale marchizului despre experiența avută în Rusia țaristă. "O disciplină de lagăr se substituia orînduirii cetății, o stare de asediu devenită normală în viața societății..." "O ambiție dezordonată și imensă." "O țară a pasiunilor dezlănțuite sau a caracterelor debile... între tiranie și
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
Ce a păcătuit omul în fața lui Dumnezeu ca să condamne șaizeci de milioane din semenii săi să trăiască în Rusia?" La o astfel de întrebare, uriașă, nu ar fi putut răspunde decît titanii ruși... Gogol, Tolstoi, Dostoievski. E singurul imperialism valabil. Marchizul de Custine definea URSS-ul lui Stalin avant la lettre, și asta în 1839! Interesant că aici marchizul de la 1839 se întîlnește cu germanul Nolte a cărui carte apărea în 1989. Aceeași "întoarcere în forță la toate arhaismele". Aceeași intoleranță
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
Rusia?" La o astfel de întrebare, uriașă, nu ar fi putut răspunde decît titanii ruși... Gogol, Tolstoi, Dostoievski. E singurul imperialism valabil. Marchizul de Custine definea URSS-ul lui Stalin avant la lettre, și asta în 1839! Interesant că aici marchizul de la 1839 se întîlnește cu germanul Nolte a cărui carte apărea în 1989. Aceeași "întoarcere în forță la toate arhaismele". Aceeași intoleranță față de ce gîndesc alțiii. Același fanatism. Sau același "antisemitism", numai pentru că unii se întîmplă să fie antimarxiști.
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
absurdă. Senzaționalul e în sine compromițător pentru normalitate, ca un soi de miracol decăzut. Grație acestuia, simțim corupția normei, decăderea scandaloasă a firescului: "în restaurantul Olla Caliende/ din centrul Madridului/ se poate servi o mîncare de lux/ numită "noaptea cu marchizul de Sade"// există o specie de gîndaci de bucătărie/ care poate trăi o săptămînă/ din lipiciul de pe spatele unui singur timbru// și uite așa ajungi să citești/ printre rîndurile unui deltaplan/ din hîrtie de ziar/ aceeași buimăceală/ pe mai multe
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
ei viață. Miraculosul incert -care poate fi raționalizat și astfel anulat, ori dimpotrivă inserat într-un epos-mythos personal prin definiție generos cu fantasticul - este supratropul sub semnul căruia stă desfășurarea întregii povestiri. Sierva Maria, devenită eroina romanului, este progenitura unui marchiz dezabuzat și a unei soții consumate de viciu și pasiune, o copilă sălbăticită și crescută de sclavii africani a căror limbă o vorbește mai des decît spaniola, înfricoșîndu-i sau doar alungîndu-i pe cei ce nu o înțeleg. Pentru că fusese la
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
aceasta din urmă. E vorba de o intervenție a lui Rastignac pe lângă bunul său prieten, doctorul Bianchon-fiul, să pună o vorbă bună unchiului său, judecătorul Popinot, în sprijinul marchizei d'Espard care vrea să obțină o interdicție asupra soțului ei, marchizul d'Espard, socotit nebun și incapabil să-și administreze bunurile. Popinot, unul din marii eroi balzacieni, nu este judecătorul pe care marchiza să-l ducă de nas. Intriga dobândește, deodată, un suspans criminalistic. În cele din urmă, la intervenția nepotului
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
cititorul modern, tot așteptând să afle ce e cu interdicția, și-o va fi pierdut de mult. " Acesta era omul pe care președintele celei de-a doua camere a tribunalului, de care aparținea Popinot, îl numise ca să procedeze la interogarea marchizului d'Espard, presupus dement, în urma cererii făcute de soția sa, marchiza d'Espard, spre a obține o interdicție asupra drepturilor sus-numitului..." Intrigile diabolice ale marchizei d'Espard, care părea că trăiește cu al său cumnat, fratele bun al marchizului, sunt
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
interogarea marchizului d'Espard, presupus dement, în urma cererii făcute de soția sa, marchiza d'Espard, spre a obține o interdicție asupra drepturilor sus-numitului..." Intrigile diabolice ale marchizei d'Espard, care părea că trăiește cu al său cumnat, fratele bun al marchizului, sunt dejucate de Popinot care își dă seama de caracterul nobil și integru al lui d'Espard, printre puținii aristocrați ai Franței a cărui onoare și măreție rămăseseră intacte. Totul e bine când se termină cu bine. Cutez a spune
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
rudă probabil cu marele dregător rus al cărui nume se leagă de Țara Românească.) Oricît de mărunt ar fi fost - în secolele 18 și începuturile lui 19 - rolul scriitorului, în general, al reporterului călător, cronicar, sau autor de însemnări, ca marchizul de Custine ce făcuse praf Rusia la întoarcerea din voiajul istoric, egalat doar de "Întoarcerea din U.R.S.S" a lui André Gide, în dîra acestor scrieri de dezgust aflîndu-se mai tîrziu și Panait Istrati al nostru cu Vers l
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
în felul în care și astăzi se încearcă ademenirea ziariștilor și comentatorilor de renume pentru a se creea o bună imagine unei anumite țări, cum fac și politicienii români cu musca pe căciulă. Așa și Rusia. Jignită, profund în urma mărturisirilor marchizului de Custine, a cărui vervă aruncase o pată neagră asupra Imperiului de la răsărit. De unde, aflînd de călătoria lui , - ideea "însărcinatului cu afaceri" P.D. Kisselev de a-l momi pe scriitorul francez și de a-l convinge - nu se știe cum
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
-l momi pe scriitorul francez și de a-l convinge - nu se știe cum, probabil așa cum și sovieticii încercaseră să-l cumpere pe Gide, dacă ar fi scris despre ei de bine. Am arătat mai de mult aceasta în articolul Marchizul în Răsărit). Treabă, se vede, veche de cînd lumea. Iată ce propune P.D. Kisselev. Cum își informează el guvernul: " Întrucît scriitorul acesta (Balzac, n.n.) se află fără încetare într-o situație disperată, și cum actualmente e mai stînjenit ca oricînd
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
literatura rusă și cu prozatorii ce aveau să fie cunoscuți în lumea întreagă. Totuși, interesul pentru scriitorul francez crescuse la Petersburg. Ca urmaș, ca cetățean al țării lipsite de Dumnezeu, ce își omorî Regele ca pe-un tîlhar. Patria acelui Marchiz stricat și bîrfitor, ce le ponegrise atît de rău împărăția lor "mirosind a varză, votcă și piele putredă"... Într-o gazetă rusească, Albina Nordului - scrie Maurois - se putea citi un articol sfidător: "Rusia își cunoaște valoarea întreagă și se sinchisește
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
era vorba mai curînd de "dorul după pisicuță". Sentimentalisme de mare Comediant... Despre povestea care circula la Petersburg că ar fi fost plătit de țar cu mari sume de bani ca să spele rușinea ce le-o făcuse "acel împielițat de marchiz francez" - Balzac îi scrie din Paris, Hnskăi, la 31 ianuarie 1844: "... Se spune că aș fi refuzat niște sume uriașe, oferite ca să scriu o anumită infirmare... Ce prostie! Suveranul vostru e prea inteligent ca să nu știe că o pană plătită
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
pețitorului fertilei Penelope etc. Necesarul rapel la tradițiile bătrînului continent și-a aflat o mai mare densitate de idei, la fel de postmodernist inventariate, într-un film înscris pe lista favoriților la Oscar doar prin performanța lui Geoffrey Rush, interpret subtil al Marchizului De Sade în ecranizarea piesei Quills semnată de Philip Kaufman, cineast rodat în dezvăluirea defulărilor și depășirea barierelor conformismului ipocrit. O formă de ipocrizie prost disimulată poate fi considerată acordarea distincției mult rîvnite Juliei Roberts, cenușăreasa-pretty-woman căreia i se recunosc
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
multă dragoste. Bîntuiți de demonii păcatelor și amorurilor de tinerețe, Teresa și Salvador, apoi Sofia și Eladi trăiesc cu iluzia evadării, sfîrșind inevitabil prin a fi devorați de propriile obsesii. Adăpost al misterelor, al începuturilor și sfîrșiturilor, vechea reședință a marchizilor de Castelljussà își construiește ea însăși o personalitate întru totul pe măsura celor ce-o locuiesc și cărora nu ajunge să le supraviețuiască: cînd Sofia hotărăște s-o dărîme, ceea ce găsește nu e decît amintirea decăzută a fericirii de altădată
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]
-
prea poate însă ca aceasta să fi fost chiar intenția lui Sade căci, în mod evident, Francezi încă un efort... este un text ascuns într-o operă de ficțiune. A circulat, de altfel, legenda că astfel de texte, trimise în afară de marchizul întemnițat ar fi alimentat furia ce a dus la căderea Bastiliei... E, fără îndoială, un text periculos. Și în același timp, unul dificil, chiar dacă Filozofia în budoar e opera cea mai puțin crudă a lui Sade - am spune, cea mai
Republica lui Sade by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16331_a_17656]
-
în urmă la toate capitolele". Există și o astfel de "globalizare". Sau poate e reversul ei. Galicii țin de altfel să pună la punct orice intruziune uniformizatoare sau blasfemiatorie pe propriile teritorii. Nu se grăbesc, de pildă, să prezinte Quills. Marchizul de Sade al americanului Philip Kaufman - mediocru și persuasiv în durități sumbre, lineare, îndulcite doar de prezența în distribuție a interpretei din recentul Titanic, Kate Winslet. Filmul aterizează în consecință la București înaintea Parisului, cum s-a mai întîmplat și
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
cum s-a mai întîmplat și cu alte pelicule - de unde scorurile record înregistrate mai sus, pulverizînd Restul Lumii, într-o globalizare cu o singură față. Billy Elliot, Marea Britanie, 2000, de Stephen Daldry, cu Jamie Bell, Julie Walters, Gary Lewis. Quills. Marchizul de Sade, S.U.A., 2000, de Philip Kaufman, cu Geoffrey Rush, Kate Winslet, Michael Caine.
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
a se fi întrebat într-un articol din „Le Figaro”: „Față cu intimidările islamiste, ce poate face lumea liberă?” Politizarea dezbaterilor științifice creează premisele unei cenzuri extrem de periculoase, pe care internetul o propagă cu viteza fulgerului. Habent sua fata... Manuscrisul marchizului de Sade, conținând sulfuroasa poveste a celor 120 de zile ale Sodomei, a rămas la Bastilia, când autorul a fost transferat în grabă la Charanton, cu zece zile înainte de căderea vestitei închisori pariziene. Autorul l-a socotit pierdut până la moartea
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2626_a_3951]
-
pierdut până la moartea sa în 1814. Nu se știe cum, manuscrisul a fost totuși salvat. A reapărut la sfârșitul secolului XIX. În 1929, a fost cumpărat, nu se știe de la cine, de Charles și Marie-Laure de Noailles (o descendentă a marchizului). În 1982, o rudă a familiei îl fură și îl vinde marelui colecționar elvețian Gérard Nordmann. O bătălie juridică între moștenitorii celor două familii se întinde pe două decenii, când, în fine, manuscrisul intră în posesia Muzeului de Manuscrise din
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2626_a_3951]
-
de Manuscrise din Paris, contra a 7 milioane de euro. Va fi expus prima oară în septembrie, cu ocazia bicentenarului morții lui Sade. Manuscrisul are forma unui sul de hârtie lung de 12 metri, pe care scrisul foarte fin al marchizului îl acoperă în întregime. Iisus, lider politic Am mai scris în această pagină despre tendinț a unor comentatori recenți de a politiza acțiunea lui Iisus. Zelotul. Viața și opera lui Iisus din Nazaret este titlul cărții lui Reza Aslan, un
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2626_a_3951]
-
și Joe. Cu simțurile blocate, acolo unde ne-a lăsat povestea în volumul 1, Joe împinge experiența mai departe în căutarea orgasmului pierdut, însă nicidecum pe filiera proustiană a unor memento-uri afectiv-senzoriale, ci pe calea ce-a deschis Divinul Marchiz, Marchizul de Sade. Primul pas în această explorare îl constituie un episod de un comic care transformă abjecția într-un hohot de râs. Joe se încredințează pe mâna unor „negri”, termenul este folosit ostentativ pentru o polemică asupra legitimității eufemismelor
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
Joe. Cu simțurile blocate, acolo unde ne-a lăsat povestea în volumul 1, Joe împinge experiența mai departe în căutarea orgasmului pierdut, însă nicidecum pe filiera proustiană a unor memento-uri afectiv-senzoriale, ci pe calea ce-a deschis Divinul Marchiz, Marchizul de Sade. Primul pas în această explorare îl constituie un episod de un comic care transformă abjecția într-un hohot de râs. Joe se încredințează pe mâna unor „negri”, termenul este folosit ostentativ pentru o polemică asupra legitimității eufemismelor, „oameni
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
urmări pe extraordinara solistă, Cristina Radu. Alături de ea, din distribuție mai fac parte: Liviu Iftene (Alfredo Germont), Lucian Petrean - invitat de la Cluj-Napoca (Giorgio Germont), Gabriela Hazarian (Flora Bervoix), Sonia Hazarian (Annina), Mugurel Oancea (Gaston), Lorand Cristian (Baronul Douphol), Paul Tomescu (Marchizul d'Obigny), Marian Rește (Doctorul Grenvil), Dan Ionescu (Giuseppe), Irinel Felea (Grădinarul). Soliști balet: Iulia Coșeriu, Adrian Scriminț. Conducerea muzicală va fi asigurată de dirijorul Traian Ichim. Regia: Dumitru Tăbăcaru. Scenografia: Rodica Garștea. Își dau concursul Corul, Baletul și Orchestra
„Traviata” închide stagiunea 2014 – 2015 la Opera Brașov! [Corola-blog/BlogPost/99036_a_100328]
-
vorbesc mai mult despre revistă în partea a doua a gândurilor mele acum vreau să vă spun că dacă altădată în perioada de la reversoare încoace era un titlu de mândrie să fii un mecena, să faci acte de mecenat, de la marchiz până la rege aveau la curte și se mândreau cu asta, că sprijineau artele, aveau poeții, dramaturgi, aveau totul îi ajutau, îi sprijineau numai ca să creeze! În zilele noastre este invers... mai mari zilei, întorc spatele artelor de orice fel, nu
O DORINŢĂ NUMITĂ „PRIETENII LITERARE DROBETA TURNU SEVERIN- BAIA MARE” de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378176_a_379505]